1. Problema
romano-maghiara
Consideratiile ce urmeaza nu se refera in nici un fel la problematica
relatiilor romano-maghiare. Este un subiect extrem de complex, (si delicat), pe
care nu ma simt suficent de stapin pentru a-mi face publice parerile. Doresc
doar sa explic modul in care a folosit si foloseste SECURITATEA romana aceasta
reala problema pentru a-si acoperi
miscarile antisociale prin diversiune
nationalista.
Pornesc de la ideea ca unii cititori nu au
trait firul evenimentelor politice din 1990 in Romania, asa ca pot fi derutati
de rebilitarea Securitatii ca aparator al intereselor romanesti. Acasa, acest
discurs a avut efect variabil. Cei avizati l-au tratat cu revolta si dispret.
Naivii insa (majoritari) i-au cazut (natural) victima.
2. Securitatea
Cu riscul de a plictisi pe toata lumea
reamintesc:
- ca instalarea regimului de dictatura
sovieto-comunista s-a facut prin zdrobirea rezistentei nationale, actorul
principal al giganticei reprimari fiind securitatea; in contul ei se afla un
genocid de rare
proportii si cruzime.
- ca organizarea tarii ca lagar s-a bazat
pe aceeasi institutie; ea are la activ mentinerea in captivitate a trei
generatii de romani;
- ca numai datorita terorii paralizante pe
care a impus-o, romanii au
suportat cele mai desantate umilinte si
abuzuri.
- ca Securicomunistii au distrus
metabolismul economic individual si national, pentru a-si asigura bunastarea,
prin forta.
- ca spre deosebire de celelalte lagare din
Est, reteaua din Romania nu a cedat decit in fata fortei, trecind de la
reprimarea in singe la diversiune, in clipa in care s-a temut de populatia
dezlantuita de
disperare;
la noi gardienii nu au nici macar circumstanta pocairii.
3. Situatia din
1990
In lunile
ianuarie-martie 1990, in Romania a continuat revolutia inceputa in Decembrie
1989. Nu de catre cei care au acceptat
"echilibrul politic" cu puterea "neo"comunista si trecerea
la "etapa
reformei", ci de catre sustinatorii
ideii de rasturnare radicala anticomunista. Acestia au organizat un val de
proteste de strada, ca reactia la restauratia in curs. Din pacate, numarul si
decizia lor (in
crestere) nu au fost insotite de luciditate
si organizare. Nu discut aici motivele.
Tinta convergenta a protestului de strada
era aparatul comunisto-represiv. Se cerea scoaterea lui din functiune, ca o
garantie a nasterii unei democratii curate. Se cerea, in mod concret eliberarea
televiziunii din miinile propagandistilor
comunisti, plecarea lor de la puterea "provizorie", scoaterea la
lumina a adevarului istoric si a crimelor Securitovarasilor, curatirea
posturilor de decizie de
elementele care nu mai prezentau credit
moral si mai ales desfiintarea reala (dovedibila public) a securitatii.
Cu cazia mitingurilor de la 12 Ianuarie, 28
ianuarie, 12-18 Februarie,
coloratura anti-securista a demonstratiilor a crescut ingrijorator. Proclamatia de la Timisoara (11 Martie 1990) adauga
o platforma inspirata acestui curent . Ea a
dat un nou avint miscarilor de protest. Situatia ameninta sa scape de sub
control. Metodele de diversiune ca aceea folosita pentru a dezamorsa
demonstratia anti-securista de la 18
Februarie (zi cheie in istoria revolutiei ) nu puteau fi folosite la nesfirsit.
Pentru Tovarasi, etapa
"revolutiei" se terminase. Infricosati la inceput, desfiintasera
oficial Securitatea, a carui nume stirnea prea mult resentiment la o populatie
ce trebuia manevrata electoral. O
data Securitatea (ca nume) disparuta, se
punea doar problema justificarii reintrarii in functiune a agentilor ei. Nu era
usor, ba chiar se risca reaprinderea unui butoi cu pulbere. Asa a devenit
absolut necesara manevra nationalista. Era
probabil cartea cea mai sigura, "asul din mineca", usor valorificabil
intr-o tara la cheremul confuziilor, informatorilor si complicitatilor.
A fost demarata operatiunea "Vatra
Romaneasca". Ideea era sa se exploateze sentimentele nationale si
resentimentele produse de o indelungata convietuire tensionata, sa se
declanseze o confruntare .
Beneficiul de ansamblu.era devierea atentiei
de la conflictul politic-justitiar. Se viza in principal propagarea ideii ca
Romania are nevoie de o structura bine organizata pentru a rezista complotului
maghiar (si international in general). Securitatea era exact leacul necesar. Desigur reformata, cu alt nume, cu alte obiceiuri si obiective. CU ACEEASI
OAMENI DOAR. Ocazie cu care se va putea vedea ca nici nu sint niste rai romani.
