Normalitate
Motto :
"Trebuie sa va
spun ca problemele sint mai putin arzatoare in Romania decit par privite din
afara" .
(dintr-un posting recent al domnului Radulescu)
Domnule
Radulescu,
1.
Ma bucur ca va aveti posibilitatea de
a-mi raspunde mai usor, ceea ce imi permite sa emit ginduri care va privesc.
Exista un interesant potential recursiv
al atitudinii critice (presupus superioare): cel ce analizeaza de sus e la
rindul lui analizabil dintr-un punct pretins superior, analiza care la rindul
ei e abordabila cu superioritate... Un spectator avizat stie ca se poate ride
de "deasupra" de risul sau fata de cei ce evolueaza
"dedesupt"... Si cum aceasta scara nu pare a avea nici legi, nici
sens, nici sfirsit, el termina prin a deveni mai prudent, eventual mai
intelegator, eventual
mai tandru.
Cred ca un ginditor experimentat nu poate
emite sentinte decit la nervi, ca sa se racoreasca. In rest, constienta
complexitatii si relativitatii nu-l poate expune la ridicolul lui
"stiu". Personal, am ajuns sa suspectez de un acces de prostie, pe
toti oamenii ce se arata siguri pe ei. Inclusiv pe mine ...
Discutiile in care participantii isi
impun personalitatile intr-un fel de meci cocosesc, in care ideile nu sint
decit pretextul confruntarii de personalitati- foarte frecvente la romani- nu
mi-au placut niciodata. Nu gasesc motive sa le suport.
Iata doua motive ca sa nu gust mesajele
care denunta "slaba calitate" a interventiilor de pe scr. Am si eu
opinii foarte critice privind unele interventii si regrete privind directia
dezbaterilor. Le tin insa in general pentru mine si incerc sa nu intervin decit
atunci cind este in joc un adevar la care tin si pe care il simt ocultat sau
atacat. In nici un caz nu mi se pare decent sa denunt "nivelul"
mesajelor altora. Cine se crede mai capabil nu are decit sa o arate. Poza
ritoasa expune de altfel la ridicol... Nu voi intra in detalii privind opiniile
dumneavoastra despre regalitate...
M-am abtinut pina acum de la a lua o
pozitie fata de apelurile la "ridicarea nivelului", pentru a nu cadea
exact in pacatul pe care incerc sa-l evit : sa ingros rindurile
"judecatorilor" neintrebati. Cad in el acum... Nu pentru a va semnala ca nu-mi plac subiectele mesajelor
dumneavoastra. Ci ca
nu imi convin.
2.
Dintru inceput imi cer scuze pentru tonul
prea agresiv al acestei interventii, pe care probabil nu-l meritati. Scriu
enervat, patimas. Se intimpla ca
interventiile dumneavoastra (printre foarte putinele trimise din Romania care
au patruns pe reteaua News) mi-au provocat o iritare, nedumerire si nemultumire
crescinda.
Ca unul care am parasit tara acum trei ani
cu absoluta convingere ca e lacasul unei insuportabile monstruozitati
(politice, sociale, morale) sper ca atunci cind un tinar intelectual din Romania "scapa" pe retea, sa
dea glas realitatii cumplite care il inconjoara. Sper ca strigatul si
revelatiile lui sa tulbure linistea care badijoneaza crimele retelei
Securicomuniste sau turpitudinea colaboratorilor ei.
Sa nu confirme tacind,
"normalitatea" anormalitatii.
Sa nu taca:
-despre furtul unei
revolutii platite cu singe;
-despre ascunderea
adevarului, promovarea calailor si uciderea victimelor prin dispret;
-despre raminerea
tarii in miinile vastei retele a Securitatii;
-despre imbogatirea
frauduloasa a vechilor tortionari si intoxicatori;
-despre victoria celor
nerusinati si cinici asupra visatorilor;
-despre generalitatea
arbitrariului, abuzului, minciunii, vulgaritatii, agresivitatii, amoralitatii,
rautatii;
-despre colaborationism
si falsa opozitie;
-despre sperante de
emanipare inglodate;.
