Normalitate

 

Motto :

"Trebuie sa va spun ca problemele sint mai putin arzatoare in Romania decit par privite din afara" .

(dintr-un posting recent al domnului Radulescu)

 

 

Domnule Radulescu,

 

1.

      Ma bucur ca va aveti posibilitatea de a-mi raspunde mai usor, ceea ce imi permite sa emit ginduri care va privesc.

 

      Exista un interesant potential recursiv al atitudinii critice (presupus superioare): cel ce analizeaza de sus e la rindul lui analizabil dintr-un punct pretins superior, analiza care la rindul ei e abordabila cu superioritate... Un spectator avizat stie ca se poate ride de "deasupra" de risul sau fata de cei ce evolueaza "dedesupt"... Si cum aceasta scara nu pare a avea nici legi, nici sens, nici sfirsit, el termina prin a deveni mai prudent, eventual mai intelegator, eventual

mai tandru.

     Cred ca un ginditor experimentat nu poate emite sentinte decit la nervi, ca sa se racoreasca. In rest, constienta complexitatii si relativitatii nu-l poate expune la ridicolul lui "stiu". Personal, am ajuns sa suspectez de un acces de prostie, pe toti oamenii ce se arata siguri pe ei. Inclusiv pe mine ...

 

      Discutiile in care participantii isi impun personalitatile intr-un fel de meci cocosesc, in care ideile nu sint decit pretextul confruntarii de personalitati- foarte frecvente la romani- nu mi-au placut niciodata. Nu gasesc motive sa le suport.

 

     Iata doua motive ca sa nu gust mesajele care denunta "slaba calitate" a interventiilor de pe scr. Am si eu opinii foarte critice privind unele interventii si regrete privind directia dezbaterilor. Le tin insa in general pentru mine si incerc sa nu intervin decit atunci cind este in joc un adevar la care tin si pe care il simt ocultat sau atacat. In nici un caz nu mi se pare decent sa denunt "nivelul" mesajelor altora. Cine se crede mai capabil nu are decit sa o arate. Poza ritoasa expune de altfel la ridicol... Nu voi intra in detalii privind opiniile dumneavoastra despre regalitate...

 

    M-am abtinut pina acum de la a lua o pozitie fata de apelurile la "ridicarea nivelului", pentru a nu cadea exact in pacatul pe care incerc sa-l evit : sa ingros rindurile "judecatorilor" neintrebati.  Cad in el acum... Nu pentru a va semnala ca nu-mi plac subiectele mesajelor

dumneavoastra. Ci ca nu imi convin.

 

2.

    Dintru inceput imi cer scuze pentru tonul prea agresiv al acestei interventii, pe care probabil nu-l meritati. Scriu enervat,  patimas. Se intimpla ca interventiile dumneavoastra (printre foarte putinele trimise din Romania care au patruns pe reteaua News) mi-au provocat o iritare, nedumerire si nemultumire crescinda.

 

    Ca unul care am parasit tara acum trei ani cu absoluta convingere ca e lacasul unei insuportabile monstruozitati (politice, sociale, morale) sper ca atunci cind un tinar intelectual  din Romania "scapa" pe retea, sa dea glas realitatii cumplite care il inconjoara. Sper ca strigatul si revelatiile lui sa tulbure linistea care badijoneaza crimele retelei Securicomuniste sau turpitudinea colaboratorilor ei.

 

Sa nu confirme tacind, "normalitatea" anormalitatii.

 

Sa nu taca:

-despre furtul unei revolutii platite cu singe;

-despre ascunderea adevarului, promovarea calailor si uciderea victimelor prin dispret;

-despre raminerea tarii in miinile vastei retele a Securitatii;

-despre imbogatirea frauduloasa a vechilor tortionari si intoxicatori;

-despre victoria celor nerusinati si cinici asupra visatorilor;

-despre generalitatea arbitrariului, abuzului, minciunii, vulgaritatii, agresivitatii, amoralitatii, rautatii;

-despre colaborationism si falsa opozitie;

-despre sperante de emanipare inglodate;.