Ca de fapt, INTODEAUNA AU APARAT INTERESELE ROMANESTI. Ca acesta era adevaratul lor crez in epoca "nefericita".
Oricit de ridicole par aceste speculatii, ELE AU FUNCTIONAT. Si
poate nu e chiar de neinteles... Chiar daca, in aceeasi perioada, vajnicii
securrromani aveau orbul gainilor pentru ce se intimpla in
Basarabia, chiar daca nu-i vazuse nimeni
aparind tara de spionii din vest si din est, iar lupta lor de 50 de ani cu
agresorul sovietic... Chiar daca, intr-o noapte de pomina (14 februarie -dupa
singurul
atac reusit de demonstranti asupra televiziunii), poporul roman a putut
vedea casetele convorbirilor dintre delegatia militarilor reprezentind miscarea
de emancipare a armatei si Gelu Voican-
reprezentant al
puterii emanate. Caseta in care se
dezvaluia caracterul KGB-ist al "salvarii"...
Cu toate acestea, multi romani au avut
reflexul pe care se sconta. Intreaga tara s-a zguduit de indignare fata de
"manevrele unguresti" , inimile au batut atit de aurzitor romaneste
incit nu s-a mai auzit
tropaitul cizmelor prin care, la datorie
(!) SECURITATEA era reinstalata sub noul nume (SRI). La Tirgu Mures s-a mosit
noua editie a securitatii romane.
Urmarirea cursului evenimentelor din
1990 o arata cu destula claritate.
4. Tirgu Mures 1990
Pe 16 martie 1990
am avut o intilnire la Piatra Neamt care m-a pus in garda. Eram pe aunci presedintele celei mai active asociatii din
oras si s-a intimplat sa intru (si sa
nu pot fi dat usor afara) intr-o reuniune care se desfasura la Consiliul ( CPUN
cred pe atunci). Autoritatile si asociatiile locale primeau vizita unei
proaspete asociatii ardelene numite "Vatra Romaneasca".
La
inceput am asistat cu oarecare simpatie . Se vorbea de grelele probleme ale romanilor din Ardeal, confruntati cu iredentismul
maghiar si cu indolenta noilor autoritati
de la Bucuresti. Repede insa am inceput sa ma simt tot mai stingherit. Pe de o
parte, toti cei trei membri ai delegatiei Vetrei aveau ceva nedefinit
nelinistitor. Se plingeau cu un ton in care razbateau inflexiuni extrem de
taioase, de fosti stapini. Intreaga atmosfera avea ceva contrafacut adunarea
parea a juca un joc precizat dinainte. Aceasta in ce priveste impresia.
In ce priveste continutul relatarii celor
de la Vatra, el era o insiruire de abuzuri facute de maghiari (crime,
profanari, presiuni pentru alungarea romanilor etc). Lista romanilor pe care maghiarii i-ar fi
asasinat in mod barbar, la revolutie, era
compusa in exclusivitate din fosti sefi de securitate si militie.
Ceea ce doreau de la noi era sa
sensibilizam populatia din oras si sa organizam asociatii si activitati de
sprijin. Ne-au povestit ca delgatii de acelasi fel sint prezente in toate
orasele Moldovei. Era mai mult decit suspect intr-o epoca in care romanii se
vedeau acut incapabili de organizare. Totul era ca la carte, inclusiv
materialele de propaganda si mobilizarea tovarasilor locali (pe care se
intimpla sa-i stiu binisor).
Pentru a clarifica situatia am intrebat
doua lucruri:
- daca exista si vre-un caz de roman
nesecurist asasinat de maghiari la revolutie (pentru a intelege daca nu e de
fapt vorba de o reactie de razbunare mai violenta ca a noastra fata de o oprimare
comuna) ?
- cum se plaseaza Vatra fata de
confruntarea comunism-anticomunism ?
Raspunsul m-a elecrocutat:
"Securitatea a reprezentat inotdeauna axul de rezistenta a romanismului in
Ardeal, numai datorita ei am putut face fata !". Iar ochii profesionisti
m-au invaluit cu o inconfundabila duritate. Atunci am fost eu introdus in supa
pe care o servesc cu atita perseverenta si succes tovarasii National-Securisti
de la Bucuresti. Si ceea ce s-a intimplat peste doar citeva zile la Tirgu Mures mi-a aparut ca episodul doi,
pentru ca al treilea - infiintarea SRI
- sa imi apara o premeditata coincidenta...
Dar azi ?
Poate ca aceste ginduri nu meritau redate,
daca nu as avea impresia actualitatii diversiunii si pericolului pe care le
semnaleaza. Din pacate, "apararea romanismului" este alibiul si calul
troian pe care
Securicomunistii se bazeaza in continuare.
