Cerere de clarificare

Avînd în vedere:

1. Riscul de a se pierde ocazia eliberării depline a poporului român din mîinile reţelei represive, datorită lipsei de solidaritate, consecvenţă, coerenţă şi fermitate a oponenţilor tentativei de restauraţie comunistă;

2. Ambiguitatea în care se complac unele formaţiuni politice, ce se doresc considerate în opoziţia anticomunistă, dar dovedesc în fapt o flexibilitate dubioasă, care merge pînă la colaboraţionism, făcîndu-se că nu observă că prin participarea Ior la ritualurile politice regizate grosolan de putere nu fac decît să legitimeze un fals cu grave consecinţe pentru destinul democratizării ţării;

3. Lipsa unei linii clare de demarcaţie între "opoziţia colaborativă" şi cea "intransigentă", care să permită susţinătorilor fiecăreia dintre aceste două opţiuni strategice să perceapă care e formaţiunea care îi reprezintă;

4. Formele dure de manifestare a nemulţumirii la care au ajuns cetăţenii ce doresc răsturnarea puterii comuniste, datorită atitudinii sfidătoare a guvernanţilor, dar şi a faptului că nu se încheagă o mişcare politică care să reprezinte punctul de vedere al contestatarilor, eliberînd strada de sarcina ingrată de a continua o luptă inechitabilă, incoerentă şi periculoasă;

5. Riscurile la care este expus destinul democraţiei dacă lupta pentru realizarea ei e lăsată în voia exploziilor sociale şi a tulburărilor de stradă;

6. Riscurile la care sînt expuşi cei mai activi luptători anticomunişti, marginalizaţi prin retragerea strategică a celor ce, lăsîndu-se intimidaţi de agresivitatea puterii «declară că revoluţia anticomunistă s-a încheiat, că ea nu mai arc obiect, că totul se va rezolva prin "reformă ";

7. Posibilitatea ca după un eventual succes al unui nou val revoluţionar, plătit
cu sacrificii de oameni simpli, animaţi numai de setea de libertate, cei ce azi
se păstrează în espectativă, pregătiţi pentru orice eventualitate, să pozeze ca
"emanaţi " ai rezistenţei, deci evită să-şi asume vre-o responsabilitate în momentele

de grea cumpănă ;

8.Dreptul nostru de a şti cui trebuie să acordăm votul în viitoarele alegeri, fără a risca erori datorate actualei stări de confuziei;

considerăm firesc a cere tuturor celor ce sunt implicaţi în confruntarea politică, să-şi precizeze poziţia faţă de revoluţie, răspunzînd prin DA sau NU, următoarelor întrebări:

1. A săvîrşit regimul comunist o crimă monstruoasă , trădînd intolerabil interesele poporului român ?

2. Trebuie pedepsiţi conform legii responsabilii acestei tragedii naţionale?

3. A fost necesară şi legitimă folosirea forţei în Decembrie 1989 pentru răsturnarea
dictaturii comuniste?

4. S-ar justifica o altfel de revoltă ori de cîte ori România s-ar afla în ghearele unei dictaturi , ce nu ar ceda puterea cu nici un preţ ?

5. Este prioritară problema eliberării naţiunii din închisoarea comunistă,
faţă de orice altă preocupare ?

6. Putem afirma că actualele structuri de putere din România sînt ilegitime şi
prin urmare forţele de ordine sînt puse să apere FĂRĂDELEGEA şi nu LEGEA?

7. Au fost compromişi o parte din cetăţenii României prin modul în care au slujit terorismul de stat ?

8 . Este normal să ne îndoim că aceştia au interesul de a se reveni la normalitate, după ce au profitat din plin de răsturnarea scării de valori ?

9. Putem considera demagogica teorie a "consensului” ca pe o încercare de a evita detronarea foştilor stăpîni, în urma unei confruntări deschise ?

10. După declanşarea revoluţiei era obligatorie poziţionarea clară, prin fapte, a oricărei formaţiuni politice, dar mai ales a celei de guvernămînt, într-una din cele două tabere a căror interese se confruntă: cea anticomunistă şi cea procomunistă?

11. Se face vinovat FSN de frauda fundamentală de a se prezenta la alegeri în numele revoluţiei anticomuniste, dar de a se dovedi prin fapte în cealaltă tabără ?

12. Putem considera ca dovezi a faptului că actuala putere a avut rolul de scut protector al intereselor reţelei securicomuniste:

- paralizarea procesului de depistare şi pedepsire a vinovaţilor de crime
şi abuzuri în solda dictaturii;

- păstrarea sfidătoare a unor cunoscuţi fruntaşi comunişti în poziţii de
decizie la toate nivelele (exemple notorii: Iliescu, Bîrlădeaau, Marţian);

- reprimarea sîngeroasă a manifestaţiilor anticomuniste;

- împiedicarea unei campanii de dezintoxicare a populaţiei de propaganda
comunistă , la care a fost expusă printr-o atît de îndelungată dezinformare;

- tolerarea şi încurajarea convertirii foştilor Şefi, Vătafi şi Escroci în pionieri ai privatizării;

- îngăduinţa complice faţă de manifestările extremismului securicomunist ?
13. S-a folosit puterea de diversiune şi dezinformare, utilizînd televiziunea

şi reţeaua foşilor informatori ai securităţii pentru a manipula opinia publică ?

14. A acţionat ea în sensul dezbinării diverselor pături din societatea românească, antrenîndu-le în confruntări fratricide, numai pentru a se putea menţine la
conducere ?

