1. Introducere
Domnule "Tean",
Incep prin a saluta promptitudinea
interventiei la provocarea mea, care va
viza in primul rind pe dumneavoastra.
Intr-adevar, doream o confirmare a ceea ce mi se parea ca inteleg din
ultimile dumneavoastra mesaje, si anume (in optica mea ), o eroare de apreciere
a confruntarii declansate acum patru ani. Cred ca mecanismul acestei erori e
destul de subtil si de raspindit in rindul celor care au privit ( observat,
simpatizat) dar nu au participat la "revolta din '90". Imi pare
rau de neadevar, de cei ce s-au irosit atunci si
de neintelegerea ce ne desparte. Iata de ce va voi explica ce inseamna
pentru mine "Jos comunismul !" si "Jos Iliescu !".
Doresc sa raspund si la invitatia
lansata de Anca Stefanescu de clarificare a fenomenului Piata Universitatii.
Articolul prezent contine o parte a raspunsului meu. Pentru o mai fina analiza,
voi reveni alta data la proiectul meu initial (perturbat din criza de timp) si
voi relata evenimentele din 1990 la care am participat. Numai astfel imi voi
putea argumenta (cu fapte) pledoaria pentru reintegrarea tuturor etapelor
confruntarii (16-22Decembrie, 22-25 Decembrie, 26 Decembrie, 12 Ianuarie, 24-29
Ianuarie, 12-18 Februarie, 11Martie, 25Aprilie-13 Iunie, alte duminici etc) in
ceea ce eu consider UN SINGUR PROCES,
Numai astfel voi putea argumenta
ideea ca 13 Iunie e ziua declansarii restauratiei.
Necesitatea clarificarii ideilor
politice majore ale lui 1990 mi se pare cu atit mai stringenta,cu cit:
- tendintele de distorsionare
"teoretica" se manifesta abundent
- problema e de acuta actualitate
- ratacirea in fabulistica detaliilor
e in voga
- confuzia dintre idei si persoane,
sporeste riscul diversiunii
Semnificativ (in masura in care ceea
ce afirma domnul Barac e adevarat) e cazul derutei pe care Anca Stefanescu ar
fi simtit-o in fata unor deziluzii privind persoane in care isi pusese nadejdea
si increderea. Ori, nu exista nici un
motiv de a lasa un adevar sa se compromita o data cu cel care la un moment dat
il sustine! Protagonistii mediatizati
devin uneori in mod artificial simbol al steagului pe care l-au luat in mina.
Puterea face totul pentru a crea astfel de dependente, caci oamenii sint mult
mai usor de compromis decit ideile. Cred ca gresim si facem jocul puterii,
identificind personajele unor imprejurari cu ideile care se confrunta.
Nota: Eu nu ma pretind purtator de
cuvint al contestatiei din 1990. Au fost o mare gama de viziuni si motivatii
inmanuncheate in manifestatii. Pot insa spera ca participant, ca punctul meu de
vedere are, dincolo de valoarea lui de adevar personal, (el reflecta
motivatiile mele de atunci), si una de adevar impartasit de o parte
semnificativa a demonstrantilor.
2. Modele nepertinente
Va citez cu mirare:
>Those who use that word
("intellectual") to make distinctions >generally suffer from a
deep inferiority complex. If you look closely, >you'll see it does not make
much sense, either... just like the word >"humanist":) But then,
neither does "Jos comunismul". So, IMHO, the >terrible error those
young (and not-so-young) people in "Piata >Universitatii" made
this time was to adopt not only the same kind of >tactics as (early)
"revolutionary" communists (also nazis!) but also to >think in the
same terms (Jos! Huo!) as those, and even use the same >type of slogans and
tactics that defy logic, (also grammar) or even the >truth, in some cases.
The BIG tragedy is that the past, our martyrs and >a better future are all
sacrificed again to petty political interests and >big egos.
