DIZIDENŢI
Şi
acest termen se află sub asediul de compromitere a cuvintelor (singurele
noastre arme !) pe care īl desfăşoară legiunea
propagandistică a securisto-comunismului, profitīnd
de păguboasa noastră lipsă de coerenţă.
Cu o
dezinvoltură cu atīt mai eficace cu cīt e mai neruşinată, mercenarii din nomenclatura
comunistă, daţi la o parte īn lupta pentru putere, se prezintă publicului
ca foşti dizidenţi ! Ramura stalinistă, trasă pe dreapta de
aripa tīnără" a terorii ce a preluat
puterea sub steagul lui Ceauşescu,
arborează dizidenţa", căutīnd
să legitimeze astfel deturnarea revoluţiei anticomuniste. Atunci cīnd am rīs de această
gogonată pretenţie, fiind siguri că va stīrni
revolta populaţiei, am greşit grav, neīnţelegīnd
că insistenţele formării omului nou" au avut un efect
dezastruos.
Nu poate
rezista o asemenea mistificare !", veţi zice. DAR NICI NU ŞI-A
PROPUS SĂ REZISTE ! Au avut numai nevoie de mīnă
liberă pentru a executa operaţiunea Interimatul". Acum se vor
putea retrage, īnţelegători, predīnd la
cheie, noii garnituri, reţeaua mafiotă, restructurată, relegitimată, īmbogăţită,
modernizată...
Mai mult,
prin această uzurpare au reuşit să dezamorseze potenţialul
īngrijorător al ideii de dizidentă.
Aşa a
funcţionat atacul. Dar apărarea acestui concept-simbol a
funcţionat ea aşa cum ne-am fi putut aştepta ? Din păcate sīntem siliţi să constatăm că
mulţi dizidenţi autentici şi-au permis o iresponsabilă
relaxare.
Ar fi prea
lungă o analiză a motivelor moleşirii" spiritului
contestatar (bucurie nestăpīnită a
libertăţii, exaltare, individualism, lipsă de intuiţie
şi luciditate politică, oportunism, vedetism, etc).
Important este să semnalăm efectul nociv al părăsirii
redutei contestaţiei, īntr-un moment īn care ea este atīt
de necesară, de către o parte a combatanţilor creditaţi de
opinia publică. Iar cīnd şi ceilalţi,
care au rămas angajaţi, luptă fiecare pe mica lui redută,
nereuşind să īnchege o mişcare unitară, pericolul decesului
conceptului de dizidenţă, ca mijloc de rezistenţă (īnmormīntat academic...), este iminent.
Angrenaţi
īn dispute privind calitatea şi valoarea dizidenţei lor trecute, unii
dintre cei ce revendică (justificat) acest statut, au reuşit trista
performanţă de a nu participa la confruntarea din ultimii doi ani,
deşi miza este eliberarea Romāniei din mīinile
structurii represive, faţă de care şi-au manifestat odinioară
īmpotrivirea !
Mai gravă
a fost dezbinarea grupului de oponenţi potenţiali, datorită
orgoliilor şi complexelor. Am avut impresia că mica
dizidentă" (aluzivă) s-a simţit umbrită şi
stingheră īn prezenţa marii dizidenţe" (ani grei de
temniţă pentru īnfruntarea regimului comunist). Complexul curajului
nedus pīnă la capăt, neplăcerea
produsă de amintirea umilinţei au determinat de exemplu o
anumită reţinere faţă de foştii deţinuţi
politici, o ipocrită şi ruşinoasă deformare a ierarhiei de
merit pentru rezistenţă. Mulţi,
simţindu-se mai aproape de treapta semi-opoziţiei, i-au
acordat acesteia o simpatie şi un respect sensibil mai
pronunţată decīt reprezentanţilor
rezistenţei eroice, ceea ce, chiar dacă este explicabil psihologic, rămīne dezonorant pentru calitatea sistemului nostru
de valori !
Astfel de
mecanisme, īnscrise īntr-o nefericită tradiţie romānească,
bazate pe omeneştile slăbiciuni", īncurajate de agresiunea
comunistă, au scindat spaţiul dizidenţei, privindu-ne pe noi,
cei care nu am fost dizidenţi dar am īncercat să spălăm
ruşinea ieşind acum īn arenă, de vīrful
de lance de care am crezut că ţara dispune !
IOAN ROŞCA
contestatar, Piatra Neamţ