Domnule Edelstein,

Va semnalez mai intii ca nu agreez metodele dv. de "analiza" si "dialog". V-ati pretat in mod
repetat la incorectitudini care dezinformeaza si deruta cititorii acestui grup.

a. Prezentari selective a subiectului fara a preveni cititorii de existenta partilor eliminate.
Reactii violente contra celor care le semnaleaza.
b. Concluzii personale discutabile prezentate ca adevaruri indubitabile. 
c. Afirmatii pur si simplu false (cum a fost aceea ca nu a avut loc inca judecarea antisemitismului).
Cind sinteti corectat de-abia , veniti cu explicatii suplimentare (ca nu a fost un proces corect...)
fara a va cere scuze pentru dezinformarea initiala. 
d.  Tratare incorecta a observatiilor mele , pe care le comentati tendentios :sariti din ele
fragmentele care va deranjeaza (pentru ca nu permit de exemplu  interpretarea care va convine ),
neglijati spiritul lor de ansamblu pe care il "traduceti" arbitrar, uitati sa raspundeti la
intrebarile ce nu va convin : astfel cel care nu are in fata articolul meu, e dezinformat.
Mai mult, ascundeti necorespondenta dintre comentariile dv si textul comentat prin adnotind abuziv
in limba engleza un text romanesc: cititorii care nu stiu romaneste pot da textului meu doar
intelesul (fals) pe care il sugerati dv. ! Este nepoliticos (si degradant) sa profitati asfel de
faptul ca eu nu sint in masura sa redactez in engleza.
e. Tot degradante sint si atacurile la persoana, tonul artagos si ironiile gratuite, etichetele
arbitrare pe care incercati sa mi le lipiti ("antisemit " etc) afirmatiile false pe care mi le
atribuiti -sperind ca le veti face credibile prin insistenta.  

Revin mai explicit :
  
V-ati pretat la descrierea partiala a unor dosare , din care ati eliminat partile care nu va
conveneau, fara insa a sufla un cuvint despre omisiuni. Ati pretins celor in necunostinta de cauza
ca tratarea dv. e completa si va da dreptul la concluziile prezentate. 
   In schimb, cind eu am intervenit pentru a semnala elementele pe care le-ati "neglijat", in loc sa
explicati pentru ce le-ati trecut sub tacere (credeam ca nu le cunoasteti, dar se pare ca m-am
inselat) , v-ati aruncat cu furie asupra gestului meu.  Ati sustinut ca adaug elementele pe care
dv le-ati sarit, pentru ca ma solidarizez cu cauza celor in a caror aparare ar putea veni. Nu ati
admis ca o fac din solidaritate fata de adevarul complet si judecata echilibrata, pe care reductiile
dv le pun in pericol.  Incapabil sa va scuzati , ati preferat atacul ...
   Astfel ati musamalizat -prin atac- eroarea sustinerii ca "adevar stiintific dovedit" a unor
"teze personale" ca explicarea masacrelor de la Iasi si Odessa numai pe baza unor documente
selectate , de provenienta discutabila, fara a sufla un cuvint despre existenta unor alte marturii,
aspecte , sau puncte de vedere. In acest cadru analitic "purificat" ati stabilit cu precizie ca
represiunile au avut loc datorita rasismului violent visceral sau cultivat indelungat de
intelectualitatea romaneasca. 
    Cind v-am "completat" analiza reamintindu-va (?) contextul militar al acestor represiuni si
faptul ca s-a pretins cel putin ca ele au fost determinate de provocari  grave ale unor evrei
pro-sovietici (element pe care "ati uitat" sa-l povestiti cititorilor neavizati), ati sarit in sus
(in loc sa-mi multumiti pentru punerea la punct) ! Mai mult, afirmati ca aceste aspecte (pe care
le-ati ocultat) nu trebuie aduse in dicutie , pentru ca au fost deja clasate , dovedite ca
inexpresive (De cine ? Cind ?). Ma denuntati ca "antisemit" pentru ca o fac ... Jucati tare, dar
murdar !
    In sfirsit aduceti pe tapet marturia domnului Mihai Pelin (ne-istoric) , care e (ce ironie !)
tocmai cel care a gasit (in anii '80) in fondurile de arhiva a Directiei de Informatii a Armatei ,
documente care sustineau ca evrei pro-sovietici ar fi facut mari dificultati si ar fi adus mari
pagube armatei romane, ceea ce a declansat ostilitatea antisemita a trupei si represiunile militare.
Pe atunci, domnul Pelin semnala istoricilor din comisia mixta israelo-romana ( tocmai asfel am ajuns
si eu sa le citesc !) existenta si importanta acestor documente pentru  apararea "tarii noastre" de
acuzatiile excesive ce i se aduc. Pe atunci el credea in existenta unor "provocari a armatei de catre
evreii pro-sovietici" , care sint tinute secrete de interese oculte. Si sa zbatea pentru "interesele
tarisoarei lui" intr-un mod cit se poate de nationalist si intr-un cadru cit se poate de dubios ...
Va voi aminti doar ca era la un moment dat angajat personal de domnul Iosif Constantin Dragan
(figura centrala a securi-patriotismului ceausist romanesc), avind biroul la Milano, de unde intra
in Romania pentru a rascoli nestingherit cele mai incuiate arhive. Pretindea ca o face din fierbinte
nationalism , cautind elemente cu care sa poata apara "afara", "Cauza Romaniei" si solicita
istoricilor sprijin in acest sens (chiar eu am fost de fata cind i s-a facut cadou un munte de
documente si fise documentare nepublicabile in Romania, ...pentru a le pune in circuitul mondial.
Va voi mai semnala ca domnul Pelin este cel pe care securitatea l-a mandatat sa-i studieze arhivele
si sa redacteze  Cartea Alba a Securitatii. 
[]

