Marian Munteanu

Nu cunosc si nu pot interpreta evolutia lui Marian Munteanu inainte si dupa Piata Universitatii. Chiar daca as sti exact ce face azi, nu as fi in masura sa-i judec optiunile politice. Asadar nu-mi permit pareri.

In schimb, am punctul meu de vedere privind rolul pe care l-a jucat in evolutia mitingului din Piata Universitatii. Pe care mi l-am format urmarindu-l atunci, foarte de aproape (cel putin in perioada 28-Aprilie 1990- 19 Mai 1990 cind am luat parte la organizaarea

mitingului ).

Si aceasta parere este atit de negativa, incit de citiva ani m-am ferit s-o formulez pentru ca:

- era impotriva entuziasmului molipsitor cu care era creditat - riscam asadar sa fiu socotit un circotas invidios sau un provocator.

- mi s-a parut nedrept sa-l critic dupa ce a platit atit de scump participarea sa (buna sau rea)

- simteam ca tinerii (si nu numai ei ...)au atit de mult nevoie de repere si simboluri, incit "dezumflarea balonului- Marian Munteanu" consta in spargerea unei bule de oxigen; asadar un gest rautacios

- nu aveam elemente care sa ma faca sa-l banui de intentii ascunse (om al securitatii etc)

- in sfirsit (si cel mai important): mi s-a parut ca o astfel de critica, fara sa aduca cine stie ce taberei revolutiei, ar fi convenit de minune puterii, care ar fi valorificat-o in actiunea sa de propaganda.

Din toate aceste motive, nu m-am exprimat pina acum public pe acest subiect. Acum 5 ani, la 19 Mai, cind am parasit Piata Universitatii, am compus un document de protest fata de orientarea imprimata mitingului de Marian Munteanu (si altii) si i l-am inminat.

Nu stiu daca i-a dat vre-o atentie. L-as putea eventual posta. Ca si alte materiale compuse pe atunci si prezentate in diverse imprejurari. Voi reda aici acele opinii (la care in geneeral subscriu si azi.)

Ar fi oportun sa redau postura din care am observat evenimentele. Si deasemenea sa schitez un cadru in care diversii actori au participat. Altfel, nu se va intelege bine nici in ce context a

actionat Marian nici din ce unghi l-am privit. Aceasta ar incarca insa mult expunerea (cu inconvenientele si reactiile previzibile). Eventual, voi reveni ulterior.

Iata lista reprosurilor pe care le-am avut si le am fata de activitatea lui Marian Munteanu si a celorlalti pe care ii includ in "aripa MM" sau "tip MM", pe care in mare o consider NEFASTA

PENTRU MITING:

1. Ritualizare; senzualizare; trairism; spectacol

Directia in care aripa MM a impins manifestatia a fost ritualul. Nu foarte diferit de "intimplarile" de odinioara ale lui Paunescu si cu acelasi incontestabil succes. Din pacate, fata de ceea ce mitingul ar fi putut fi, o astfel de optiune a fost o degenerare si o infundare in sterilitate. Ea a adus si un anume public in locul altuia.Cu regret fata de atitia tineri carora show-ul le-a placut, sustin ca nu era cazul sa fie schimbata o confruntare intr-un show, oricit de frumos era simbolul

lui. Eu insumi am fost furat de momente inaltatoare, dar as fi preferat sa ramin ancorat in aspra luciditate. S-a celebrat o libertate care nu fusese inca cucerita .

2. simbolistica; bombasticism; verbalitate gaunoasa A doua deviere de la organizare si actiune a fost verbalizarea si simbolismul. Pentru a actiona, refularile- in rostiri, exhibitii, analize

si atitudini- nu sint cea mai buna solutie. Mai ales la un neam naravit la verbalizarea durerii si inlocuirea indicativului cu conjunctivul sau conditionalul. De altfel lucrurile erau clare. Nu era nevie de atitea subtilitati si contorsiuni discursive. Mitingul a devenit tot mai abstract, tot mai academic. Se facea o educatie declarativa a libertatii, in locul apararii ei efective. "Educatia anticomunista" era mai curind o nesfirsita litanie uniforma, decit o analitica decorticare a

mecanismelor cu scop de dirijare a actiunilor viitoare.