-despre disperare ;

-despre setea de solutie;

 

    Ati fost "isiptit" in repetate rinduri spre astfel de subiecte. Si nu ati intervenit. Sa inteleg ca fac parte din gama celor pe care le simtiti anoste ? Sa inteleg ca alegerea "Evenimentului zilei" ca ziar din care atiextras un timp (cu atita amabilitate- de altfel) actualitatea, va exprima

valorile si optiunile ?

    Putinii "responsabili " care lanseaza cite un mesaj din Romania dovedesc o "igiena politica" care depaseste si sperantele Tovarasesti.

     Nu miroase a nimic din mesajele lor, exclusiv ... tehnice.

     Si incepe sa mi se para suspect.

   

     Nu ca as considera intreaga generatie tinara din Romania obsedata de adevar, justitie si indepartarea comunismului. Stiu ca nu e asa, ca majoritatea  "fiilor revolutiei" sint preocupati exclusiv de cum sa profite mai bine de sansele pe care ea le-a deschis.

     Dar stiu ca exista totusi o parte a acestei tinere generatii pe care revolutia i-a cotropit, i-a molipsit, i-a infierbintat si ii obsedeaza.

     Si ma intreb de ce nici unul din acesti contestatari ai puterii de la Bucuresti, nu patrunde pe News ?

 

  3.

    Prima explicatie pe care mi-o dau este ca e vorba de o cenzura sau si mai rau de o autocenzura, de persistenta atitudinii intelepte :"De ce sa -mi aprind paie in cap ?". "De ce sa ma ia AIA in colimator si sa pierd accesul la asa o grozava jucarie ?". Probabil ca nu oricine e acceptat ca responsabil de retea.  Stim bine ca Romania e in miinile Securitatii-intreprinzatoare, asa ca pudoarea administratorilor de retea nu e surprinzatoare. Dar ideea ca bibelourile lumii libere sint sub controlul unui anume cerc, ma oripileaza.

    Asadar prima ipoteza este ca subiectul e evitat.

 

    A doua ipoteza, mai dezolanta,  e ca subiectul nu stirneste efectiv interes. Pornesc de la constatarea (va stirni probabil  revolta unor colegi de pe retea )  ca deseori intelectualii "tehnici" (un pleonasm, un paradox ?... ) au un potential important de indolenta (indiferenta -

zic ei) politica, ca detin suficent de multa inteligenta combinatorica pentru a-si autoargumenta amoralitatea.

    

     Responsabilitatea politica si morala nu framinta prea multi pionieri ai gindirii numerabile. Sint prea fascinati de salturile cantitative ale acumularilor cantitativului. Nu e de mirare cit de putin din framintarile celui silit sa impace o cautare infrigurata de sens cu o lume absolut arbitrara, le perturba ... "procesarea" !

 

     Asadar, e posibil ca pentru acesti exponenti ai omului nou, nu prudenta e motivul a-politismului ci lipsa organului de simt care il face posibil.

 

4.

    Iata o proba de judecata discutabila la care ma pretez eu insumi ...

 

      Daca m-am decis sa ma expun astfel, este pentru ca sa va aduc aminte ca va puteti juca pe retea si etala dexteritatile tehnice, ca veti putea eventual zbura spre alte zari spre a le aplica, din cauza UNORA CARE NU AU CONSIDERAT COMUNISMUL CU ATITA DETASARE (DISCRETIE) CA DUMNEAVOASTRA !

 

       Le sintem datori. Si nu in octeti ...

 

Ioan Rosca,

 Publicat pe SCR la 26 iulie 1995

 

 

PS:

Nu sint un strain de origine romana. Sint un roman exilat. Nu vad problemele Romaniei "din afara" . Judecind dupa ce ne preocupa, nu sinteti mai inauntru decit mine.Exist sub pavilion romanesc. O particica din Romania se afla oriunde ma deplasez. Eu o sint, o am si o duc. Si nu e mai putin legitima decit cea pe care o traiti dumneavoastra .

Nu-mi raspundeti deci condescendent.

