Relatarea vizitei electorale la Piatra Neamţ a domnului Radu Cîmpeanu din 7 aprilie 1990: conferinţă de presă, conferinţa de la Casa de cultură

Conferinţă de presă

1. [..]

2. Relaţiile cu Uniunea Sovietică. Cum vede Gorbaciov relaţiile cu România.

Cîmpeanu: nu sunt calificat să vă răspund. Nu fac parte din putere. Relaţiile sunt bune. Gorbaciov a fost un factor important care a permis declanşarea acestor fenomene. Întrebarea este dacă el poate înainta; i se împotrivesc forţe care vor să conserve anumite poziţii. El însă a intrat în istorie.

3. Simpatizanţii PNL se recrutează dintre intelectuali. Cum puteţi pătrunde în mediile ostile?

Cîmpeanu: Muncitorii trebuie lămuriţi că sunt interesaţi în eliberare. Ce s-a întîmplat aici [la Piatra Neamţ] nu mă surprinde. E lipsă de educaţie democratică. La ţărani e mai bine (expropriere şi împroprietărire).

4. Am făcut o anchetă de presă. Un muncitor – lăcătuş mecanic a declarat că el şi cîţiva vor vota cu liberalii. Ce fac concret aceştia pentru a ajuta oamenii să înţeleagă doctrina liberală.

Cîmpeanu: 600 de muncitori au venit să iscălească formulare pentru a-l propune la preşedinţie. Încercăm să le explicăm că privatizarea nu va însemna desfiinţarea întreprinderilor mari pentru a nu apare şomaj. Rezolvarea şomajului se va face prin întreprinderi noi, fără locuri de muncă artificiale. PNL evită şomajul. Inflaţia este apărută – exemplu Polonia –Ungaria. Crearea de întreprinderi rezolvă absorbţia fondului monetar. Viitorul apropiat sub semnul incertitudinii dar se speră la inflaţie controlată şi creşterea salariilor proporţională cu indicele inflaţional.

Rompres: imaginea vizitei în Bacău şi Neamţ?

Cîmpeanu: primire inimoasă şi nu bagă de seamă cei 20 de huiduitori, apreciază înţelegerea celorlalţi. Din punct de vedere politic este interesat pentru că era temerea că toată Moldova ar fi cu FSN. Dar Moldova este receptivă la schimbare – există oameni care înţeleg situaţia din România. Vizita este dătătoare de încredere.

Acţiunea: Poziţia faţă de dreptate şi justiţie socială – legea 18 va trebui să existe într-o etapă imediat următoare?

Cîmpeanu: evoluţionist, nici-o schimbare nu se face brusc. Atitudine justificată faţă de bişniţari care profită de situaţia actuală. Dar controlul este arbitrar. Nu există legislaţie pe pămînt care să împiedice afaceriştii doritori de profit. Nu există legi de excepţie.

Roşca: cum vedeţi apariţia noilor întreprinzători răsăriţi din vechii abuzatori?

Cîmpeanu: nu toţi cei care au abuzat au bani lichizi, ci valori care pot fi transformate în bani. Se poate pune problema raportului de schimb 1/1000, dar ar putea lovi oameni care nu au greşit. Şi nu pe cei ce au bani băgaţi în valori. În Franţa, Germania după război s-a obligat să bage banii (scump în imobile) – acordare de credite avantajoase – celor ce dovedeau că nu au mijloace financiare. Este greu de găsit pe cineva cu bani grămadă pentru a înfiinţa o întreprindere. Legea 18 poate genera abuzuri iar măsurile luate în acest scop trebuie luate neconstrîns. O problemă morală o reprezintă fosta nomenclatură şi ei ar trebui rezolvaţi, dar cu greu se va rezolva aşa ceva.

Ceahlăul: risc din partea FSN, capcane, lipsa de popularitate PNTCD şi relaţia cu acesta; capcana 2 – vizita fostului rege Mihai şi dialogul cu el.