15. S-a străduit puterea să derute marea masă a foştilor membri PCR, punînd-o în aceeaşi oală cu fosta nomenclatură , pentru a o convinge că e vizată de "răzbunarea" anticomuniştilor şi a o determina să se solidarizeze cu adevăraţii vinovaţi ai dezastrului comunist ?

16. Ni se poate pretinde să ne mulţumim cu promisiunile de convertire a specialiştilor terorii formaţi în fostul regim, fără a căpăta garanţii , nu că represiunea nu mai e dorită , ci că ea NU MAI E POSIBILĂ ?

17. Sînt acţiunile represive ale "forţelor de ordine” din aceşti doi ani, o dovadă că o obligatorie epurare a lor de torţionarii profesionişti, trecerea lor sub un control public eficace şi anularea prevederilor "legale” care dau dreptul de a se trage în populaţie, atunci cînd îşi manifestă nemulţumirea?

18. Era şi este necesară înlăturarea tuturor foştilor activişti şi securişti, precum şi a colaboratorilor lor cu un zel notoriu din poziţii de decizie, din care se poate influenţa evoluţia societăţii?

19. A dovedit refuzul executării acestei operaţii de protecţie (vezi reacţia faţă de punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara ) şi rezultatul actual al acestui refuz, că puterea nu doreşte succesul revoluţiei anticomuniste?

20. Trebuia şi trebuie interzisă activitatea partidelor de sorginte comunistă, pentru a ne apăra de efectele propagandei lor otrăvitoare asupra unui popor încă nevindecat de sida comunistă, pentru a-i asigura acestuia DREPTUL LA CONVALESCENŢĂ?

21. Trebuie să refuzăm ca Reforma să fie folosită ca mijloc de legitimare a îmburghezirii ilicite a elitei comuniste, de valorificare copioasă a avantajului material pe care acestea le-au obţinut prin abuz, corupţie şi trădare ?

22. Este obligatoriu ca noua competiţie economică, politică, socială, să se desfăşoare conform unor criterii de promovare a valorii şi nu să continue avantajarea neruşinării, fraudei, complicităţii mafiote, vulgarităţii agresive, de care am avut parte pînă acum?

23. Este îndreptăţit poporul român să-şi manifeste pretenţia la dreptate şi justiţie socială, îndelung batjocorite, fără a fi etichetat ca „retrograd şi obtuz la valorile liberalismului”?

24. A reuşit puterea, aducînd populaţia la exasperare şi punînd-o în falsa alternativă de a asista flămîndă şi neputincioasă la spectacolul îmbogăţirii tuturor categoriilor de răufăcători, sau de a dori revenirea la vechile rînduieli, să compromită grav ideea de REFORMĂ?

25. A fost opoziţia lipsită flagrant de condiţii reale de competiţie politică şi boicotată permanent de monstruoasa coaliţie PCR- Securitate, ce a operat sub aripa protectoare a FSN?

26. A greşit opoziţia atunci cînd a admis să negocieze în termenii dictaţi de putere şi să colaboreze la CPUN, alegeri şi parlament?

27. Este acum momentul, mai mult ca oricînd, ca să se înceteze orice colaborare care ar credita puterea, să denunţe ilegimitatea regimului şi să se retragă din parlament, solicitînd următorul set de măsuri, care condiţionează revenirea ţării la o legalitate incontestabilă:

- demisia imediată a guvernului, parlamentului, preşedintelui Iliescu;

- preluarea guvernării de către un grup de tehnicieni neutri, care să asigure administraţia curentă şi îndeplinirea unor condiţii optime pentru alegeri autentice;

- suspendarea deciziilor cu consecinţe majore pentru destinul poporului român, pe scurta perioadă care ne desparte de guvernarea rezultată din noile alegeri, fiind legitimă platforma din 22 decembrie;

- asigurarea următoarelor garanţii, că viitoarele alegeri vor fi libere şi conştiente:

- control al societăţii civile asupra conducerii televiziunii şi a organismelor de putere şi represiune;

- acces deschis în programele de televiziune a susţinătorilor tuturor punctelor de vedere şi suspendarea activităţii acelor salariaţi ai acestei instituţii care se dovedesc în slujba unor formaţiuni politice, pretîndu-se la informări tendenţioase;

- publicarea listei informatorilor securităţii pentru a nu mai fi posibilă folosirea lor ca agenţi electorali sau provocatori;

- suspendarea din toate poziţiile de decizie a foştilor activişti şi securişti;

- obligarea formaţiunilor politice de a-şi expune opţiunile fără ambiguităţi şi de a prezenta planul complet de refacere pe care îl au în vedere;

Sunteţi, aşadar, de acord cu aceste măsuri?

28. Au dreptul manifestanţii anticomunişti, la capătul a doi ani de aşteptare îngăduitoare, să ceară formaţiunilor politice să-şi precizeze poziţia, pentru a se putea şti cine este cu adevărat mandatat de actuala rezistenţă anticomunistă?

Semnatarii acestui Apel, răspund DA la toate întrebările şi aşteaptă semnale de la cei ce le împărtăşesc opţiunile în vederea închegării unei mişcări politice unitare de opoziţie intransigentă faţă de comunism. Pe de altă parte, ar fi corect din partea celor ce au alte păreri să facă public modul în care răspund întrebărilor acestui chestionar politic, adică lista celor 28 de DA sau NU.

Noiembrie 1991