Revoluţie
Īn problema punerii ghilimelelor
pe revoluţia anticomunistă suntem martorii unui paradoxal consens
.
Că mişcarea din decembrie 1989 a izvorīt dintr-o nemulţumire generală, atīt a victimelor regimului comunist , cīt
şi a profitorilor lui cărora excesele lui Ceauşescu
le compromiteau şansele de a se menţine stabil pe poziţia de
căpuşă,
că s-a manifestat simultan:
o revoltă a nemulţumirii materiale populare, o lovitură de
palat, o operaţie de igienizare a puterii şi o autentică
izbucnire anticomunistă,
că e greu de stabilit
raportul fiecăreia dintre aceste dimensiuni ale evenimentelor din
decembrie,
a devenit īntre timp evident.
Dar
Jertfele pe care le-au
plătit tinerii ce s-au simţit īnrolaţi īntr-o revoluţie de
eliberare anticomunistă,
Entuziasmul cu care şi-a
exprimat marea masă a populaţiei opţiunea pentru revoluţie,
Şi , mai ales,
Continuarea, timp de doi ani a
bătăliei de dezarmare a forţelor represive comuniste şi de
eliberare a populaţiei din mīinile reţelei
de intoxicare propagandistică,
Nu lasă loc pentru īndoieli
privind faptul că īn Romānia a izbucnit o Revoluţie, a cărei zvīcniri durează de aproape doi ani.
Cine sunt cei ce īncearcă
să evite recunoaşterea faptului că trăim īn plină
revoluţie?
Susţinătorii
reţelei mafiote securicomuniste, din motive
evidente.
Profitorii de toate felurile,
răsăriţi ca ciupercile, grăbiţi să culeagă roadele unei campanii
la care nu participă şi pe care o declară īnchisă.
Oamenii speriaţi de confruntare,
obişnuiţi cu liniştea minimei rezistenţe.
Adepţii reformei ce nu vor
să admită că nu este īncă posibilă, cīt timp revoluţia nu e īncheiată.
Politicienii grăbiţi
să-şi joace ritualul politic.
Angrenaţi (ca de obicei!) īn
disputa-capcană asupra faptului dacă a fost sau nu o revoluţie
autentică īn decembrie,
analiştii recunosc tacit faptul că ea nu mai este!