Atragem atenţia opiniei publice asupra
documentului "Apel din Moldova" - scris şi comunicat pe 4 mai , în
urma înăbuşirii de către populaţia manipulată de securitate a grevei foamei,
prin care ne-am manifestat solidaritatea faţă de idealurile revoluţiei apărate
de demonstranţii din Piaţa Universităţii. El conţine, din nefericire, o foarte
exactă şi documentată previziune, a evenimentelor care au urmat: alegerile de
pe 20 mai şi represiunea de pe 13-14 iunie.
Regretăm faptul că nu am fost ascultaţi
atunci, că nu am găsit înţelegere nici măcar la conducătorii organizaţiilor
protestatare, care au manifestat o deplorabilă obtuzitate faţă de situaţia
psihologică reală a populaţiei româneşti.
În loc să-şi îndrepte atenţia asupra
situaţiei grave în care populaţia a fost condusă cu îndemînare de către mafia
zisă "comunistă", orientîndu-şi eforturile către pararea
dezinformării neruşinate pe care cei ce deţin frîiele puterii, o realizează
prin mijloacele mass-media, îndeosebi a odioasei oficine securiste care a fost
şi a rămas televiziunea română, liderii asociaţiilor s-au mulţumit cu o sterilă
şi confuză acţiune protestatară.
Participînd efectiv la mitingul din Piaţa
Universităţii, am făcut eforturi deosebite pentru a impulsiona creşterea densităţii
sale educative, pentru a-l transforma într-o adevărată academie de analiză a
mecanismelor şi ororilor comunismului, atît de necesară populaţiei debusolate,
neapărate, nevindecate, de intoxicarea ideologică la care a fost expusă.
În locul acestei orientări, desconsiderînd
realitatea, liderii s-au lăsat antrenaţi în jocul stupid al stabilirii
"dialogului" cu guvernul, care avea un rol evident de diversiune, în
loc să-şi îndrepte faţa către ţară, amplificînd încercările de explicare.
Am putut trăi astfel, ruşinea unor alegeri la
care a fost expusă o populaţie neeliberată şi apoi, pe aceea şi mai mare, a
zdrobirii purtătorilor flăcării revoluţionare, de către fraţii lor, manipulaţi
abil de apărătorii mascaţi ai monstruoase reţele comuniste.
În aceste condiţii, nu ne rămîne decît să mai
afirmăm odată răspicat convingerea noastră că abordarea economică, socială sau
politică a situaţiei ţării, a "dialogului" cu guvernul - este o
eroare. Realitatea este de factură criminală şi ne simţim jigniţi de faptul că
această realitate este ţinută în umbră chiar de către opoziţie.
Situaţia este următoarea: un corp de indivizi
au preluat abuziv şi distructiv puterea şi frînele societăţii româneşti,
trădîndu-şi patria, în 1945. Ei au instaurat o monstruoasă reţea de teroare,
transformînd România într-un lagăr de muncă şi exterminare morală.
Distrugerea organismului societăţii a fost
totală. Sîntem rezultatul unui experiment criminal la care am fost expuşi peste
40 de ani. Majoritatea victimelor par a nu-şi putea reveni, rămînind paralizate
la cheremul vinovaţilor lăsaţi în libertate.
Cei care au supravieţuit, sau nu au fost încă
dereglaţi (tinerii), sînt singurii ce pot pretinde merite în privinţa
revoluţiei. Ceilalţi, solidari ca întotdeauna cu puterea (deşi datorează
tinerilor relativa lor eliberare, formează forţa reacţionară, barosul de
zdrobire a tendinţelor de liberalizare.
Dar adevăraţii vinovaţi sînt tot cei
dinainte: şefii lagărului românesc pe care nu reuşim să-l desfiinţăm.
Sîntem ferm convinşi că este absolut
imposibil ca grupul vinovaţilor să se dea la o parte din miezul puterii
deoarece, odată părăsită această poziţie cheie, sînt pasibili de pedepse
neiertătoare pentru actele lor sinistre - la care i-ar condamna orice tribunal
curat!
De aceea mirarea unora, că actualii
conducători fac "gafe" antidemocratice, dovedeşte incapacitatea lor
rebelă de a ieşi din schemele teoriilor politice, înţelegind particularităţile
criminale ale raportului real de forţe.
