Faptul ca rasturnarea din Romania a fost revolutie, lovitura de stat interna, sau operatiune a agentiilor externe, are mai multe consecinte:
1. De ordin principial (istoric, cultural, etc)
2. De ordin politic
3. De ordin propagandistic
4. De ordin juridic
De aceea cei care iau pozitie in aceasta disputa (esentiala in dezbaterea publica româneasca), o fac din mai multe ipostaze si sub impulsul a unei largi game de motivatii si pasiuni. Nu sintem inca la ora la care acesta discutie se poate purta "academic" . Ea face parte din linia frontului... Cei implicati (eu ma numar printre ei), nu o pot trata cu neutralitate, ci incearca sa o foloseasca drept argument in dispute esentiale cum ar fi cea privind LEGITIMITATEA REGIMULUI ACTUAL DIN ROMANIA.
Pe linga spatiul complex al motivatiilor, spatiul faptelor pertinente si al elementelor doveditoare, extrem de incilcit si ASCUNS, transforma problema intr-o adevarata sarada, loc de intilnire a tuturor speculatiilor. Primul efect pervers al acestui "potential rebusistic" este demonetizarea subiectului, devenit guma de mestecat a tuturor "microbistilor". Un efect benefic pentru puterea din Romania, care nu are nici un interes ca subiectul sa fie luat... prea in serios. Norul de luari de pozitie, valul de cuvinte si alternative se ridica proteguitor, reusind sa estompeze linia neta a celor citeva adevaruri stindard:
- Comunismul a fost o agresiune monstruoasa impotriva Romaniei si a cetatenilor ei.
- A fost impus de o superputere careia Romania nu-i putea rezista, cu ajutorul unei paturi colaborationiste, marginale si criminale.
- A fost instalat, organizat si administrat prin aplicarea unei presiuni nemiloase, dincolo de puterea de rezistenta a victimelor sale.
- A constat intr-un amestec de lagar de munca si exterminare, sructura mafiota si azil de dereglare psihologica (morala, intelectuala, volitiva).
- A facut imposibila, un timp indelungat, eliberarea prizonierilor sai saraciti, extenuati, umiliti, degradati, exterminati, adusi la o paroxistica disperare
- TREBUIA RASTURNAT
- NU A FOST RASTURNAT
- TREBUIE RASTURNAT
De ce afirm ca discutiile privind revolutia risca sa estompeze aceste realitati ?
In primul rind prin ratacirea in detalii (ce si cine a spus, ce si cind a facut, ce s-o fi urmarit, ce s-o fi ascunzind etc). Apoi prin obisnuirea cu inacceptabilul (tot vorbind despre scopurile si planurile ipotetice a lui Ilescu si ai lui, uitam ca prezenta lor la cirma Romaniei este NEFASTA si NELEGITIMA.) Apoi, prin "drenarea" energiilor analitice in ape tulburi si mai putin periculoase (diversiune).
In ceea ce ma priveste am urmarit cu iritare in Romania evolutia acestei dezbateri si corelarea ei cu "linia partidului".
La inceput, a fost Revolutia. Ca poporul o dorea. Si poporul isi cam iesise din titini si trebuia satisfacut si multumit. Iar grupul de Tovarasi Revolutionari, avea nevoie de o legitimitate, ca altfel, cum sa explice prezenta sa la cirma? La invalmaseala, nimeni nu s-a sesizat ca "noua conducere revolutionara " NU FACUSE PARTE DIN REVOLTA ELIBERATOARE. (ba daca te uitai mai bine facuse parte mai curind din...)
Apoi a fost Noi am Infaptuit Revolutia . Cu platforma asta s-a prezentat FSN-ul in alegerile din Mai (ca un astfel de fals le anuleaza legitimitatea, e mai putin convenabil de dicutat). Si poporul a rasplatit. Si mai e un pont: "am infaptuit inseamna ca s-a terminat"! Aviz amatorilor exaltati...
Mai raminea de rezolvat cu cei care uitasera sa se opreasca la "Revolutia din Decembrie", si instigau la tulburarea ordinii sociale. Caragiale precizase "Sa se revizuiasca,dar sa nu se schimbe nimic!". Frontul mersese mai departe:va schimba toate structurile dar nu si posturile. Stina se va reorganiza sub directa obladuire a lupilor renaraviti spre democratie. Dar uite, unii nu intelegeau. Noroc ca Poporul a putut fi lamurit. Cu poporul te intelegi daca... ai cu ce sa-l iei.
Cuvintul revolutie incepuse sa deranjeze. Destabiliza. Si a inceput o faza noua, a dezvaluirilor estompate, a zvonurilor pline de secrete. In curind "Inteligentia" s-a calat ... Presa s-a lansat cu voluptate pe acest fagas pasionant . "Care revolutie ?". Sa fim seriosi. Nu eram noi in stare de asa ceva! E mina Moscovei. E lovitura agentiilor. E lucrarea rafinata a Securitatii. Ne-au avut, ce sa mai!
Intimplarea face ca exact in clipa in care aceste revelatii isi croiau drum in publicistica si retorica analistilor, ea, Revolutia, agoniza pe strazile Bucurestiului, tipind disperata dupa participare, dupa implicare, dupa ajutor. Daca n-as fi simtit pe propria-mi piele usturatura acestei coincidente, n-as fi azi atit de caustic. Cind majoritatea a revenit la "luciditate" cu corolarul de prudenta "inteleapta", cei ce o luasem prea in fata ne-am pomenit singuri in fata bulanelor de cauciuc. A mai luat citeva luni pina ce am fost definitiv dezamorsati, sub stigmatul de "extremisti" cu acordul tacit al colegilor din opozitie. Venise timpul reformei. Si era pacat sa-l ratezi...
