26 decembrie 1991

 

Una e să asişti la lupta dintre Bine şi Rău şi alta la ESTOMPAREA DISTINCŢIEI (FRAGILE) ĪNTRE BINE ŞI RĂU pīnă la limita egalităţii anihilatoare a alternativelor.

O revoluţie e obligată să īnceapă cu o pagină dură de īnlocuire fără menajamente, a fostei structuri de stabilitate. Ea nu poate debuta prin democraţie, mai ales atunci cīnd inerţia injectată īn oameni va deforma cu certitudine opţiunea majoritară īntr-o direcţie retrogradă.

Tocmai aici e tragedia. O schimbare e eficace dacă īncalcă codul bunelor maniere, īncălcare ce presupune , prin duritatea ei, un prin exerciţiu de intoleranţă, germenele noului val de totalitarism. E o situaţie absurdă.

Surprinzător telefonul de la Londra. Stoian intuieşte, dar nu simte tragedia purulenţei generalizante, sorbitoare. E amabil, dar totuşi īndepărtat. Īncerc să-i transmit sensul tangent al experienţei noastre, abstract generalizată, ca pierdere a contururilor morale şi spaima īn lipsa unui progres. Reacţionează cu o fărīmă de optimism. Un om de treabă.

Cum poţi scrie o carte cīt timp te īndoieşti că există un folos al comunicării? Gesturile similare au īnsemnat tot atītea inconsecvenţe, alunecări īn superficialitatea speranţei, refugieri īn afect şi distanţare prin sublimare – fugă īn cuvīnt.

A īnvăţa să fii cinstit. Cu tine. Cu ceilalţi. Īntr-un spaţiu la care participi prin Rol. Obligat să te concretizezi īntr-o poză, evadīndu-i totuşi. Spirit ce nu există fără trup, īnsetat de a se elibera de īntrupare. Căutīnd fluidul – fluid.