Cîmpeanu: cu PNŢcd , diferenţe de nuanţe faţă de concepte; curios că acum ţărăniştii, în general de stînga, au trecut la creştin- democraţie. Are prietenie personală cu Corneliu Coposu – la Midia în puşcărie, deşi există diferenţe de vîrstă. Aproprierea faţă de PNŢcd poate fi o capcană avînd în vedere scăderea lor de popularitate; unii au propus lipsa relaţiilor cu ei, alţii (puţini) cartel – eu am ales o cale de mijloc, o tactică de apărare comună, fără asociere politică. Există însă posibilitatea ca după alegeri, indiferent de rezultate, să ne coalizăm şi nu vom accepta nici un compromis faţă de partidele PCRiste. Acceptăm asocierea tuturor partidelor mici ce doresc democraţia în acest sens, care nu implică obligaţii de cartel sau program politic.

Vizita regelui este inoportună, mai ales în perioada preelectorală. Iliescu a dorit să-i scrie regelui să nu vină din cauza impopularităţii. L-am bănuit că doreşte o manevră de discreditare a mea. Iliescu a negat. Se pot crea instabilităţi prin venirea lui, riscă să aibă manifestări de adversitate. Cred ca este indus în eroare de oamenii din jurul lui care credeau că există mulţi oameni cu afinităţi pentru monarhie. Iar eu sunt surprins de aversiunea faţă de aceasta. Iliescu a greşit acceptînd vizita şi s-ar putea ca ea să nu se mai facă. Pentru noi el va veni în ţară ca turist.

Relaţii cu Iliescu?

Cîmpeanu: bune.

Roşca: cum veţi rezolva contradicţia dintre morală şi tactica pragmatică?

Cîmpeanu: chestiune de fond a fiecărui om de stat. Se spune că politica nu are de-a face cu morala. Am o părere mult mai nuanţată. Dacă un om politic este adus în situaţia de a lua o hotărîre în interes general care să vină în contradicţie cu morala personală, în ceea ce mă priveşte prevalează morala generală.

Conferinţa de la Casa de cultură

Aplauze

Berariu: bun venit….

Aplauze

Berariu: Piatra Neamţ, primul oraş din ţară…., greutăţile începutului risipite, au venit simpatizanţi, nu membri, pentru a fi lămuriţi de democraţia instituită de liberali.

Cîmpeanu: primul gînd este să vă mulţumesc pentru felul în care m-aţi primit: e un angajament pentru ce voi face , dacă destinul ne e favorabil. Am venit aici pentru că iubesc special aceste locuri (cele mai frumoase amintiri din viaţa mea). Dar şi oamenii mă atrag. Ştiu nivelul, adeziunea pentru cel mai vechi şi cel mai modern partid din România. Modern prin concepţie. Liberalismul nostru nu e de 80 de ani, nu e teoretic ci pragmatic, ţinînd seama de realităţile timpului şi locului. Mai întîi vă întreb cum doriţi să conversăm? Vorbesc sau răspund la întrebări?

Răspuns: pe din două (aplauze).

Cîmpeanu: ce-am făcut eu pînă acum? Am refăcut partidul într-un timp record. În aceste 3 luni avem organizaţii în toate judeţele şi în capitală şi suntem în măsură să punem liste de candidaţi peste tot. Nu ştiu exact numărul (200 de mii, simpatizanţi mult mai mulţi). Există presiuni în ţară. Poate aici e mai multă toleranţă, democraţie mai evoluată. În fabrici la Bucureşti se fac presiuni, în CAP li s-a impus să nu mai exprime păreri liberale. De aceea oamenii se rezumă la a fi simpatizanţi. Se va vedea la 20 mai totul, la urne. Noi nu credem că alegerile vor fi cinstite, păzite de îngeraşi, năravurile nu s-au schimbat dar cred că le vom putea îndrepta şi ca să ne ajute, am apelat la observatori străini. Am cerut să vină şi înainte de alegeri pentru a constata climatul . Dar şi oficial: parlamentul european de la Strasbourg, internaţionala liberală, etc.