>Let's face it, "Piata
Universitatii" was nothing but a big provocation.
>It was a calculated event,
prolonged beyond any socially acceptable
>boundaries, and its only
*PRACTICAL* purpose was to provoke what >happened
>on 13-15 June 1990.
sau:
>Jos comunismul! Most interesting
is this one thing called WILL,
>(as in "Triumph of
the...") as opposed to the another called TRUTH, >isn't it?Truth is
boring. It's hard to make distinctions, let's put >everything in a big bowl,
crush it and make ciorba and have a party. >Will is exciting. Truth is about
the past (which is boooooring!) The >will is about our desires, and about
The Future we will celebrate, a >brave new world we welcome along with an
older brand of thinking. >What, you don't like our ciorba? You're not
romanian, dude.
sau:
>Well, sure. The
"opposition" is perpetuating the distinctions of the >communist
era. Their willingness to do so is usually proportional to
>their ignorance. Those simplistic
categorizations were designed to
>"explain" social
dynamics through dialectics, and they served and
>continue to serve other
"practical" purposes as well. Indeed, they
>perpetuate a certain kind of
"class-awareness". I was, and still am
>very surprised to see that the
"opposition" thinks in the same terms
>and even acts accordingly.
sau:
>The communist regime was interested in maintaining those
>distinctions, and now the opposition plays along. All this is absurd, or
>at least paradoxical, and quite interesting. The consequence is self->defeat,
of course...
O banalitate: modelind eronat un
fenomen real, ne expunem riscului unor speculatii sterile.
Cred ca la baza reprobarii
manifestarilor de tip "Piata Universitatii" ca "grotesti",
"exaltate", "teribiliste", "necivilizate",
"distructive", "simpliste", "regizate" sta
aplicarea unui proces de modelare eronat. Ma refer desigur la analistii sinceri
nu la propagandistii camuflati ai puterii. Exista o coincidenta a concluziilor
(in definitiv primul care a denuntat aspectul "huliganic" e ...Ion Iliescu).
Nu voi exploata insa aceasta sincronizare nefericita, caci a face un proces de
intentie celor care incearca o analiza lucida (nepasionata) ar fi un simplism
grosolan.
Semnalez insa capcanele increderii
necenzurate in speculatiile teoretice. Nevoia de a cunoaste realitatea pe care
pretinzi ca o analizezi. In lipsa acestei experiente directe, te afli la
cheremul mijloacelor de mediatizare.
Exemple de modelare nereusita:
a.
-In primul rind, decuparea confruntarii ce a opus
"procomunistii" si "anticomunistii" in primul an, in
evenimente izolate, analizate separat (16-22 Decembrie, 26 Decembrie, 12
Ianuarie, 24-29Ianuarie, 12-19Fbruarie, 11 Martie, 25Aprilie-13Iunie etc). Astfel divizata, revolta isi pierde unitatea
si semnificatiile majore. Separind
artificial "Piata Universitatii" de "revolutia din
Decembrie" satisfacem nevoile de
camuflaj ale faradelegii care s-a produs in Romania.
Astfel se ajunge ca aceleasi lozinci,
aruncate de aceasi tabara in obrazul acelorasi oponenti, in acelasi stil, din
aceleasi motive, cu acelasi rezultat, sa fie tratate cind de "eroica impotrivire" cind de ..."vulgara exprimare"...
Fara astfel de confuzii, ar fi mai dificil de sustinut "lipsa de maniere
si de inteligenta" a rasculatilor din Decembrie ... Sau de uitat jertfa
celor care au cazut impuscati la 13 Iunie, de aceasi mina, cu aceleasi ginduri.
b.
- Ideea ca ar exista analogii
(scopuri si atitudini similare cu semn schimbat) intre mobilurile
contestatarilor din 1990 si ale celor
ce au savirsit "revolutia comunista"
este o manifestare crasa de speculatie neacoperita. Recunosc aici
rezervele fata de modelul "revolutiei" cu tot ce a adus el in istorie
si le inteleg. Dar cine justifica
incadrarea revoltei anticomuniste in acest model ?