3 Slaba judecata, viziune simplista, nerealism si inconstienta Un lider charismatic trebuie sa fie si valoros. Altfel, e pacat de entuziasmul irosit al publicului sau. Marea problema a lui MM (din

acel moment) era potentialul sau intelectual sub exigentele responsabilitatii pe care si-a asumat-o. L-am ascultat deseori, in sedintele organizatorice, dar nu am fost niciodata impresionat de

acuitatea logicii sale. Se cantonase intr-o poza demiurgica si emitea maxime si sentinte indoielnice. Nu putea face analize minutioase sau gasi solutii operationale. Actiona "la inspiratie", confuz si arbitrar. Trecea rapid intre stari emotive contrare, care ii influentau deciziile. Ca si alti "lideri" ai Pietei pierduse contactul cu realitatea (ceea ce e

un indiciu al calitatii analitice). Era convins de o "victorie" apropiata (naturala si absolut ambigua). De victoria anticomunista in alegeri. De simpatia "tarii" fata de manifestatie. A

fost impenetrabil la incercarile de a-i descrie realitatea din teritoriile inca "rosii". In rezumat: stia putine si nu stia ca stie putine. A dat solutii eronate in probleme si situatii cheie. Respingerea

partidelor de opozitie ("interesate si dubioase") si a intelectualilor de marca ("lasi si vinduti") este numai un exemplu.

4. Ambitie; intoleranta; rigiditate; ingimfare

Slab inzestrat la anumite capitole, dar poate dotat cu alte calitati, MM ar fi putut face apel la ceilalti pentru a-si imbunatati actiunile. Nu era insa posibil, pentru ca, din pacate era fudul ... si ambitios. Nu acorda celorlalti credit, intr-un stil mojicesc senioral nepotrivit cu

situatia. Intoleranta sa acuta era pe potriva preopinentilor sai, in cadrul sedintelor de "strategie" a mitingului. Toti se gratulau cu "Esti securist si provocator !". Uneori acest mesaj era pasat ca o minge intre lideri, ore intregi, anulind orice sansa de organizare. Nici vorba de disponibilitate pentru a asculta si intelege celelelte puncte de vedere. Dimpotriva ele erau tratate toate ca emanind din rea intentie si tradare ! Rigiditatea aceasta absoluta m-a socat (revoltat) cel mai

mult si m-a determinat la acest rechizitoriu aminat. M-as feri de un ins care nu a inteles posibilitatea contradictiei nesuspecte. sau care prefera sa riste infringerea, decit impartirea laurilor victoriei.

5. Vanitate iresponsabila

Presupun ca MM s-a lasat imbatat de reactia multimii , care l-a idolatrizat, necunoscindu-l. Care si-a proiectat in el setea de ideal. Daca n-ar fi fost vanitos, si inconstient, ar fi putut sesiza mistificarea (neintentionata probabil) si riscurile pe care le aducea (pentru el si pentru cauza la care nu am motive sa ma indoiesc ca tinea). Si nu s-ar fi pretat la o acaparare "balconica" a mitingului.

In rezumat: incapatinat, vanitos, intolerant, necopt, teatral, gaunos si ambitios, MM a avut o prestatie defectuoasa in Piata Universitatii. Ramine insa intrebarea daca interventia lui a impiedicat o alta alternativa, sau daca a umplut un vid, inca si mai de nedorit !

Ioan Rosca

Anexa (o replica la o replica de pe 31. 03. 1995)

"1. Nota:

Recunosc ca ma folosesc de iesirile domnului Dima pentru a ma racori si explica. Fara el, mi-ar fi mai dificil sa scriu, fiindu-mi neclara utilitatea interventiei mele. Asa insa, ma vad silit sa ripostez la murdariile sale, un alibi care imi usureaza decizia de a-mi face publice convingerile. Ma vad obligat sa o fac, in numele unor persoane, idei si gesturi pe care le respect si simpatizez. Faptul (util mie) ca Dima provoaca, nu-mi atenueaza insa profunda repulsie si revolta fata de discursul sau .