Si nici "spre afara".

 

 

B. Replica la o replica (publicat s.c.r. 29 iulie 1995)

 

1.  - despre apolitism

Acum 5 ani se punea problema iesirii din miinile mafiei care ne tinea in lagar. Cineva trebuia sa o faca, si exista chiar obligatia fiecarui detinut sa participe, daca dorea sa se bucure de libertate. Nu fuga de aceasta responsabilitate ma deranjeaza cel mai mult (fiecare isi gestioneaza disponibilitatile), ci incercarea de a escamota aceasta fuga in numele "igienei apolitice", ba chiar tupeul de a o prezenta ca semn de superioritate ! Si fara riscuri, si cu nasul pe sus ...

 

"Eu nu fac politica" insemna atunci "Eu nu ma bag in lupta de eliberare de sub securicomunisti".  Atiti de multi s-au acoperit cu aceasta scuza ciudata, incit revolutia a sucombat din lipsa de combatanti. Multi dintre cunoscutii mei, care nu lasasera niciodata sa se intrevada obsesii profesionale, au fost cuprinsi de o fervoare tehnica remarcabila (si suspecta), care ... i-a indisponibilizat pentru "murdura lupta politica", adica i-a scutit de bastoanele de cauciuc ale puterii...

 

De cite ori mi se arunca in fata un ritos "Eu sint ocupat cu lucuri serioase", oscilez intre ris si minie : se deduce ca noi, cei care ne-am intrerupt "creatia profesionala" pentru a incerca sa-i infruntam pe Tovarasi, eram niste pierde vara cu timpul fara valoare ( sau niste "revolutionari " sau "politicieni" de profesie).

 

2. - despre amoralitatea unor tehnicieni

 

In ceea ce priveste indolenta unor "tehnicieni" fata de neregularitatile morale care cangreneaza societatea in care "performeaza", imi mentin opiniile. De altfel e clasica, dovedita si explicabila.

 

Nu vad de ce unii se ofusca asa de tare. Ce traditie solida si penibila de colaborationism cu puterea comunista avem noi, inginerii romani ...! Cu cit "spirit constructiv tehnic" le-am mentinut cosmelia in functiune. Niciodata nu ni s-a parut suficent de sinistra pentru a nu contribui la consolidarea ei. Nu pretind ca am fi mai vinovati ca altii, ca aveam o iesire, dar  are de ce sa ne fie rusine. Si sint putine motive sa ne ratoim ca "ne face datoria la locul de munca" de cite ori e nevoie de noi pe frontul eliberarii societatii . In scimb, cu cita inocenta (?) construim instrumente fara a ne pasa daca vor mobila o puscarie, daca vor intari un zid al ei, daca ii vom prelungi existenta abuziva. Important este ca producem . Cit mai mult, cit mai eficace, cit mai sofisticat. Nu are nici o insemnatate pentru cine. Nu e treaba noastra. Pilat din Pont ne era predecesor.

 

Nu intimplator mitul mesterului Manole imi da fiori. Prea multe e dispus "geniul tehnic" roman sa zideasca (jertfeasca) pentru reusita ambitiilor sale constructive. Nu ma voi asocia admiratiei privind incapatinarea sa, pentru ca o consider demna de o cauza mai buna. Eu nu mai simt nici o mindrie fate de vechile mele "realizari". Faptul ca le-am cladit ca supus al unei monstruozitati, sub un semn hidos, in conditia ambigua de "prizonier entuziast tehnic" imi stinge satisfactia. Iar realitatea pe care am trait-o, nu-mi permite sa mai fac teorii privind "efectul pozitiv al eforturilor mele ingineresti" asupra nivelului de viata al prizonierilor. Am produs pentru stapini, stabilizindu-i.

 

"Inginerii" romani ar trebui mai intii sa-si transforme "santierul" din lagar in tara, si dupa aceea s-ar putea bucura plenar de geniul lor tehnic.

Sau macar, sa fie constienti de umbra care le submineaza realizarile.

 

Ioan Rosca