From: Aurel Ciobanu-Dordea (ciobanud@students.uiuc.edu)
Subject: O falsa alternativa
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1996/01/13
Disputa promovata in ultimele mesaje de d-nii Rosca si Jumneala
mi se pare ca nu este justificata, pentru ca in realitate este
vorba - in esenta - de doua atitudini care au dreptul sa coexiste
in fiecare dintre noi. Pe scurt, avem de-a face cu problema deja
comuna a paharului umplut pana la jumatate: pesimistul spune ca
paharul este pe jumatate gol, in timp ce optimistul sustine ca e
pe jumatate plin.
Ceea ce dl. Rosca ne reaminteste (daca uitasem cumva!) sunt
lucruri indiscutabil adevarate si care trezesc tristetea, furia
sau, la unii, dispretul.
Intrebarea este daca (doar) un asemenea mod de punere a
problemei are finalitate, daca ne putem margini la o simpla
retinere a istoriei, sau daca intelegerea ei si, printre altele,
si a firii noastre, nu presupunem sa si tragem unele concluzii
din ceea ce ni s-a intamplat atat inainte cat si dupa decembrie
1989. Parerea mea este ca a trage concluzii si a incerca sa facem
ceva denota o mai buna intelegere a trecutului si arata sensul
istoriei, ca rememorare a trecutului. Altminteri, de ce nu uitam?
Din cele scrise de dl. Rosca inteleg ca, dincolo de critica
frivolitatii, d-sa priveste totul intr-o lumina fatalista. Ori,
ne aflam oarecum intr-un razboi de uzura, adica cei care au
condus vreme de 50 de ani Romania, si care in parte se mai afla
la conducere, alaturi de noi profitori, urmaresc sa toceasca si
forta ramasa. Daca inainte sa spunem ca nu puteam face prea
multe, acum cred ca se poate face mereu ceva, pentru ca situatia
nu mai apare ca irevocabila. Si daca tot a mai ramas ceva, dupa
50 de ani de dictatura (si, eventual, dupa cateva sute de ani de
joc mai mult sau mai putin duplicitar), a ne margini la registrul
tragic nu face decat sa satisfaca, indirect, interesele celor
aflati la putere, prin efectele defetiste pe care le are o
perspectiva monocroma.
Ceea ce nu inseamna insa a fi lipsiti de un realism bine
temperat si a cultiva un nou triumfalism, dobitoc, sau vreun
onirism care nu aici isi are rostul.
Nu mai putin adevarat este si ca nu putem trai totul sub zodia
politicului. In fond. oamenii sunt fiinte policentrice si, precum
orice alta societate iesita dintr-o dictatura, romanii trebuie
sa-si recupereze si ei normalitatea. Ori, intr-o lume complexa,
policentrismul individului, ca si cel al societatii, nu numai ca
raspunde complexitatii (si o influenteaza), ci este chiar
binevenit pentru ca ii asigura dinamismul natural. Un om revenit
la normalitate este si in stare sa discearna mai adecvat binele
de rau.
Este adevarat insa ca romanii sunt tentati sa ia totul in
deradere, cum bine a observat Poincaré. Sper ca dl. Jamneala,
aparand dreptul la gluma, nu are in vedere si usuratatea
romaneasca, si nu apara un somn etern.
In ultima instanta, daca tot este un canal liber de comunicare,
s.c.r.-ul poate admite foarte bine orice fel de discutii si
mesaje, din care fiecare alege ce il intereseaza. Iar pe cele
inconstiente, daca tot suntem suficient de trezi, vom sti sa le
cantarim ca atare. Important cu adevarat ar fi sa cautam (si sa
gasim solutii). Ceea ce nu condamna neaparat s.c.r.-ul la a gasi
solutii, ci este o greutate care apasa a supra tuturor (fara a fi
totusi difuza). Chiar daca, repet, nu putem trai totul sub semnul
politicului sau al tragicului.
Aurel Ciobanu-Dordea
P.S. Pentru dl. Jamneala: totusi, Decebal nu a fost invins de
Cezar, ci de Traian. Burebista a fost contemporanul lui
Cezar.