2. Consideratii:

In mesajul pe care l-am publicat acum citeva zile, expusesem motivele care m-au retinut de la a-mi face publice reprosurile fata de activitatea lui Marian Munteanu in Piata Universitatii. Unele reactii la acest articol mi-au confirmat pericolul ca un astfel de demers sa fie utilizat de cei din tabara adversa (soldatii-prpagandisti ai puterii Securicomuniste). Totodata insa, mi-au confirmat ca a sosit timpul sa-mi asum acest inconvenient, pentru a para o si mai importanta

lovitura a acestei tabere. E vorba de escamotarea adevarului privind semnificatia fundamentala a mitingului din Piata Universitatii.

"S-a facut si se face totul", pentru ca acest episod cheie al infrintei Revolutii anticomuniste sa fie ridiculizat, desfigurat, ambiguizat, relativizat. O enorma si complexa actiune de diversiune si dezinformare a "lucrat" la dezintegrarea unui adevar istoric fundamental pe care l-as rezuma astfel:

REVOLUTIA ANTICOMUNISTA DIN ROMANIA A DURAT 6 LUNI, SI A FOST TEMPORAR INFRINTA, printr-un amestec de pirghii:

forta contra frica;

diversiune contra confuzie;

hartuire contra oboseala;

cumparare contra vinzare;

santaj contra colaborationism;

nerusinare contra cumpatare;

abuz contra corectitudine;

agresivitate contra omenie;

" Fenomenul Piata Universitatii" si "evenimentele din Decembrie" sint doua etape ale acestei unice Revolutii Anticomuniste. Ciocnirile din 26 Decembrie, 12 Ianuarie, 28-29 Ianuarie, 12- 19 Februarie, ca si multe altele mai mici, insiruite in aceste 6 luni pe teritoriul intregii apartin si ele acestui tot unitar. Chiar si dupa 16 iunie, s-au mai consumat zvircolirile revolutiei.

Interesul acolitilor Retelei de a incetosa aceasta realitate este evident. Mai rafinat este interesul de a o escamota a celor care, din diverse motive, nu au raspuns acelei chemari a istoriei. Nimeni nu e obligat sa faca revolutii. Oricine se poate indoi sincer si rational de oportunitatea lor. O parte dintre cei care au sustiunut in 1990 ca a sosit timpul sa se renunte la Revolutie pentru Reforma, au fost probabil sinceri (eu insa am regretat atunci ca viziunea lor s-a impus, iar azi i-as intereba daca istoria le-a validat intuitiile ...). Ma rog, dreptul fiecaruia la opinie.

Dar a incerca sa pui intr-o lumina ridicola pe cei care s-au implicat, sa minimizezi miza pe care confruntarea a avut-o, sa stergi cu buretele ceea ce s-a intimplat, doar pentru a-ti justifica indirect neparticiparea, e o stratagema condamnabila. Din pacate, unii sint prea hulpavi: vor sa ramina si cu securitatea nepericlitata, si cu o buna imagine privind propriul curaj. Si astfel devine "luciditatea" un subtil motor de justificari...

In primavara anului 1990 batea un vint de revolta in Romania. Mirosea a ciocnire. Nasurile fine au reperat corect si au proclamat "echilibrul si repararea pasnica". Tipa revolutia neputincioasa (aprope isterica) in Piata Universitatii. Nu era ridicol, era inaltator si tragic. Dar multi dintre intelectualii nostri creditati s-au ferit ca dracul de tamiie. Ori n-au venit de loc, ori au venit cu grija continua "sa nu se degenereze in confruntare". Sa nu se degenereze intr-o revolutie deja inceputa ...

Astfel incit, am consemnat un urias paradox: liderii neformali din Piata Universitatii s-au ocupat continuu cu "linistirea spiritelor", infricosati (justificat) de forta de provocare, de diversiune, de propaganda si de represiune a puterii. O data in plus, opozitia s-a intimidat, ferindu-se de acuzatia de revolutionarism, in loc sa si-o asume. S-a ferit sa se arunce in contestatie radicala. Tinerii s-au intimidat de acuzatia de a face politica ... si au evitat sustinerea fatisa a partidelor anticomuniste.

Eu ramin si azi (ca si atunci) adeptul parerii ca trebuia mers pina la

capat, cu fermitate neagresiva, si acceptata chiar si eventuala confruntare brutala cu puterea,pentru ca trebuia continuata logica lui Decembrie ... Nu se poate libertate fara tribut . Mai ales cind ai in fata ta oameni atit de lipsiti de scrupule. Poate insa ca ma insel, poate ca s-ar fi ajuns la alte jertfe inutile. Nu intentionez sa fac prozeliti in numele acestei viziuni, discutabile. Ci doar sa o clarific, pentru a impiedica procesul de falsificare cu care se incearca aneantizarea ei.