Nici pomeneala de "plan al de
inlocuire brutala a unui mod de organizare cu un altul nou, in vederea
rearanjarii spatiului de putere". Nici pomeneala de comploturi urzite
indelung si duse la indeplinire cu meticulozitate. Nici pomeneala de clasa
sociala doritoare sa treaca la cirma. Nici pomeneala de intentii de represiune
singeroasa. Romanii au iesit pentru ca pur si simplu nu au mai putut suporta
impilarea. Mult mai curind s-ar aplica batrinul model al rascoalei, sau poate ca revolta e cuvintul cel mai
potrivit.
Unde vedeti dumneavoastra "lupta
de clasa" la care s-ar fi pretat (din pacate) anticomunistii in 1990
? Linia de separatie a fost absolut
diagonala: erau municitori, ingineri, profesori, scriitori etc de ambele parti
ale baricadei. Caci au fost munictori si Muncitori, ingineri si Ingineri,
profesori si Profesori, poeti si Poeti etc, inainte de revolutie...! La ce va
referiti in mod concret cind deplingeti declaratiile prointelectuale ale
opozitiei ? Eu nu cunosc aceste declaratii. De unde ati extras concluzia ca infringerea
se datoreaza elitismului amendat de populatie ? As dori citate din declaratiile
elitiste la care va referiti.
Cit despre setea de putere si
repetarea greselilor, sint interzis. Pentru ca in mod fundamental, izbucnirea
din 1989-1990 nu a fost un atac ci UN ACT DE DISPERATA APARARE. De altfel, el
s-a produs la limita rabdarii. Cum poate cineva nega faptul ca in Romania
functiona un lagar
-de munca
-de exterminare
-de intoxicare spiriuala ?
Si cine poate nega, in consecinta,
naturalitatea luptei de eliberare ? Nu strigatele din 1789 sau 1917 se aseamana
cu tipatul "Jos comunistii!", ci mult mai curind izbucniri de tipul
"Jos MAFIA !" din partea unei populatii italiene aduse la disperare .
Sau "Jos dictatura !", oriunde pe harta lumii.
Eu nu am perceput comunismul ca pe un
sistem politic. Dicolo de camuflajul propaganistic, el a fost o enorma
excrocherie si agresiune. Consider nedrept a pune rasturnarea lui in aceeasi
oala cu lantul de abuzuri si crime prin care a acaparat puterea. Nu am gustat
de altfel niciodata speculatiile privind faptul ca pedepsirea criminalilor
reprezinta o propagare a violentei.
Referirile la "pacatele "
manifestantilor de acum 4 ani, sint din aceeasi categorie cu una din cele mai
sfidatoare teorii pe care puterea le-a pus atunci in calea normalizarii:
"SA NU REPETAM GRESELILE TRECUTULUI!". Am impresia ca acum va tenteaza o "ingrijorare"
similara. Acesta e spiritul observatiilor din ultimele interventii . Dar atentie
la diversiunile gaunoase pe care le-a continut acest indemn:
"SA NU REPETAM..." -
indeamna tocmai la analogia falsificatoare la care ma refeream; noi nu avem ce
repeta. Mai intii ca EI nu au facut nici revolta, nici revolutie ci UZURPARE,
TRADARE si GENOCID. Apoi, ca noi nu am vrut altceva decit sa ne eliberam. A
considera intentia noastra de a nu le mai permite sa detina puterea politica
(vezi punctul 8...), echivalenta in vre-un fel cu gestul lor de a incarcera si
extermina pe toti romanii NORMALI e o enormitate. Nu inteleg care ar fi
analogiile.
