1. Inlocuirea întregului aparat
de conducere, care a dus societatea româneasca în prapastia din care trebuie să
se salveze azi, cu unul complet nou, format din specialişti cu înaltă
calificare profesională şi cu calităţi intelectuale şi morale în afara oricărei
discuţii.
2. Promovarea tineretului în
fruntea operaţiei de dezafectare a ţării de structurile vechiului regim şi de
instalare a unei organizări profund noi, pe principii moderne, ştiinţifice şi
morale.
3. Refacerea economiei naţionale pe baza unor
programe echilibrate şi elaborate în urma unor analize aprofundate şi
competente şi a consultării punctelor de vedere ale tuturor păturilor sociale.
4. Realizarea unei
alianţe trainice şi operative între intelectualitate şi celelalte pături
angrenate în procesul de reconstrucţie; această cooperare strict necesară va
permite specialiştilor să-şi regăsească locul firesc în cadrul societăţii, sprijinind împlinirea năzuinţelor
poporului cu ajutorul sfaturilor lor competente.
5. Dintre mecanismele pe care le
avem în vedere:
-asigurarea unei democraţii
generalizate, de care să se poata bucura fiecare cetăţean nu numai în afară, ci
mai ales la locul lui de muncă, prin instituirea principiului dublei conduceri
a fiecărei instituţii: forul sindical şi consiliul tehnic, care să poată lua
decizii numai în acord;
-dacă în urma unei
analize serioase a perspectivelor unei întreprinderi, se constată posibilitatea
unei evoluţii rentabile, salariaţii pot deveni proprietari reali ai ei, fiind
ajutaţi de stat în acest sens, în primul rînd prin renunţarea la pretenţia că
aceştia să cumpere întreprinderea (nu au cum şi nici de la cine );
-libera iniţiativă
trebuie corelată cu o anumită organizare sistemică, coordonată, a economiei
naţionale, profitindu-se de posibilităţile de sincronizare oferite de tehnica
modernă de calcul; calculatoarele pot înlocui birocraţia, aducînd şi marele
avantaj al micşorării posibilităţilor de corupţie;
-asigurarea unor condiţii
eficace de perfecţionare a pregătirii lucrătorilor pe toată perioada activă a
vieţii; în acelaşi timp, instituirea obligativităţii examinării periodice a
capacităţii profesionale reale, evitindu-se "scleroza cu întepenire pe
post ", cu efecte extrem de grave pentru funcţionarea sănătoasă a întregului
mecanism economic;
- remunerarea salariaţilor în
funcţie de calitatea şi cantitatea prestaţiei; respingerea fermă a oricărui
"colectivism" care să permită leneşilor şi incompetenţilor să-şi
ascundă impotenţele în spatele rezultatelor colegilor lor de echipă!
-adaugarea unei dimensiuni
spirituale, umane, oricărei activităţi productive, care să raspundă dorinţelor
afective ale lucrătorului, evitînd incarcerarea sa în universul înstrăinant al
mecanismului productiv, în numele unui pragmatism dezumanizant.
6. Preluarea modelelor economice
care si-au dovedit eficacitatea în cadrul altor societăţi va fi făcută cu
discernamant selectiv, analizîndu-se contextul în care au dat rezultate, posibilitatea
adoptarii lor în condiţiile specifice spaţiului românesc şi adaptările necesare
asimilării.
7. Se va evita înfeudarea
ţării pe considerente de necesitate economică; relaţiile economice externe
trebuie gîndite matur, permiţînd reconstrucţia ţării, fără preţul unor
posibilităţi de şantaj sau presiune exterioară.
8. În politica externă, România are dreptul,
dupa atîta suferinţă, la neutralitate totală! Ea trebuie să devină o
Elveţie a estului, evitind capcana oricarei "geostrategii ".
9. Trebuie să sprijinim politica
de destindere şi de sudare a comunităţii umane internaţionale, cu o rezervă la
care ne obligă experienţa: nu putem accepta ca principiul non-intervenţiei să
permită comunităţii internaţionale, să asiste pasiv la distrugerea unui popor căzut
pradă microbului devastator al unei tiranii.
