„Părinţi discreţi”

Avînd în vedere modul în care se comportă „publicul” politicii româneşti, în faţa confruntării dintre comunism şi anticomunism, se poate conchide şi faptul că foarte puţine dintre „realizările” teroriste ale fostului regim, au ajuns la cunoştinţa noilor generaţii.

Se pare că o pudică discreţie împiedică părinţii să încarce lista „ învăţăturilor pentru fiii lor”, cu adevărurile mai urît mirositoare şi greu digerabile pe care au fost siliţi să-şi clădească viaţa.

O atare reţinere e omenească, dar nu putem să ascundem efectul ei nociv de anihilare a suflului de schimbare pe care l-ar genera cunoaşterea adevărului.

Cîteodată visez la o minune care ar face ca gurile să se descleşteze şi care să te facă, tovarăşe tată, să-i povesteşti fiului tău…..

Cum au dispărut într-o noapte popa şi învăţătorul din sat şi ţi s-a propus ţie să-ţi ridici spinarea încovoiată la sapă, ca să începi a preda carte copiilor eliberatei clase ţărăneşti. Cît de greu ţi-a fost să ascunzi la început că învăţai alfabetul împreună cu elevii tăi cărora însă, puteai să le explici, în cuvinte simple, cît de periculos duşman era fostul lor învăţător.

Cum ai obţinut tu postul de şef de cadre la întreprinderea X pentru că, ceilalţi candidaţi aveau studii, ceea ce dovedea că „au exploatat”.

Cum ţi-ai înfierat propriul tată, pentru că fusese ţăran înstărit şi ca să scapi de îngrozitoarea condiţie de fiu de chiabur, te-ai pus cu abnegaţie în slujba noului regim.

Cum ţi-ai reclamat fostul prieten din copilărie pentru că la un pahar de vin a ponegrit cuceririle poporului şi cum, după arestarea lui, ai început să urci ca un cadru de nădejde în ierarhe.

Cum ai dus noaptea grupul de ţărani ce refuzau să predea pămîntul cooperativei, i-ai pus în pădure să-şi sape groapa, i-ai speriat şi ai reuşit să le înfrîngi astfel încăpăţînarea şi cum pentru aceasta ai fost selectat şi trimis să-ţi completezi studiile la fără frecvenţă.

Cum ai început să dai informări despre colegii de muncă şi cît de mult a avut de cîştigat întreaga familie de pe urma acestei sarcini neplăcute.

Cum ai obţinut de fapt casa în care locuiţi cu toţii.

Cum ai cîştigat banii de care fiul are nevoie pentru a-şi „face un rost”.

Pe cîţi ai schingiuit tu în beciul poliţiei atunci cînd, prin anii 50, ai pus bazele bunăstării familiei voastre.

Ce preţ au blugii copiilor tăi.

De cîte ori ai zîmbit cald celor care te umileau, pentru ca aceştia să vadă că ai înţeles, că esti cuminte şi ascultător.

Cum ai fugit, atunci cînd trebuia să-l aperi pe prietenul tău de acuzaţii nedrepte, dar absolut necesare mersului înainte al revoluţiei proletare.

Cum ai intrat în reţeaua de mafie comercială din care îţi extragi atît de bineveniţii bani suplimentari.

Cît de activ ai cîntat regimul în şedinţele de partid în care se măsura gradul de slugărnicie a soldaţilor regimului.

De ce nu-i spui toate astea fiului dumitale, tovarăşe părinte, dacă într-adevăr le-ai făcut pentru el?! De ce nu-l eliberezi de minciună şi-l obligi la o complicitate pe care, poate, dacă ar fi în completă cunoştinţă de cauză, ar refuza-o?

Eliberează-ţi copiii, tovarăşe părinte!