De : Ioan Rosca
Date : Mercredi 14, Janvier 2004 15:59
Objet : Precizari: de ce nu ma las intimidat
De ce nu ma las intimidat:
1. Deplor incidentul care s-a soldat cu retragerea domnului Onicescu.
Este pentru a doua oara in citeva luni cind interventia mea determina pe
cineva sa paraseasca grupul ! Pacat, exista riscul ca discutiile contradictorii
sa se stinga daca moda « m-am suparat » se extinde. Mesajele dumnealui erau
interesante. Imi pare rau ca nu are aceeasi viziune despre dialog cu mine.
2. Nu m-am inscris in acest grup pentru a discuta despre Israel. Exista alte
contexte in care acest subiect isi are locul. Nu am vrut nici macar sa discut
tema antisemitismului romanesc, pe care o consider o diversiune. Am incercat un
timp sa nu intervin pe acest subiect , lasindu-l pe domnul Onicescu sa-si
etaleze opiniile, desi le consideram partinitoare si dezinformante. Ultimile
sale mesaje au facut insa obligatorie o reactie. Citez:
"Intifada este declarata de palestinieni si reprezinta razboi declarat ca
raspuns la impasul negocierilor. Inutil sa spun ca daca te cramponezi in dreptul
de reintoarcere in statul Israel, democratia israeliana a un milion de
refugiati-votanti palestinieni, ai anihilat democratic statul.[..] Israelul
dovedeste moderatie in raport cu forta sa militara si orice stat care ar fi in
mod constant bombardat si terorizat de vecini cum e Israelul, s-ar fi aparat. [..]
Israelul e o democratie, societatea civila in Mass media , televiziune, etc,
discuta zilnic toate problemele, se fac sondaje de opinie in mod constant si
niciodata nu se exagereaza grav."
"Nuantez pentru ca e vorba de doua configuratii statale diferite. Yugoslavia ca
federatie , uniune de state, si Israel-Palestina, un caz ce contine refuzul
extremistilor arabi de a accepta Israelul ca stat si cateva razboaie declansate
de arabi in sfidarea hotararii de partajare luate in urma unui vot de
organizatiei din care s-a nascut ONU. Inainte de aceasta hotarare teritoriile
respective revendicate de palestinieni apartineau in parte Iordaniei care nu s-a
sinchisit ca fratii palastenieni nu au tara si erau guvernate de Marea Britanie
prin Mandat. Nu a existat niciodata statul Palestina. A existat in schimb statul
Israel, atestat prin documente irefutabile precum Biblia si avea o intindere de
multe ori mai mare decat in prezent. Acesta a fost destramat de catre Romani,
fapt care nu s-a uitat ca in cazul altor popoare si evreii si-au facut din
memorie o religie. Furtul nu a fost uitat si nici un caz de drept nu sta comod
pe o infractiune inca deplansa de urmasii victimelor."
3. Simtindu-ma provocat de aceste consideratii, i-am propus domnului Onicescu o
serie de articole de presa, gasite pe Internet, menite sa-i deschida alti ochi,
ca sa isi da seama ca apara partizan o monstruozitate. Multe din ele provin de
la evrei nemultumiti de regimul din Tel Aviv, aducindu-i acuzatii grave fara
frica de a fi numiti antisemiti ci dimpotriva, curpinsi de frica de a asista la
compromiterea acestui termen prin folosire abuziva (confiscat ca arma de aparare
pentru regimul Sharon). Voiam ca domnul Onicescu sa sesizeze ca rezoneaza cu
extrema dreapta Israeliana.
4. Raspunsul sau mi-a confirmat temerile. In loc sa comenteze la obiect faptele
redate in cele 20 de relatari, el a preferat sa ma infiereze cu bacheta magica a
"antisemitismului", care s-ar ascunde in spatele selectiei mele, desi eu nu
spusesem nici macar un singur cuvint si nu postasem nici un articol antisemit:
"Semnalez prin avalansha de mailuri cu trimiteri separate catre cazuri, si nu un
mail care sa le contina pe toate, un soi de antisemitism de principiu. Nu va
acuz de nimic. Lumea e antisemita si poate ca nu e vina ei ca istoria a fost asa
cum a fost. Problema este ca antisemitii nu sunt constienti ca sentimentele lor
impotriva evreilor, construite pe acumulari de informatii tendentios dintr-o
singura directie dar atentie, nefiind constienti de pozitia lor, acest tablou
format din imagini disparate se numeste Antisemitism. Cea mai mica banuiala ca
lucrurile nu ar sta tocmai asa, cel mai mic reflex ca s-ar putea sa nu aveti
dreptate privind numai dintr-o singura directie v-ar fi determinat sa nuantati.
