ISTORIE LA DEALUL MĂRULUI
Dintre cele
trei etape īn care virusul comunist a atacat organismul naţiunii noastre
(1921-1944, 1944-1965, 1965-1989), cea stalinistă se detaşează
ca nocivitate. Decişi să radă de pe faţa pămīntului romānesc civilizaţia sa tradiţională,
pentru a o īnlocui cu cea dorită de ocupaţia sovietică,
aventurierii trădători care şi-au asumat sarcina istorică
de a organiza lagărul comunist, au declanşat o campanie necruţătoare
de exterminare a celor ce nu se aliniau, desfăşurată sub deviza
cinică: CINE NU E CU NOI, E ĪMPOTRIVA NOASTRĂ!.
Pentru a
elibera calea construirii celei mai drepte societăţi, trebuiau
eliminaţi toţi acei care, prin poziţia sau formaţia lor,
prezentau pericolul de a se opune distrugerii ţării.
Au fost
īntemniţaţi, hăituiţi, terorizaţi, exterminaţi, rīnd pe rīnd, lideri politici,
militari, financiari, administrativi, religioşi, culturali; s-a trecut
apoi la membrii de rīnd ai partidelor şi
organizaţiilor diverse, la elevii, studenţii, intelectualii care
puteau fi bănuiţi de lipsă de avīnt
revoluţionar.
Pentru a
realiza aceste operaţii, comuniştii au desfăşurat o
neruşinată (dar eficace) campanie de dezinformare şi
īnşelare a maselor populare, atrase cu lozinci populiste şi
promisiuni demagogice să participe la distrugerea sistemului nervos al
organismului social. Rămaşi apoi fără sprijinul elementelor
emancipate, oamenii simpli au fost o pradă uşoară, putīnd fi aduşi la condiţia de sclavi
īndobitociţi, cu ajutorul unei noi demonstraţii de forţă,
care a făcut īn rīndul lor un număr impresionant de victime (vezi
exemplul cooperativizării). Activitatea securiştilor şi comuniştilor din această
perioadă a fost un holocaust, un genocid care a scos practic din
matcă civilizaţia naţiunii
noastre.
Pentru a ne
regăsi drumul, pentru a ne recupera identitatea, pentru a ne
răscumpăra demnitatea, este absolut necesară clarificarea acestei pagini sumbre din
istoria noastră. Trebuie ca tīnăra
generaţie să afle adevărul, pentru a-şi depăşi
complexul creat de impresia că poporul romān s-a complăcut īn
aventura comunistă datorită defectelor sale (laşitate, necinste,
prostie), opinie īntreţinută cu iresponsabilitate de tăcerea cu
care e ascunsă istoria zdrobirii rezistenţei pe care el a opus-o
comunismului.
Iată
de ce, atunci cīnd Hopan G.
din Vulpăşeşti a semnalat
Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politice existenţa unor
mărturii privind unul dintre miile de episoade criminale care au compus
epoca revoluţiei proletariatului, membrii Asociaţiei Dialog au
considerat că elucidarea acestui caz este de interes general,
oferindu-şi sprijinul.
Īn prima
etapă a cercetărilor, au fost consemnate mărturii, care
conturează următoarea derulare a evenimentelor:
Īn toamna
anului 1949, un grup de maşini ale securităţii s-au īnvīrtit īn zona pădurii de pe Dealul Mărului, blocīnd circulaţia pe şoseaua Roman-Vaslui, īn
dreptul km. 59-60 ,cei care au īncercat să se apropie au fost
deviaţi, īncīt nu au putut decīt
auzi zgomotul īmpuşcăturilor care au sfīşiat
liniştea nopţii. Cīteva zile locul a
rămas păzit de către miliţieni, iar cīnd
īn sfīrşit aceştia s-au retras, oamenii au
găsit urmele masacrului (gloanţe, cadavre prost īngropate).
Neştiind
cine sunt cei ascunşi īn pămīnt,
creştinii locului au scrijelit īn copacii de līngă
groapa comună, cruci care au crescut mai apoi, īmpreună cu copacul,
veghind şi măsurīnd trecerea timpului. Au
mai săpat īncă şi īn memoria lor, detaliile acelei grozăvii
(fapte, nume, zvonuri) aşteptīnd
īnfricoşaţi ziua cīnd vor putea vorbi.
