Intervenţie,

6 septembrie 1991

Discuţiile stîrnite de manifestaţia anticomunistă de pe 6 septembrie scot în evidenţă faptul că a devenit inadmisibilă orice tărăgănare a afirmării publice a poziţiei fiecăruia faţă de legitimitatea actualei puteri.

E timpul ca toţi cei ce se pretind implicaţi în confruntarea politică să-şi precizeze poziţia în această problemă, în care sunt posibile doar două opţiuni:

A: Ori considerăm întregul experiment comunist ca pe o enormă fărădelege, o monstruozitate ale cărei grave consecinţe sunt lipsite de orice legitimitate….

……..şi atunci reţeaua foştilor „apărători” ai „ordini” este cel mai mare duşman şi pericol pentru libertate şi democraţie

……..şi atunci lupii ce au asigurat paza „stînei” nu au nici-un drept în a ne mai păstori, nu pot fi folosiţi în a ne veghea „securitatea”,, căci tocmai ei reprezintă cea mai gravă ameninţare

……..şi atunci nimeni nu are dreptul să folosească aceşti gardieni profesionalizaţi la şcoala terorii pentru a supraveghea „ordinea publică”

……..şi atunci cei ce se bazează pe fosta reţea represivă pentru a asigura „stabilitatea”, trădează revoluţia de eliberare în numele căreia au preluat puterea

……..şi atunci contestatarii străzii, care refuză „restabilizarea” ordinii, înainte de eliminarea pericolului securicomunist, AU DREPTATE (la fel ca în decembrie 1989)

Ori,

B: Admitem legitimitatea actualelor structuri de putere din România…..

şi atunci admitem implicit că toţi contestatarii străzii, ce vor să schimbe această situaţie şi să-i detroneze pe cei ce s-au agăţat de putere, perturbă ordinea publică şi trebuie pedepsiţi ca atare

……..şi atunci discutăm în parlament dacă torţionarii fostului regim au dreptul să-i reprime pe contestatarii celui actual cu arme de foc (optica „puterii” sau doar cu bastoane de cauciuc (optica „opoziţiei”)

……..şi atunci ne asumăm responsabilitatea pentru marginalizarea şi riscul la care îi expunem pe cei ce vor mai avea curajul să se împotrivească făţiş relegitimizării reţelei mafiei securicomuniste.

Cu dorinţa de a-i provoca pe atît de consecvenţii partizani ai moderaţiei şi flexibilităţii care călăuzesc strategia opoziţiei, atrag atenţia că pe acest subiect obligaţia unei elementare coerenţe impune o alegere conformă principiului terţului exclus:

ORI NOI CĂLCĂM LEGEA, ORI EI O UZURPĂ!

Ioan Roşca – inginer, matematician, contestatar din Piatra Neamţ