10. Militînd pentru pace, România
trebuie să-şi modernizeze capacitatea
de apărare, pentru a nu transforma obţiunea morală asupra politicii
interstatale, într-o sinucidere dureroasă.
11. Eliminarea vechiului aparat de constrîngere şi supraveghere, care
a sprijinit regimul de teroare, prin recalificarea personalului său pentru
munci productive şi înfiinţarea unui aparat de menţinere a ordinii publice
complet nou, ca principii, metode şi componenţă.
12. Sensurile şi legităţile fireşti
ale activităţii politice trebuie respectate în practică (nevoia de coordonare
dreaptă, bună şi înteleaptă a activităţii unei colectivităţi complexe,
nu trebuie degenereze într-o tactică de cucerire a puterii şi privilegiilor de
către o anumita grupare ) şi în acest sens partidul nostru va lupta, oferind
propriul exemplu, refuzînd orice manifestare de expansiune electorală şi
respectînd primatul moralei.
13. Ca masură concretă pentru
evitarea formării unei "aristocratii "de partid, statutăm obligaţia
tuturor liderilor şi deputaţilor partidului nostru de a ceda locul altora, noi,
dupa maximum patru ani; se evită astfel şi transformarea activităţii politice
în meserie, fapt care şi-a demonstrat din plin nocivitatea.
14. Educaţia va fi considerată,
ca centru al activităţii societăţii, din mai multe considerente:
- este singură cale de formare a unor conştiinţe democratizate
interior, asigurînd societăţii de mîine, cetăţenii care pot clădi o democraţie
reală;
- asigură cetăţenilor dreptul de participare constientă la viaţa
societăţii, şi de racordare a existenţei lor la pulsul normal al vieţii
spirituale contemporane;
- este nu numai un mijloc, ci şi un scop al societăţii, asigurînd
dreptul fundameatal la cunoaştere al fiecărui cetăţean.
- este o activitate
productivă, urmarind valorificarea celei mai importante resurse naturale a ţării:
aurul cenuşiu (de altfel activitatea "productivă " trebuie redefinita
ca acea activitate care aduce un ajutor existenţei omeneşti, elimindu-se
barierele artificiale care scoteau din aceasta categorie activităţile
"auxiliare ": învăţămînt, medicină, etc. ).
15. Refacerea unitatii
intelectualităţii, formînd un front de valorare a experienţei, eforturilor şi
tensiunilor sale; stabilirea unor punţi de legatură între verticalele
diverselor ei ramuri ( specialităţi ), alcătuind orizontalele intereselor
generale ale culturii; din acest dialog trebuie să rezulte o înţelegere de ansamblu
a peisajului relevat de iscodirea umană, care să permită democratizarea cunoaşterii;
cultura are faţă de societatea productivă, care îi asigură arderile, obligaţia
de a elabora tactici operative pentru a uşura accesul tuturor categoriilor
sociale şi umane la cuceririle spirituale.
16. Orice cetaţean român are
dreptul la împlinire spirituală; pentru ca acest drept să fie garantat efectiv,
societatea este obligată să pună la punct structuri informaţionale şi educaţionale
eficace care să înzestreze individul cu aparatul de percepţie care să-i permită
să se bucure de drepturile sale spirituale.
Intelectul nu e o obtiune ci o
dimensiune a umanului a cărei atrofiere este echivalenţa pierderii unui organ
de simt!
17. In virful piramidei sociale
şi în centrul echilibrului individual stă înfrumuseţarea şi semnificarea
existenţei; lipsite de asfel de năzuinţe, societatea şi omul decad într-o
degradare patologică, cu efecte multiple (ultimii noştri 45 de ani în care s-a încercat
eradicarea acestor năzuinţe, o dovedesc cu prisosinţă ).
Omul are nevoie de răspunsuri parţiale
la marile întrebari privind rostul existenţei şi de fronturi deschise în care
să se manifeste energiile căutarii; respingem orice tendinţă de stingere a
setei pentru cunoaştere, pronunţîndu-ne ferm pentru continuarea eforturilor de înţelegere.
Considerăm că setea de a afla
este o dimensiune esntială a omenescului, care dă specificitate şi legitimitate
activităţii speciei umane.
Ioan
Roşca
25 ianuarie 1990