From: Adrian VASILIU (adrian@pl.ecp.fr)
Subject: Re: O falsa alternativa
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1996/01/15
Cred ca mesajului d-lui Ciobanu-Dordea are meritul - dincolo de echilibrul
manifest al judecatii - de a pune probleme si intrebari a caror importanta
depaseste cadrul conjunctural al polemicii (indirecte, de altfel) dintre
Ioan Rosca si adeptul colindelor.
Aceste intrebari (ce sens are, pentru romanii de azi, sa fi revoltat si
sa-ti conduci - constient - viata la o forma decurgind din conditia de
revoltat ?) si le-au pus si si le pun, inainte de toate, acei - putini -
care au ales acest mod de a fi; si le pun, de asemenea, si unii dintre cei
care, dintr-un motiv sau altul, nu l-au adoptat integral.
Mi se pare, insa, ca dl. Ciobanu-Dordea topeste revolta aici-si-acum, de
care este vorba, intr-o problema cu mult mai vasta si mai generala, care
este : cum se poate trai cita vreme RAUL exista in lume ? Or, nu de aceasta
intrebare-lama de cutit, cu implicatii si raspunsuri (cel putin pentru omul
modern, pasamite, niciodata definitive) teologice, filosofice, morale,
politice etc., este vorba.
Dar, chiar daca ar fi - sau cu atit mai mult daca acesta ar fi subiectul,
cred ca o atitudine demna din partea celor (marea majoritate, desigur) care
raspund fara ezitare : da, se poate - sau trebuie - trait chiar daca RAUL
exista, ar fi macar aceea de a pretui pe singuraticii care raspund negativ
ca pe niste nobili bolnavi, purtatori - poate - ai unei mai adevarate
constiinte. Un anume bun-simt al istoriei a recuperat si reintegrat
panteonului de valori - populat de o majoritate de spirite stenice, sau
macar concesive - pe unii dintre acesti negativi - in acest sens precis, si
nu in altul -, sfinti, reformatori sau filosofi.
Revolta celui care nu poate suporta perpetuarea la putere in Romania a
"securicomunistilor" este, insa, mult mai circumstantiala si, implicit, mai
circumscrisa. Mai intii, ea nu este revolta unui spectator. Pentru a lua
exemplul lui Ioan Rosca, asa cum se stie el s-a daruit trup si suflet, in
89-92, cauzei contestatare in care crede. A intervenit, a actionat, a
luptat. A fost deci un actor, nu un spectator, cu un tel precis si (cel
putin teoretic) realizabil - in vreme ce (mai) nimeni nu poate spera ca,
prin actiunea sa, poate contribui la o izbinda completa asupra RAULUI
general, metafizic sau uman.
Dupa care a urmat constatul esecului. Securitatea si reteaua mafiei rosii,
sub diversele lor forme, au ramas constant la putere. Ba chiar au avut
cinismul de a-si bate joc de romani, inscenind o tele-revolutie suprapusa
si substituita revoltei reale a unei minoritati. O mie de morti in
decembrie, mineriade. In-capitalizarea retelei, permitind "imbunatatirea"
beneficiului discret si insotit de FRICA al ratiei de putere a
nomenclaturistului de dinainte prin "luarea in proprietate" a acestei
"ratii" si prin jalnica legitimitate a afisarii unei bogatii mimind modele
vestice de prosperitate personala.
Nu e nevoie sa fi un spirit metafizic si absolut pentru a nu suporta
aceasta. E suficient sa te fi fost investit 100 la 100 in incercarea de a o
impiedica.
(Nu exclud posibilitatea de a reface "la rece" un asemenea drum al
constiintei, chiar pentru cineva care nu a trecut prin aceeasi experienta.
Legitimitatea lui este aceeasi.)
Sigur ca "viata merge inainte". Sigur ca toti - mai putin citiva - trebuie
sa-si gaseasca cumva un teren al existentei, pentru a da curs chemarii
inertiale a obisnuintelor, a conformismelor, a dorintei de a trai (oricum,
dar a trai).
De asemenea, sigur ca cei mai multi dintre acestia vor respinge violent
(uneori chiar "minereste"...) orice voce stridenta, amintindu-le imperative
morale, absolute, departe de cotidianul carierei pe care o are de facut X,
al copiilor de crescut ai lui Y etc. Repet, insa, ceea ce am spus deja :
dintre optimistii ce vad paharul pe jumatate plin (cum spune dl.