1  Cartea lui Mihai Pelin - pe care va bazati intensiv in raspunsul dumneavoastra - nu a ajuns inca
la mine.    Fusesem insa atentionat ca a aparut , ca se ocupa de problema represiunilor din anii '40,
si ca analizeaza documentele de arhiva si  marturiile unor ofiteri care afirmau ca atitudinea
dusmanoasa a evreilor pro-sovitici a intetit antisemitismul in armata romana. Stiam ca la ora
actuala le considera informatii nedemne de incredere, rezultatul unor zvonuri devenite mit sau chiar
a unor falsuri documentare.
   Dupa ce voi citi cartea, o voi putea comenta pertinent. 
   Pot totusi face deja citeva observatii (pornind si de la citatul pe care l-ati propus). 

  Domnul Pelin confirma existenta documentelor si marturiilor la care m-am referit :
"In 1941, Sectia II informatii din Marele Stat Major de la Bucuresti a
elaborat si tiparit un Studiu referitor la operatiunile militare ce
aveau loc cu prilejul pierderii Basarabiei, Bucovinei de Nord,
Ardealului de Nord si Cadrilaterului.[...]. Numai in ceea ce priveste
atitudinea populatiei evreiesti, in contextul invaziei sovietice in
Basarabia si Bucovina de nord - subiect in jurul caruia a curs foarte
multa cerneala, si la timpul petrecerii faptelor, si mai tirziu - se
conchide extrem de succint: 'Este de remarcat ca majoritatea
instigatorilor si razvratitilor a format-o elementul evreiesc, germen
de disociere si destramare a statelor organizate'.
[...]
Am avut prilejul sa cercetez cu deosebita atentie intervalul dintre 28 iunie 1940,
orele 13, momentul cind rusii au inceput efectiv si masiv sa treaca peste Nistru si Ceremus,
si 3iulie 1940, orele 13, cind invazia Basarabiei  si Bucovinei de nord era un fapt consumat.
  Am avut sub priviri documente de prima mina -in speta jurnalele de operatiuni ale marilor unitati
Romanesti angajate in retragerea din teritoriul cedat si numeroase rapoarte informative ale
organismelor de resort militare - si cred ca pot trata un asemenea subiect in deplina cunostinta
de cauza.  Am investigat cu atentie si memoria a citorva zeci de martori oculari ai evenimentelor
si oameni nemijlocit angajati in viltoarea lor.  Mai mult, eu insumi am cazut in numeroase capcane
pe parcursul documentelor si am putut sa verific, prin experienta proprie, cum s-a alimentat,
printr-o psihoza nenorocita, din zvonuri si informatii false, unele dovedite ca atare chiar in epoca
in discutie, insa nedezmintite public nici azi.
Eu insumi i-am considerat pe evrei culpabili de o vina sau alta, ca sa constat, dupa aceea,
ca pretinsele victime dimpotriva, au expiat mai tirziu, din cu totul alte pricini." 

