Iliescu- KGB

 

Ultimele "revelatii"despre Iliescu  publicate pe scr imi stirnesc ginduri contradictorii si amintiri neplacute.

 

a.

Pe de o parte, interviurile publicate in "Ziua" imi par indoielnice si chiar dubiose. Tonul si continutul declaratiilor  care il demasca pe Iliescu, este cit se poate de nefiresc si necredibil ca venind din partea celor doi batrini KGB-isti. In schimb, se muleaza exact pe foclorul politic din Romania. Asadar, am impresia unei contrafaceri. Nu m-ar mira de loc ca acest balon sa se sparga penibil. Ca de atitea ori pina acum...

 

Daca e un fals, el e ori o miscare stupida nascuta din exces de zel (obida) anti- Iliescu, ori e o miscare subtila de diversiune.

 

Caci una din retetele Tovarasesti pentru pararea acuzatiilor periculoase este :

 

1. se "imbogateste" si "dovedeste" adevarul- X, stiut sau intuit de public, prin "revelatii" spectaculoase (si contrafacute): "X "  devine  "X (pentru ca y)"

 

2. se polarizeaza dezbaterea in jurul pseudorevelatiilor (deja un avantaj),"X (pentru ca y)"  devine " Y (deci x)"

 

3. se demonstreaza falsitatea lor (nimic mai usor, pentru cei ce le-au conceput),"Y"  devine  "nonY"

 

4. se "deduce" (si se ajuta publicul sa inteleaga) ca nici banuiala initiala nu era adevarata : non "Y (deci x)"  devine "non X"

 

Ceva de genul :  " Ai vazut ca interviurile erau false, inseamna ca  Iliescu nu e KGB-ist !"

 

Nu voi insista asupra erorii evidente a acestui cautat silogism. Important e ca face ravagii. M-am simtit umilit de succesul cu care puterea a folosit repetitiv aceasta stratagema. Caci de prea multe ori "barzii" opozitiei ("politice" sau "civice") au muscat momeala (a se vedea ca exemmplu sirul interminabil de"dezvaluiri" si campanii dezumflate din Romania Libera si alte ziare "combative"). Senzationalismul ieftin a devalorizat incarcatura aproape solemna a

protestului romanesc, l-a corodat in baia de derizoriu.

 

 

b.

Daca prima mea obiectie vizeaza veridicitatea "dezvaluirilor" si nocivitatea celor eronate, cea de a  doua vizeaza oportunitatea goanei dupa dezvaluiri.

Sa ne intoarcem la problema initiala, neimbogatita de dezvaluiri stridente si indoielnice:

 

A fost Ion Iliescu agent sovietic ? Lucreaza azi in interesul lor ?

 

Raspunsul la aceste intrebari nu poate fi dat cu certitudine juridica, atita timp cit accesul la subterana comunista este blocat. Probabil ca nu vom fi nici o data in posesia dovezilor formale (daca mai exista).

 

In schimb, ne este la indemina rationamentul plauzibil, bazat pe analiza politica. Urmarind traseul lui Ion Iliescu (tineretea, maturitatea, prezentul ) putem fara dificultate conchide ca  ESTE EXTREM DE PROBABIL AGENT AL INTERESELOR SECURICOMUNISTE ROMANOSOVIETICE. Nu stiu daca pentru un proces asta ar fi suficent. Dar o demitere din functiile sale politice, ar fi urmat in orice democratie reala.

 

Nu consider normal sa mai expun aici, inca o data, sirul gesturilor sale care sustin aceasta concluzie. In orice caz, i se poate de mult aplica PREZUMTIA DE VINOVATIE. Nu noi trebuie sa dovedim - cautind "documente" iluzorii in carul cu fin tovarasesc- ca Iliescu e

agent al rusilor . Ci el trebuie sa dovedeasca ca nu e, dind o alta explicatie,  plauzibila, pentru actele sale antiromanesti si procomuniste, cu urmari atit de grave (mai ales dupa revolutie)

asupra destinului Romaniei.

 

De aceea, acum, ca si in anii trecuti, ma intriga si nemultumeste goana in directii si dupa "dovezi", derizorii si iluzorii si orbirea in fata evidentei crase. De ce atita staruinta  pe teme impotmolitoare (exemplu : ca Iliescu ar fi inscenat "razboiul teroristilor", pentru a se legitima etc).   Avem oare nevoie de astfel de elemente greu de dovedit, si poate false, pentru a-l contesta ? Si in cautarea "marilor secrete", e normal sa ne devlorizam certitudinele ?

 

 

            Alaptat in spirit comunist de un tata - agent al internationalei (semnatar printre altele al actului de tradare nationala de la Moscova-1931),...

