Evoluţia
aparatului represiv
-
Stenograma discuţiei care a avut loc la 16 martie 1990 īn cadrul
asociaţiei Dialog Piatra Neamţ
Aspecte propuse discuţiei:
1. S-a desfiinţat la ora actuală? Detalii..
2. Care e structura lui actuală? Cu ce se ocupă?
3. Ce este de fapt el. Constituire.
4. Un vinovat trebuie stabilit. Cum putem să o facem practic?
5. Ce vom face cu cei negăsiţi vinovaţi?
6. Cei ce au suferit, de ce nu reclamă?
7. Cum pot fi traşi la răspundere?
8. Represiunea este o necesitate? Limitele ei pentru apărarea
statului.
9. Efectul psihic asupra populaţiei (exagerare sau rezultatul unei
presiuni reale).
10. Putem avea relaţii normale cu securiştii şi informatorii
găsiţi nevinovaţi?
11. Motivele care au dus la īnrolarea īn securitate.
12. Poziţia armatei faţă de securitate (pact sau fermitate)
13. Trebuie sau nu cunoscuţi?
14 . Cīt e de vinovat un informator?
15. Dacă informatorii acţionează şi pentru cine?
16. Sistem torţionar este caracteristic poporului romān
17. Necesitatea securităţii la ora actuală
18. Poziţia străinătăţii faţă de
securitatea romānă
19. Raportul de vinovăţie
20. Cīt e de important dacă securitatea a
acţionat īn 22 decembrie?
21. Care e faţa securităţii, cea de la Piatra Neamţ sau
cea de la Timişoara?
22. Cine a tras?
23. Activitatea securităţii īn ultimii 40 de ani este īn afara
legii?
24. Ţara are nevoie de aparat represiv? Cum ar trebui procedat?
25. Cum ar putea fi controlaţi.
26. Fapte concrete
27. Relaţia securiştilor cu religia, partidele, armata
RI: Ce īnţelegem prin aparat de represiune?
BI: Securitatea
RI: Cu toate eşaloanele ei?
PA: Toate ţările au aşa ceva?
Busnea: Britanicii aparatul de siguranţă nu
intervine īn situaţia politică. Strict economică, interior
şi exterior. Interesele statului şi nu ale individului.
Roşca: dar anarhiştii?
Busnea: Există şi la britanici USLA, dar sub
acţiunea guvernului, numai īn momentul acţiunilor antiguvernamentale.
Mancaş: Orice stat are interese. Instituţiile
trebuie apărate aparatul represiv: duşmanul exterior şi
duşmanul interior.
Busnea: Adversar politic ca duşman nu există īn
democraţie.
Mancaş: Regimurile totalitare au īndreptat aparatul represiv īmpotriva poporului. De fapt īn
Romānia comunistă au īnceput īmpotriva burgheziei şi apoi s-au
īndreptat contra cetăţeanului.
Ţuţuianu: Mai există justiţia
şi poliţia plus serviciile
secrete care īn regimurile totalitare se transformă īn aparat represiv.
Totalitarismul deformează totul.
Busnea: Cum se produce această deformare?
Mīţă: Orice stat şi oricare ar
fi forma, trebuie să aibă organe de ordine, nu de represiune. Ele
devin represive prin intervenţia statului, dacă reprezintă o
clasă (grup).
Roşca: La noi nu s-a deformat, ci a fost format din start de criminali.
Ţuţuianu: Aparatul represiv este la
cheremul justiţiei, normal necesar, dar nu decizional, nu ia măsuri
(formă operativă, nu executivă).
Busnea: Ministerul de Interne trebuie să ţină de
guvern sau independent.
Mīţă: Serviciile speciale ţin de
armată sau de guvern, nu de Ministerul de Interne.
Roşca: Cum putea un membru al aparatului securităţii să
sesizeze deviaţia spre represiune?
Bălan: Trebuia să demisioneze.
Mancaş: Orice om normal iese din joc. Ei au fost
fanatici (puţini) , sau
oportunişti.