   Marturisirea e limpede : documente militare si amintiri (de tipul celor pe care le-am semnalat si
eu) au existat si au fost analizate de domnul Pelin ! Ele incriminau niste evrei pentru atitudini
ostile fata de armata romana, astfel incit autorul insusi i-a "considerat pe evrei culpabili de o
vina sau alta", cuprins de o "psihoza nenorocita" in urma consultarii lor ! Intre timp, si-a
schimbat pozitia si le considera contrafacute sau rod al unei psihoze nenorocite sau efect al
propagarii unor mituri arbitrare. E dreptul (si datoria) lui de istoric deschis investigarii si
analizei continue sa-si revizuiasca concluziile.
   Nu vad insa de ce nu am si eu dreptul sa semnalez aceleasi surse si probleme pe care le ataca
domnul Pelin. Cind o face el , e corect pentru ca da sentinte "corecte politic". Cind o fac eu,
e o crima, pentru ca ma abtin de la sentinte ...  

2
   In ceea ce priveste credibilitatea "scrierilor analitice" (pe care am impresia ca o asezati
deasupra celei a marturiilor directe ) am o cu totul optica decit dv.  Stilul si ritualul aparent
"obiectiv" nu ma conving automat. De prea multe ori ele ascund o subiectivitate camuflata cu
pretiozitati stiintifice.  Prefer o subiectivitate decenta si explicitata (cu sinceritate) decit
o obiectivitate dubioasa.

   Cazul domnului Pelin e destul de expresiv. Il considerati un istoric sobru si neutru, ii
contrapuneti autoritatea jalnicului meu statut de propagandist legionar ... 
  Va expuneti la ridicol !

   In ceea ce ma priveste ,nu stiu ce mai trebuie sa fac pentru a va face sa ma ascultati fara
prejudecati si sa ma tratati cu eleganta. De cite ori trebuie sa va mai spun ca nu sint simpatizant
legionar pentru a va determina sa luati nota de aceasta declaratie (sper ca nu sint inca in
boxa ...) ?  Cind imi veti recunoaste dreptul la gindire independenta? 
    Este clar ca pentru dv. anumite indoieli, intrebari, idei si trairi nu sint posibile decit in
capul unui legionar sau al unui securipatriot. Poate ca tocmai teama ca va inselati asupra acestui
punct, va face atit de vehement si intolerant. Nu puteti admite un nevinovat care nu va adopta
conceptiile. Cu un astfel de simplism nu veti ajunge departe in cercetarea pe care v-ati propus sa
o faceti !
    Luati in raspar plingerea mea impotriva "politicului corect" si intrebati retoric cine il
aplica... Dumneavoastra, de exemplu ! Atunci cind ma transformati din analist in inculpat ....
 
   In ceea ce il priveste  pe domnul Pelin, sint  departe de a va impartasi consideratia.
L-am cunoscut tocmai pe vremea cind studia dosarul pe care il discutam aici (cred ca in ianuarie
1988) si va pot anunta ca pe atunci, el era cel cuprins de "minie patriotica" fata de "cei care nu
permit romanilor sa se apere" si ii impiedicau sa foloseasca documentele "care ar arata ca reactiile
represive au fost si rezultatul unor provocari". 
  Nationalismul domniei sale era pe atunci "fierbinte" si in acest sens citatul pe care l-ati propus
reprezinta o recunoastere si o "mea culpa" pe care eu (in cunostinta de cauza) le inteleg mult mai
bine decit dv.    
   