Efortul nostru este să reuşim , prin bune rezultate în alegeri şi asumarea răspunderii şi competenţei (însuşiri pe care PNL le are). PNL are o viziune a unei Românii eliberate de toate ismele, inerţiile unui regim anacronic, suntem garanţi ai acestui viitor, lucru pe care trebuie să-l ştie toată lumea.

Am vorbit mult, 45 de minute,( rămînînd 15 minute ) – dacă vreţi să întrebaţi sau să vă povestesc ceva.

Întrebare: despre sciziunea PNL. Ionel Brătianu a venit mai tîrziu. Nu ştiu de ce.

Cîmpeanu: eu ştiu de ce. Ionel Brătianu nu a fost nici un moment al partidului liberal. Venise pentru afaceri. Regret că nu l-am refuzat pe româneşte. Am fost prea amabil.

Întrebare: cine este?

Cîmpeanu: din familia Brătianu probabil, dar dintre cei pe care nu-i cunosc.

Întrebare: ce diferenţă este între dvs. şi restul partidelor?

Cîmpeanu: fenomenul apariţiei multor partide e cvasi general. Iugoslavii au 91 de partide, ungurii 50. Poate polonezi nu au deoarece Solidaritatea a preluat scena politică şi acum începe să înţeleagă necesitatea apariţiei partidelor. În Bulgaria se nasc partide. Cred ca majoritatea micilor formaţiuni vor dispare după alegeri. Toţi sunt mîndri că sunt şefii unor partide. Nu ştiu exact ce vor. Multe sunt expresia Frontului. Am detectat 6-7. Unul a venit la Parlament, unde primim cereri de apartamente, etc. cereri banale, fac scrisori, încerc rezolvarea, mă văd cu un domn cu barbă , care îmi spune: vrem să mergem împreună la alegeri, programul nostru e aproape ca al dvs. Cînd Petre Roman a prezentat situaţia economiei româneşti destul de liberal, s-au înscris reprezentanţi ai Frontului. Au vorbit de privatizări, de liberalizare, de piaţă liberă – n-am înţeles ce înţelege prin asta. Noi nu vom accepta să mergem alături sub formă de cartel sau program comun, cu astfel de oameni.

Am făcut o declaraţie cu PNŢ şi PSD. Am propus mai demult o înţelegere. S-a vorbit de un cartel, de o platformă comună. Dar problema nu s-a pus aşa. Din 49 de judeţe, un singur reprezentant s-a pronunţat pentru cartel, restul au fost net adversarii acestei idei (un punct de vedere apropiat de al meu). Ne-am angajat să apărăm urnele şi să nu ne criticăm, să ne ajutăm pentru securitatea alegerilor să fim cot la cot şi am precizat că fiecare partid îşi va depune lise separate pe programe proprii (numai Mehedinţiul a dorit cartel).

Eu cred că dacă o organizaţie judeţeană crede necesar să facă o listă comună, să o facă, cu condiţia să ne informeze şi pe noi asupra listei. Mulţi cred că e bine să se asocieze nouă, dar noi nu trebuie cu oricine şi-n orice condiţii.

Ţăranii vor pămînt. Vor să-l lucreze, dar nu sunt lăsaţi de foştii instructori din Direcţiile agricole. Dacă ţăranii iau pămînt, ce se întîmplă cu aceşti specialişti?

Doina Cornea a fost o mare conştiinţă românească, dar nu e un om politic. E o femeie fragilă, intrată în cuşca cu lei. Şi-a dat seama că nu poate duce o luptă politică (care consumă, cere vigoare în fiecare ceas, se dă împotriva adversarului nevăzut care utilizează cele mai nedemne căi ). Pentru a rezista la astfel de lovituri îţi trebuie o tărie de rinocer. Ea s-a retras din cauza asta şi rămîne o mare conştiinţă. Ana Blandiana nu a avut veleităţi politice. Poeziile sale cu substrat politic dar nu are nici-o preocupare politică.

