„Alegeri”

Pentru că televiziunea este în solda puterii neocomuniste;

Pentru că în oraşele de provincie, reţeaua distribuitorilor filtrează noianul presei de impurităţile publicate de „opoziţie”;

Pentru că numeroşii agenţi ai securităţii acţionează în vechea organizare, dar cu noua frică de a fi deconspiraţi – ca agenţi electorali;

Pentru că deformarea mentalităţii cetăţenilor , produsă de propaganda comunistă, nu a fost reparată;

Pentru că provocatorii fac imposibilă orice acţiune a opoziţiei;

Pentru că terorizarea adepţilor opoziţiei a produs o adevărată paralizie;

Pentru că administraţia ce răspunde de organizarea campaniei electorale e fidelă partidei de care e legată prin interese esenţiale;

Pentru că alegerile sunt organizate de cei ce au preluat puterea cu promisiunea că nu vor candida;

Pentru că….

Pentru că….

Pentru că….

Aceste alegeri nu vor fi corecte!

Iată ce am ţipat noi în mai 1990, cînd am ieşit în stradă.

Dar alţii ne-au întors toate argumentele, schimbînd doar „pentru că” în „chiar dacă”.

Aşadar:

Chiar dacă televiziunea e în solda…

Chiar dacă în oraşele de provincie…

Etc.

Etc.

Etc.

Alegerile au fost valide pentru că:

Aşa a dorit puterea. Era firesc.

Aşa a acceptat opoziţia. Regretabil.

Aşa a suportat populaţia.

Aberaţiile logice, ridicole, au făcu posibile desfăşurarea unor „alegeri”, în care poporul român în a fost ţinut în imposibilitatea d ea alege cu adevărat. Astfel expus, fără a-i fi apărat dreptul la convalescenţă, el a fost împins în dramă şi ridicol.

Am contestat în timp util valabilitatea acestei farse compromiţătoare (vezi Dreptatea din 11 mai 1990).

De ce revin acum?

Pentru că principiul faptului împlinit nu poate fi lăsat să justifice activităţile teroriste ale unui regim a cărui ilegitimitate este demonstrabilă. Sunt conştient de neputinţa decizională care paralizează pe cei ce ar putea face această demonstraţie. Dar ea nu scuză refuzul de a afirma cu claritate adevărul.

Într-un moment în care stabilitatea „ordinii de drept” produce ravagii.

Într-un moment în care alegerile reale sunt imperios necesare.

Într-un moment în care toate observaţiile cu care am început au rămas, din păcate, perfect valabile!!

Continuarea derapajului de la sensul corect al cuvîntului „alegeri”, costă un preţ pe care naţiunea nu-l mai poate plăti.