Nu este singura superficialitate de care dau
dovadă intelectualii ţării ale căror reacţii subţiri au lipsit opoziţia de un
ajutor atît de necesar în toată această perioadă, au lipsit revoluţia de
finalizare şi orientare.
De aceea , noi considerăm nedemne luările de
poziţie aşa-zis docte şi pacificatoare, privind evenimentele din 13-15 iunie. Chiar
dacă avem serioase rezerve privind manifestările violente din data de 13 ,
considerîndu-le în mare parte o diversiune planificată, declarăm că au fost
absolut legitime toate acţiunile pe care luptătorii pentru libertate şi
demnitate le-au întreprins la încercarea de a li se reîngrădi libertatea,
inclusiv organizarea unei acţiuni de răsturnare a guvernului (total
improbabilă!).
Sîntem îndureraţi că speranţa lor de a fi urmaţi de întreg poporul român
(datorată necunoaşterii situaţiei reale a conştiinţelor) , a fost contrazisă
atît de cumplit şi că am trăit cu toţii ruşinea de a vedea acest popor
zdrobindu-şi eliberatorii.
Avînd în vedere toate acestea, ne exprimăm
disperarea faţă de destinul poporului nostru, neîncrederea în posibilitatea
unei refaceri spirituale rapide şi convingerea că atît timp cît vom avea lideri
de acest tip, nu există nici-o şansă de salvare.
A devenit evident că reţeaua mafio -
inchizitorială, nu poate fi îndepărtată decît cu forţa şi că deocamdată , acest
lucru nu e posibil, mai ales că acesta ar contraveni dorinţelor inconştiente
ale majorităţii populaţiei.
Considerăm însă nedemnă orice colaborare cu
actualul regim şi sîntem puşi în situaţia de a nu ne putea supune deciziilor
sale. Acest lucru nu ar fi tolerat de un regim democratic în care majoritatea
decide şi cu atît mai puţin de un stat totalitar care ne ţine de fapt
prizonieri, dacă nu vom avea , aşteptînd represiunile, soluţia părăsirii ţării.
Nu putem fi obligaţi să ne supunem teroriştilor
securităţii şi de aceea sperăm că statele democratice ne vor recunoaşte dreptul
elementar de a ieşi din această situaţie, acordîndu-ne azil politic.
Vom aştepta o mînă de ajutor eliberatoare,
într-o grevă a foamei. În această ţară, azi, noi, nu mai putem trăi în mod
demn, decît intrînd într-o luptă directă, ceea ce contravine predispoziţiilor
noastre nonviolente.
Grupul de membri
ai asociaţiei Dialog Piatra Neamţ, care au făcut greva foamei între 1-5 mai
1990, terminînd-o cu proclamarea disidenţei faţă de guvernul care va rezulta
din alegeri, în condiţii pe care le-am condamnat cu fermitate.
[]
1. Reţeaua
canceroasă s-a introdus în organismul ţării prin trădare, violenţă, abuz. Ea nu
are nici-o legitimitate istorică.
2. Au reuşit să
îmbolnăvească total acest organism, fiind vinovaţi de distrugerea neamului
nostru, pe toate dimensiunile.
3. Supuşi unei
manevre şi presiuni îndelungate, majoritatea cetăţenilor au acceptat
compromisuri care i-au transformat în părtaşi şi le-au distrus demnitatea.
4. Ca preţ al
dreptului de a supravieţui, li s-a oferit colaboraţioniştilor, libertatea de a
fura, minţi, lenevi, stagna intelectual şi degrada moral. După atîta timp,
acestea au devenit dependenţe, vicii
5 A apărut
contradicţia dintre nevoia de supuşi manevrabili şi de practicieni eficaci. Ea
a produs cea mai acută tensiune a sistemului, declanşîndu-i în ultimă instanţă
criza. Ca ultimă soluţie s-a făcut totul pentru încurajarea "inteligenţei
tehnice" amorale, a falsului intelectual. Rezultatul este lipsa unui corp
intelectual autentic.
6 Într-o
societate în metastază , şansa păstrării sănătăţii unei celule este minimă. Am
scăpat foarte puţini necontaminaţi şi formăm azi o ridicolă minoritate.
7 Excesele
dictatorului şi consecvenţa aplicării criteriului antiselecţiei au produs o
criză acută. De remarcat că numai după producerea dereglării fatale a
societăţii a avut loc izbucnirea chirurgicală. A fost ultima zvîcnire a
muribundului intrat în comă.