Mazilu e un mister (aplauze). L-am cunoscut după ce am venit, m-a primit entuziast: a ieşit din sală, fericit, am fost mirat…El a compus acum 2 ani un memoriu în legătură cu încălcarea drepturilor omului în România; fusese trimis la ONU …A avut imprudenţa să se întoarcă în ţară şi să redacteze memoriul. Acesta nu a plăcut celor doi bipezi de sex diferit (aplauze). Şi i-au fixat domiciliul obligatoriu, l-au arestat într-o noapte ca să-l omoare. A scăpat din cauza revoluţiei. Mă simpatiza pentru că eu la Paris am stat 16 ani şi eram directorul unei publicaţii româno-franceze unde am publicat materialul lui Mazilu [buletinul de informare a românilor în exil era făcut la maşină, din el ne întreţineam eu cu nevasta]. Îl trimiteam şi în ţară! Cum Mazilu fusese în Securitate, ştia ce am scris. M-a sărutat. „Dar ai fost securist mare?” „Da, dar n-am fost operativi! Eu am crezut în Nicolae Ceauşescu, dar cînd am constatat că e o minciună am devenit un radical anticomunist”. „Dar d ece aşa tîrziu?” „Sunt în pericol, sunt pentru libertate, etc.”. Există un conflict Mazilu Brucan şi Mazilu a fost nevoit să părăsească lupta. Şi democraţia e luptă pentru putere. Eu nu cred că Iliescu a hotărît între ei, hotărîrea a venit de undeva de unde vin idei precise (Brucan le are de mult). Mazilu a revenit dar niu a fost acceptat. Nu ştiu de ce. Prefer să-l văd pe Mazilu decît să-l ţin pe Brucan.

Rolul sindicatelor. O necesitate într-o societate liberă, cu condiţia să fie asociaţi pentru apărarea intereselor profesionale ale membrilor lor şi nu curele de transmisie ale unui comitet central. Sunt o necesitate chiar cînd îşi depăşesc atribuţiile.

În această perioadă sindicatele au un rol important.

Pentru mulţi muncitori cărora le e frică de patron (monstru, etc.). În economia modernă , un element primordial este gestiunea socială: prima condiţie ca o întreprindere să meargă bine este să existe înţelegere între conducători şi salariaţi. În jocul acesta, sindicatele au un rol esenţial. E bună orice formulă pentru eficacitatea întreprinderilor. Ideea întreprinderilor de stat a cam ratat în economie. Exemplu: în Franţa, Renault (de stat) e dator cu 12 miliarde , în timp ce Peugeot are azi beneficii. Evident marile complexe industriale vor rămîne proprietate de stat pînă cînd se vor găsi soluţii via bile pentru a fi vîndute ,de exemplu, celor care muncesc acolo. Importantă este economia liberă, fără planificare.

Ce veţi face în învăţămînt?

Cred că una dintre problemele de maximă importanţă pentru România este educaţia. Nu mă refer la problema inginerilor stagiari, mă refer la educaţia, morală, care pleacă de la adevăr, fără dependenţă de cel la putere. Nu ştiu cum vor fi făcute manualele, dar esenţa este ca copiii noştri să aibă un fundament de cultură.

Vor veni mulţi pentru a aduce mai multă securitate pentru ca să nu fiţi ameninţaţi. E greu după 42 de ani de democraţie socialistă care respinge părerea celuilalt. E greu pentru că marxist-leninismul e o concepţie de viaţă ce infestează creierul şi falimentează societatea peste tot în lume. Trebuie să fii debil mintal ca să mai crezi în ele (aplauze!), ori un aventurier analfabet. În lume este o cădere liberă, vizibilă a comunismului, mai întîi una ideologică, confirmată apoi de faliment economic. Mai rezistă în această erezie canceroasă, în Cuba sau la fostul prieten al lui Ceauşescu – Kim Ir Sen (aplauze!). Pe lîngă ei mai există un stat (China) dar nu au prea multe cu noi şi nu avem exemplu e luat, chiar şi acolo se încearcă „chinezeşte” , să se facă zone de oarecare libertate. Dar libertatea e indivizibilă. Ungurii au încercat acum 10 ani un oarecare liberalism economic parţial, cu rezultat foarte slab. De doi, trei ani, nu mai cred nici ei în măsuri parţiale.

