“Utopie”

Există două feluri de utopii:

Cele obiectiv imposibile, împotriva legilor naturii, planuri aberante în care se pot consuma inutil energiile celor ce se pomenesc, de voie sau nevoie, angrenaţi în a le realiza.

Cele posibile, pe care numai rea-voinţa, indiferenţa sau iresponsabilitatea oamenilor le împiedică.

Oare cîte dintre dosarele speranţelor noastre pe care le clasăm cu concluzia de utopie, nu sunt rezultatul insuficientei hotărîrî, sincronizări şi corectitudini a celor ce ar trebui să le dea viaţă?

Speranţa noastră că ne-am putea scutura imediat din coşmarul comunismului şi reveni la o existenţă armonioasă, începe să pară o utopie.

Dacă aş crede-o de primul tip, m-aş resemna. Din păcate o cred de al doilea, şi de aceea, în loc să simt tristeţe, simt revoltă şi ură faţă de gardienii şi şacalii ce-şi apără solda, menţinîndu-ne captivi într-o celulă şi făcînd ca pajiştea de afară să pară un vis.