8 Ajunse în
imposibilitate de supravieţuire masele au avut o reacţie de conservare a
fiinţei , de apărare în faţa pericolului mortal
9 Sesizîndu-se
pericolul răsturnării raportului de forţe şi a desconspirării monstruoasei
maşini de dezumanizare pe care se baza organizarea lagărului, stăpînii au fost
siliţi să apeleze la o strategie de diversiune, cedînd reduta ideologică pentru
a o putea reocupa imediat, cu trupele lor de încredere, în numele revoluţiei.
10 Nefiind de
fapt decît o organizaţie criminală la scară mare, clica mafio-inchizitorială
s-a debarasat de doctrina comunistă , pe care nu o folosea decît ca paravan ,
la fel de bun ca oricare altul pentru a-şi justifica deţinerea puterii. Vor
arunca comunismul la lada cu vechituri, folosind orice ideologie în procesul
năpîrlirii.
11 Crimele
săvîrşite în toţi cei 45 de ani de "activitate" sînt atît de odioase
, distrugerea destinului unei ţări atît de gravă , încît profesioniştii care
le-au comis sau gerat au certitudinea unei pedepse necruţătoare , dacă se va
ajunge la judecarea lor de către autorităţi autentic revoluţionare
12 Pentru a nu se
ajunge la judecarea vinovaţilor şi nu pentru vre-un alt motiv (politic,
iedeologic, economic sau social) salariaţii terorii au fost şi sînt obligaţi să
stopeze procesul revoluţionar sau mai exact, să-l devieze printr-o diversiune
monumentală
13 Profitînd de
imensul capital al dereglării intelectuale a populaţiei expuse la cura de
intoxicare ideologică şi degradare morală , cît şi de structuri de manipulare
bine puse la punct su supradezvoltate (aparatul represiv şi tentaculele sale -
informatorii, televiziunea etc) artiştii puterii au reuşit performanţa de a
regiza realegerea lor la cîrma ţării, cucerind sprijinul maselor şi reducînd
opoziţia la o sterilitate ridicolă.
14 Ca de obicei,
străinătatea a dovedit o stranie obtuzitate , nereuşind să surprindă înţelesul
evenimentelor, exhibînd apeluri utopice la reconstrucţie politică... sub
oblăduirea celor care au gestionat lagărul şi care dispun de trupele
disciplinate ale gardienilor şi mai nou de cele hipnotizate ale deţinuţilor -
în lupta lor pentru stîrpirea emancipării naţiei.
15 Mult mai
tristă este desincronizarea intelectualilor care au mimat opoziţie, exact cît
era nevoie pentru a se etala , fără a pune în pericol reduta inamicului . Se
iese foarte greu din reflexul abordării meditative a luptei politice pe care îl
creează lunga întemniţare, că reflexul apărării nu poate fi schimbat cu o
dinamică a atacului.
16 Sesizînd lipsa
de energie a opoziţiei intelectuale şi cochetăria deplorabilă a unor partide de
opoziţie, purtătorii torţei revoluţionare s-au văzut împinşi spre acţiuni
disperate şi izolate , lipsite de eficacitatea pe care ar fi permis-o
implicarea "cerebralilor"
17 A devenit
absolut evident că luptătorii pentru adevăr şi dreptate sînt minoritari şi că
trebuie să înfrunte nu numai enormul miriapod al puterii ci şi presiunea
maselor reacţionare , fiind puşi în faţa alternativei:
a Renunţă,
lansîndu-se şi ei în marea fugă după avantaje care a izbucnit după 22 decembrie
b Opoziţie
clasică
c Continuă ,
subteran, cu acţiuni anarhice
d Admit
sterilitatea protestului lor , lansîndu-se într-o foarte lungă campanie
educaţională şi aştepînd să culeagă apoi rezultatele
e Părăsesc ţara
18 Varianta a
iese din orice discuţie. Colaborarea cu actualul regim poate fi justificată
strategic ... sau geostrategic , politic- dar este inacceptabilă moral !
Din păcate mafia a ştiut să se lipească intim
de întregul popor (care a acceptat prostit această osmoză) încît a devenit
imposibil să faci separarea necesară pentru a-ţi direcţiona atacurile. Poporul
oferă paravan marilor vinovaţi: din prostie, din interes, din nepăsare, din
vinovăţie, din inerţie, din cîrdăşie.