Remarc si faptul ca va plangeati de lipsa de timp. Totusi pentru a sustine
convingeri ferme, adevaruri absolute si imuabile s-a gasit timp. Repet, nu va
acuz, incerc sa va arat o alta perspectiva a atitudinii dumneavoastra, strict
pentru evaluare in masura in care se poate."
Am luat aceasta remarca drept o incercare fina de intimidare. Domnul Onicescu
stie foarte bine cite personalitati publice au fost hartuite, marginalizate si
chiar distruse prin acuzatii similare, stie ca delictul de "antisemitism" a fost
introdus abuziv prin codurile penale ale multor tari. Am presupus deci legitim
ca, prin aluziile sale, el ma invita sa ma cumintesc. Altfel, sint un candidat
la meditatie... dupa gratii, nu? Ori, se intimpla ca nu mai pot suporta acest
tip de santaj. Eu nu am facut nimic evreilor, nu ma las holocaustizat, nu
apartin unei comunitati in care evreii ar fi in vre-un fel azi chinuiti. Nu am
de ce sa ma apar. Eu vin dintr-o tara care sufera genocid comunist de peste 50
de ani si vorbesc despre un stat (Israel) care practica genocid anti-palestinian
de peste 50 de ani. Eu deci ACUZ ! Sa nu rasturnam planurile.
5. Dar ceea ce m-a facut sa-i dau domnului Onicescu acea replica in 20 de puncte
nu a fost numai dorinta de a nu lasa sa treaca neamendata o incercare de
intimidare. M-au revoltat mai ales urmatoarele afirmatii ale sale, pe care le-am
considerat de nuanta rasista, un fel de apologie insinuoasa a jafului,
reprimarii si genocidului :
« Numarul soldatilor morti nu este egal de ambele parti, el devine egal prin
crime succesive si victoria este a celui ce rezista, a celui ce ramane in
picioare.Israelienii procreaza de cateva ori mai putin decat arabii si rasca,
democratie fiind sa fie intr-un viitor apropiat sa fie eliminati din spatiul
vital pe cale democratica. Daca incearca sa omoare un numar egal de inamici,
cand ultimul israelian a fost ucis raman milioane de arabi in viata. Fiecare
soldat evreu stie asta. Faptul ca stiind asta isi pune probleme morale cand
viata lui este in joc, si ca exprimarea libera a opiniei este permisa pana si in
armata, dovedeste exact ceea ce doriti dvs sa negati. O democratie si un
umanism demn sa serveasca drept exemplu. »
« De o impartire dureros de nedreapta. In lume sunt aproape o suta de milioane
de evrei plus jumatatile sau sferturile de evrei, ca mine care in ochii
celorlalti tot jidani raman. Toti trebuie sa-si gaseasca scaparea de pogromurile
viitoare in Israel. Impartirea teritoriului s-a facut dupa principii "juste" de
catre comunitatea internationala. Aproape jumatate-jumatate. Adica suta de
milioane de evrei care trebuie sa supravietuiasca in caz de nevoie sunt egali cu
cei doua-trei milioane de palestinieni plus inca doua, trei, patru cinci raspanditi
prin lume. Evreii au primit in plus…Desertul Negev. [..]
Nu uitati aceasta dimensiune injusta a "impartirii" obladuite de ONU care justificat
sau nu se pronunta Impotriva Israelului. Ei au decis injust si tot ei se plang ca
pacientul nu sta la operatie fara anestezie. Luati si aceste dimensiuni in calcul
cand veti mai delibera daca soldatii evrei recunosc injustetea politicii tarii lor. »
6. Pus in fata unor afirmatii raspicate, domnul Onicescu nu a contrat cu
argumente (poate pentru ca il prevenisem ca le pot intari cu documente) ci s-a
aratat doar scandalizat.
