De : Ioan Rosca
Date : Mardi 20, Janvier 2004 4:59
Objet : Ce "informatie" consuma publicul romanesc
Editorialul de azi din Adevarul este un exemplu de dezinformare nerusinata,
linguseala penibila, intoxicare nociva.
Imi imaginez ce ar fi scris vajnicul autor daca ar fi prins vremurile in care
trebuia adulat grosolan sau subtil regimul comunist. Imi imaginez efectele unui
astfel de text parsiv asupra cititorilor romani neavizati. Imi amintesc
vremurile cind "Adevarul" trimitea oamenii de bine, sa ne mature din Piata
Universitatii pentru ca voiam sa vindem tara... Acum raspindeste "adevaruri"
despre Iraq... Inteleg noile orientari, noile indicatii, noile umilinte, noile
tradari, noile minciuni, noile taceri. Unde e societatea civila, multimea
insetata de adevar si dreptate? Unde e spiritul contestatar si justitiar al
"revolutiei din decembrie"? Ce esec, ce batjocura, ce rusine ....
http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&article_id=67973
Irak: razboiul de dupa razboi
150 de victime in urma unui singur atentat la Bagdad. Atacuri teroriste zilnice
- pe tot cuprinsul Irakului, majoritatea celor omorati sau mutilati fiind acum
cetateni irakieni. Peste 500 de militari americani ucisi in Irak de la
inceputul razboiului in martie anul trecut. In comparatie cu ce se intampla
acolo, Orientul Apropiat a ajuns o oaza de liniste, pace si securitate. In
timpul dictaturii lui Saddam Hussein, situatia din Irak era perfect stabila.
Saddam, exercitand o teroare fara precedent in timpurile noastre, tinea sub
control absolut intreaga populatie. Preocuparea principala a irakienilor in
afara de a-l aclama pe Saddam era supravietuirea de zi cu zi. Tensiunile
religioase erau tinute sub capac. Din motive ce tineau strict de impunerea
propriei dictaturi Saddam promova un stat laic. Siitii si sunnitii, doua mari
curente ale religiei islamice care se dusmanesc in tot Orientul, nu aveau camp
de manifestare in Irak. Acolo, desi 60 la suta din populatie e siita, extrem de
religioasa, conducerea era exercitata de sunnitii lui Saddam avand alaturi
chiar si crestini, asa cum era cazul cu fosta lui mana dreapta, Tarik Aziz. La
inceput, siitii au vazut in invazia americana posibilitatea de a se elibera de
o dictatura laica si de a crea un stat musulman fundamentalist, dupa exemplul
Iranului. In plan extern, situatia se afla de asemenea intr-un anumit
echilibru. Iranul, Siria, Arabia Saudita si chiar Kuweitul aveau un anumit
comportament fata de Irakul lui Saddam. Acesta incerca sa-i sfideze pe
americani si trambita politica antiisraeliana atat de populara in regiune.
Indepartarea dictatorului si a regimului sau a eliberat tensiunile negative
acumulate vreme de mai multe decenii. Tranzitia de la fosta stare de echilibru
din vremea lui Saddam pana la noua stare de echilibru, din nefericire, nici
astazi bine definita de catre Washington, este la originea bailor de sange ce
apar zilnic in Irak. In conditia in care Saddam Hussein a fost capturat, iar
populatia il ura efectiv pe fostul dictator, cine sunt oare cei care isi
sacrifica viata doar pentru a ucide, o data cu ei, militari straini sau civili
irakieni nevinovati? Prezenta masiva a americanilor in regiune a atras imediat
retele teroriste din tot Orientul. Fundamentalistii au inteles imediat ca este
mai usor si mai ieftin sa loveasca americani, prezenti in numar mare in
regiune, decat sa incerce noi atacuri chiar pe teritoriul american. Faptul ca
populatia locala irakiana a devenit o tinta poate fi explicat prin aceea ca se
urmareste descurajarea acesteia sa colaboreze cu noua putere. O alta explicatie
a valului de atentate este aceea ca grupurile religioase siite, vazand ca
Irakul, sub tutela americana, va ramane tot un stat laic, recurg la atentate
pentru a destabiliza situatia. De remarcat faptul ca majoritatea siita a fost
capabila sa adune sute de mii de oameni la manifestatii religioase dupa
prabusirea regimului lui Saddam. Siitii doresc alegeri pana in luna iunie, cand
administratia americana planuieste retragerea americanilor si predarea
integrala a puterii catre irakieni. Washingtonul si sunnitii din Irak prefera o
conducere numita, argumentand ca este practic imposibil sa faci acum alegeri
libere intr-o tara devastata de razboaie si embargouri. Situatia actuala din
Irak este deci o consecinta a lipsei strategiei politice post-conflict din
partea Statelor Unite. Siiti, sunniti, iranieni, kurzi si sirieni, sauditi si
kuweitieni, istoria de mii de ani a Mesopotamiei si istoria de dupa 1948 dupa
crearea statului Israel, totul pare sa fi scapat din vedere Washingtonului in
momentul indepartarii lui Saddam. Militarii americani au castigat razboiul din
Irak, dar ei nu pot castiga si pacea. Dimpotriva. Cata vreme americanii vor
ramane la vedere in Irak, atentatele se vor indesi. Solicitarea adresata ONU de
a reveni in Irak nu este o solutie a problemei. Tot ce se va putea obtine este
ca povara mortii sa nu mai apese in principal pe umerii americanilor, ci sa fie
impartita de un numar mai mare de natiuni. Nici macar eficienta actului militar
nu va creste. Intotdeauna comanda unei forte multinationale a fost mult mai
dificila decat a uneia unitare sau, asa cum am vazut in razboaiele moderne, a
coalitiei americano-britanice. Dintr-un singur punct de vedere prezenta ONU in
Irak ar fi salutara. Ea ar da semnalul ca Irakul intereseaza si implica pe
toata lumea, iar disputele americano-franco-germane, care au facut atata rau
Occidentului, au fost cel putin inghetate, daca nu rezolvate. Nivelul ridicat
al pierderilor americane in Irak, asezat intr-o ecuatie politica, depaseste cu
mult miza pe care o reprezinta alegerile prezidentiale din SUA din acest an.
Oricum, presedintele George W. Bush pastreaza neatinsa prima sansa in alegerile
din noiembrie. Si asta si datorita cresterii economice exceptionale de care se
bucura astazi America. Grav este faptul ca un esec al SUA in Irak ar deveni un
esec al intregii lumi occidentale in fata Orientului Mijlociu. De aici ar avea
de pierdut atat occidentalii, cat si orientalii. Numai retelele teroriste de
tip Al Qaida ar avea de castigat. Asa cum arata Orientul Mijlociu si situatia
din Irak astazi, nu pot exista solutii simple sau rapide. Si totusi, cateva
mutari s-ar mai putea face. De exemplu, americanii i-ar putea asculta cu mai
multa atentie pe verii lor englezi, despre felul cum se pot raspandi valori sau
se pot adapta diferite moduri de viata arhaica la timpurile moderne. Poate ca
ar fi interesant si faptul ca secole de-a randul Regatul Unit a colonizat tari
avand in prima linie localnici dublati de englezi. Acest principiu s-ar putea
dovedi util si in Irak. Desigur ca administratia, politia sau armata irakiana
ar fi departe de a fi perfecte. Si totusi, cu sprijin corespunzator, ele ar
putea controla lucrurile mai bine decat o fac astazi americanii.
Bogdan CHIRIEAC