Metoda anarhică, justificată logic şi poate
şi afectiv nu poate fi admisă moral , şi conduce la rezultate imprevizibile.
Asumarea rolului de educator întru
democraţie, emancipare, inteligenţă etc este valoroasă , dar experienţa pe care
am trăit-o contestă educaţiei şansa de a opera eficace într-un mediu
socio-politic toxic. Există premise ca această acţiune educaţională să fie
privită cu suspiciune de către beneficiari , mai puternic motivaţi de cîştigul
imediat , supuşi egoismului lor - devenit lege de organizare internă. Un astfel
de apostolat inutil ar mai da şi girul participării intelectualilor , fapt ce
s-a dovedit mai curînd util puterii decît periculos pentru dictatură.
De aceea consider că singura soluţie este
din păcate părăsirea ţării , continuînd lupta din exterior pentru:
- împiedicarea
farsei internaţionale
- informarea şi
educarea românilor
Rămaşi fără sprijinul minţilor luminate , un
stat al zbirilor, mincinoşilor, leneşilor, egoiştilor şi mediocrilor îşi va
consuma drama mai rapid , atingînd mai curînd pragul izbucnirii revoluţionare
autentice, reformatoare.
Vom aştepta acea zi pregătindu-ne ca atunci,
chemaţi de cei care azi ne alungă , deveniţi conştienţi că sîntem necesari , să
putem face o construcţie solidă. fără a avea de înfruntat rezistenţa plină de
ură a mulţimii.
Cei acare îşi oferă serviciile azi, nu fac
decît să prelugească o agonie , crescînd amploarea tragediei. Probabil că
afaceriştii nu vor şovăi. Cînd valorile se dau la o parte, oportuniştii au o
ocazie nesperată de a se căţăra !
Asociaţia Dialog
PN, şi-a declarat opoziţia faţă de conducerea României, pe care o consideră
profund revoluţionară, adevărat zid de apărare a vinovaţilor pentru cei 45 de
ani de teroare şi exploatare comunistă.
Evenimentele din 13-14 iunie, confirmă
hotărîrea reţelei mafio - inchizitoriale, de a nu ceda puterea şi deplorabila adeziune
a maselor populare manipulate în a o sprijini în acest sens.
Protestăm împotriva acestei monumentale
jigniri aduse eroilor revoluţiei şi ne exprimăm durerea pentru tragicul destin
care face neamul românesc să-şi distrugă viitorul.
Cît timp oamenii de bine ne vor ataca pentru
ane închide gura, la chemarea , la ordinul, cu acceptul sau cu simpatia
dirijorilor în funcţie, nu vom înceta să ne declarăm fierbintea solidaritate cu
cauza revoluţiei a cărei flacără a fost apărată dramatic de demonstranţii din
Piaţa Universităţii , de atacurile celor ce o furaseră pe 22 decembrie.
Fiind vorba de aceeaşi vinovăţie ca aceea din
21 decembrie, păzitorii ordinii, repuşi în drepturi şi doritori de răzbunare,
ar trebui să-i aresteze şi pe cei care în mod necivilizat şi ilegal, au făcut
revoluţia în România. Nu ne lăsăm înşelaţi de diversiunile specialiştilor
privind cursul evenimentelor din 13, 14 iunie. În acelaşi timp nu ne lăsăm
intimidaţi şi ca dovadă, declarăm că nu întrevedem nici-un mijloc pentru
deparazitarea televiziunii române de securiştii specializaţi în dezinformarea
şi manipularea publicului - în afara unui atac direct!
Am văzut cu toţii , cu cîtă nepăsare tratează
mafioţii porecliţi "comunişti" orice încercare de stabilire a
adevărului. Revoluţia a suferit pe 13 iunie o nouă înfrîngere. Atenţie însă:
timpul curge într-un singur sens! El nu a ierta " învingătorii" de
azi, pentru gestul oribil de a trimite împotriva tinerilor revoluţionari din
decembrie, tocmai pe zbirii care i-au maltratat atunci, dîndu-le ocazia să se
răzbune. Şi nici pentru vina , şi mai mare, de a compromite o parte a poporului
nostru, determinîndu-l să-şi asume reprimarea luptei pentru libertate, să-şi
lovească fraţii în acest scop.