Si exact in sensul acesta, activitatea si apoi mitul lui Marian Munteanu (si a multor altora) m-a revoltat. Ei au abuzat de tribuna Pietei pentru a face numare exhibitioniste, lipstite de valoare si de responsabilitate. Ei au deviat mitingul catre altceva decit ar fi putut fi, ceva poate frumos estetic sau moral, dar absolut steril si ineficace. Ei au fost pompierii de paguboasa conseventa al unui vulcan care se adunase acolo ca sa erupa ! Nu voi uita cu cita aroganta ("intelectual-analitica") i-au redus la tacere pe cei care venisera sa se bata, sau sa organizeze rezistenta efectiva fata de Restauratia in curs.

Asadar, din acest unghi il critic eu pe Marian Munteanu ! Pentru ca a stopat, nu pentru ca a stirnit. Pentru ca a evadat din fapta spre vorba. Pentru ca a cedat intimidarii puterii . Si mai ales pentru ca s-a pretat unui cult al personalitatii dezastros, nereactionind cu fermitate impotriva falsificatoarei echivalari intre Piata Universitatii si persoana lui.

De fapt nu a-l critica est scopul meu principal, ci a elibera tratarea Piatei Univeritatii de prezenta sa obsesiva si denaturanta.

Este absolut inadmisibil ca Revolutia din 1990 sa fie redusa la evolutia citorva personalitati si simbolul ei politic lichidat in birfa. Pentru a se ajunge aici a facut puterea totul pentru ca procesele si simbolurile sa fie echivalate cu un mic numar de porotagonisti. Vrei sa le compromiti: nu ai decit sa faci dezvaluiri neplacute (adevarate sau false) privindu-i pe acestea.

Numai astfel se explica tupeul si murdaria monumentala cu care este tratata Revolutia de catre "oamenii de bine":

" Cei care stiau ce fac nu se asociau ca bivolitele la Piata Univ. Piata Arbitrariului si a Jegului.

NIMENI care ARE ceva de ZIS nu s-ar fi bagat in troaca in care se balacareau porcii."

(din lirica lui O. Dima)

3. Somatie

Dima Octavian, fraza de mai sus bate toate recordurile de insulta. Mi i-am imaginat pe toti cei cazuti in Decembrie ascultind-o. Si pe toti cei care mai tirziu, au infruntat Puterea. Si pe Calinii Nemesi. Si pe toti cei care in Piata Universitatii, au suportat de atitea ori bastoanele de cauciuc si tensiunea represiunii asumate. Si pe toti care au traversat decenii de temnita si apoi de umilinta, pentru a prinde aceasta incredibila sansa de dreptate. Si care au pierdut-o.

In numele tuturor, te somez sa-ti ceri scuze !

PS:

Nu ma intereseaza daca esti sau nu agent al Securitatii. Simpatia imi e suficenta. E bine sa afli ca, daca Marian Muntenu e pentru mine un coleg (pina la proba contrarie), cu care nu sint de acord, tu te definesti net ca un dusman . Iar eu nu sint genul care confunda taberele si se apropie de inamic, de cite ori nu-i convine cum actioneaza camaradul.

Ma infior numai la gindul ca un prosecurist ca dumneata, ar fi ajuns in conducerea Miscarii Studentesti. Ii acord circumstante lui Marian, la gindul ca s-a impiedicat de indivizi ca tine. Te reperez exact in rindul celor care au facut totul acum 5 ani, pentru ca studentii sa nu "sara calul", sa nu "faca politica", sa-si vada linistiti de treburile lor "academice". Va inundase setea de carte. O adevarata iluminare ...

Ati reusit din pacate sa-i dezamorsati spre studenti, sa-i faceti sa ceara maruntisuri administrative, sa se ratacesca in detalii confuze, in loc sa se arunce in revolutie sau in politica, ca sa ratoarne puterea. Si mai ai tupeul sa te exhibi ...

Ioan Rosca, 24 martie 1995