..."GRESELILE..."-
sugereaza cu perfidie ca ceea ce au facut e resultatul unor erori, a unui
calcul politic neconfirmat, al unui entuziasm revolutionar... Acest model al
revolutiei comuniste nu poate fi insa fi acceptat, caci nu asa s-a scris
istoria instalarii comunismului in Romania. Nu exista aceste circumstante
atenuante. Nu putem face o astfel de concesie "ideologica" nici
"visatorilor" sau"analistilor" occidentali, extrem de
predispusi la semnificatii police pentru crime de drept comun. Tovarasii nostri
NU AU GRESIT, CI AU ATACAT SANATATEA UNEI NATIUNI. Iar daca i-am fi putut
dezafecta (macar politic) probabil ca nu am fi gresit nici noi ...! CI AM FI
APARAT-O !
...TRECUTULUI - e dintre toate
capcanele acestei propozitii, cea mai "viguroasa". Ea strecoara serul
camuflarii, creaza cadrul unei complicitati care din pacate a reusit: tuturor
celor care din diverse motive nu doresc sa-si asume infruntarea cu Reteaua, li
se ofera scuza disparitiei ei. Gata, totul e aruncat in trecut, ca un vis
(cosmar...) care ...cel mai bine ar fi (pentru linistea noastra ) sa fie
uitat... Si astfel se face ca acelasi Adrian Paunescu, slujind aceeasi putere
cu aceeasi eficienta (pentru el si pentru Ei),sustinind acleasi lucruri, poate sa apara unora ...un oropsit
consecvent ...
c.
-Modelul democratiei originale la
care am fost expusi in 1990 e departe de ceea ce sugereaza democratia in
context occidental. Totusi evenimentele sint analizate prin prisma acestui
model arbitrar aplicat, cu concluziile falsificatoare de rigoare.
Ma refer la intregul sistem politic,
la toate relatiile viciate care au intrat in joc. Aici nu voi dezvolta tema
raporturilor contestatiei cu puterea, cu opozitia legitimata, cu critica de
opinie sau cu populatia.. Nici nu voi polemiza pe tema justetei cauzei contestatare
(argumentele fac obiectul unor analize separate). Ma rezum la a va semnala ca
acum 4 ani a existat o patura contestatara care a avut o credinta si a vrut sa
lupte in numele ei.
Esenta platformei contestatiei este in general cunoscuta. Mai
putin cunoscut este motivul exasperarii ei. Exasperare care, observ cu
tristete, a inceput sa-i fie reprosata de catre cei ce, probabil, nu au
inteles-o atunci cind ar fi fost nevoie...
A reprosa unora ca nu au raspuns la chemarea prelungita si
disperata din 1990, ar insemna a nu le recunoaste dreptul la judecata si
decizie. Am incercat sa ma abtin de la astfel de reprosuri (chiar fata de
prieteni vechi care m-au lasat descoperit in momente grele ...). Observ insa
justetea vorbei "I-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa ei pe mine
...!". Intr-adevar, cei care s-au tinut de o parte atunci, tin sa
demonstreze cit de vizionari au fost, cit de maturi in comparatie cu idiotii
care, ca mine, i-au asteptat in strada ... Mai mult, ne mustra cu superioara ingaduinta pentru infantilismul de a fi
sperat ca ni se vor alatura ! Cititi-l pe Dima pentru un exemplu:
>Dar ce sa mai ... 'ca veni si Piata Univ.-ii cand cea mai mare
chestie >era sa-ti pui ecuson de
golan in piept.
>Si-atunci toti care cu adevarat au fost nimeni, au devenit peste
noapte
>"cineva" (cine, nu se stie bine) doar pt. ca si-au
atarnat blazonu' pe
>piept.
>N-am priceput _ce_ era asa de inaltator ? Se simtea cineva golan,
sau >poate se simteau unii prea
academicieni ... ? In orice caz, trecand in >drum spre scoala (7-7:15 AM) in fiece zi pe la Piata
Univ.-ii am vazut >f. clar ca ce a
zis Iliescu se potrivea _la fix_ cu ce era pe teren. O >mizerie, o
batjocora si-o porcarie de mi-erau mai
dragi si mai curati >tiganii din Giulesti decat ce vedeam acolo.