Culmea e ca, multi dintre cei care au sustinut si sustin perspectiva falsei revolutii, au avut si au impresia ca "sapa" astfel autoritatea regimului neocomunist. Spera ca revelatii despre "lovitura din decembrie" ar putea strica gustul unora pentru Iliescu. Eroare grava de apreciere si dovada de contratimp. Oamenii i-ar putea multumi pentru amabilitate.!Dupa ce au zdrobit in vara anului '90 ultimele zvircoliri ale incercarii de revolutie, tovarasii au recapatat controlul situatiei. Revolutia trebuia sa ramina o duioasa amintire,cit mai ambigua, scopita de sens si de scop. De altfel lumea a obosit sa se mai comporte ca atare. O nevoie absolut fireasca de tihna, a facut restul.
REVOLUTIA A EXISTAT SI EXISTA PENTRU CEI CARE AU FACUT-O! Ea ars in Decembrie, s-a zvircolit in 1990 si mocneste poate si azi, cind pare infrinta. Nu a facut-o majoritatea poporului roman (si nu poate fi acuzat pentru asta). Intr-o optica "majoritara" ea nu a avut loc. Intr-una mai putin de stinga, simbolurile, jertfele, gesturile politice majore care s-au petrecut in numele ei sint suficente pentru a o valida.
Am intervenit
pentru ca am crezut ca simt, in scrierile domnului Iordache, revolta pentru
estomparea revolutiei operata de analisti mai mult sau mai putin constienti de
implicatiile speculatiilor lor. Iar in a domnului Tomescu revolta pentru
presupusa incercare de a legitima actuala putere ca revolutionara. Cred ca e o
neintelegere.
Domnul Iordache incearca sa dovedeasca eroarea acestor speculatii. El vrea sa rebiliteze revolutia si nu furtul ei de catre Tovarasi. Se inseala poate lasindu-se atras in spatiul micilor detalii. Domnul Hincu are cred dreptate:
NU E NIMIC DE DOVEDIT. Rasurnarea comunismului cere revolutie ! Nu trebuie sa acordam cameleonilor da la Bucuresti sansa digresiunilor despre cu ce s-au ocupat in seara lui 22... Nu are importanta! Exista in schimb riscul sa uitam a vorbi despre deturnarea revolutiei. Si aici, sint multe de dovedit! Si despre implinirea ei. Si aici, sint multe de facut !
Unde are insa dreptate, e ca, daca ne lasam momiti cu "falsa revolutie", atunci, nu mai vorbim de deturnare ci chiar de eroism pentru niste Tovarasi care, uite ...indulcesc comunismul. Si, un si mai mare pericol, orizonturi nesperate si nebanuite se deschid si pentru cine stie ce alternativa agresiv resauratoare... (ptiu drace !) Fara revolutie e mai usor de "refacut ordinea de stat de partid si de drept" .
Cred ca domnului Popovici, lectura ziarelor de acasa i-a jucat o farsa. Postulatul pertinentei politice a respectivelor scriituri e de discutat. Trebuia sa fi trait evolutia zbaterii in Romania, sa-i fi simtit zilnic pulsul, pentru a fi aparat de norul de diversiuni, din care desori ziaristii romani musca cu pofta.
Citarea domnului Cristoiu (un individ mai mult decit dubios, cu pacate mari in debusolarea cititorilor romani) e graitoare. Nu confundati directia atacurilor asupra legitimitatii puterii. Unele vin dinspre revolutia tradata, altele vin dinspre vechea garnitura cirtitoare. (ramine de vazut daca nu sint o diversiune orchestrata). Altele dinspre iubitorii de speculatii. Putin le pasa unor autori occidentali de marile noastre adevaruri si nazuinte, de marea drama care s-a consumat la noi si in noi. Cel mult li se
pare interesant sau trist. Pe citiva dintre "expertii occidentali care au scris despre" i-am intilnit pe salile grupului de dialog social in perioada fierbinte din Piata Universitatii. Luau pulsul ...multor neparticipanti la evenimente (ca intre venerabili colegi intelectuali). Interviuri si mese rotunde. La citeva sute de metri, atacuri,replieri si reveniri. Priveam buimacit cum unele persoane,(e drept ... respectabilitati din opozantura cu blazon) se pretau a povesti si explica situatii Vii, la care refuzau consecvent sa participe (noi le-o ceream constant). Nu m-ar mira sa impuna o imagine igienica a "evenimentelor din 1990". Poate ca nu au vazut Revolutia... E mai comod pentru orgoliu decit sa accepti ca ti-a fost frica sa intri in ea.
In ceea ce priveste miscarile de culise, din Decembrie, si de dupa aceea, ar putea veni un moment si un context in care sa fie judecate. Azi insa, focalizarea atentiei asupra lor, in dauna adevaratelor confruntari de acum 4 ani si a MARILOR PROBLEME politice inca nerezolvate, e o ratacire. Qui prodest?
Romanii lupta cu comunismul de 50 de ani. Nu avem de ce compresa aceasta revolutie de eliberare nationala la o noapte... Sint atitea morminte, a atitea astepari,atitea daruiri care nu o permit !
Ioan
ROSCA, 12 martie 1994