Ciobanu-Dordea), a caror legitimitate existentiala nu poate fi contestata,
nu-si pastreaza o demnitate decit aceia care au modestia de a nu indrazni
sa-si afiseze bunastarea si pseudo-certitudinile cind in preajma se afla
unul din cei ce nu pot trai din cauza jumatatii goale. De fapt, pline de
fiere.
Adrian Vasiliu
PS
Aurel Ciobanu-Dordea wrote:
> Intrebarea este daca (doar) un asemenea mod de punere a
>problemei [al lui Ioan Rosca, n.m. A.V.] are finalitate,
*** Pe de o parte, nu toate faptele si gindurile oamenilor au o finalitate.
Nu au finalitate actiunile mecanice, facute fara liber arbitru. Dupa cum nu
au finalitate unele din lucrurile frumoase care exista. Si pe care le
admiri pentru ele - nu pentru altceva sau "pentru" vreo finalitate. Orice
opera poate fi perceputa ca o chemare de a trai absolutul - cum ar fi sa se
protesteze impotriva dreptului lor a face aceasta chemare ?
Pe de alta parte, cum adica ? Exemplul (exemplar, dar si singular) de
traire IN revolta al lui Ioan Rosca n-are finalitate ? Speranta (tot mai
vaga, data fiind situatia) de a-si vedea apelul auzit, de a mobiliza
constiinte in rezistenta nu constituie o finalitate valabila ? Ca sa nu mai
vorbesc (din nou) despre finalitatea in act pe care a exersat-o pe strazile
Bucurestiului sau Pietrei-Neamt.
>daca ne putem margini la o simpla
>retinere a istoriei, sau daca intelegerea ei si, printre altele,
>si a firii noastre, nu presupunem sa si tragem unele concluzii
>din ceea ce ni s-a intamplat atat inainte cat si dupa decembrie
>1989. Parerea mea este ca a trage concluzii si a incerca sa facem
>ceva
*** Citi dintre noi au "incercat sa faca ceva" mai mult decit Ioan Rosca ?
>denota o mai buna intelegere a trecutului si arata sensul
>istoriei, ca rememorare a trecutului. Altminteri, de ce nu uitam?
>Din cele scrise de dl. Rosca inteleg ca, dincolo de critica
>frivolitatii, d-sa priveste totul intr-o lumina fatalista. Ori,
>ne aflam oarecum intr-un razboi de uzura, adica cei care au
>condus vreme de 50 de ani Romania, si care in parte se mai afla
>la conducere, alaturi de noi profitori, urmaresc sa toceasca si
>forta ramasa. Daca inainte sa spunem ca nu puteam face prea
>multe, acum cred ca se poate face mereu ceva, pentru ca situatia
>nu mai apare ca irevocabila. Si daca tot a mai ramas ceva, dupa
>50 de ani de dictatura (si, eventual, dupa cateva sute de ani de
>joc mai mult sau mai putin duplicitar), a ne margini la registrul
>tragic nu face decat sa satisfaca, indirect, interesele celor
>aflati la putere, prin efectele defetiste pe care le are o
>perspectiva monocroma.
*** Nu mai bine decit optimismul "constructiv".
From: Radu Cotet (rco@info.fundp.ac.be)
Subject: Re: O falsa alternativa
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1996/01/15
In article <4ddc0a$esv@piston.ecp.fr>, adrian@pl.ecp.fr says...
>Adrian Vasiliu
>Pe de alta parte, cum adica ? Exemplul (exemplar, dar si singular) de
>traire IN revolta al lui Ioan Rosca n-are finalitate ? Speranta (tot mai
>vaga, data fiind situatia) de a-si vedea apelul auzit, de a mobiliza
>constiinte in rezistenta nu constituie o finalitate valabila ? Ca sa nu mai
>vorbesc (din nou) despre finalitatea in act pe care a exersat-o pe strazile
>Bucurestiului sau Pietrei-Neamt.
Cu atit mai mult cu cit, nu-i asa, Piatra Neamt a fost unul dintre acele
celebre tirgusoare "revolutionare" care pe 21 decembrie s-au culcat sub
Ceausescu iar pe 22 decembrie s-au trezit sub Iliescu...
Radu
From: Tiberiu Jamneala (jamneala@buphy.bu.edu)
Subject: Din nou I. Rosca. Ha ! Ha ! Ha !
