INTERVENTIE

 

In comunicatele publicate in ziarul „Dreptatea" (19 iu­lie, 8 august si 7 septembrie) ne-am opus campaniei de devalorizare a semnificatiei reale a confruntarii din Piata Universitatii datorata unei aplecari dubioase catre rebusistica politica si echi­libristica detaliilor nesemni­ficative. S-a reusit incetosarea unui adevar, care era de fapt prea evident pentru a fi suportat: 13 iunie a fost a doua confruntare majora a revolutiei anticomuniste, incheind printr-o dureroasa infringere sirul ciocnirilor precedente (16-22 decem­brie, 12 ianuarie, 24-29 ia­nuarie, 13-19 februarie, 22 aprilie -13 iunie), prin care revolutia traise sperind si indraznind. Asociatia noastra, participanta consec­venta la revolutia anticomu­nista din 1990, s-a alaturat intre 1 si 19 mai mitingului din Piata Universitatii, militind pentru boicotarea „alegerilor" (vezi „Apelul din Moldova" din „Dreptatea" 11 mai 1990). Ne consideram deci cei mai in masura sa explicam motivele „prezentei noastre la acest miting.

Suspecta incapatanare cu care multi analisti au refuzat sa observe CONTINUITA­TEA REVOLUTIEI (aceeasi platforma de impotrivire fata de comunism, aceiasi protagonisti de ambele parti, aceleasi mijloace, aceeasi disproportie de forte) trans­pare in expresii ca „Fenome­nul Piata Universitatii" (adica, vezi bine, altceva decit „Miracolul din decem­brie") si a reusit sa trans­forme evidenta intr-o „incilcita" ghicitoare. Ca o cul­me a ipocriziei celor ce, probabil, evitau sa-si recu­noasca  jenanta neimplicare, am asistat la savante dizertatii despre „Cine a furat revolutia ?", in timp ce ea, revolutia, striga in strada „Ajutor !" in fiecare zi. Ceea ce, in decembrie, fusese adevar, responsabilitate si cu­raj, devenise in iunie, agre­sivitate nejustificata si... lipsa de educatie civica. Aplicind consecvent aceste criterii vom ajunge la des­coperirea uluitoare ca cei ce isi pierdusera    cumpatul in decembrie, iesind din re­zistenta pasiva si stoica, erau de fapt... niste huligani!?

Obsesia „mineriadei" a reusit si ea sa devieze aten­tia de la miezul evenimente­lor din iunie : reteaua re­presiva a declansat la 13 iu­nie Contrarevolutia, atacind revolutionarii din decembrie cu trupele terorismului securicomunist,  fapt inca si mai grav decit folosirea fas­cista a detasamentelor de  mineri teleghidati.

Tradarile masei, care s-a grabit sa parafeze, la 20 mai, un monstruos contract cu fostii stapini, a puterii, care a reprimat tocmai pe aceia care-i furnizasera atu­ul „revolutiei" in campania electorala si a „opozitiei de catifea", care a tinut sa-si manifeste optiunea pentru evitarea confruntarii violenta (poate justa !), intr-o adeva­rata campanie de incriminare a „radicalismului", au la­sat pe cei     de pe  baricada singuri, victime ale liniei intii...

Pierzindu-si rabdarea, pu­terea s-a hotarit sa lichide­ze Revolutia pe care, confundind-o cu micul grup al protestatarilor ramasi in piata (bine impanat de ele­mentele compromitatoare strecurate de securitate), o credea in agonie...

Reactia acelor bucuresteni care au sarit in apararea ei a salvat onoarea rezistentei anticomuniste romanesti, ferindu-ne de rusinea de a fi asistat, fara a reactiona, la o insulta de asemenea am­ploare. Sintem recunoscatori eroilor din 13 iunie ca si celor din decembrie: ei au cazut pentru a mentine in viata suflul revolutiei si a ne apara demnitatea !

Digresiunile despre „provo­catori" si „scenarii" nu au nici o relevanta politica, chiar confirmate. Este nu­mai in interesul puterii de a decreta ca in acea confrun­tare, nu au fost prezente persoane cu mobiluri dsclarat revolutionar-anticomuniste, ca nu e vorba de o recidiva a „sindromului din decembrie". Noi insa, nu avem dreptul sa pierdem printr-un armistitiu irespon­sabil, ceea ce s-a cistigat in iunie cu pretul durerii si al vietilor omenesti : supravie­tuirea revoltei anticomuniste!

Refuzind sa mai participam la „bocetul revolutionar" ce tinde sa ia loc impotrivirii autentice, sa ne mai expu­nem ridicolului ritualului protestelor lipsite de orice efect, asteptam deschiderea unui front pe care sa ne pu­tem apara libertatea.

 

 

Ioan ROSCA,

Presedinte al Asociatiei „Dialog- Piatra Neamt",

13 iunie 1991