Jurnal de lectura - 1

(In vizor : Iosif Sava. Simfonia destinului. Editura Integral, 1996)

1. Ma framinta de mult o intrebare incomoda privind raportul dintre statutul de intelectual salariat si tendinta spre o viziune de stinga, socializanta : oare nu cumva intre ele este o anumita corelatie naturala ? Oare "deplasarea spre stinga" a multor intelectuali din vest (de exemplu din spatiul universitar - structurat dupa principii pronuntat socialiste) sa aiba doar explicatii principiale? Oare slabiciunea rezistentei pe care au opus-o intelectualii romani formati in comunism unui sistem care ii pingarea nu e legata de faptul ca acesta ii intretinea material ? Si nu ma refer numai la cumintirea pe care o obtine stapinul dozind portia, ci la efectul asumarii indelungate a statutului de salariat. Nu ajunge cel care se intretine din bani publici sa vada ideea redistribuirii beneficiilor cu ochi mai intelegatori decit persoanele care-si cistiga existenta prin mecanismul cerere-oferta ? Nu au subventiile, bursele, fondurile pentru cultura, sponsorizarile- un efect corosiv asupra instinctului liberal ? Zilnic simtind pe propria piele ca e bine ca societatea sa taxeze pe unii ca sa intretina pe altii, nu va capata subventionatul un "iz de stinga" care va razbate, daca nu in cuvintarile, macar in tacerile sale ?

Stiu ca o astfel de interogatie nu va fi pe placul iubitorilor neconditionati ai culturii. Ca pot fi banuit ca vreau sa fac propaganda pentru sistarea subventionarii "culturii", in acelasi spirit vulgar materialist cu care comunismul trata intelectualitatea. Departe de mine astfel de intentii. Stiu ca anumite activitati intelectuale sint imposibil de normat si evaluat, desi efectele lor sint incontestabile. Eficacitatea culturii nu se poate masura in acelasi fel cu cea a taierii butucilor. De fapt, nu se prea poate masura de fel, ci doar intui. Efectele investitiei in spirit sint difuze, distribuite, complexe, intinse pe mari perioade de timp. Mecanismul de cerere si oferta nu poate regula singur cultura, pentru ca e posibil (si de dorit) ca oferta sa nasca cererea in alt loc, in alt timp, in alt cadru. Daca societatea nu ar face un efort financiar pentru a da o sansa activitatii intelectuale indirect productive, rezultatele pe termen lung ar fi catastrofale. Ca sa nu mai vorbim de ratarea oricarei sanse de innobilare pentru un urias efort colectiv. Asadar, nu cred ca s-ar putea renunta la subventionarea culturii si nu am gasit o solutie alternativa. Ce s-ar putea face pentru o privatizare reusita a culturii, pentru eliberarea ei din punga gestionata de puternicii zilei, e o cercetare interesanta, dar nu aceasta e problema pe care o ridic acum.

Nu vreau decit sa semnalez ca postura omului de cultura subventionat de stat creeaza dependenta de putere si predispozitii de stinga. Din acest unghi poate fi inteleasa mai bine palida rezistenta fata de abuzuri politice a unor oameni de cultura.E greu sa te ratoiesti prea tare la cei care iti stabilesc salariul sau bugetul... E greu sa dai cu barda in cei care te numesc sau te demit din post... Dependentele- care impun menajarea puterii - sint bine cunoscute. Predispozitiile insa - deoseori inconstiente sau abil camuflate- polarizeaza subteran discursul unor intelectuali si de aceea ma irita. E greu sa lupti pentru ca fiecare sa-si cistige piinea din ceea ce vinde, cind particularitatea conditiei tale e de a fi platit (prin taxe obligatorii) si de cei care nu vor sa cumpere nimic de la tine...! Chiar credinta in "cauza" (culturala, deci nobila) nu poate elimina un anume caracter abuziv. Chiar si acei salariati ai culturii care se vor acut liberali, pot fi apucati de indoieli la ideea ca ar fi platiti... in functie de vinzari !

Din pacate, in lipsa mecanismelor pietii, cultura e silita sa intretina cu organizarea socialista un stinjenitor concubinaj !