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1996/01/13
Am avut astazi revelatia unei noi productii epopeice din ciclu
"Din gindirea socio-politica a lui I. Rosca". Marturisesc ca mi-a
placut un pic stilul, pe bune !
Totusi, as dori sa mai adaug ceva. Astazi m-am gindit la noi motive
de a fi trist. De exemplu, nu pot sa-mi iert nici acum ca Decebal a
pierdut razboiul cu Cezar. Dar asta nu-i nimic, ce ziceti de rascoala
de la Bobilna. Ei, nu-i asa ca va simtiti dintr-odata mai tristi, mai
pesimisti, mai melancolici ? Nu-i asa ca va pare rau pentru Horea,
Closca si Crisan ? Va ginditi la ei tot timpul, la masa, la scoala,
in somn. Nici nu mai puteti ride. Ce sa mai spunem de invazia tatara
din din 1241 care a ars colibele primelor state romanesti nascute de-a
pururi preacrestine. Ati auzit ca l-au omorit pe Mihai Viteazul ? A
fost mina Securitatii habsburgice. Bineinteles ca aceasta neaga, dar
in curind va publica citeva dosare. Cum, Cuza Voda era afemeiat si
d-aia l-au dat supusii afara ! Ce morala, ce rusine ! Doamne, ce-am
ajuns !
Iata, din cauza acestor lucruri, si a multor. multor altele, nu pot
eu sa dorm, nu pot eu sa rid, nu pot eu sa sper. Si sint asa de peste
doua mii de ani, de cind m-am nascut crestin. Si tot astept sa se ter-
mine, ca m-am saturat. As vrea sa ma nasc zulus Inkhata, ca ei n-au
probleme. Poti Doamne, in indurarea Ta, sa-mi indeplinesti ruga asta?
Si fa-l si pe I. Rosca tot zulus, sa nu se mai chinuie !
Tiberiu Jamneala, Boston University,
Ha ! Ha ! Ha !
From: Tiberiu Jamneala (jamneala@buphy.bu.edu)
Subject: Oda in metru balcanic
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1996/01/15
A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Pe la newsgroupuri romanesti
Poata o draga fata.
Iara de trista ce era
Caci nu avea pereche
Un kil de tuica-si cumpara
Pe zi ca sa se-mbete.
Si imbatindu-se vedea
Cum St. Basil apare
Cu calul sau alb ca de nea
Cu ochelari de soare
Il vede azi, il vede mini
Astfel dorinta-i gata
El iar postat de saptamini
II cade draga fata
"Cobori in jos Basil cel Sfint
Plutind usor cu calul
Pe tine te vreau cel mai mult
Da-mi place s-animalul."
Basil atuncea a pornit
La seful lui cel mare
Ca sa-i aprobe in sfirsit
Elenei o chemare.
Dar nu avu prea mult succes
Ca seful lui urla
"La proasta aia de pe Net
Chemare nu se da.
Si pentru cine vrei sa mori ?
Ia uita-te de-aproape
Ori nu ti-am spus de-atitea ori
Sa nu te legi de moarte?
De vrei la luma sa arati
A tale barbatie
Mai bine umbla in chiloti
Ca mi-ar placea si mie
Sa-ti spun cinstit, cam de mult timp
Te urmaresc in taina
Si te visez adeseori
Pe tine fara haina
Iti dau catarg linga catarg
Osteni ca sa-ti faci oaste
Si asta doar ca sa ma lasi
Cu sula-n a ta coaste"
In locul lui menit din Rai
St. Basil se intoarse
Dar, dupa ziua cea de ieri
Nu-i mai ardea de cioarse.
.............
In vremea asta pe pamint
Facuse oua closca
Iara dintr-unul a iesit
Studentul Ioan Rosca
Si era mic si zgribulit
Cu inclinari spre moarte
Inca din oul lui clocit
Dorea o alta soarte.
Cind gitul lui se-ntinse-ncet
Un bob de griu sa-mbuce
Elena aparu discret
Si isi facu o cruce.
Si-i zise-ncet
"Inca de mic te potrivesti cu mine
Eu am o inima-de-ascet
Iar jalea e la tine
Si-atunci propun, deloc formal,
Sa ma unesc cu tine
Cordonul tau ombilical
Te va lega de mine.