-despre disperare ;
-despre setea de
solutie;
Ati fost "isiptit" in repetate
rinduri spre astfel de subiecte. Si nu ati intervenit. Sa inteleg ca fac parte
din gama celor pe care le simtiti anoste ? Sa inteleg ca alegerea
"Evenimentului zilei" ca ziar din care atiextras un timp (cu atita
amabilitate- de altfel) actualitatea, va exprima
valorile si optiunile
?
Putinii "responsabili " care
lanseaza cite un mesaj din Romania dovedesc o "igiena politica" care
depaseste si sperantele Tovarasesti.
Nu miroase a nimic din mesajele lor,
exclusiv ... tehnice.
Si incepe sa mi se para suspect.
Nu ca as considera intreaga generatie
tinara din Romania obsedata de adevar, justitie si indepartarea comunismului.
Stiu ca nu e asa, ca majoritatea
"fiilor revolutiei" sint preocupati exclusiv de cum sa profite
mai bine de sansele pe care ea le-a deschis.
Dar stiu ca exista totusi o parte a
acestei tinere generatii pe care revolutia i-a cotropit, i-a molipsit, i-a
infierbintat si ii obsedeaza.
Si ma intreb de ce nici unul din acesti
contestatari ai puterii de la Bucuresti, nu patrunde pe News ?
3.
Prima explicatie pe care mi-o dau este ca
e vorba de o cenzura sau si mai rau de o autocenzura, de persistenta atitudinii
intelepte :"De ce sa -mi aprind paie in cap ?". "De ce sa ma ia
AIA in colimator si sa pierd accesul la asa o grozava jucarie ?". Probabil
ca nu oricine e acceptat ca responsabil de retea. Stim bine ca Romania e in miinile Securitatii-intreprinzatoare,
asa ca pudoarea administratorilor de retea nu e surprinzatoare. Dar ideea ca
bibelourile lumii libere sint sub controlul unui anume cerc, ma oripileaza.
Asadar prima ipoteza este ca subiectul e
evitat.
A doua ipoteza, mai dezolanta, e ca subiectul nu stirneste efectiv interes.
Pornesc de la constatarea (va stirni probabil
revolta unor colegi de pe retea )
ca deseori intelectualii "tehnici" (un pleonasm, un paradox
?... ) au un potential important de indolenta (indiferenta -
zic ei) politica, ca
detin suficent de multa inteligenta combinatorica pentru a-si autoargumenta
amoralitatea.
Responsabilitatea politica si morala nu
framinta prea multi pionieri ai gindirii numerabile. Sint prea fascinati de
salturile cantitative ale acumularilor cantitativului. Nu e de mirare cit de
putin din framintarile celui silit sa impace o cautare infrigurata de sens cu o
lume absolut arbitrara, le perturba ... "procesarea" !
Asadar, e posibil ca pentru acesti
exponenti ai omului nou, nu prudenta e motivul a-politismului ci lipsa
organului de simt care il face posibil.
4.
Iata o proba de judecata discutabila la
care ma pretez eu insumi ...
Daca m-am decis sa ma expun astfel, este
pentru ca sa va aduc aminte ca va puteti juca pe retea si etala dexteritatile
tehnice, ca veti putea eventual zbura spre alte zari spre a le aplica, din
cauza UNORA CARE NU AU CONSIDERAT COMUNISMUL CU ATITA DETASARE (DISCRETIE) CA
DUMNEAVOASTRA !
Le sintem datori. Si nu in octeti ...
Ioan Rosca,
Publicat pe SCR la 26 iulie
1995
PS:
Nu sint un strain de
origine romana. Sint un roman exilat. Nu vad problemele Romaniei "din
afara" . Judecind dupa ce ne preocupa, nu sinteti mai inauntru decit
mine.Exist sub pavilion romanesc. O particica din Romania se afla oriunde ma
deplasez. Eu o sint, o am si o duc. Si nu e mai putin legitima decit cea pe
care o traiti dumneavoastra .
Nu-mi raspundeti deci
condescendent.