Marea ambiţie a prostiei este să pună inteligenţa
cu botul pe labe, marea dorinţă a mediocrităţii este să reteze vîrfurile
valorii, a laşităţii - să umilească curajul, a vulgarităţii - întineze
rafinamentul, a violenţei, - să îngenuncheze toleranţa, a bolii - sa
contamineze sănătatea , a urii - să corodeze iubirea , a răului - să sugrume
bunătatea.
O astfel de cruciadă ignobilă se poartă azi
de către ciumaţii sidei comuniste, avîndu-i în frunte pe regizorii operaţiei de
dezumanizare. Furia lor vine de la asaltul emancipării asupra poziţiilor cucerite
de decadenţă, dat cu ocazia revoluţiei!
Toţi imbecilii s-au simţit lezaţi de
pretenţiile inteligenţei, toţi delatorii au suportat jignirea incriminării,
toţi vinovaţii au simţit pericolul răsturnării. Răsturnarea sistemului de
valori al unei societăţi este o operaţie chirurgicală prea grea pentru noi!
Atacul sfidător al celulelor canceroase asupra celor supravieţuitoare a
dovedit-o pe deplin.
Comportarea poporului român în împrejurarea
din 13, 14 iunie, este o demonstraţie elocventă a stării psihosociale în care a
fost obligat să "aleagă" la 20 mai.
În documentul Apel din Moldova , făcut public
la 5 mai, am atras atenţia asupra monstruozităţii situaţiei declarîndu-ne
disidenţa faţă de guvernul care se va forma profitînd de starea anormală, în
urma unor alegeri pe care noi nu le-am recunoscut, înainte de a avea loc.
Consecvenţa, clarificările aduse de ultimele
zile, imposibilitatea conlucrării cu actuala conducere fără a ne face vinovaţi
de un colaboraţionism pe care-l considerăm nociv, ne obligă să cerem azil
politic.
Este singura noastră ieşire din acest
veritabil prizonierat şi sperăm că naţiunile civilizate nu ne vor lăsa pradă
securiştilor sau grupelor bine dirijate de oameni ai muncii care ne pot ataca
în orice clipă avînd în vedere claritatea opoziţiei noastre în toată perioada.
Aşteptăm această mînă de ajutor într-o grevă
a foamei, semn al deciziei noastre de a nu mai trăi în această ţară, în aceste
condiţii.
Pentru prima dată, tonul de afară este în
regulă. Protest clar, ferm, dur, lipsit de compromis.
Este absolut necesar ca acest ceas, mare
ocazie de resuscitare a asistenţei internaţionale pentru luptătorii pentru
libertate să nu fie pierdut.
Ori tocmai acum, reprezentanţii partidelor
politice par a cerşi guvernului dreptul de a fi lăsate să trăiască normal,
declarînd că doresc pedepsirea tuturor celor care s-au manifestat violent!
Pentru a n-a oară, partidele vor trăda
luptătorii independenţi, profitînd însă de acţiunile lor, chiar represiunea
actuală înconjurîndu-i cu o aură de rezistenţă, pentru care nu au nici-un merit
şi de care aveau nevoie pentru a-şi revigora prezenţa anemică.
Din nou, pentru a lise da voie să se exhibe
în parlament, vor accepta să legitimeze guvernul, punînd într-un unghi mort
pretenţiile revoluţionarilor, a căror singură justificare este anormalitatea
criminală şi reacţionară a respectivului guvern. Se vor face că nu observă că
astfel condamnă acţiunile acelor tineri care au mers pe 13 iunie pînă la
curajul şi demnitatea supremă a protestului disperat.
De asemenea, intelectualii vor începe corul
de incantaţii împotriva violenţei, " din orice parte ar veni", (ceea
ce se traduce clar prin dezaprobarea unei revoluţii eliberatoare - singura
soluţie de a aduce clica criminală în faţa legii). Vor face aceasta din ascunsă
frică şi în dorinţa de a cîştiga de la putere dreptul la masturbare
intelectuală pro-democratică.
Această dublă trădare va înceţoşa peisajul
luărilor de poziţie, ajutînd vinovaţii să păstreze o distanţă acceptabilă între
masă şi adevăr.
Astfel opoziţia va fi o expresie de rangul 2
a degenerării naţiunii, mult mai greu de sesizat decît cea primă a populaţiei
retrograde - dar tot nefastă.
Semiopoziţia va conveni de minune puterii
care nu a fost deranjată niciodată de tiradele subţiri, oferind o nouă
legitimitate - democratică.