   Are si de ce sa denunte domnul Pelin "aceea psihoza nenorocita" care nu l-a menajat de loc !
Caci domnul Mihai Pelin a fost o vioara aparte a securi-nationalismului ceausist romanesc, in
pozitia sa cu totul speciala de istoric angajat de domnul Iosif Constantin Dragan (stiti cine e
acest domn ?!). 
    In aceasta foarte ciudata postura, pendula -incredibil de liber-, domnul Pelin intre Milano
(unde avea biroul in "institutul" domnului Dragan ) si Bucuresti , unde i se deschideau miraculos
tot felul de arhive. Un zvon obscur explica aceasta neobisnuita situatie prin "patriotismul special
al fundatiei Dragan", care doreste sa scoata la lumina pe arena stiintifica internationala puncte
de vedere "romanesti " care "nu pot fi inca rostite in Romania".  Sectia "externa" a "patriotismului
epocii de aur" .... Totul sub aripa obladuitoare a Tovarasului Ceausescu , care se intilnea periodic
cu Dragan, marele exilat prieten. Recunosc ca am inteles mai tirziu despre ce este vorba.  

   In una din acele peregrinari istorico- patriotice a ajuns domnul Pelin si la o ruda a mea foarte
apropiata , care facuse parte la un moment dat din comitetul istoric mixt romano-israelian pentru
elucidarea represiunilor antisemite din anii "40. Atunci l-am cunoscut personal. Mi-a inspirat
instinctiv multa neincredere si regret si azi ca i-am dat totusi un eseu pe care il speram publicat
undeva "afara", dar despre care nu am mai auzit niciodata nimic ... Spun asta ca sa nu ascund un
anumit resentiment.
   Domnul Pelin era in plina vinatoare de documente "favorabile cauzei romanesti" . Ruda mea
(istoric la ISISP-CC-PCR) strinsese de-a lungul anilor un mare numar de documente a caror publicare
era imposibila in Romania. O munca enorma si ilicita de selectie, copiere si structurare ,
desfasurata in conditii de risc. I le-a pus la dispozitie cu generozitate, in speranta ca vor scapa
de cenzura comunista si vor intra in circuitul istoric. Tot ea i-a semnalat domnului Pelin pista
arhivelor militare pe care le consultase in cadrul cercetarii romano-izraeliene si despre care
facuse fise minutioase. Se intimpla astfel ca initierea mea in subiect nu e de loc straina de
cercetarea domnului Pelin... Desigur insa ca drumurile ni s-au separat.  Ruda mea (careia as prefera
sa nu-i dau numele) a revenit la preocuparile istorice proprii, parasind subiectul antisemitismului
in care fusese antrenata accidental. Eu mi-am continuat preocuparile de cu totul alta factura.
Domnul Pelin a basculat spectaculos intre "tarisoara napastuita" si "spiritul critic nepartinitor"
si ne spune azi ca : "lipsa de caracter a unora din compatriotii nostri atinge cotele de alarma"...
Documentele pe care le cauta si apara cu infrigurare si pentru gasirea carora facea apel la
"patriotismul" celor chemati sa-l sprijine au devenit toate "falsuri".
    Poate ca a fost sincer stunci. Poate ca e sincer acum. Din pacate, eu nu-l mai pot credita.
Am apucat sa-l vad inrolat odinioara si am de ce sa ma intreb in a cui servici si ce joc face azi.
   