2 Gindurile acestea mi-au fost reaprinse de lectura unor carti publicate recent in Romania de catre intelectuali de certa valoare, a caror "intelegere" pentru regimul neo-comunist stirneste nu numai tristete sau revolta, ci si mirare. Cind un Plesu pune atita subtilitate la bataie pentru a-si justifica colaborationismul, te simti asaltat de nedumeriri. Incapabil (deocamdata) de a formula alte explicatii, am avansat ipoteza efectului domesticitor al salarierii culturale - ca o prima pista de investigatie.

Si pentru a exemplifica atitudinea umila la care ma refer, am ales citeva fragmente din dialogul Iosif Sava - Ion Iliescu, care a fost transmis la televiziune pe 4 mai 1996 si transcris in cartea publicata de domnul Sava (vechi si respectat muzicolog, nou si dubios animator politic al TVR):

" Sava : Intr-un ziar din Iasi, "Monitorul" se numeste [...] e relatata intr-un numar, o recenta vizita a dv. la Iasi, unul dintre nestapinitii strazii, (cum avem atitia oameni care nu va inteleg), la un moment dat v-a acostat cu turbulenta unui om marcat probabil si de Cotnari si v-a spus "Domnule Iliescu sinteti vinovat pentru tot ce se intimpla in tara asta". La care dv i-ati spus : "Domnule, s-au schimbat multe in tara asta. daca era Ceausescu probabil ca nu-i spuneai asta... este cel mai bun semn ca s-a schimbat ceva in tara asta". E adevarat replica mi se pare plina de farmec si nu corespunde parca personalitatii dv. [sic !]. Eu il stiu pe omul tinar Ion Iliescu care e dus citeodata de temperament.[...]

Iliescu : Eu nu evit discutia deschisa cu oamenii care ma contesta [!!!...], dar cind se desfasoara intr-un cadru civilizat. Cu urlatori [Nota =golani=huligani...], care fac numai zgomote...

Sava : Dar nu e prea multa libertate, domnule Iliescu, din punctul acesta de vedere ? [!!!]

Iliescu : Asta e greu de spus.

Sava : Credeti ca intr-o alta tara se poate intimpla ca Presedintele tarii sa acorde atita libertate tuturor acestor oameni care, in fapt, nu doresc decit sa jigneasca ? [ !!!]

Iliescu : In primul rind, nu Presedintele acorda sau nu libertati.

Sava : Totusi...

Iliescu: Nu, nu Presedintele e cel care acorda. [...] Asta am vrut, sa lichidam orice urma de sistem opresiv [... !] Avem un cadru democratic in care oricine...

Sava : Dar nu e prea "larg" democratic in conditiile in care minciuna sta la masa noastra in fiecare zi ? [?!]

Iliescu : Asta este altceva, asta nu tine de...

Sava : Calomnia este permanent vehiculata de oameni mai mult sau mai putin sanatosi...

Iliescu : Aici aveti dreptate. Asta nu inseamna ca este prea mare gradul de libertate. [...] Sa perfectionam legislatia, cadrul in care se desfasoara aceasta libertate, care trebuie sa fie nelimitata.

Sava : Dar exagerarea si nedreptatea nu va lovesc, domnule Presedinte ? Ca om, asa, pentru ca nu sinteti facut din fier, sinteti si dv. ca noi toti un om cu singe si nervi, cu un anumit "rodaj" al vietii si asa mai departe; nu cred ca asemenea fenomene se mai petrec chiar intr-o tara tribala din Africa. Dumneavoastra personal ati acordat atita libertate unor oameni iresponsabili [ !?!]

[...]

Sava : Pentru ca vorbeati despre libertate, despre puterea dv. de a rezista calomniilor, cind puteati foarte usor sa puneti citeva baraje. Eu am mai spus-o, aici, domnului Manolescu, ca nu stiu citi oameni de pe pamintul asta ar fi venit la aniversarea revistei "Catavencu" care va ataca intr-un asemenea mod si cu asemenea registru de mijloace, desi, in paranteza fie spus, dupa parerea mea domnul Dinescu va iubeste. [...]... in sala erau 98% din oameni care va critica, pe drept sau pe nedrept, dar in orice caz, cu cerbicie, si dv ati aparut la ora 8.10 zimbitor. Toata lumea v-a inconjurat cu o dragoste imensa [ !?]... Mi se pare hotaritor pentru definirea personalitatii lui Ion Iliescu un asemenea gest, pe care nu stiu daca l-ar fi facut altcineva.

[...]