>Culmea, CULMEA ... era sa-i vezi pe tigani cum faceau misto."
In fata acestui atac autojustificativ
al prudentei intelepte cu pretul deriderii fata de entuziasmul celor care au
refuzat-o, acum 4 ani, nu mai pot fi atit de intelegator. Ma vad silit sa arunc
si eu "scepticilor" si "moderatilor" intrebarea pe care o
reprim de 4 ani ca sa nu ranesc: SINTETI SIGURI CA DACA ATI FI VENIT CU NOI,
MULT MAI MULTI, MULT MAI FERMI, AM FI FOST ASTAZI IN ACEST PUNCT ?! Oare
ridicolul tipetelor sterile nu a fost creat de lipsa de forta a rindurilor
noastre rarite de neparticiparea opozantilor de catifea ?
Asta in ce priveste sustinerea
noastra . Cit despre manipularile puterii sau raspunsurile populatiei care ii
era si este inca prizoniera, ma voi abtine, pentru a nu divaga.
Dintre baricadele simbolice pe care manifestiile au vrut sa le ridice in
fata faptului monstruos care era pe cale de a se implini in Romania anului
1990, mentionez:
- in calea mentinerii populatiei in
stare de intoxicare ideologica, dezinformare si dependenta
- in calea napirlirii Tovarasesti
-in calea inscenarii aparentelor de
normalitate politica (a alegerilor in primul rind)
Voi presupune chiar (exclusiv ca
ipoteza teoretica de lucru) ca populatia a votat in 1990 in perfecta cunostinta
de cauza si libertate de constiinta. (Repet: se poate demonstra falsitatea
acestei teorii). Chiar si asa,
contestatia din Piata Universitatii isi conserva justificarea si sensul.
Intr-adevar, admitind ca majoritatea
are dreptul de a impune o realitate, nu putem eluda posibilitatea ca aceasta
obtiune sa fie o eroare, ca ea sa conduca la urmari dezastroase pentru intreaga
comunitate si minoritatea de opinie contrara sa fi avut dreptate. E un risc al
democratiei, care devine viciu intr-o varianta prea "originala". Inteleg sa refuzi minoritatii dreptul de
decizie (cine poate intr-adevar arbitra "adevarul") si sa conservi
principiul majoritar, cautind antidoturi (ce par a fi centrate pe educatie si
informare) pentru degenerari . Dar ideea de dictatura a majoritatii e extrem de
periculoasa.
De altfel putem observa ca in
democratiile moderne principiul deciziei majoritare e echilibrat de apararea de
abuzuri a minoritatilor. Nu vom permite unei majoritati "barboase" sa
interzica rasul celor ce il prefera. Nici dusmanilor pescuitului (poate
majoritari) sa lase sa moara de foame pescarii... Trebuie ca decizia majoritara
sa respecte anumite drepturi fundamentale ale minoritatii, in genere dictate de
bunul simt. Si inteleg individul ca ultim nivel de minoritate...
Pentru ce aceasta dizertatie ? Pentru
a va explica exasperarea acelei paturi, minoritare in 1990, silite sa suporte
consecintele unei decizii majoritare:
-viciate de factori deformatori
-insuportabile.
Se pare ca nu intelegeti al doilea
aspect, faptul ca realegerea comunistilor reprezenta pentru minoritatea
exprimata de manifestatie un afront, un abuz, o rusine, o crima INTOLERABILA !