Im mod deosebit pare a-l fi socat faptul ca eu contest ca evreii ar avea
DREPTUL de a se aseza peste palestinieni, acaparindu-le progresiv teritoriul,
exterminindu-i sau alungindu-i, pentru ca au fost acolo acum 2000 de ani! Eu nu
neg dreptul la existenta a evreilor (!?) si nici macar a statului Israel- asa
cum sustine dezinformant domnul Onicescu. Nu neg nici dreptul la existenta a
SUA si a multor alte state stabilite prin cuceriri, prin abuz (fapt) istoric
implinit, si nu in numele DREPTULUI de a se aseza in forta peste alta populatie
( drept la care se referise domnul Onicescu si pe care eu l-am contestat).
Daca m-ar fi intrebat in schimb ce cred despre NEVOIA evreilor de un stat in
care sa-si implineasca nationalismul, i-as fi spus ca mi se pare o dorinta
respectabila. Inteleg ca la inceputul secolului trecut situatia evreilor era
dramatica si impunea o solutie. De aici insa pina la a sterge o populatie de pe
fata paminutului pentru a face loc alteia este o distanta mare. Asa cum am
spus, consider deci ca ONU trebuie sa repare abuzul initial, aparind populatia
palestiniana si sprijinind o solutie demna pentru ambele parti, nu sa se supuna
slugarnic abuzivelor veto-uri americane. Sint deci pentru doua state, impacate
si propotionate corect, nu pentru un stat Israelian care sa vegheze cit si cum
se inmultesc palestinienii... Si nu-mi place ca expresia "spatiu vital" e
folosita tocmai de un evreu…
7. In numele caror evrei vorbeste domnul Onicescu ?
- a celor care doresc o asimilare cit mai deplina cu popoarele in care traiesc?
- a celor care cultiva un nationalism a-teritorial , conservindu-si evreitatea
ca stare de constiinta specifica si solidara (de exemplu evreii
ultra-ortodocsi)?
- a celor nationalisti (sionisti) care sint in Israel sau tinjesc la asta ?
- a celor ce sint in Israel dar sint oripilati de apartheid ?
- a celor ce traiesc in alte tari dar se dedica sprijinirii Israelului?
- a celor progresisti, internationalisti, de stinga … etc ?
Ca orice alta natie , evreii au puncte diferite de evedere pe orice subiect,
inclusiv pe problema conflictului Israel- Palestina. Intre ei sint cooperari si
conflicte. Contestarea regimului de la Tel Aviv in comunitatea evreiasca e
deosebit de viguroasa si se face deseori pe o platforma apropiata de cea expusa
de mine.
Antisemitii cred ca toate aceste curente sint aparente si ascund un plan unic
de dominatie distribuit diversionist pe mai multe fire. Eu nu observ decit un
singur consens intre ei : de a nu denunta campania de intimidare care se face in
numele « dreptului de a stirpi antisemitismul ». Este absolut deplorabil ca
personalitati evreiesti progresiste, nu observa ca acest tip anacronic de
inchizitie a gindirii si expresiei este intolerabil si intretine antisemitism.
Revenind la geografia variata a opiniilor, eu cred ca sfertul de evreitate a
domnului Onicescu este colorat Sionist, desi nu-mi dau seama daca e constient de
asta.
8. De altfel nu e usor sa te descurci in confuzia actuala, datorita unei
problematici complexe care duce la pozitii contradictorii.
E paradoxal de exemplu ca eu am ajuns la acest incident printr-un accident in
sens contrar celui actual ! Prin anii 1993-1996, in urma unei campanii de
denutare a genocidului nepedepsit comunist, am fost contrat dur de niste evrei
de stinga care m–au acuzat de antisemitism pentru ca indrazneam sa numesc
tragedia romaneasca genocid comunist, pentru ca ceream evreilor solidaritate cu
victimele si respingerea aliantei pragmatice cu regimul criminal de la
Bucuresti. Discutia a virat si catre istoria antisemitismului romanesc, fiind
evident ca oponentii mei internationalisti aveau nu numai intelegere pentru «
experimentul » comunist dar si neintelegere totala fata de problematica
tensionata a natiunii romane in formare.