Sava: Dar toleranta asta a dv. fata de modalitatile in care sinteti atacat si fata de minciunile cu care sinteti inconjurat ? Stati sa va mai dau un exemplu. Odata cu masina [...]"

3 Iata asadar pina unde poate cobori respectabilul domn Sava, in dorinta de a-si consolida scaunul de muzicolog de serviciu. Se transforma intr-un unsuros dar neabil agent de propaganda, pierzind din vedere tot ce a facut de fapt Ion Iliescu, facindu-i cele mai gretoase servicii, propunind el un supliment de cenzura pentru a-i permite "invitatului" sa pozeze in democrat.

Si pentru ca lucrurile sa fie clare, mai redau un fragment :

" Sava : Mai va pun o singura intrebare, in addenda si dam drumul la muzica. Spuneti-mi de ce toti aceia care vorbesc despre celebrul punct 8 de la Timisoara, nu inteleg [!] ca in toate fostele tari socialiste, tot vechii specialisti sint la putere ; de la Moscova pina la Praga ; chiar daca Havel a fost un dizident ; economia ceha e condusa de oamenii fostului regim, n-ai alti specialisti [!!!]

Iliescu : Sigur, tehnocrati...

Sava : Tehnocrati, ca sa nu mai vorbim de Ungaria, de Bulgaria, de Polonia, de Lituania si asa mai departe. Poate ca trebuie sa explicati ca e nevoie de o trecere blinda..., ca istoria, imanenta istoriei impune o trecere blinda de la vechile structuri la visurile noastre de piata libera [...]"

Ma intreb pentru ce ne ofenseaza atit de grosolan domnul Sava, pe mine si pe ceilalti nenumarati "tehnocrati" ne-comunisti pe care ne declara inexistenti. Mai ales ca se arata la curent cu plecarea din tara a multora din noi. Sa nu stie dumnealui din cauza cui ne-am luat lumea in cap si pentru care "trecere blinda" e jertfita o noua generatie ?

4 Asa precum am sugerat din introducere ma simt tentat sa explic asfel de plecaciuni indecente nu numai prin presiunea intereselor personale ci si prin corodarea subterana pe care o produce situatia de "om al culturii" prezent indelung pe statele gestionate arbitrar de "reprezentanti ai societatii". Silit sa cerseasca continuu, atit pentru el cit si pentru cultura pe care o apara din foarte ingrata sa pozitie.

De altfel, domnul Sava isi incheie prestatia explicit :

"Sava : Dar nu avem prea multe posturi de televiziune ? [?!] Iliescu : La ora asta avem cam multe, da. Sintem tara cu cele mai multe posturi de radio si televiziune.[!!] [...] Sava : Dar v-am vazut ca v-ati dus sa spuneti cu gratitudine asa la inaugurarea postului ProTv...cind ar trebui sa tineti cu noi cu prioritate., pentru ca sintem televiziunea nationala. [?] [...] Sava: Dar nu credeti ca trebuie sa fim ajutati sub raport financiar pentru ca sa fim la inaltimea celorlalte televiziuni. Acum sa va dau iarasi un exemplu vulgar [...!] : un om de cea mai buna calitate la noi este platit (SI PINA LA URMA, ASTA RAMINE UN COMANDAMENT, FARA IPOCRIZIE VORBIND, FUNDAMENTAL PENTRU ACROSAREA UNUI REALIZATOR DE VALOARE) de patru cinci ori mai putin decit la celelalte televiziuni particulare. [...] Sava : dar exista prioritati, domnule Presedinte [...] la 10 martie 1944 s-a facut o Opera la Iasi, iar peste trei zile a venit retragerea. Ion Petrovici gindea intr-un asemenea mod istoria tarii si a lumii. In 1942 s-a facut Filarmonica din Iasi in conditii teribile [...]. Adica existau si prioritati; va dati seama, era anul Stalingradului, si iata, ce obiective culturale au fost salvate."

Nu stiu ce a vrut sa pricepa Iliescu din aceasta bataie de sea a domnului Sava, dar pe mine m-a luat frica la ideea ca sint oameni care ar accepta o puscarie daca e echipata cu filarmonica. Si desi trebuie sa evit generalizarile, as prefera ca numarul oamenilor de cultura care nu traiesc din buget sa fie cit mai mare. E mai sigur.

Ioan Rosca
15 August 1996