Apropo de unguri, aş vrea să precizez poziţia noastră în legătură cu problemele care s-au pus izvorînd din incidentul de la Tîrgu Mureş. Ştiu că aceste incidente au fost incitate din afară, de foarte departe, din SUA, dar nu de la americani, am textele venite de acolo, care nu m-au surprins (am mai văzut la Paris). Provocările au căzut pe un teren favorabil al extremismului din Ardeal, românii au răspuns foarte violent, manipulaţi încît să ajungă la excese. Acum s-a ajuns la un dialog (singurul mod inteligent. Am spus tuturor că înţelegem să discutăm despre orice drepturi individuale şi colective, dar sub nici-o formă despre frontiera stabilită la Trianon, suveranitatea şi unitatea statului nostru naţional. În acest cadru oricare reformă poate fi discutată.

Eu credeam că problema cheie e democraţia şi progresul economic, dreptul de proprietate asupra mijloacelor de producţie. Descătuşarea forţelor creatoare care sunt convins că există. Cred că dacă poporul se eliberează din lanţul de 42 de ani, va beneficia de bogăţia ţării şi ne vom reface economia mai repede decît vecinii noştri. Condiţia fiind: eliberarea iniţiativei private. Nu e uşor azi să ajungem la asemenea maturitate. Mulţi au crezut la început că privatizarea e o proprietate sălbatică şi cu orice preţ. Va fi în etape: întîi mica întreprindere fără distrugerea mamuţilor , chiar dacă lucrează cu 70 la sută capacitate , pentru că am arunca lumea în şomaj şi mizerie. Problemele se vor rezolva încet, dar numai în cadrul libertăţii: fiecare să ia ce merită după muncă. Vrem să se dea ţăranilor pămîntul în proprietate – cointeresare, dar să mai ştie că dacă nu menţinem CAPurile, nu îşi vor pierde pensiile, care vor fi garantate, indiferent de menţinerea sau nu a CAPurilor. Dreptul cîştigat e valid. Sperăm că aceste pensii pot fi mai bune.

De pildă asigurările sociale. Eu am trăit într-o societate în care erau omniprezente. Statul suporta asta fără să sufere. Era posibil pentru că în aceste societăţi libertatea există. Numai libertatea de iniţiativă aduce bogăţia de împărţit. Socialismul nu poate împărţi decît sărăcie. Nimeni nu poate spune că nu am putea ajunge din urmă celelalte popoare (aplauze!).

Nu avem motiv de neîncredere. Suntem europeni şi trebuie să intrăm în Europa pe uşa din faţă şi nu pe cea din dos. Eu nu sunt pesimist, chiar dacă auzim declaraţii că pluripartidismul nu e necesar, că trebuie un singur partid, pluralist în interiorul lui (nu vă zic autorul… aplauze!). Această fantomă a unei mentalităţi unificatoare există la toate nivelele. Vă povestesc pe scurt discuţiile din Biroul executiv. În mini parlament , multă lume vorbeşte, chiar dacă nu are ce. De exemplu, un domn de la Cluj, care fusese deja acoperit tematic de predecesori, se ridică şi zice: nu mai am nimic de zis, dar trebuie să vorbesc.

E nevoie de o educaţie de vorbire liberă cum nu s-a mai făcut de 40 de ani. Se discuta de un lucru banal: dacă tinerii căsătoriţi au dreptul să-şi comande verighete. Nu le pare elementar, ci „o practică capitalistă cu consum de aur”. S-a făcut un proiect de decret care devenise de 10 pagini dintr-una singură: se acorda dreptul de cumpărare, dar cuplul îl avea numai după ce se căsătorea. Eu am zis că obiceiul e înainte. Altul a zis, da, tradiţia e aşa, dar dacă laşi această libertate, toţi ţiganii vor cumpăra aur. Poţi să-i controlezi! Pînă la urmă, să fie posibil în clipa în care ai depus cererea. 2 ore pentru un drept elementar. Dar mentalitatea era foarte rigidă iar în acea pagină se găsea : gramajul de aur, numărul căsătoriilor, etc. Se iese greu din inerţie.