In comunicatele publicate in ziarul „Dreptatea" (19 iulie, 8 august si 7 septembrie) ne-am opus campaniei de devalorizare a semnificatiei reale a confruntarii din Piata Universitatii datorata unei aplecari dubioase catre rebusistica politica si echilibristica detaliilor nesemnificative. S-a reusit incetosarea unui adevar, care era de fapt prea evident pentru a fi suportat: 13 iunie a fost a doua confruntare majora a revolutiei anticomuniste, incheind printr-o dureroasa infringere sirul ciocnirilor precedente (16-22 decembrie, 12 ianuarie, 24-29 ianuarie, 13-19 februarie, 22 aprilie -13 iunie), prin care revolutia traise sperind si indraznind. Asociatia noastra, participanta consecventa la revolutia anticomunista din 1990, s-a alaturat intre 1 si 19 mai mitingului din Piata Universitatii, militind pentru boicotarea „alegerilor" (vezi „Apelul din Moldova" din „Dreptatea" 11 mai 1990). Ne consideram deci cei mai in masura sa explicam motivele „prezentei noastre la acest miting.
Suspecta incapatanare cu care
multi analisti au refuzat sa observe CONTINUITATEA REVOLUTIEI (aceeasi platforma
de impotrivire fata de comunism,
aceiasi protagonisti de ambele parti, aceleasi
mijloace, aceeasi disproportie de
forte) transpare in expresii ca
„Fenomenul Piata Universitatii"
(adica, vezi bine, altceva decit „Miracolul din decembrie") si a reusit sa transforme evidenta intr-o „incilcita" ghicitoare. Ca o culme a ipocriziei celor ce, probabil, evitau sa-si recunoasca
jenanta neimplicare, am
asistat la savante dizertatii despre
„Cine a furat revolutia ?", in
timp ce ea, revolutia, striga in
strada „Ajutor !" in fiecare zi.
Ceea ce, in decembrie, fusese adevar, responsabilitate si curaj, devenise in
iunie, agresivitate nejustificata
si... lipsa de educatie civica. Aplicind consecvent aceste criterii vom ajunge la descoperirea uluitoare ca cei ce isi pierdusera cumpatul in
decembrie, iesind din rezistenta
pasiva si stoica, erau de fapt...
niste huligani!?
Obsesia „mineriadei" a reusit si ea sa devieze atentia de la miezul evenimentelor din iunie : reteaua represiva a declansat la 13 iunie
Contrarevolutia, atacind revolutionarii din decembrie cu trupele terorismului securicomunist, fapt inca si mai grav decit folosirea fascista a detasamentelor de mineri teleghidati.
Tradarile masei,
care s-a grabit sa
parafeze, la 20 mai,
un monstruos contract cu fostii stapini, a puterii, care a reprimat tocmai pe aceia care-i furnizasera atuul „revolutiei" in
campania electorala si a „opozitiei de catifea", care a tinut sa-si manifeste optiunea
pentru evitarea
confruntarii violenta (poate justa !), intr-o adevarata campanie de incriminare a „radicalismului", au lasat pe cei de pe
baricada singuri,
victime ale liniei intii...
Pierzindu-si rabdarea, puterea s-a hotarit sa lichideze Revolutia pe care, confundind-o cu micul grup al protestatarilor ramasi in piata (bine impanat de elementele compromitatoare strecurate de securitate), o credea in agonie...
Reactia acelor bucuresteni care au sarit in apararea ei a salvat onoarea rezistentei anticomuniste romanesti, ferindu-ne de rusinea de a fi asistat, fara a reactiona, la o insulta de asemenea amploare. Sintem recunoscatori eroilor din 13 iunie ca si celor din decembrie: ei au cazut pentru a mentine in viata suflul revolutiei si a ne apara demnitatea !
Digresiunile despre „provocatori" si „scenarii" nu au nici o relevanta politica, chiar confirmate. Este numai in interesul puterii de a decreta ca in acea confruntare, nu au fost prezente persoane cu mobiluri dsclarat revolutionar-anticomuniste, ca nu e vorba de o recidiva a „sindromului din decembrie". Noi insa, nu avem dreptul sa pierdem printr-un armistitiu iresponsabil, ceea ce s-a cistigat in iunie cu pretul durerii si al vietilor omenesti : supravietuirea revoltei anticomuniste!
Refuzind sa mai
participam la
„bocetul revolutionar" ce tinde sa ia loc impotrivirii autentice, sa ne mai expunem ridicolului ritualului protestelor lipsite de orice efect, asteptam deschiderea unui front pe care sa ne putem apara libertatea.
Ioan ROSCA,
Presedinte al Asociatiei „Dialog- Piatra Neamt",
13 iunie 1991