În sfîrşit radicalii, singurii care ar putea
reacţiona la temperatura dreptăţii şi a atmosferei create acum în străinătate,
vor fi ţinta represiunii şi vor plăti probabil din plin lipsa unei structuri
organizatoare şi a unei coloane vertebrale, cerebrale.
Un exemplu al copioase stăpîniri a cîmpului
de manevre al puterii: toată lumea cere instalarea unor puternice forţe de
ordine şi pedepsirea exemplară a celor vinovaţi de violenţă. Aceasta va fi un
gir general pentru lăsarea în pace a securităţii şi politicii marilor vinovaţi,
a crimei de lesnaţiune!
Pentru a se obţine acest minunat rezultat se
va profita de consensul pseudo-opoziţiei în a nu declara făţiş vinovăţia veche
şi nouă a "apărătorilor ordinii" şi deţinătorilor puterii şi
legitimitatea încercării de a răsturna hidra mafiotă şi de a apăra cu orice
preţ şansa de emancipare a naţiunii. O astfel de atitudine opozantă ajută din
plin conducerea.
Aşadar acum ar trebui:
- plecat în masă
în străinătate, cu tot ritualul necesar sublinierii sensului acestei forme de
protest;
- protestat net
faţă de guvern, declarîndu-l vinovat şi cerînd judecarea lui;
- refuzul oricărei colaborări a intelectualilor;
- refuzul de a
mai mima prezenţa unei opoziţii, lăsîndu-i pe asasini să guverneze singuri;
- declararea
necesităţii unei noi revoluţii.
În rezumat, acum
spre bucuria guvernului, tot mai mulţi opozanţi se vor desolidariza faţă de
luptele de pe 13 iunie. Indiferent de eventualele provocări trebuie să procedăm
exact pe dos , pentru a nu concede puterii că ar fi anormală răsturnarea ei în
forţă!
1 Conducerea
actuală a României se face vinovată de crime împotriva destinului democraţiei
al ţării , pe care l-au obstaculat cu perfidie pentru a salva reţeaua ce ne-a
menţinut în sclavie timp de zeci de ani !
Stăpîni pe poziţiile pe care le-au păstrat şi
pe pîrghiile puterii dictatoriale : poliţie , securitate, informare- ei au
reuşit să amăgească populaţia astfel încît să-i legitimeze prin alegeri.
Ei nu pot fi smulşi din centrul puterii prin
metode democratice pentru că au reuşit să menţină opoziţia în stadiul de
minoritate sterilă.
2 Nu putem
accepta colaborarea cu cei vinovaţi de a fi capturat şi distrus un popor şi de
a nu-i da azi dreptul la renaştere, în ciuda preţului plătit de eroii săi.
Aşteptăm ca profesioniştii terorii să-şi
arate clasa încă o dată, aruncîndu-ne în spatele gratiilor , care să ne
răpească libertatea, redîndu-ne însă demnitatea de a nu-i accepta.
Ştim că va sosi şi clipa adevărului şi atunci
vom ceda bucuros locul celor pe care dreptatea îi va aduce în faţa judecăţii.
Aşteptînd arestarea guvernului sau a noastră,
Asociaţia Dialog Piatra Neamţ
1 Situaţia
securităţii şi poliţiei
- trecut (dare de seamă asupra funcţionării , structura reţelei, lista
informatorilor, anchetarea şi pedepsirea abuzurilor)
- prezent
(structură, componenţă, atribuţii, situaţia pensiilor)
- viitor
(intenţii)
Concluzie:
comisie de anchetă cu reprezentanţi ai asociaţiilor
2 Situaţia
nomenclaturii de partid
- trecut (lista,
anchetarea abuzurilor)
- prezent (unde e
fiecare, procese?)
- viitor (măsuri
de apărare a societăţii împotriva pericolului social pe care îl reprezintă ,
eventual şcoli de reeducare)
3 Fişe complete
făcute publice a tuturor celor ce deţin azi puterea: preşedinte, senat,
parlament, guvern, ministere
4 Punerea la
punct a procesului de analiză a mecanismelor comunismului, ororilor lui ,
organizarea curei de dezintoxicare ideologică (de exemplu Piaţa Universităţii)
5 Sistemul de
garanţii democratice
- libertatea
reală a presei şi tv
- libertatea
persoanei
- libertatea de
întrunire (mitinguri etc)
6 Comisie de
anchetă privind perioada 16 decembrie- 14 iunie. Membri din asociaţii. Măsuri
în consecinţă.