Am fost aparat atunci de citiva evrei , unul din ei explicindu-mi ca evreii
internationalisti de stinga nu vor intelege niciodata nevoile unui stat
national. Dar ca ei, cei aflati in Israel si dorind sa-si consolideze
identitatea nationala inteleg (reconsidera) altfel multe din cele ce s-au
intimplat in trecut, inclusiv legitimitatea pozitiei lui Blaga sau Eminescu. Si
ca sint alaturi de mine in condamnarea crimelor stingii in Romania, chiar daca
sint implicati in ele si « evrei » (ghilimelele erau puse din cauza absentei
religiei la evreii comunisti).
Interesat de aceste nuante, am inceput atunci sa urmaresc situatia din
Israel. Astfel am dat peste tragedia (nebanuita de mine) a poporului palestinian
( dar si a evreilor prinsi in cursa evenimentelor). Ce trebuia sa fac? Sa devin
partizan al nationalismului sionist numai pentru ca sa-l am aliat in lupta mea
impotriva internationalismului comunist? Sa repet rationamentul (de esenta
antisemita) ca evreii trebuie ajutati sa se aseze in Israel ca sa se « scape de
ei » din tarile in care sint acum? Nu-mi plac sireteniile pragmatic-scabroase.
Mi se pare oribil (daca e adevarat) ca unii sionisti au putut incuraja
opresiunea evreilor sau atita antisemitismul ca sa mareasca presiunea impingerii
evreilor spre Israel. Mi se pare foarte periculos pentru evreii raspinditi in
lume jocul in forta, provocator, al extremei drepte Israeliene si americane si
inteleg de ce protesteaza atit evreii civilizati sau progresisti cit si cei
internationalisti.
In astfel de situatii confuze si contradictorii, instinctul de adevar si
justitie poate fi busola si luciditatea fata de interesele si adevarurile
contradictorii- cirma. Ce am spune noi daca din cauza situatiei dramatice, ONU
ar da evreilor o parte din Romania, pe care ei ar extinde-o apoi necontenit?
Iata de ce am denuntat distrugerea palestinienilor , dincolo de orice
considerente tactice, de orice aparente interese politice romanesti. Semnalez
si altora ca se pot rataci incercind sa navigheze strategic pe acest subiect.
9. Un lucru insa, foarte important, a devenit evident :
Putem intelege o optica comunitar- nationalista si atunci vom admite ca
Israelienii au problemele si legitimitatea lor . Dar atunci si romanii au avut
legitimitatea lor fata de emigranti, in perioada de formare si consolidare a
Romaniei.
Putem intelege o optica umanitar-internationalista si atunci vom privi critic
atitudinile si abuzurile nationaliste din Romania secolelor 19-20 , dar cu atit
mai tare cele manifestate in Israelul actual. Caci ne aflam in alt moment
istoric, in alta faza de dezvoltare a conditiei umane. Si situatiile NU sint
echivalente : palestinienii nu au venit peste evrei asa cum au venit evreii in
Romania, siliti de progromurile epocii. Mai curind , impinsi de vicisitudini,
tot ei sint cei veniti peste ceilalti.
Putem accepta ca legitime oricare din cele doua aboradari dar NU si
combinatia la care s-a supus umil guvernul de la Bucuresti : tacere complice
fata de represiunea din Israel si IN ACELASI timp condamnarea nationalismului
istoric romanesc.Darimam statuile lui Antonescu la ordinul unora care se dedau
AZI la crime impotriva umanitatii. Nu se poate cere mazilirea politica a lui
Vadim Tudor, tolera sabotarea lui Gheorghe Zamfir, fara cere simultan
denuntarea lui Sharon, decit daca te declari sluga a imperialismului american ,
actualul aliat al regimului Israelian. Mai ales ca Vadim nu a ucis pe nimeni ,
nu a darimat casa nimanui, nu are la activ exterminarea unor localitati.
Inteleg perefct politica benzii mafiote de la Bucuresti, interesate numai in
consolidarea externa a lagarului de explotare. Dar ei nu reprezinta poporul
roman iar noi nu ar trebui sa tacem.
10. Decizia domnului Onicescu de a parasi grupul in semn de protest pentru ca nu
s-a solidarizat imediat in spatele dumnealui , condamnindu-ma, poate fi o
reactie personala, respectabila. Dar poate fi si o incercare de a ne intimida,
de a ne determina sa nu mai indraznim a gindi nici romaneste, nici omeneste. Ci
ca o turma domesticita si manipulabila.
Ioan Rosca , 14 ianuarie 2004