In fond, un asasin simpatizat de o
majoritate, nu ar trebui sa poata candida. (Ginditi-va la simpatia
pentru O.J.Simpson:americanii, daca s-ar pune la vot, l-ar achita !ba poate
chiar l-ar alege...). O sa-mi spuneti ca amestec aici probleme juridice:dar
tocmai asta era problema- nu exista nici un mijloc real de justitie. Mesajul minoritatii a fost asadar urmatorul:
VA IMPLORAM COMPATRIOTI, NU NE LASATI IN MINA TOVARASILOR !
Nu e vorba aici de optiuni
electorale. Fiecare tine la candidatul sau si nu il doreste pe celalalt. Daca
insa o minoritate semnificativa urla NU NE FACETI ASTA, NE NENOROCITI o majoritate civilizata asculta cu atentie.
In nici un caz nu vad motive de a ma rusina de radicalitatea semnalului din
Piata Universitatii !
3. Semnificatii pentru "Jos
comunismul !" (sinteza de simboluri)
Ideea dumneavoastra ca "Jos
comunismul!" sau "Jos Iliescu!" ar avea semnificatii de
partizanat social sau electoral ma intriga. In fapt aceste semnale au fost
incarcate de simboluri de cu totul alta factura, in infruntarile pe care le-au
insotit.
Oameni cazuti, suferinte, emotii si
sperante formeaza radacinile, de acum istorice, ale acestor expresii-stindard.
Ce insemnau acum 4 ani ?
Mesaj catre putere:
- strigat de durere:" Nu mai
putem suporta minciuna, falsul, mizeria, nedreptatea, teroarea, spolierea,
umilirea! "
- strigat de revolta:" Dati-va
la o parte din calea emanciparii noastre !"
- strigat de lupta: "Va vom
infrunta; nu ne mai e frica!"
Mesaj catre populatie:
-anunt si urgenta: "A venit
timpul sa ne eliberam !"; "Acum !"
-apel "Sintem putini, sariti in
ajutor !"; "Aici"
-prevenire " Sint tot Ei, si va
mint !"; "Atentie-comunisti
camuflati !"
-rugaminte: "Nu-i lasati sa ne
conduca mai departe !"
-speranta: "De noi depinde ca sa
fie altfel !"
Mesaj catre tine insuti, catre destin
si catre cei din preajma:
-incredere:"Uritenia si raul nu
pot sa ne invinga!"
-tinerete si bucurie:" Acum
totul va reincepe normal"
- plingere si usurare: " A fost
un cosmar ingrozitor !"
- definire si mindrie; "Sintem
impotriva !";" Nu ne-au putut convinge !"
-purificare: " Sa curatim
murdaria ce ne-a inundat si invaluit !"
- iubire " Ce bine e sa fii
intre adevarati prieteni !"; "Ceplacuta e sincronizarea libera de
fiinta si gind !"
... si multe, multe altele, pe care
nu am puterea sa le reanim...
Imi cer scuze pentru insistenta pe
momentul 1990. Am vrut sa ma concentrez pe experienta mea recenta. Desigur ar
trebui adaugata bogatia de tonuri si semnificatii a atitor destine lovite in
cei 50 de ani. Rezistenta si suferintele anilor 50, umilintele continuarii.
Bocetele si blestemele din adicul puscariilor. "Jos comunism"-urile
din fata plutoanelor de executie...! La
toate acestea ma refeream ca la ..."un anume folclor". Nu inteleg
solidaritatea fata de martiri si renegarea strigarilor lor ...
Da domnule Tean, "Jos
comunismul!" e un concert simfonic cu radacini multiple . E un fluier prin
care respira multe suflete de romani. Nu cred ca va lispsesc senzorii spre a auzi aceasta insuportbila
melodie, aceasta ametotoare reverberatie. Dar nu-mi explic cum un om ca
dumneavoastra, se rataceste in speculatii privind forma verbala care a ajuns sa o semnifice ?
Jos comunismul ! (In sens de "al
dumneavoastra...")
Ioan Rosca,
Plasat pe soc.culture.romanian in iulie 1994, ca replica la o serie de texte deformind sensul luptei anticomuniste