7 Anchetarea
abuzurilor săvîrşite timp de 45 de ani. Comisie.
8 Analiza
climatului de desfăşurare a alegerilor . Comisie. Concluzii.
9 Planul de
demontare a structurilor îmbolnăvitoare plantate de terorişti în corpul ţarii .
Comisie populară de propunere către parlament (pînă la nivel de intreprindere)
10 Maniera de
încorporare a tinerilor revoluţionari în structurile de decizie
11 Modul în care
populaţia va putea urmări şi influenţa acţiunile celor ce deţin puterea.
garanţii neformale împotriva deviaţiilor dictatoriale.
12 Demiterea
actualului guvern şi analiza publică a greşelilor sale.
13 Alocarea unui
spaţiu la radio-tv opoziţiei , pînă la înfiinţarea unui post liber de
televiziune
Acuzaţii aduse
conducerii
1 Furtul
revoluţiei
2 Conservarea
Securităţii (aparat represiv)
3 Folosirea
vechiului aparat împotriva revoluţionarilor
4 Conservarea
structurilor
5 Dictatură
politică
6 Dezinformarea
populaţiei prin controlul televiziunii
7 Manipularea
alegerilor
8 Desconsiderarea
cererilor tuturor manifestaţiilor
9 Nejudecarea
fostei crime
10 Nedeclanşarea
acţiunii de educare emancipatoare
11 Fuga după
putere, fără scrupule
12 Învrăjbirea
fratricidă
13 Lipsa de
sinceritate; minciuna repetată
14 Modul
tenebros, ascuns
Dereglarea structurilor societăţii româneşti
în cei 45 de ani ai terorii a fost completă.
Au fost implicate adînc aceste structuri în
mecanismul poliţienesc care asigura organizarea lagărului: activul de partid,
securitatea, poliţia, procuratura, justiţia, administraţia, structurile de
conducere la toate nivelele, distribuitorii mărfurilor. Nu există nici o scuză
pentru aceia care au jucat roluri active în acest complex aparat
mafio-inchizitorial.
Sîntem conştienţi de dificultatea eradicării
acestei structuri funcţionale stufoase, în condiţiile în care numărul celor ce
au rămas în afara ei şi au refuzat compromiterea în care a fost tîrîtă
majoritatea populaţiei, este penibil de redus.
Dacă însă pornim de la premiza necesităţii
absolute a renaşterii naţionale şi de la dreptul cucerit de fiii cei mai demni
ai naţiunii care au luptat pentru salvarea destinului ţării în această
revoluţie, trebuie să tratăm cu totul altfel problema minorităţii decît au
făcut-o conducătorii României în această perioadă.
Ceea ce nu mai putem accepta este minciuna
deşănţată : aceşti adevăraţi piloni reacţionari, stîlpi de sprijin pentru
salvarea fostei plase de relaţii, nu au dreptul să se prezinte poporului drept
exponenţi ai revoluţiei!
Dacă poporul încă nevindecat intelectual şi
moral va da justificare materială unei conduceri anti-revoluţionare, care-şi
prezintă în mod sincer acest caracter , vom fi obligaţi de criteriul
democraţiei să acceptăm respectiva guvernare. În acest caz vom lupta ca prin
educaţie să răsturnăm situaţia majoritară, fiind convinşi că viitorul ţării
este grav lovit dacă nu reuşim orientarea cetăţenilor către schimbări profunde,
eliberatoare. Va trebui însă să fim lăsaţi să o facem şi orice obstaculare a
acţiunilor noastre desfăşurate în cadrul legii , ne va pune în situaţia de a riposta
ferm.
Dacă însă, monumentala minciună la care
asistăm indignaţi, continuă, şi reacţiunea nu dă jos masca revoluţionarismului,
conducînd naţiunea la distrugere prin fraudă, considerăm obligatorie
declanşarea unei lupte necruţătoare pentru răsturnarea ei, în care legea nu mai
poate fi folosită ca argument tocmai de cei care au încălcat-o flagrant şi o
încalcă şi azi la nivelul infracţiunii guvernamentale.
Opoziţia înseamnă a propune alte soluţii
decît puterea conducătoare, a-i contesta soluţiile , ideile, faptele, ori noi ,
sîntem puşi în situaţia de a condamna persoanele. De aceea trebuie să formăm
altceva: contestaţia română!
[]