Mīţă: Nu oportunişti, ci
pragmatici.
Bălan: Au ales faţă de morală.
Ţuţuianu: Īn regimul comunist, au devenit
represivi.
Roşca: Deci la noi au evoluat lent spre represiune?
Ţuţuianu: Nu, la noi scopul la formare a
fost de represiune, de distrugere , masacru a intelectualilor, muncitorilor,
ţărănimii.
Popescu: Legal, la īnfiinţare s-a declarat legat de ordinele
partidului.
Brăilescu: Īn apărarea unui grup de
interese, la un moment dat a devenit cea mai puternică forţă,
mai tare ca orice altceva īşi apărau propriile poziţii.
Mīţă: Totalitarismul comunist se
identifică cu securitatea.
Mancaş: Īn Europa de Est mulţi comunişti au
fost la origine īn securitate şi invers.
Mīţă: Din 1949, orice conducere a
lucrat pe la Băneasa. E un instrument ce permite dirijarea
aspiraţiilor unui grup la manipularea noţiunii perfect conştient
şi din start.
Mancaş: Nu discutăm aici despre sergentul major, ci aparatul.
Roşca: Naşterea şi obiectul: 2 nelegitimităţi.
Componenţă?
Ţuţuianu: Securitate, miliţie,
nomenclatura de partid.
Mancaş: Dar condamnările judiciare, intrau şi
ei ca instrumente ale aparatului represiv?
Busnea: Īntregul PCR era un aparat de represiune.
Mīţă: Nu, ei nu au contat.
Roşca: Un conducător de judeţ era sau nu conducător al
securităţii?
Ţuţuianu: Era evident, ba chiar decidea.
Mancaş: au existat perioade īn care primul secretar de
partid a controlat securitatea. Alteori a fost parţial.
Roşca: Īn Neamţ?
Melnic: La toţi le era frică unul de altul.
Ţuţuianu: Formal conducea secretarul de
partid , īn fapt raportul de forţe era invers.
Mīţă: Securitatea, miliţia,
justiţia, procuratura erau coordonate de secretarul organizatoric şi
apoi de primul secretar de care le era frică. Dar exista dublă linie de forţă:
dualitate īn putere (tensiune generală).
Busnea: Deci partidul plus securitatea forţă
represivă.
Roşca: Toţi cei care l-au constituit formal: Securitatea,
miliţia, justiţia , plus cei care īi manipulau.
Ţuţuianu: Alegerea unui judecător
era condiţionată de securitate şi justiţia era
controlată de partid şi securitate.
Melnic: Miliţia se ocupa cu borfaşi, etc.
Ţuţuianu: Securitatea făcea totul.
Miliţia era de mīna a doua; era īntre securitate
şi miliţie o mare animozitate. Poliţaiul mai şicana cīteodată.
Roşca: Armata?
Toţi: Nici īntr-un caz!
Roşca: Acum care e situaţia?
Mīţă: La ora actuală ei sunt
coloana a cincea. Sunt organizaţi,
īngheţaţi dar īn poziţii. Īnarmaţi, etc. Aşteaptă
ordinul. Ei au tras.
Cioceanu: Nu e uşor să te debarasezi. Ea
acţionează pentru menţinerea lor personală, printr-un
sistem totalitar necesar pentru ei.
Mancaş: Eşalonul superior are oameni inteligenţi.
Bine pregătiţi politic. Au familii, interese şi trebuie să
se valorifice ca profesie sau să se sinucidă. Cei inteligenţi
caută altă cale. Se vor pune la dispoziţia cīştigătorilor.
Mīţă: Sunt profesionişti nu politicieni.
Cioceanu: Cei din aparatul represiv au crime , s-au bazat
pe şantaj, au nevoie de sistem totalitar, altfel vor fi demascaţi.
Roşca: Vor lupta īmpotriva democraţiei, pentru a nu fi
judecaţi pentru crime.
Bălan: Se pune problema īntre inteligenţă şi
morală (nu există o relaţie implicită). Ei sunt pe cale de
a se adapta.
