Tinerii si politica
Preambul:
In article <Pine.SGI.3.91.950317091042.19866A-100000@server.uwindsor.ca> "BOGDAN A. TEREK" <terek1@server.uwindsor.ca> writes:
>Acum vreo saptamina am pus un anunt in grupul asta despre o posibilitate de a ne cunoaste intre >noi, astia mai tineri pe care ii intereseaza sa fie tineri mai mult decint situatia politica din >Romania, sau alte issues serioase.
Curioasa contrapunere. Sa te intereseze sa fii tinar mai mult decit situatia
politica din Romania ...
Astfel de minime m-ar face sa ma bucur ca nu sint chiar asa de tinar.
Daca le-as lua in serios ...
Ioan Rosca
Continuare:
From: Rosca Ioan (roscai@ERE.UMontreal.CA)
Subject: Raspuns domnului Pop (tinerete si politica)
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1995-03-20 13:24:32 PST
>In
<D5MKLH.87J@cc.umontreal.ca> >roscai@ERE.UMontreal.CA (Rosca Ioan)
writes:
>>In article
<Pine.SGI.3.91.950317091042.19866A->>100000@server.uwindsor.ca>
"BOGDAN A. TEREK" >><terek1@server.uwindsor.ca> writes:
>>>Acum vreo saptamina am
pus un anunt in grupul asta despre o posibilitate de a ne cunoaste intre noi,
astia mai tineri pe care ii intereseaza sa fie tineri mai mult decit situatia
politica din Romania, sau alte issues serioase.
>>Curioasa contrapunere. Sa te intereseze sa fii tinar mai mult decit situatia politica din Romania ...
>Ce sa-i faci, nu tot romanul e
nascut sa fie activist de partid (sau de alianta).
Am folosit cuvintul curioasa pentru a
nu fi agresiv, de fapt contrapunerea e stupida. Se foloseste comparativul in mod
cu totul impropriu (din punct de vedere logic, nu atitudinal). Prin ce sint
perturbate "problemele tineresti" ale unuia de intereseul fata de
politica ale altuia ? De ce arderile politice apartin prin definitie
repertoriului "batrinesc" ?
Evident, nu-l consider obligat pe tinar sa faca politica romaneasca (o vor face
tinerii care se simt chemati), dar ar fi preferabil sa evite pozele gaunoase.
Insasi expresia "ii intereseaza sa fie tineri" e jalnica... Poti fi tinar, fara sa te
concentrezi prea mult in acest sens !
>>Astfel de minime m-ar face sa
ma bucur ca nu sint chiar asa de tinar. Daca le-as lua in serios ...
>Ele sint serioase, indiferent cum
le luati dvs. Tineretea isi cere si ea,
drepturile ei.
Precum va spuneam, am amendat o
improprietate logica, nu o optiune morala. De aceea interventia dumneavoastra
se inscrie in sfera incoerentelor. Contestati ceea ce n-am spus. Tineretea e
minunata din mai toate punctele de vedere. Este insa (firesc) expusa
sentintelor pripite si exprimarilor neingrijite. Nimic grav (de luat prea in
serios), daca nu e incurajat in numele dreptului la superficialitate.
Nu in mod obligatoriu tineretea e neimplicata. Nu vad de ce n-as
spera-o astfel. Aceasta chiar, e pentru mine, singura speranta.
>Majoritatea romanilor din tara
sint mult mai interesati de situatia economica decit de cea >politica. Inca n-au aflat ca, la ora actuala, prima
este strict dependenta de a doua.
Tocmai aici e lucrul ingrijorator.
Faptul ca tinerii din Romania au fost convinsi sa nu faca politica, intr-un
moment in care asaltul lor era esential. Inca din 1990, descurajarea implicarii
tinerilor in politica e un front cheie pentru regim. "Noi nu facem
politica !" a fost lait-motivul tineretului romanesc dupa 1989, incepind
cu cel indiferent si terminind (culmea !) cu cel revolutionar.
In momentul de exceptie pe care l-a
creat revolutia, a face politica insemna a cauta dreptate, a cauta lumina si
adevar, a repara o onoare terfelita, o sanatate perturbata, o etica degradata.
Intr-un anume sens era o OBLIGATIE. Puteti numi aceast discurs demagogie. Nu ma
intimidez, caci stiu ca nu a fost si nu este. Astfel perceputa,
"politica" nu era de loc
dezonoranta pentru tineri, ci o sublima ocazie de ardere curata si curatitoare.
Pentru cine stie mai multe despre ce s-a intimplat, decit relatarile
artificiale ale ziarelor, lipsa tinerilor de la acest apel al istoriei creeaza
o dureroasa interogatie. Motivele sint complexe. Si desigur, nu tinerii sint
principalii responsabili.
Printre metodele folosite pentru
dezamorsarea lor, a fost impunerea unei
viziuni privind implicarea politica scopita de
problema ei centrala:
rasturnarea
securicomunistilor Pusa astfel,
problema implicarii politice a tinerilor ar fi avut implicatii neconvenabile
pentru tovarasi. Mult mai convenabila
era viziunea: joc murdar de interese partizane, partidism demodat si dubios,
camuflaj demagogic pentru operatii mafiote, sforarie sterila. Din pacate,
realitatea politica mondiala si prestatia politica din Romania intareau aceasta
imagine. Iar jocul confuz al opozitiei, a contribuit la estomparea sensului
profund si onorabil al implicarii in eliberarea Romaniei.
De aceea refrenele de pe nefasta
melodie a puritatii apolitice, nu-mi stirnesc simpatie. Chiar daca sint cu
totul nevinovate.
>Dar, domnule Rosca, daca va
preocupa atit de mult situatia politica din tara, de ce nu va >intoarceti
acolo, pentru a va implica activ in politica, in loc sa faceti demagogie pe
s.c.r?
>Dan Pop
Domnule Pop, fraza de mai sus
demonstreaza ca agresivitatea incorecta poate fi si manierata. Nu e nevoie de
un limbaj colorat pentru a fi jignitor. (De aceea eu privesc cu circumspectie
incercarile de "igenizare stilistica" a scr-ului).
Simt pe moment ca nu e just sa
raspund la acest atac la persoana, care imi pune la indoiala onestitatea. Nu
sint de loc obligat sa imi explic traseul existential. (Am inceput de altfel sa
ma simt stingherit de tendintele mele de extrovertire.)
Ma rezum doar sa va semnalez ca
"nu ma intorc acolo", tocmai datorita constiintei mele politice. Nu
accept sa traiesc acum, acolo. Nu accept ce se intimpla, acolo. Si nu ma voi
intoarce cit timp acolo se va consemna triumful injustitiei si a neobrazarii.
Imi stau in git imbogatitii represiunii, descurcaretii care ii ajuta si
docilele lor victime.
Cit despre a ramine pentru a lupta,
am platit deja un anume tribut acestei idei (Cit am fost acasa n-am stat de o
parte). Ea s-a dovedit sterila, IN CAZUL MEU. As fi vrut sa lupt conform
credintelor mele. Ori, la un moment
dat, a devenit evident ca nu am suficenti tovarasi in spiritul acestor credinte
si ca atare nu mai dispun nici de sanse, nici de reprezentativitate. Nu poti
impune adevaruri altora. E absolut dubios. Imi raminea doar dreptul de a
refuza consensul. De a ma revolta.
E o revolta care insa nu ma lasa sa
tac!
Nu inteleg de ce postura mea va apare
ilegitima moral ?
Ioan Rosca, 17 martie 1995