„Mineriada”

Ultima incursiune a minerilor la Bucureşti, indiferent de jocurile de culise care s-au ţesut în jurul ei, nu poate fi considerată ca o a patra etapă a „mineriadei". Dimpotrivă, ea a căpătat sens schimbat !

Nu avem dreptul să înmormântăm momentul de emancipare politică dovedit de minerii anticomunişti, de dragul aplicării acestei etichete !

O asemenea eroare ar servi de minune intereselor puterii, ajutînd-o să conserve camuflajul care i-a permis să ducă de nas poporul român. Sau, şi mai grav, părăsirea minerilor şi în general a populaţiei trezite la realitate, tocmai acum, în numele unor principii teoretice aplicate confuz şi în contratimp, o va lăsa, pradă demagogicei propagande a P.S.M.-ului, faţă de care nu are încă anticorpii care să-i asigure apărarea ! Coaliţia dintre opoziţia, anticomunistă şi mase împotriva puterii represive nu trebuie ratată, cu nici un preţ, căci e singura speranţă de cucerire a libertăţii !.

Diversiunea căreia unii îi cad victimă îşi are rădăcina în superficiala înţelegere a fenomenului căruia i s-a spus, în mod neinspirat : „mineriadă" şi se justifică şi prin resentimentul pe care îl provoacă amintirea oribilă a incursiunilor minereşti de anul trecut. Minerii nu au fost însă decît detaşamentul cel mai uşor de organizat, din rîndul unei mult mai largi categorii de cetăţeni pe care comuniştii i-au putut manipula (prin procedeele atît de cunoscute). Gravitatea faptelor lor, măsura degradării lor morale, a focalizat indignarea publică, pentru că manevrele puterii le-a scos la lumină. Victime ale unei intoxicări criminale, minerii sînt la fel de vinovaţi ca şi ceilalţi colaboratori hipnotizaţi de putere care au votat la 20 Mai, menţinîndu-ne în captivitate !

Faptul de a folosi o parte din prizonierii lagărului de dezumanizare, mai grav afectaţi, pentru a înăbuşi încercarea de eliberare a colegilor lor conştienţi este desigur o monstruozitate, o generalizare diabolică a procedeului „Piteşti". Nu avem voie să confundăm vinovaţii...

Cîtă vreme adevăraţii responsabili pentru organizarea nebuniei naţionale, păstrîndu-şi poziţiile înalte, împiedică apariţia statului de drept şi revenirea la o legitimă legalitate, este inadmisibilă pedepsirea unor pioni ce au acţionat într-o stare de întreţinută iresponsabilitate ! Dacă oferim puterii actuale, mandatul de judecător, săvîrşim deci o inadmisibilă nedreptate, şi îi oferim posibilitatea de a reuşi, printr-o criminală acţiune represivă, dubla performanţă de a „implementa" farsa judiciară de care are nevoie pentru a salva aparenţele şi de a repune în drepturi frica, de care are nevoie pentru a putea înfrînge revolta populară ce se întrezăreşte.

Dacă politicienii nu se vor dovedi în stare să evite o nouă pagină sîngeroasă din şirul confruntărilor dintre masele revoltate şi reţeaua represivă securist-comunistă, atunci faptul că azi refuză să vadă că între 25-28 Septembrie s-a consumat şi o etapă din şirul : Valea Jiului (1977), Braşov (1987), Timişoara (1989), Bucureşti (1989—1991), va constitui o circumstanţă agravantă !

IOAN ROŞCA, contestatar, preşedintele asociaţiei „Dialog Piatra Neamţ"