Această
aşteptare de 40 de ani, această īncăpăţīnare
a dorului de adevăr, vădită la cei cīţiva
bătrīni ce au venit să ne povestească,
ne-a produs o impresie zguduitoare, făcīndu-ne
să trăim revelaţia valorii inestimabile a existenţei lor,
adevărate punte peste timp, ce asigură continuitatea istorică a
destinului romānesc.
Īn loc
să se grăbească să le preia tezaurul depozitat īn memorie,
īn loc să cinstească cum se cuvine pe bătrīnii
īn a căror suflet şi trup a fost salvată ştafeta
demnităţii noastre cu preţul atītor
cazne, mulţi concetăţeni nu-şi ascund iritarea că
aceste fosile nu dispar mai repede din scenă, īmpiedicīnd
amnezia care poate aduce liniştea şi reconcilierea.
O astfel de
neruşinare nu e justificată nici măcar de teama de reţeaua vinovaţilor
(īncă puternică şi periculoasă); ea nu poate compromite
şansa reabilitării, adăugīnd o
nouă dezonoare (de data aceasta fără scuze!) pe chipul
naţiunii.
Lustruindu-şi
cu demagogie interesul de a acoperi vinovaţii şi de a amīna analiza responsabilităţilor ce le revin (īn
fond erau īn respectiva perioadă īn
poziţii de decizie), unii dintre deţinătorii noii
puteri declară că procesul de
restabilire a adevărului istoric
este neavenit. Ei risipesc şansa unică de reparaţie morală,
consumīnd o nouă porţiune din firul trădării naţionale
comuniste.
Această
atitudine iese īn evidenţă atunci cīnd
tovarăşii domni numesc vīnătoare de
vrăjitoare īncercarea firească de cercetare şi condamnare a
crimelor potrivit legii, singurul mod de a regăsi sensul cuvintelor adevăr şi dreptate,
fără de care autoritatea legii nu poate căpăta
legitimitate, oferind coerenţă noii societăţi
romāneşti!
Convinşi
că puterea nu are interes să facă lumină īn coridoarele
propriei sale istorii, am īndrăznit să ne asumăm
responsabilitatea cercetării, īncepīnd
săpăturile īn locul pe care bătrīnii
īl denumeau LA MORŢI. Aici au fost găsite osemintele a 11 oameni
īntr-o īnvălmăşeală care trădează execuţia
pripită şi fără judecată, īntrunind condiţiile
unui genocid.
Lucrurile
găsite asupra lor: o oglinjoară, o linguriţă, 3 monezi de 5
lei emisiune 1948, pantofi, curele, bucăţi de haine) confirmă
mărturiile privind epoca masacrului şi sugerează că
victimele nu fuseseră nici măcar arestate! Singurătatea şi
neputinţa lor īn acea noapte, ne umple de tristeţe, mīnie şi disperare. Cei care au introdus acest
īntuneric īngheţat īn sufletul romānesc, nu au dreptul să ne
īmpiedice să aflăm adevărul.
Garnitura
stalinistă, cu nimic mai puţin vinovată decīt
cea ceauşistă, ne aduce o gravă insultă proclamīndu-şi
statutul de dizidenţă faţă de cei care īi
īndepărtaseră de la putere din
motive īntrucītva patriotice şi pretind că
reprezintă revoluţia anticomunistă. Foştii
TOVARĂŞI şi fii lor (ce īncearcă să cīrpească biografia părinţilor, prin
modificări aduse cărţii istoriei neamului) trebuie
confruntaţi cu trecutul, īn prezent, pentru a ne elibera viitorul.
Sperăm
că procuratura militară care a īnceput ancheta la insistenţele
noastre, va folosi elementele pe care neglijenţa criminalilor ( probabil
siguri pe veşnicia domniei lor) şi īncăpăţīnarea
supravieţuitorilor de a-şi apăra memoria, le-au pus la
dispoziţia cercetărilor.
Ar fi
minunat căci DREPTATEA NAŞTE LUMINĂ!