3
   Cu totul alta e parerea mea despre domnul Jean Ancel , istoric La Tel Aviv originar din Romania,
specializat in problema, si care a facut parte din comisia la care m-am referit.[]   Faptul ca
domnul Ancel a publicat documente incriminante si a exprimat opinii foarte dure despre tratamentul
la care au fost expusi evreii in Romania nu ma determina citusi de putin sa-i context autoritatea.
Dar mai stiu ca domnia sa e capabil de nuante si de o abordare complexa, care nu razbat de loc in
textele dumneavoastra.  Considerati ca ati intelees si redat corect spiritul lucrarilor domnului
Jean Ancel ? Sau ii aplicati si lui procedeul "extragerii citatelor rupte de context" , pe care il
folositi si in analiza articolelor mele ? De ce nu incercati sa-l contactati pentru a-i cere parerea
despre modul in care il interpretati ?
   [] domnul Ancel e un istoric evreu preocupat de o problema de istorie a evreilor ! Ceea ce ii
impune anumite limite , o anumita polarizare in cercetare. Nu are de ce cauta insistent domnul Ancel
elemente in apararea sau pentru intelegerea reactiilor unor romani. Ele nu sint in centrul cimpului
si intresului sau de cercetare.  Revine istoricilor romani sa o faca, in aceleasi limite de
obiectivitate si urbanism.
   
  De altfel, anumite documente nici nu i-au fost prezentate, fiind cenzurate, inaintea discutiilor
istorice bilaterale. Mi s-a intimplat sa fiu de fata cind ruda mea (ce facea parte din delegatie)
a primit un astfel de ordin telefonic , chiar inaintea plecarii la Tel Aviv ! Nu i-am  uitat
stupefactia si nu uit cit am fost de intrigat de o astfel de "indicatie". Afirmati ca mint spunind
asta...  Va hazardati.  

4
   Va atrag din nou atentia ca sintem pe un teren mult mai complex si mai confuz decit lasa sa se
intrevada aroganta dv. sentinta ca problema vinovatiilor a fost deja elucidata. Cind ? Pe ce baze ?
    Am insistat deja asupra prudentei cu care trebuie privite toate documentele si procesele
confectionate de "autoritatile" romanesti mai vechi sau mai noi. Care surse  vi se par indiscutabile
: cele redactate de autorii represiunii militare, cele confectionate de Antonescu pentru a condamna
pe legionari, cele confectionate de comunisti pentru a-l condamna pe Antonescu ? Cele alcatuite din
compilarea selectiva a celor dinainte ? 
   Nu-mi ramine decit sa repet ca in afara de depozitiile supravietuitorilor (care descriu ce s-a
intimplat) lipsesc informatii credibile care sa permita o analiza serioasa asupra lui "de ce s-a
intimplat". Credeam ca veti sesiza din aceasta formulare (ca de altfel din spiritul de ansamblu al
textelor mele si dintr-o multime de alte declaratii explicite) ca nu sint adversarul restabilirii
adevarului si nu am nici resentimente fata de evrei, nici simpatie fata de calaii lor.
      
    Credeam de asemenea ca va ofer o alta viziune asupra problemei si un raspuns mai complex la
intrebarea pe care ati lansat-o : "De ce nu se spune in Romania adevarul despre exterminarea
evreilor de catre romani in anii '40 ?". 
    Mi se pare in continuare caricatural rapunsul propus de dumneavoastra pe care l-am inteles
astfel : romanilor nu le convine sa-si recunoasca defectele (cruzime potentiala) si vinovatiile
(cultura traditional antisemita) si de aceea ascund azi adevarul si protejeaza asasinii.
    Desigur e in aceasta explicatie o cota de adevar. Nu e placut sa te gindesti , ba chiar sa
diseci public hidosenia unora din neamul tau. E un exercitiu greu , mai ales pentru o populatie
intoxicata indelungat cu un nationalism grosolan. Aici sintem de acord.
    Exagerati insa importanta acestei motivatii a tacerii . Neglijati alti factori pe care, pentru
a vi-i prezenta in context , am comis citeva articole destul de lungi. Ii voi relua aici in sinteza:

a Efectul "judecarii " antisemitismului cu ocazia sovietizarii Romaniei:
 a1 - Daca vinovatii antisemiti au fost deja pedepsiti legitim , intervine prezumtia ispasirii prin
 executarea sentintei. Ceea ce justifica atenuarea "apetitului justitiar". 
 a2 - Daca aceasta "judecata" s-a facut doar ca alibi intr-o prima etapa a sovietizarii si a fost
 instrument in retorica comunista, atunci vinovatii nu au fost de fapt inca judecati , dar au
 devenit victime ale comunismului si martiriul lor a facut subiectul rejudecarii lor delicat si
 impopular;  
 a3  - Daca printre actorii represiuii sovietizante s-au aflat si evrei care nu au refuzat farsele
 judiciare facute si in numele pedepsirii antisemitismului , sau chiar au profitat de ocazie ca sa
 se razbune, ei au  micsorat rezerva de diponibilitate justitiara pentru cauza in discutie.

 b Interesul securicomunistilor in ascunderea adevarului
b1-  Daca s-ar redeschide dosarul crimelor antisemite si s-ar relansa procesul antisemitismului
si al nazismului, ar trebui sa se rediscute si procesul initial inscenat de comunisti ! Vechii
"judecatori"  sint insa mult mai interesati in clasare (tacere) decit condamnatii lor de odinioara.
Si cum sint inca la putere, au un rol decisiv in mentinerea tacerii !. Fostii detinutii politici nu
determina continutul manualelor de istorie ...  
b2- In plus, reactivarea ideii de proces pentru genocid nu poate fi simpatica autorilor genocidului
comunist ! Chiar daca unii incearca cu disperare sa nu observe (recunoasca) analogia ... 

c Manevrele de diversiune ale puterii  
   Puterea actuala nu poate suporta o adevarata rejudecare. In schimb poate profita de pozitia de
forta pe care o are , pentru a confisca subiectul antisemitismului (o adevarata traditie pentru
comunism):  
c1   - Ca o justificare a ceea ce au facut in faza stalinista ( "Ai vazut domnule ca de fapt
detinutii politici erau banditi ! ). Pin "generalizare" securi-raspindibila se vizeaza o
contrazicere a acuzatiilor opozitiei anticomuniste. 
c2    - Ca certificat de buna purtare si moneda de schimb fata de evrei si opinia publica
internationala. Se face o tacita invitatie la retinere in denuntarea criminalitatii comuniste,
in numele vigilentei fata de istoricul dusman comun : fascismul si antisemitismul ...
c3    - Ca mar al discordiei pentru tabara opozitiei, invitind la scindarea  fortelor anticomuniste
(si a societatii politice in ansamblu) de-a lungul diferentelor de optica pe problema istorica si
nationala . Se evita astfel polarizarea pe linia comunism/aniticomunism.
c4  - Ca factor politic provocator pentru partidele democratice: stimulind reactii nationaliste
amendabile (spre exterior) sau reactii anti-nationaliste amendate (in interior) de o populatie
foarte putin pregatita pentru a intelege corect problema si a primi critici si sentinte suplimentare.
Astfel de invinovatiri neintelese vor alimenta xenofobia pe care regimul o cultiva si de care va
avea nevoie atunci cind va incerca sa se salveze in barca "neonationalismului".  
[]
5
Detalii pentru punctul a
    S-a facut deja un amplu proces juridic al antisemitismului romanesc, soldat cu arestari masive
si ispasirea unor sentinte grele, de catre oameni mai mult sau mai putin vinovati. E greu de crezut
ca au scapat comunistii ocazia sa arunce in puscarie pe cineva despre care aveau cel mai mic
argument ca ar fi facut abuzuri si crime antisemite. Daca totusi cunoasteti astfel de cazuri , dati
nume. In schimb e sigur ca multe pedepse sint exagerate , injuste, arbitrare.  V-am pus la
dispozitie o lunga lista de condamnati (gest pe care l-am crezut constructiv) si nu ati gasit
nimic mai bun de facut decit sa-mi reprosati ca nu ii condamn si eu . Din oficiu ?!  Fara un proces
adevarat in care toate partile sa poata fi ascultate ?  Imi cereti mie sa spun care sint cei cu
adevarat vinovati... De unde sa stiu ?  Nu e cazul sa ma acuzati de complicitate pentru ca refuz
rolul de judecator.  Precizati-i dumneavoastra mai intii, fara rejudecare, pe adevaratii vinovati,
daca ii cunoasteti atit de precis!
   S-a facut antisemitismului si un proces moral reiterat obsesiv de propaganda comunista. 
   Daca ati admite legitimitatea acestor procese (juridic si moral) ar inseamna ca cereti azi
recondamnarea unor oameni care au ispasit deja pedeapsa si doriti reafirmarea unor principii deja
impuse.
    
