De ce nu e Ion Iliescu presedintele meu
A. Argumente dinainte de 1990
1. In perioada 1944-1989, comunismul
a reprezentat pentru Romania si pentru
romani un act de tradare nationala, de genocid, de sechestrare, de terorizare,
de spoliere, de dezumanizare fortata, de intoxicare morala, intelectuala si
psihologica, de terorizare, etc etc etc... de o extraordinara gravitate.
2. Cei care au l-au conceput si
realizat, poarta raspunderea pentru dezastroasele consecinte ale crimelor lor.
3. Tehnica compromiterii in lant, a
facut ca vinovatiile sa propage in toata societatea romaneasca, facind
improprie o judecare exhaustiva. Asta nu inseamna ca marii vinovati se pot
prevala de dezincriminarea masei de complici-victime. Mai exact, agentii
platiti ai regimului concentrationar (activisti,securisti), care si-au cladit
bunastarea pe exploatarea, excrocarea, intimidarea, reprimarea, exterminarea
prizonierilor, sint VINOVATI. Gravitatea faptelor lor e in principiu direct
proportionala cu pozitia pe care au ocupat-o in ierarhia represiva.
4. Caderea comunismului in 1989 (in
numele careia Iliescu si ai lui au preluat puterea) trebuia urmata de un proces
in consecinta. O data stabilit adevarul, si clarificate vinovatiile, se putea
cauta un compromis acceptabil intre nevoia de pace sociala (prin clementa) si
de justitie .
5. Chiar daca vinovatii ar fi fost
gratiati, trebuiau luate masuri pentru ca ei sa nu mai prezinte pericol
(potentialul nefast de recidiva era evident). In orice caz nu le puteu fi
acordate pozitii de decizie (politice) intr-o societate a carei principal
obiectiv era sa se scuture din plasa organizarii lor.
6. Aceste evidente tin de principiile
fundamentale de drept: criminalii nu sint pedepsiti din razbunare ci ca pirghie
de descurajare a crimei. Daca e posibil sa fie lasati in libertate, se iau mai
intii masurile de protectie a societatii contra unei eventuale recidive. Asa
lucreaza justitia de milenii si nimeni nu s-a gindit sa numeasca mecanismul
"Vinatoare de vrajitoare!".
7. Democratiile occidentale au dat un
exemplu de rezolvare a unei situatii de acest gen, dupa infringerea Germaniei
hitleriste. Nimeni nu poate contesta analogia dintre caracterul terorii naziste
si comuniste, ba chiar faptul ca cea de a doua a fost de o mai mare gravitate
si intindere. Pentru tarile Europei de Est, simetria este si pe dimensiunea de
politica externa: comunismul a fost si o forma de ocupatie straina.
Fara a culpabiliza intregul popor
german (si aici era imposibil si inoportun de facut o harta a complicitatilor),
aliatii au tinut sa judece responsabilii, sa pedepseasca capii in mod exemplar.
Exemplu Frantei este interesant pe
linia judecarii colaborationismului.
8. Cine ar putea contesta dreptul
Romaniei de a proceda similar dupa rasturnarea comunismului ? Cine ar putea
nega legitimitatea cerintei minimale formulata in punctul 8 al Proclamatiei de
la Timisoara ? Au permis aliatii in
1945 germanilor, sa dea puterea criminalilor nazisti, in urma unui eventual
scrutin popular ? Nici vorba, chiar dupa 50 de ani interzicerea partidelor si
judecarea capeteniilor e in vigoare ...! (De altfel aceasta viziune precauta e
imbratisata si de tovarasii emanati care manifesta ... fermitate fata de
partidele fasciste si vechii legionari considerati periculosi dupa 50 de ani !)
9.In aceste conditii de unde provine
diferenta de solutie in de cazuri atit de asemanatoare ? De ce nu a fost facut
un proces al comunismului in Romania ? De ce nu a fost adoptat punctul 8 ? De
ce nu s-a considerat ca participarea la alegerile postrevolutionare a unor
inalti demnitari comunisti e inacceptabila si lovita de nulitate ?
Raspunsul e simplu: diferenta fata de
dezafectarea nazismului vine din faptul ca de aceasta data, puterea comunista
NU A FOST INFRINTA !
Pentru Romani, aceasta inseamna ca
procesul comunismului nu a putut avea practic loc. Stapini deplini pe situatie
(justitie, politie, informatie, populatie etc) tovarasii nu au putut judecati.
(ar fi trebuit sa se judece singuri). Nulitatea candidaturii lor (care ar fi
trebuit sa protejeze natiunea de un abuz... democratic), nu a putut fi
respectata, desi se impunea in logica si cutuma juridica (ar fi trebuit insa sa
se elimine singuri)
10.
Rezumind, un ins ca Ion Iliescu, fost secretar al CC-UTC, al propagandei
CC, al judetului Iasi, etc, adica nomenclaturist comunist de prima linie, NU
AVEA DREPTUL SA CANDIDEZE IN ALEGERI, in urma si in numele unei revolutii
anticomuniste platite cu singe.
NULITATEA absoluta (dincolo de orice
consultare electorala) a candidaturii unui om a carui destin s-a confundat cu
al aparatului comunist, inca din vremea intalarii monstruoase a regimului, nu
poate fi pusa sub indoiala fara ca prin aceasta sa se aduca o inpardonabila
insulta victimelor agresiunii comuniste.
11. Cei care azi, declara
resemnati:"A fost totusi votat, deci e presedinte!", (ma refer la cei
ce il antipatizeaza, cu suporterii e altceva) se lasa amagiti de aplicarea
negligenta a modelelor democratice. NU CRED CA UN OM CU BIBLIOGRAFIA LUI ION
ILIESCU AR FI PUTUT SA CANDIDEZE INTR-O DEMOCRATIE APUSEANA, proaspat eliberata
de sub teroarea criminala a retelei din care acesta facea parte !
Goring si Hesse nu ar fi fost lasati
sa candideze in alegeri post'45 ! Daca prin absurd ar fi facut-o si poporul
german i-ar fi ales, s-ar fi vorbit automat de nulitate. Nici nu au putut
incerca, pentru ca nu mai aveau puterea. Al nostru insa a avut-o ... Inseamna
aceasta ca nu e vorba tot de nulitate ?!
12. In ceea ce priveste principiul
faptului implinit, nu inteleg ce ii obliga pe romanii din exil sa il suporte
... Iliescu s-a ales presedinte, manevrind electoratul roman (o sa revin asupra
acestui punct). Si ce ? Cu ce drept acceptati dumneavoastra, oameni liberi,
faptul monstruos implinit ?
Comunistii nu au putut fi inca
rasturnati. Va da asta dreptul de a-i recunoaste unui prim secretar al celui
mai groaznic organism antiromanesc legitimitatea ca presedinte al Romaniei ?
Daca mergem pe o astfel de cale,
trebuie sa-l consideram legitim si pe "al batrin". Ca si el a avut
grija sa se aleaga conform legilor in vigoare...
Stiti vre-un uzurpator care sa nu se fi invelit in legalitate ?
In rezumat:
a. Un fost prim secretar al PCR, nu
poate fi Presedintele meu, indiferent de aparentele si manevrele prin care
ajunge sa reclame aceasta calitate. A nu denunta nulitatea candidaturii sale la
alegeri inseamna pentru mine a aduce o ofensa fratricida celor pe care
comunismul i-a dezonorat, ranit, schinjuit si ucis !
(va urma)
Ioan Rosca, publicat pe scr in iunie
1994