Alibi fata de ceea ce au facut, cal troian catre ceea ce au de gind sa faca.
Decisi sa manevreze acest subiect numai in
propriul interes, iresponsabili fata de interesele Romaniei, Securicomunistii
pot antrena tara in aventuri daunatoare sau chiar catastrofale. Nici un
sacrificiu (al altora) nu le va pare prea mare pentru a-si salva pielea,
interesele si puterea (ale lor). Pot produce
dezonoare, pot produce tensiune, pot produce umilinta, pot produce razboi.
Din pacate,
opozitia din Romania nu intelege ca lasarea redutei nationale in miinile
FunarVerdetVadimilor, in numele "spiritului modern", pune tara
intr-un pericol grav. Mai ales ca teza
"nationalismului perimat" - nu a
fost inca demonstrata...
P.S.
De
aceea divagatiile domnului Dima imi apar vinovate:
>
AVO si revisionismul ungar au scazut teribil in 4 ani - daca n-ai
observat tocmai pt. ca a existat _si_
SRI_ul (Securitatea).
>
Chestia cu "Romania fara un serviciu de informatii" nu vreau
s-o discut, asta o poti argumenta d-ta in fata oglinzii aprobandu-te singur.
>Cat despre CI_ul romanesc in general (DIA si SRI) mi se pare evident
ca in mare parte e format din vechii angajati ('ca doar nu erau sa-l angajeze
pe UFO-Rosca). Daca ai intrebari, citeste un pic cartea lui Filip Teod.si vezi
cati ani ia pregatirea unui CI-ist care sa POATA face fata agenturii KGB, CIA,
AVO din Romania. (cat de cat)
Si uite asa a ajuns cel mai mare pericol
pentru libertatea romanilor ...scutul
lor de aparare !
Ioan Rosca
Anexa (O replica la o replica)
From: Rosca Ioan (roscai@ERE.UMontreal.CA)
Subject: National-Securismul (raspuns domnului Barac)
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1995-03-14 23:23:25 PST
Domnule Barac,
Intervii de cite ori ma leg de securicomunistii romani. Fidelitatea dumitale e demna de o cauza mai suportabila ! Banuiesc ca de aceasta data, ai sarit ca ars datorita consideratiilor mele privind mirosul securific al unui anumit "nationalism"... (apropo, esti foarte discret privind aceasta tema a
articolului meu).
Se pare ca in sfirsit ai invins dificultatile si ai reusit sa-mi citesti textul. E un progres fata de celelalte dati cind mi-ai raspuns ... desi nu ai putut digera ceea ce scrisesem. Ramii insa naravit la incorectitudine. Iata de exemplu cum "tratezi" dumneata paragraful meu:
>>"Pentru a clarifica situatia am intrebat doua lucruri:
>>- daca exista si vre-un caz de roman nesecurist asasinat de maghiari la revolutie (pentru a intelege daca nu e de fapt vorba de o reactie de razbunare mai violenta ca a noastra fata de o oprimare
>>comuna) ?"
pe care, "uitind" sa-l citezi, il "traduci":
>Daca dumneavoastra sinteti in stare sa acceptati ca justificare/scuza a crimelor facute de maghiari la revolutie faptul ca cei omoriti erau ofiteri de militie si securitate este treaba dumneavoastra, cred ca o folositi pentru ca va serveste de argument, indiferent cit de stupida este. Nu va asteptati, insa, ca ceilalti sa va accepte aberatiile. Crima ramine crima, domnule, si atrocitatile ramin atrocitati. Nu le gasiti justificari acolo unde nu pot exista, pentru ca veti cadea intr-un pacat grav.
Ori, domnule Barac, paragraful meu (ca de altfel intregul articol) nu se preteaza la astfel de interpretari . Fraza nu contine nici o referire la parerile mele despre ce trebuia facut cu securistii (nu am sustinut
niciodata ca trebuiau maltratati) sau despre ce au facut maghiarii. Sint insa in drept, atunci cind mi se sustine ca un grup etnic este romanofag si a pornit la exterminarea noastra, sa verific daca faptele nu
au alte semnificatii. Ori, rascoala din 1989 (ca atitea altele) a creat un cadru special (si nu populatia e responsabila, ci securitatea l-a creat, declansind represiunea singeroasa dupa o insuportabila oprimare).
Dar desigur nu aceasta e problema de fond. Intrebarea pe care o punea articolul meu era: Securitatea poate fi creditata ca o forta patriotica, reprezentanta a interesului national, sau dimpotriva a fost si este cel mai mare pericol pentru Romania ?
Pentru mine raspunsul e raspicat. Mi-e rusine sa mai revin. Articolul meu reaminteste citeva argumente. . La care dumneata nu raspunzi nimic.In schimb imi plasezi clasicele remarci (paralele) despre utilitatea unui serviciu de informatii. Care serviciu de informatii ? In numele si in baza a ce, admiti acest nume, pentru o grupare criminala care a mentinut si mentine tara in ghearele ei ?