   Se pare insa ca sinteti de acord cu mine ca aceastea au fost inscenari, ca au fost doar un alibi
pentru zdrobirea rezistentei romanesti in calea sovietizarii, o diversiune propagandistica utila
infierarii "dusmanilor comunizarii".
    Mi-ati transmis de altfel ca nu aveti nimic impotriva judecarii comunistilor si simt ca sinteti
sincer. E un aspect esential pentru mine (ca adept al procesului comunismului) si va asigur ca am
receptionat cu simpatie acordul nostru pe aceast  punct, care ma face sa cred ca avem si ceva care
ne apropie. Cum nici eu nu am nimic in principiu impotriva dorintelor dv. de justitie, ramine doar
sa veghem ca nazuintele noastre sa nu se incomodeze reciproc ! 
   Acest lucru e (din pacate !) posibil, datorita incurcarii itelor celor doua dosare pe care le
avem in vedere. Exista personaje ce intervin in amindoua, in pozitii contradictorii . Exista
evenimente comune , implicatii reciproce si interese care se intrica in mod destul de incurcat.
Nu putem eluda aceste complicatii. Ar fi mai bine  sa le analizam lucid, pentru a ne ajuta reciproc
sa le rezolvam . Pe amindoua odata ! 
   Va voi da doar citeva exemple pentru a nu ma acuza iar de aluzii si evazivitate strategica. 

    Admitem impreuna ca procesele antisemite au fost alibiuri si ca intemnitatii au ispasit de fapt
pentru rezistenta la sovietizare.  Inseamna ca vinovatii de crime impotriva evreilor nu au fost inca
cu adevarat judecati. De acord. Dar in acelasi timp, ei au fost victime inocente fata de represiunea
ocupantului sovietic, deci sint din acest unghi martiri ai rezistentei romanesti ! Ne aflam in fata
unor calai-victime ! Ceea ce ne aminteste de Pitesti ... Nu putem sari peste faptul ca acolo , unor
legionari li s-au aplicat torturi care au depasit tot ceea ce rautatea umana a inventat pina acum.
  Sinteti dispus sa ii considerati victime ale comunistilor ? Eu sint dispus sa ii consider in
acelasi timp calai ai evreilor , pe cei care s-ar dovedi vinovati de atrocitati. Cele doua lucruri
trebuie separate. Ar fi un pacat ca in numele martiriului la care i-au supus comunistii  sa
cocolosim vina criminalilor antisemiti sau sa ii justificam pentru ceea ce au facut. Sinteti pe
drept revoltat de astfel de tendinte . Dar ar fi la fel de pacat ca sa cocolosim atrocitatea la
care au fost supusi de catre comunisti si sa le negam martiriul. Eu sint revoltat de aceasta
tendinta contrara , in articole care cer ca recunoasterea statutului de victima a fostilor detinuti
politici  sa se faca functie de "dosarul lor politic ante-comunist". Sau ca patriotismul dramatic
al fantasticelor poezii de detentie ale lui Radu Gyr sa fie "anualat" de antecedentele sale
legionare (a caror nocivitate  trebuie insa clarificata ). 
   Cred insa ca va inteleg iritarea atunci cind constatati ca unii dintre vinovatii pe care ii
cautati pentru procesul care va arde, se afla printre victimele din procesul care ma arde pe mine. 