            Trimis spre perfectionare la Moscova in anii '50, in care PCR, total aservit Moscovei,  se ocupa temeinic cu sovietizarea Romaniei,...

            Apreciat la Moscova, si numit in fruntea tinerilor "revolutionari",...

            Revenit in tara si aruncat in lupta revolutionara la nivelul organizaatiilor studentesti, tocmai in perioada "epurarilor",...

            Cu cariera cladita exclusiv din "sarcini de partid" unde a ajuns in pozitii importante (secretar CC-UTC pe tara; secretar CC cu propaganda; secretar de judet) si pe care le-a indeplinit cu abnegatie de Tovaras de profesie, ...

            Aparut miraculos, DUPA  revolta,  la conducerea guvernului provizoriu (cei ce au caseta din 22 Decembrie , il pot auzi la sosirea sa "surpriza" in CC, la ora 16  : "I-am pus la curent pe Tovarasii de la ambasada Sovietica, ca sa stie cine sintem si ce vrem" ),

            Ocupindu-se temeinic cu stingerea revolutiei, orchestrind blocarea schimbarii, impotmolirea justitiei si imbogatirea Retelei,...

            Ordonind reprimarea tinerilor din Decembrie, ce protestau pentru tradarea Revolutiei, in Piata Univesrsitatii,...

            Absolut solidar cu SECURICOMUNISMUL romanesc, a carei descaunare a evitat-o, ...

            Grabindu-se sa ratifice continuarea aservirii Romaniei fata de Uniunea Sovietica si ferindu-se ca de foc sa profite de extraordinara oportunitate pe care Basarbia a avut-o in anul 1990,...

 

            ... Ion Iliescu s-a definit  cu virf si indesat. E atit de vinovat de comunism si atit de suspect de sovietism, incit cu greu ne putem imagina apararea sa, alibiul sau. In orice caz, e de datoria lui sa se disculpe. Nu avem a mai cauta isteric dovezi. Si nu trebuie sa o mai facem.

 

            Caci  se risipeste inutil o energie ... cu care, cine stie, ar putea fi dat jos ... !

 

Ioan Rosca    

 

B.  Replica la o replica (s.c.r. 2 iunie 1995)

 

Domnule Donea,

 

1.

Interventia dumneavoastra franca si coerenta  ma face sa sper ca voi avea ocazia sa conversez cu cineva din tabara adversa.E pacat ca noi romanii nu vedem decit solutii extreme la problema

antagonismului de credinte, de opinii sau de interese : ori cautam compromis (sau chiar consens !), ori denuntam pe celalalt ca ilegitim si taiem dialogul. Ori sintem de acord cu celalalt, ori nu-l mai ascultam. Exista insa si posibilitatea ascultarii atente, in ciuda deazacordului neatenuat. Si e poate cea mai fructuoasa. E bine sa ne cunoastem, chiar daca nu ne apropiem. 

 

Ca intre noi exista un antagonism insolubil, e deja evident din cele ce am postat fiecare pina acum. Pe mine nu ma mai citez, iar de la dumneavoastra selectez :

 

2

>"Ion Iliescu, ca multi alti tineri la acea vreme, a preferat sa faca o cariera in interiorul >sistemului comunist in loc de a-l nega. El nu a facut cooperativizarea cu pistolul in mana si nici >nu a fugarit legionarii in munti."

 

>"Sarcinile de partid erau deseori foarte asemanatoare cu obiectivele oricarui membru al >executivului unui stat democratic. Problema este,a fost Ion Iliescu un prim-secretar bun la Iasi >si Timisoara?"

 

>"Reprimarea e una, mineriada din 14-15 iunie e altceva. Personal sunt complet de acord cu >reprimarea manifestantilor din Piata Universitatii din 13 iunie 1990."

 

>"OK. Poporul il va judeca....in 1996, la alegeri. Va avea ocazia sa seinfrunte cu o Opozitie >alcatuita din doua tipuri de personaje:

>gerontocrati care au suferit mult in timpul comunistilor si fosti comunisti care si-au schimbat >naravul."

 

>"Alegerile din 1992 au fost recunoscute corecte de catre observatorii internationali aflati la >fata locului. In plus, rezultatele au corespuns sondajelor de opinie efectuate anterior."

 

>"La 13 iunie 1990 a fost intrerupta in mod legal o demonstratie care dura in Piata Universitatii >din Bucuresti de cateva luni. Cat despre judecarea d-lui Ion Iliescu...un pas major spre >guvernarea prin lege e recunoasterea imunitatii parlamentare si prezidentiale. Nici un >presedinte nu poate fi judecat pentru afirmatiile ori actele facute, in conditiile unui stat de >drept."