Deduc ca pentru dumneata Romania comunista nu afost un lagar, pazit de gardieni bine rasplatiti. Altfel nu vad de ce esti asa intelegator cu activitatea respectivilor si o consideri demna de valorificat in continuare. Probabil deasemenea ti-a parut justa "lupta impotriva imperialismului mondial si victoria comunismului", in numele careia a activat "sectia externa". Strict inregimentata in activitatea "blocului comunist", securitatea Romana era specializata in diversiune. Acest tip de misiune exterioara imi stirneste mai putin entuziasm decit dumitale. Ca si rolul de destabilizare si intimidare a diasporei. Ca si cel de propaganda pentru regim, de cumparare a tacerii fata de crimele si abuzurile sale.
Dar mai bine sa-ti dau cuvintul:
>1. Fosta securitate a fost compusa din mai multe departamente (pardon, directii).NUMAI O PARTE DIN ACELE DEPARTAMENTE VIZAU APARAREA FAMILIEI CEAUSESCU SI A POLITRUCILOR. Restul, printre altele, cuprindea directii de spionaj si contraspionaj, antiterorism, etc. In consecinta, nu vad de ce angajatii care lucrasera in aceste directii trebuiau dati afara automat, dupa revolutie. Poate ne explicati dvs.
Reducerea agresorilor securicomunisti la "familia Ceausescu si aparatorii ei" a intrat in repertoriul restauratiei inca din decembrie 1989. Numai dupa asta, si te definesti destul de precis. Partea cea mai bizara a bietei revolutii e ca n-a fost indreptata impotriva nimanui... Securistii "au fost cu ea !"
In ce priveste vestitele servicii de spionaj si contraspionaj, ar fi interesant sa ne impartasesti cite ceva din succesele lor (care vezi bine ti-au impus respect). Eu, iti spun drept, n-am auzit (cum se mai intimpla pe la altii) de vre-un spion apusean periculos prins in Romania. De altfel periculos pentru cine ? Pentru regim ? Pentru invidiabilul nostru avans tehnologic ? In ce-i priveste pe sovietici, aveau in solda ... intregul nostru aparat de
stat !
>2. Intr-adevar, FORMAREA DE AGENTI DE SPIONAJ SI CI DUREAZA SI COSTA FOARTE MULT, domnule, fie ca va place sau nu. In consecinta, teoria potrivit careia dupa revolutie aparatul informativ al Romaniei trebuia refacut de la zero nu se justifica si este chiar nociva, deoarece, stimabile, intrebati pe cine doriti si vi se va spune ca in aceasta munca de "tras cu urechea si belit
>ochii" nu se fac pauze. Confruntarea decurge continuu, si nimeni nu poate spune "piua, stati putin si nu mai spionati, ca noua ne trebuie citiva ani ca sa ne refacem un aparat informattiv curat ca lacrima".
Eu nu sint atit de ingrozit de intreruperea activitatii "de tras cu urechea si belit ochii". Sper ca viitorul economic al Romaniei nu depinde critic de aceasta activitate. Nici nu sesizez bine cu cine se poarta "confruntarea". De altfel nu sint in general un "fun" al acestui sport. Cit despre experienta spionajului politic... . Vechilor nostri "pindari" le-as fi oferit mai mult decit o "pauza". Le-as fi oferit o retragere. Printre altele, pentru ca ar fi trebuit sa-si redirectioneze urechile, dinspre dusmanii comunismului
represiv inspre sustinatorii lui. Ceea ce i-ar fi silit sa foloseasca trompa lui Eustahio ...
In ce priveste pretul aparatului spionant romanesc (vechi-nou), recunosc, ... nu imi place. Pe de o parte direct, imi sta in git imaginea unei tari care trudeste pentru a intretine un gigantic aparat de produs ... supraveghere. In final, oamenii platesc mentinerea lor in captivitate (brutala sau diversionista).
Apoi, nu pot uita pretul pe care Romania l-a platit deja ...
Si in sfirsit, mai acut, ma imboldeste actualitatea. Caci pretul pe care trebuie sa-l platim pentru raminerea in functie a aparatului securist, este infringerea revolutiei, instalarea arbitrariului, raptul economic generalizat, simularea democratiei, stingerea sperantelor, pervertirea caracterelor, disperarea constiintelor, parasirea tarii de catre unii care nu-I mai suporta pe acesti tehnicieni in subteranele puterii ...
Poate ca scapind de seviciile LOR, am fi iesit mai ieftin.
Spun scapind, nu renuntind, pentru ca din pacate, nu am avut de ales.
Ioan Rosca,
10 martie 1995