„Să nu repetăm (?) greşelile(?) trecutului(?)”

Acest argument, folosit de cei ce se împotrivesc responsabililor pentru „implementarea” dezastrului comunist, bate toate recordurile în materie de diversiune.

„Să nu repetăm” – ne ispiteşte să admitem, pe neobservate, că victimele represiunii comuniste, au fost exterminate pentru a fi pedepsite , uitînd că de fapt ele nu au avut decît vina de a încerca să apere organismul naţiunii de atacul distrugător prin care comuniştii l-au luat în stăpînire. Pedepsirea infractorului este echivalată cu agresiunea sa asupra victimei !

„greşelile” – are rolul de a strecura în subconştient ideea că episodul comunist a fost un experiment făcut cu cele mai bune intenţii, urmărind idealuri utopice, finalul tragic fiind rezultatul unui şir de erori şi accidente nefericite. Că, în realitate, doar setea de a suge mierea şi sîngele acestui popor a fost mobilul activităţii mafiei securicomuniste, e adevărul pe care încearcă să-l ascundă această „nevinovată” expresie, pentru a evita acuzaţia de crimă cu premeditare!

„trecutului” – sugerează cu „gingăşie” că procesul comunismului e o operaţie de interes istoric, analizînd situaţii depăşite, cu protagonişti ieşiţi din scena confruntărilor actuale. Cît de departe este această idilică viziune faţă de realitate, îşi dă seama oricine încearcă să înfrunte aparatul represiv, care ne menţine încă în captivitate! „Ce să mai dezgropăm morţii!”, ne sugerează gardienii, pentru a cîştiga timpul necesar reorganizării lagărului…

Atît de multifuncţională este această sintagmă, încît poate fi folosită şi ca scuză pentru cei, prea grăbiţi să prospere ca să-şi poată pierde timpul implicîndu-se în efortul de a face dreptate. Chiar şi pentru justiţiarul care îşi pierde orice speranţă, lozinca aceasta magică oferă un paliativ care să-i îndulcească înfrîngerea şi să-l facă să-şi suporte mai uşor sentimentul de neputinţă….

Ioan Roşca, contestatar, Piatra Neamţ