 

>"Un adevar pe care multi romani il ignora, constient sau nu, este ca revolutia din decembrie >'89 nu a fost dintru inceput orientata impotiva comunismului, ci doar impotriva lui Ceausescu.

>Vineri22 decembrie 1989 nimeni nu striga inca in Bucuresti ori Timisoara "Jos comunismul!", >ci doar "Jos Ceausescu!"."

 

>"Rusia nu poate fi considerata un dusman al Europei. Ca orice stat important  si puternic si >Rusia duce o politica imperialista. Nu este insa nici primul si nici ultimul stat european care sa >faca acest lucru."

 

>"Un lucru ar trebui sa fie clar. Impotriva KGB Romania nu poate si nu trebuie sa lupte, asa >cum ar fi vrut Ceausescu, "cu intregul popor". Neutralizarea agentilor KGB trebuie facuta de >SRI, DIE, SIA sau alte servicii de contrainformatii, mostenitoare ale Securitatii. Problema este >atunci de ce parte ne situam in raport cu Securitatea? O desfiintamsau o pastram?!?"

 

>Constantin Donea

 

3.

Voi proceda sintetic si va voi spune ca in bloc, aceste remarci vadesc ca intre noi e cascata o prapastie. Poate ca insa vom gasi o cale de a comunica de pe peretii ei opusi. 

 

Una din conditii ar fi sa fim deschisi, sinceri. O alta, sa nu ne retragem daca celalalt ne agreseaza cu lucruri neplacute, sa acceptam confruntarea. A treia, sa admitem ca celalalt exista, cu credintele, interesele si nazuintele lui. Si in sfirsit, sa fim curiosi de ce gindeste si exprima celalalt.

 

Incerc sa fac un prim pas, prin acest mesaj, scris pe un ton tinut in friu (ideile dumneavoastra ma revolta de fapt).

 

4.

Ca exilat politic datorita regimului actual din Romania, discursul dumneavoastra imi toarna sare pe rani.

 

Se intimpla ca sint departe de casa din cauza acelor "Ion Iliescu, ca multi alti tineri la acea vreme", in urma "sarcinilor de partid deseori foarte asemanatoare cu obiectivele oricarui membru al executivului unui stat democratic", pentru ca " presedintele nu poate fi judecat

pentru afirmatiile ori actele facute", pentru ca "alegerile din 1992 au fost recunoscute corecte de catre observatorii internationali aflati la fata locului" si mai ales pentru ca "la 13 iunie 1990 a fost intrerupta in mod legal o demonstratie care dura in Piata Universitatii din Bucuresti de cateva luni" . 

  Sint printre cei cu reprimarea carora "sunteti complet de acord", care vineri 22 decembrie 1989 strigau deja "Jos comunismul!" si care, oricind se va putea, va cere judecarea Tovarasilor Revolutionari de profesie pentru  "afirmatiile ori actele facute" in ciuda, sau dupa expirarea "imunitatii parlamentare si prezidentiale". Fie si numai  pentru ca m-au alungat din Romania, pe mine si o intreaga generatie de tineri ... "gerontocrati",  innecata in disperare si scirba.   

 

 Cit despre: "neutralizarea agentilor KGB trebuie facuta de SRI, DIE, SIA sau alte servicii de contrainformatii, mostenitoare ale Securitatii", (cea mai potrivita rima la "Rusia nu poate fi

considerata un dusman al Europei" !), sintem in miezul contradictiei noastre. 

    Am toate elementele ca sa raspund  la problema pe care o propuneti : "de ce parte ne situam in raport cu Securitatea?",  prin :

         DE PARTI OPUSE !

 

5.

  Astept explicatii privind pozitia dumneavoastra. Iata ipotezele mele:

- nu va numarati printre victimele ci printre profitorii (agresivi sau indolenti) ai regimului comunist;

- aveti interes in a se lasa linistea asupra abuzurilor si crimelor trecute si iritare fata de supravietuirea victimelor recalcitrante;

- aveti interese comune cu anumiti "oameni de bine" de acasa - va e frica de o schimbare a raportului de forte din Romania (nu doriti in nici un caz ca unii ca mine sa ajunga la putere );

- aveti o slabiciune pentru Securitate (nestiinta, inrudire, cinism  sau complicitate);

- scrieti in completa necunostinta de cauza sau provocator;

 

Nu va enervati. V-am anuntat ca voi fi sincer. Ati aflat ce gindesc. 

Astept sa aflu ce parare aveti.  

 

Ioan Rosca, 29 Mai 1995