Roşca: Noi trebuie să-i acuzăm direct. Riscăm să
devină violenţi.
Chirilă: Se vor pune la dispoziţia regimului pīnă cīnd īşi
arată faţa.
Ţuţuianu: Aşteaptă să
revină.
Busnea: Īncearcă să salveze ideologia care a dominat
.
Roşca: Ceilalţi, ideologii vechi, fac pact cu ei.
Mancaş: Dacă la 20 mai vin
ţărăniştii, īşi oferă serviciile cu o
singură condiţie: asigurarea situaţiei lor socio-economice.
Bălan: Vor fi ele acceptate?
Brăilescu: Semiconservaţi,
susţin adversarul cel mai puţin periculos pentru ei.
Busnea: Deci influenţează alegerile
Roşca: E bine ca un partid să-şi propună tragerea lor
la răspundere?
Mancaş: Din punct de vedere moral, da.
Roşca: Dar tactic?
Ţuţuianu: Din punct de vedre tactic, un
partid īşi declară poziţia pentru a avea credibilitate,
onestitate, fără a cădea īn ispita dedublării.
Fără răfuieli, dar cu justiţia independentă (stat de
drept).
Roşca: Dar trecerea lor īn armată?
Mīţă: Au trecut puţini, trupele.
Ţuţuianu: Restul sunt la datorie.
Chirilă: Armata, de altfel, nu-i primeşte.
Busnea: Nu s-a legalizat desfiinţarea lor.
Ţuţuianu: Ba da, dar nu se respectă.
Mīţă: Serviciul 2 e necesar.
Dobīndă: Ei īncă controlează telefoanele.
Mīţă: Continuă sub toate
formele.
Ţuţuianu: O certitudine. Ascultă telefoanele,
fac diversiuni, răspīndesc ştiri false
şi zvonuri simultan īn toată ţara (despre Coposu,
de exemplu), fac rapoarte.
Roşca: Pentru cine?
Ţuţuianu: Pentru actuala conducere.
Pentru viitorii patroni. Pentru stat.
Roşca: Dacă este adevărată această colaborare cu
guvernul, cum va apare?
Ţuţuianu: Ca o nesinceritate, necredibilitate, o fraudă.
Busnea: Ca loialitate faţă de fostele structuri.
Bălan: Colaborare pentru unitate de interese.
Cioceanu: Teamă faţă de schimbare (partide,
popor).
Roşca: O monstruozitate. E utilă azi?
Mīţă: Nu e utilă.
Ţuţuianu: E periculoasă pentru
fiinţa neamului romānesc, dacă se continuă cu aceiaşi
oameni.
Mancaş: Serviciile sunt o necesitate.
Roşca: Cu aceiaşi oameni?
Mancaş: De la caz la caz.
Ţuţuianu:Desfiinţată complet ca
formă şi fond.
Dobīndă: Aşa este.
Roşca: Dar miliţia?
Chirilă: Nu-şi īndeplineşte scopul.
Dobīndă: Dirijat.
Chirilă: E īn degringoladă.
Busnea: Rezultă din implicarea lor.
Ţuţuianu: Īncearcă să-şi
facă datoria dar cu timiditate (resentimente) şi pentru a lăsa
să se īnţeleagă că n-au fost aparat de represiune ci li s-a
impus.
Melnic: Just.
Roşca: Există tendinţa de a scuti miliţia de marea ei
vinovăţie. Au abuzat mai tare ca securitatea.
Busnea: Proces al persoanelor se face, trebuie al sistemului.
Cioceanu: Erau torţionarii securităţii.
Dobīndă: Impactul lor psihologic era mult mai mare .
Terorism.
Mancaş: De exemplu la ţară.
Busnea: Poate erau numai pentru triere.
Roşca: Cine trebuie să apere ordinea şi stabilitatea īn
interimat?
Ţuţuianu: Poliţia īn genere şi
armata să ajute pentru fapte foarte grave.
Mīţă: Īn toate procesele sociale
şi economice trebuie doar poliţia.
