„PROVOCATORI"

Această diversiune paralizează organizarea mişcării prodemocratice în mai multe etape.

Etapa 1. Se injectează otrava în venele prin care populaţia se hrăneşte cu informaţii şi , prin intermediul „viespilor profesioniste".; reţeaua informatorilor securităţii şi „brigada TV" reuşesc să producă un zgomot atît de asurzitor, încît bietele semnale .pe care reprezentanţii opoziţiei se chinuie să le emită, devin complet ininteligibile.

Etapa 2. Sînt strecuraţi ”viruşi” in rîndul organizaţiilor de opoziţie, de preferinţă în nucleele de decizie, pentru a para orice iniţiativă periculoasă pentru putere, sau a încuraja acţiuni pe care mafia, prevenită prompt, să le poată exploata în interesul ei.

Etapa 3. Cînd o acţiune neconvenabilă nu poate fi totuşi obstaculată, roiul de provocatori se alătură pentru a o deturna, sau, dacă nu reuşeşte, pentru a da posibilitatea colegilor lor de echipă care operează în mass-media să le popularizeze diversiunile.

Etapa 4. Lovitura de graţie, executată cu măiestrie de provocatori, este impunerea psihozei „provocatorilor", provocînd paralizia victimei, a cărei prudenţă bolnăvicioasă face imposibilă orice iniţiativă.

Am asistat la acest „mat" diabolic, contra căruia nu s-a găsit antidot, urmărind eşecurile organizatorice ale formaţiunilor politice, grupărilor intelectuale şi mişcărilor populare de contestaţie.

Pilonul psihologic al menţinerii în captivitate, bazat pe frică, suferind avarii, a fost înlocuit, „interimar", cu suspiciunea generalizată, exacerbată pînă la isterie. Mitul „provocatorilor" în locul mitului „securităţii". Din păcate acest transplant, adevăratul scop al acţiunii „provocatori", a reuşit !

La acest succes a contribuit din plin şi inoculata noastră intoleranţă. In mijlocul acţiunii, în loc să se asculte, prudentul şi îndrăzneţul se acuză reciproc... de a fi provocatori ai securităţii. Secretăm „provocatori", prin porii intoleranţei noastre.

Am fost martorul unor mari ratări, datorate incapacităţii de a depăşi acest impas. I-am implorat pe protagonişti să renunţe la necontenita hărţuire a acuzaţiilor reciproce, asumîndu-şi riscul de a continua colaborarea cu “provocatorii”, atîta timp cît nu-i pot depista sau dovedi, şi singurul rezultat al bănuielilor este blocarea acţiunii. Am îndrăznit chiar să afirm (pentru a ieşi din captivitatea cercului vicios) că atîta timp cît respectă codul, strategia şi acţiunile stabilite printr-o foarte clară înţelegere iniţială, „provocatorul" nu este nociv . Iar dacă se dispune de un cod bun, încălcarea lui va fi prilejul îndepărtării intrusului, provocator sau nu. Cînd apele sînt limpezi, „provocatorii" ies la suprafaţă, sau se dau la fund... Deşi eram conştient de limitele acestui raţionament, m-am aşteptat să fie considerat un " preţ acceptabil pentru ieşirea din „fundătura” suspiciunii irezolvabile. Modul în care mi s-a răspuns (e drept, nu în faţă, ci folosindu-se tehnica „demascării în absenţă") a reuşit să mă stupefieze. „Atenţie la ăsta, e un provocator extrem de şiret !".

Eventuala prezenţă a unor provocatori printre cei care strigă „Jos comunismul", (care pe mine mă distrează) a polarizat atenţia „analiştilor". Presiunile celor" însărcinaţi cu violenţe compromiţătoare (care şi pe mine mă îngrijorează) au determinat exact reacţia dorită : reţineri în a susţine Adevărul celorlalţi participanţi la demonstraţii. In sfîrşit, cazul protestatarului sincer revoltat, însetat de dreptate, şi stîlcit în bătaie de miliţieni şi securişti sadici şi răzbunători (care pe mine mă revoltă Fundamental), pare unor observator; o întîmplare nefericită, o capcană în care a căzut vreun naiv, păcălit de. „provocatori" !

Ca urmare a unui astfel de mod de a vedea lucrurile, perfect convenabil firilor prudente şi interesate în instalarea unei atmosfere care să le-permită o justificare onorabilă a fugii de angajare, va compromite suplimentar şansa eliberării.

Stingerea flamei revoluţionare, în numele evitării influenţei nefaste a „provocatorilor", este o reacţie de o stupiditate compromiţătoare. Vom sili, pînă la urmă; „provocatorii", rămaşi singuri în acţiune, să organizeze ei între ei. lupta antitotalitară... Şi atunci analiştii îi vor putea depista, în sfîrşit, datorită şi dezastrului în care vor antrena colectivitatea noastră ! . .

Eu unul n-am de gînd să aştept demascarea de la paştele cailor, sau de la judecata de apoi ! Şi .nici ziua în care, redeveniţi stăpîni pe situaţie, „băieţii" îşi vor scoate măştile.

IOAN ROŞCA, contestatar Piatra Neamţ