Iara Basil vedea de sus
Uimire-n a lui fata
Cind ea un brat pe git i-a pus
Si lui i-a fost brusc greata.
Si au ramas asa mult timp
Dar gata-i bucuria
Ca Ioan Rosca e trimis
Din nou in Romania.
Atunci Elena urca-n sus
Privirea ei cea timpa
Caci bautura si-a facut
Lucrarea ei adinca.
Pe St. Basil il vede iar
Pe calul lui cel mare
Care-i stirneste imediat
Siroaie de sudoare.
Si-l cheama-adinc, nesatios
Soptindu-i vorbe sfinte
Dar el e inca somnoros
Si nu mai ia aminte.
Si-ntr-un tirziu raspunde scurt
Rinjind ca animalul
"Ce-ti pasa tie chip de lut
Dac-oi fi eu sau calul?"
Tiberiu Jamneala, Boston University
From: Razvan Ghica (ghica@qucis.queensu.ca)
Subject: Re: Oda in metru balcanic
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1996/01/15
B-U-N-A! Propun insa un titlul mai potrivit: Balada lui Hyperion Rosca.
DR
--
ghica@qucis.queensu.ca *** http://www.qucis.queensu.ca/~ghica/info.html
Control people's minds and they'll thank you for it... if you tell them to.
From: Adrian VASILIU (adrian@pl.ecp.fr)
Subject: Re: Oda in metru balcanic
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1996/01/17
jamneala@buphy.bu.edu (Tiberiu Jamneala) wrote:
>
>A fost odata ca-n povesti
>A fost ca niciodata
>Pe la newsgroupuri romanesti
>Poata o draga fata.
/ etc. /
>In vremea asta pe pamint
>Facuse oua closca
>Iara dintr-unul a iesit
>Studentul Ioan Rosca
/ etc. /
>
>Tiberiu Jamneala, Boston University
Ca raspuns la sub-umorul acestei pastise degradate si degradante, imagine a
unei pastise de constiinta :
"Viata nu este capabila doar de a se ocroti, resemnindu-se, ci si de a se
transforma, sacrificindu-se."
(Jan Patocka
filosof ceh, purtator de cuvint al Cartei '77, sacrificat)
A.V.
From: Tiberiu Jamneala (jamneala@buphy.bu.edu)
Subject: Oda in metru balcanic
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1996/01/18
Ce e aia "pastisa", ca n-am avut onoarea pina acum ? Poate aflu
si cit costa kilogramul...
Tiberiu Jamneala, Boston University
From: coren (coren@isdn.net.il)
Subject: CONTINUARE-LUCEAFARU'
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1999/01/16
cules de la pagina http://www.math.temple.edu/~cristi/bancuri.html
(continuare)
. .............
In vremea asta pe pamint
Facuse oua closca
Iara dintr-unul a iesit
Studentul Ioan Rosca
Si era mic si zgribulit
Cu inclinari spre moarte
Inca din oul lui clocit
Dorea o alta soarte.
Cind gitul lui se-ntinse-ncet
Un bob de griu sa-mbuce
Elena aparu discret
Si isi facu o cruce.
Si-i zise-ncet"Inca de mic
te potrivesti cu mine
Eu am o inima-de-ascet
Iar jalea e la tine
Si-atunci propun, deloc formal,
Sa ma unesc cu tine
Cordonul tau ombilical
Te va lega de mine.
Iara Basil vedea de sus
Uimire-n a lui fata
Cind ea un brat pe git i-a pus
Si lui i-a fost brusc greata.
Si au ramas asa mult timp
Dar gata-i bucuria
Ca Ioan Rosca e trimis
Din nou in Romania.
Atunci Elena urca-n sus
Privirea ei cea timpa
Caci bautura si-a facut
Lucrarea ei adinca.
Pe St. Basil il vede iar
Pe calul lui cel mare
Care-i stirneste imediat
Siroaie de sudoare.
Si-l cheama-adinc, nesatios
Soptindu-i vorbe sfinte
Dar el e inca somnoros
Si nu mai ia aminte.
Si-ntr-un tirziu raspunde scurt
Rinjind ca animalul
"Ce-ti pasa tie chip de lut
Dac-oi fi eu sau calul?"
Cules de la pagina http://www.math.temple.edu/~cristi/bancuri.htm