Apel catre intelectualitatea tehnica

 

Ma numesc Rosca Ioan si am venit in calitate de inginer-matematician si om de 31 de ani. Ma adresez generatiei mele, adevarat liant intre efervescenta tineretii si luciditatea maturitatii.

Lucrez in cadrul compartimentului tehnic al intreprinderii Electronica - Bucuresti, si am venit de la Piatra Neamt pentru a fi alaturi de colegii mei.

 

Ma bucur ca e pe cale de a se realiza un consens national, ca se tinde spre o epoca noua, in care linistea si prietenia va lua loc suspiciunii! Dar n-ar trebui ca acest consens sa fie platit cu o nerespectuasa uitare: eu cred ca sint multi aceia care, in semn de pioasa rusine, ar trebui sa fie mai rezervati un timp, pina cind noile lor fapte le vor da dreptul la o replica demna.

 

Am convingerea ca intimplarile tragice pe care le-am depasit, miraculoasa noastra evadare din neant, impune o analiza profunda a factorilor care au favorizat evolutia canceroasa a societatii!

Precizez  ca nu ma refer la o analiza a persoanelor, care ar semana nepermis (chiar daca poate...justificat) cu atitudinea politista a fostului regim ci la una a mecanismelor, a cailor prin care intunericul cistiga teren in fiinta umana!

 

Noi nu avem dreptul sa uitam, in febra victoriei si a bucuriei de a trai, in sfirsit, cit de periculos este pentru rasa noastra, virusul care ne atinsese. Romania a dat o batalie pentru specia umana! Ei ii revine sfinta datorie de a preveni intreaga lume asupra acestui pericol!  Caci lumea nu  a parut a putea , sau a vrea, sa inteleaga carei boli ii cazuse victima poporul roman! Sa raspundem generos acestei dubioase obtuzitati internationale, punindu-ne experienta clarificata la dispozitia tuturor!

Un mare ginditor roman, P.P.Negulescu, atragea atentia, acum 50 de ani in "Destinul omenirii" ca democratia unei societati nu poate fi reala si eficace daca nu se bazeaza pe o evolutie interioara a membrilor sai. Iata, cred eu, calea regala a actiunii noastre!

 

Acesta este motivul pentru care vreau sa va semnalez, ca inginer, unul dintre cei mai ascunsi factori nocivi:izolarea specialistilor din "stiinta, tehnica si productie" in universul preocuparilor lor. Aceasta aparent nevinovata "specializare" nu trebuie sa fie calea de parasire a culoarelor pe care circula Marile Nazuinte, pe unde bate vintul Marilor Intrebari!

Atitudinea rezervata a multor tehnicieni, redusa la rezolvarea, deseori blazata, a sarcinilor, impodobita cu eventuale "hoby-uri " culturale, de dupa serviciu, a permis puterii, marginalizarea iubitorilor de cultura, reprezentanti ai viselor noastre.

Multi s-au resemnat la blazare - cea mai subtila forma  a renuntarii. [...]

 Sa nu ratam, in solemnitatea acestei clipe, morala corespunzatoare!

 

Sa se renunte la atitudinea exclusivist tehnica in rindul corpului masiv  de ingineri. Caci imi este frica de exacerbarea valorilor eficacitatii, de proliferarea competitivitatii pragmatice, incurajata de conditiile superioare pe care le va oferi libertatea!

S-a vorbit de la acest microfon de hotarirea poporului muncitor de a asigura baza economica sanatoasa a societatii noastre. Cadrele tehnice, bine pregatite, trebuie sa sprijine aceste eforturi, dar eu cred ca aceasta nu e suficient, ca nu ne mai putem reduce la atit. Altfel ne vom intoarce la universul limitat al "productiei de bunuri", neluminat de tensiunea "productiei de bine".

Fac apel la colegii mei, sa celebram marea victorie, sa platim datoria fata de eroi, luptind pentru principiile care au facut posibila rezistenta!

Sa operam o modificare de esenta a cimpului preocuparilor tehnice - prin incorporarea eticii, esteticii, iubirii, libertatii si filozofiei in structura si ritualul profesiei noastre.

Visez ca inginerii sa devina veriga de legatura intre intelectualitate si poporul muncitor, sa fie agentii iluminarii asteptate de atitea veacuri de specia umana! Aceasta sa fie "politica" noastra!

 

Am inteles minia celor care au fost in focul luptei in aceste zile, atunci cind au vazut la televizor "etalarile" intelectualilor. Ii rog insa pe muncitori si pe tineri sa nu se lase orbiti de astfel de porniri. Caci majoritatea celor care au simtit nevoia sa intervina au facut-o din inima, si, ceea ce e mai important, sint dispusi sa continue revolutia, la un alt nivel!

Sa nu permitem ca dezbinarea  sa micsoreze forta de soc a revolutiei noastre, care trebuie sa ajunga la ora luciditatii fierbinti. Familia fara nume nu era singurul dusman, ea s-a sprijinit pe o intreaga structura si sintem departe de a fi demontat!

 

Iata de ce, dragi tineri si muncitori, nu trebuie sa renuntati la lupta, care de-abia a inceput, si trebuie sa folositi sprijinul intelectualitatii si maturitatii de buna credinta , care va poate clarifica situatia si va poate orienta!

 

Mina poporului are nevoie de ochi !

 

Ioan Rosca,

 27 decembrie 89