   Dar pentru majoritatea celor in cauza, acest dublu statut nu intervine de loc sau e foarte
asimetric. Citi dintre cei inchisi de comunisti (pe diverse motive , inclusiv fascism etc) nu au
avut nimic de a frace cu antisemitismul ? Si citi dintre cei care au avut gindire antisemita , au
materializat-o in vre-o actiune criminala ? Au existat citeva sute de mii de legionari si multe
milioane de romani cu convingeri antisemite. Sper ca nu i-ati fi dorit  inchisi pe toti in
puscarii... Putini au participat sau instigat la progromuri. Sper ca pentru ceilalti, desi le
dezaprobati convingerile , faceti apel la un tratament moral ...   

    Un alt punct de interferenta a celor doua dosare in discutie este banca si pledoaria acuzarii.
Printre acuzatorii stalinisti s-au aflat si evrei (unii venind tocmai din zona crimelor pe care le
denuntati, altii fiind adusi de tancurile sovietice si mai de departe, altii provenind din mica
pepiniera comunista locala).  Iar cauza evreilor nedreptatiti a fost prezenta in actul de acuzare. 
   Din pacate nici evreii acuzatori , nici evreii contemporani cu pledoaria acuzarii , nu s-au
demarcat atunci de farsa acelor procese.   
Procedind astfel au compromis intr-o anume masura sansele de a reclama astazi justitie ? 
   Spuneti ca nu , pentru ca nu aveau cu adevarat mandatul victimelor pe care s-au facut ca le
reprezinta . Ca evreii criminali care au participat la genocidul comunist si cauza lor  nu au nici
o legatura cu evreii care au cazut victima represiunilor. Aveti poate dreptate. Dar nu total. Sint
deasemenea absolut de acord ca actiunile care au pretins ca pedepsesc pe eveii periculosi  din solda
sovieticilor au lovit in general oameni nevinovati . Ca nu au existat evreii partizani pro-comunisti
care au dat lovituri armatei romane, inca nu sint convins. Nu pentru ca m-ar fi indoctrinat nu stiu
ce reviste legionare (pe care nu le-am citit). Ci pentru ca nu am primit inca contraargumente reale
la ceea ce am auzit de la martori si citit in documentele militare. Cind vor apare , voi admite si
eu , ca Mihai Pelin ca romanii au fost atunci intoxicati de un mit nenorocit.
   Pina atunci ramin insa in expectativa . Afirmatia ca unii evrei din Basarabia ar fi facut gesturi
ostile fata de armata romana nu mi se pare atit de absurda ca dv. Absurde mi se par speculatiile
despre marea lor prietenie pentru romani.  Ma gindesc la contextul politic al momentului acela:
haituiti de nazismul german la care politica romana se raliase , confruntati cu un intens
antisemitism romanesc , evreii aveau in Uniunea Sovietica un potential aparator si colac de salvare.
Sint de acord ca majoritatea era ingrozita economic de comunism  dar si nazismul reprezenta o neagra
amenintare. In plus exista o patura de evrei "proletari" (vezi chiar vechi comunisti) pe care nu are
rost sa o  camuflam. De altfel , vad ca atunci cind aveti nevoie , recunoasteti si alte afirmatii
ale mele, pe care odinioara le-ati denuntat ca injurioase : ca evreii au venit in numar mare in
Moldova, speriati de revolutia din 1917 (parca, atunci cind va aminteam de antisemitism ca reactie
la emigrarea masiva si ilegala, spuneati ca aceasta emigrare nu a existat ?) si ca erau mai
instariti decit media (parca spuneati ca antisemitismul ca invidie sociala nu a existat nici el).    
    Asadar erau toate conditiile pentru aparitia de evrei partizani sovietici si autori de gesturi
anti-romanesti  si afirmatia dv ca sigur nu au existat , mi se pare suspect de transanta.
In concluzie : Cum veti evita aceasta "recuperare" pe care ati declarat ca ati regreta-o ?
[]