Si nici "spre
afara".
B. Replica la o replica (publicat s.c.r. 29 iulie 1995)
1.
- despre apolitism
Acum 5 ani se punea problema iesirii
din miinile mafiei care ne tinea in lagar. Cineva trebuia sa o faca, si exista
chiar obligatia fiecarui detinut sa participe, daca dorea sa se bucure de
libertate. Nu fuga de aceasta responsabilitate ma deranjeaza cel mai mult
(fiecare isi gestioneaza disponibilitatile), ci incercarea de a escamota
aceasta fuga in numele "igienei apolitice", ba chiar tupeul de a o
prezenta ca semn de superioritate ! Si fara riscuri, si cu nasul pe sus ...
"Eu nu fac politica"
insemna atunci "Eu nu ma bag in lupta de eliberare de sub
securicomunisti". Atiti de multi
s-au acoperit cu aceasta scuza ciudata, incit revolutia a sucombat din lipsa de
combatanti. Multi dintre cunoscutii mei, care nu lasasera niciodata sa se
intrevada obsesii profesionale, au fost cuprinsi de o fervoare tehnica
remarcabila (si suspecta), care ... i-a indisponibilizat pentru "murdura
lupta politica", adica i-a scutit de bastoanele de cauciuc ale puterii...
De cite ori mi se arunca in fata un
ritos "Eu sint ocupat cu lucuri serioase", oscilez intre ris si minie
: se deduce ca noi, cei care ne-am intrerupt "creatia profesionala"
pentru a incerca sa-i infruntam pe Tovarasi, eram niste pierde vara cu timpul
fara valoare ( sau niste "revolutionari " sau "politicieni"
de profesie).
2. - despre amoralitatea unor
tehnicieni
In ceea ce priveste indolenta unor
"tehnicieni" fata de neregularitatile morale care cangreneaza
societatea in care "performeaza", imi mentin opiniile. De altfel e
clasica, dovedita si explicabila.
Nu vad de ce unii se ofusca asa de
tare. Ce traditie solida si penibila de colaborationism cu puterea comunista
avem noi, inginerii romani ...! Cu cit "spirit constructiv tehnic"
le-am mentinut cosmelia in functiune. Niciodata nu ni s-a parut suficent de
sinistra pentru a nu contribui la consolidarea ei. Nu pretind ca am fi mai
vinovati ca altii, ca aveam o iesire, dar
are de ce sa ne fie rusine. Si sint putine motive sa ne ratoim ca
"ne face datoria la locul de munca" de cite ori e nevoie de noi pe
frontul eliberarii societatii . In scimb, cu cita inocenta (?) construim
instrumente fara a ne pasa daca vor mobila o puscarie, daca vor intari un zid
al ei, daca ii vom prelungi existenta abuziva. Important este ca producem . Cit
mai mult, cit mai eficace, cit mai sofisticat. Nu are nici o insemnatate pentru
cine. Nu e treaba noastra. Pilat din Pont ne era predecesor.
Nu intimplator mitul mesterului
Manole imi da fiori. Prea multe e dispus "geniul tehnic" roman sa
zideasca (jertfeasca) pentru reusita ambitiilor sale constructive. Nu ma voi
asocia admiratiei privind incapatinarea sa, pentru ca o consider demna de o
cauza mai buna. Eu nu mai simt nici o mindrie fate de vechile mele
"realizari". Faptul ca le-am cladit ca supus al unei monstruozitati,
sub un semn hidos, in conditia ambigua de "prizonier entuziast
tehnic" imi stinge satisfactia. Iar realitatea pe care am trait-o, nu-mi
permite sa mai fac teorii privind "efectul pozitiv al eforturilor mele
ingineresti" asupra nivelului de viata al prizonierilor. Am produs pentru
stapini, stabilizindu-i.
"Inginerii" romani ar
trebui mai intii sa-si transforme "santierul" din lagar in tara, si
dupa aceea s-ar putea bucura plenar de geniul lor tehnic.
Sau macar, sa fie constienti de umbra
care le submineaza realizarile.
Ioan Rosca