26 decembrie 1991
Una e să asişti
la lupta dintre Bine şi Rău şi alta la ESTOMPAREA
DISTINCŢIEI (FRAGILE) ĪNTRE BINE ŞI RĂU pīnă
la limita egalităţii anihilatoare a alternativelor.
O revoluţie e
obligată să īnceapă cu o pagină dură de īnlocuire
fără menajamente, a fostei structuri de stabilitate. Ea nu poate
debuta prin democraţie, mai ales atunci cīnd
inerţia injectată īn oameni va deforma cu certitudine opţiunea
majoritară īntr-o direcţie retrogradă.
Tocmai aici e tragedia. O
schimbare e eficace dacă īncalcă codul bunelor maniere,
īncălcare ce presupune , prin duritatea ei, un prin exerciţiu de
intoleranţă, germenele noului val de
totalitarism. E o situaţie absurdă.
Surprinzător
telefonul de la Londra. Stoian intuieşte, dar nu
simte tragedia purulenţei generalizante,
sorbitoare. E amabil, dar totuşi īndepărtat. Īncerc să-i transmit
sensul tangent al experienţei noastre, abstract generalizată, ca
pierdere a contururilor morale şi spaima īn lipsa unui progres.
Reacţionează cu o fărīmă de
optimism. Un om de treabă.
Cum poţi scrie o
carte cīt timp te īndoieşti că există
un folos al comunicării? Gesturile similare au īnsemnat tot atītea inconsecvenţe, alunecări īn superficialitatea
speranţei, refugieri īn afect şi distanţare prin sublimare
fugă īn cuvīnt.
A īnvăţa
să fii cinstit. Cu tine. Cu ceilalţi. Īntr-un spaţiu la care
participi prin Rol. Obligat să te concretizezi īntr-o poză, evadīndu-i totuşi. Spirit ce nu există
fără trup, īnsetat de a se elibera de īntrupare. Căutīnd
fluidul fluid.