Roşca: Armata pentru toate aspectele, miliţia nu are
credibilitate.
Pop: Nu e un punct de vedere realist.
Mīţă: Există deosebiri īntre locuri
din ţară. Dincolo de aspectele politice, problemele de drept comun
cer un corp specializat.
Busnea: Căutăm alţi mercenari, folosindu-i pe
cei vechi īn interimat.
Ţuţuianu: Trebuie selecţie.
Roşca: Cum?
Ţuţuianu: Comisie specială de cercetare a abuzurilor, recurs la
justiţie īntr-un stat de drept.
Cioceanu: Dacă nu, trebuie sugerat celor curaţi
să se disocieze de colegii lor abuzivi. Au fost şi oameni de
treabă.
Busnea: Dar cum?
Chirilă: Să liberalizăm justiţia īncīt să-i poată controla.
Roşca: De ce au fost eliberaţi īn Romānia cei 18000 de
deţinuţi?
Mīţă: Pentru binele şi fericirea
poporului.
Ţuţuianu: Pentru ca cei cīţiva nevinovaţi să fie eliberaţi
şi pentru popularitate pentru guvern.
Chirilă: Cred la fel (şi Bălan, Dobīndă).
Roşca: Pentru ca să devină evident că avem nevoie de
ei.
Bălan: OK
Mīţă: Nici nu se poate găsi o
explicaţie mai plauzibilă (rezonabilă Ţuţuianu).
Roşca: Īn plus, ei reprezintă un corp utilizat īn represiune. Pot fi folosiţi īmpotriva
indezirabililor (răngile din 18 februarie).
Mancaş: O mare gafă. Nu o intenţie. Dacă gīndea guvernul aşa, era greşit pentru că
cei 18 000 nu sunt uşor de manipulat. 18000 de delicvenţi pot fi
oricum organizaţi şi contra. Pentru o părere exactă ar
trebui ştiut cīţi s-au īntors.
Roşca: Dacă īi interesa ţara, nu puterea. Care e totuşi
explicaţia pozitivă?
Ţuţuianu: Umanitară.
Mancaş: Nu au
nevoie de ajutorul lor, dar dacă există o intenţie obscură,
aparţine subteranei.
Bălan: Totuşi, supără similitudinea cu Ceauşescu.
Mīţă: Regimul are nevoie de diverse
tipuri de acţiuni (a n-a forţă).
Roşca: Justiţia?
Busnea: Se autoreglează prin legile pe care le
respectă.
Ţuţuianu: Prin īndepărtarea
acelor elemente dovedite compromise
şi prin īncadrarea clară īn
autonomia justiţiei ( nesubordonarea puterii politice).
Popescu: Toţi criminalii de la Timişoara aveau facultatea de
drept
Chirilă: Ideea de a se autoselecta
(mai curīnd).
Cioceanu: Prima putere eliberabilă. Judecătorii
au greşit cel mai tare. Procurorii.
Busnea: Punīnd sub semnul īndoielii
poliţia, securitatea, justiţia, se destramă un sistem
. Ce punem
īn loc? Ce rămīne valabil?
Roşca: De exemplu, de utilizat avocaţi, jurisconsulţi.
Mancaş: Procedeul nu e nou. Vezi epurările de
după război. Se rezolvă treptat pornind de la cei
compromişi.
Roşca: Īn Neamţ nu a īnceput nici un proces īmpotriva abuzurilor.
Mancaş: Dacă n-a reclamat nimic nimeni?
Dobīndă: Īn RDG s-au făcut comisii
cetăţeneşti .
Mancaş: Are īnsă un defect, lipsa de
profesionalitate (exemplu transferurile ilegale la noi de o lună nu pot
dovedi ilegalităţile profesionişti necesari).
Ţuţuianu: bine că sunt şi
nepătaţi
Busnea: Are vre-un civil conştiinţa morală de
acuza
Toţi s-au pătat ( de aceea nu există reclamanţi,
pentru a nu se afla micile lor abateri de la lege). Nu trebuie demolat individul,
e īnlocuibil cu un altul, ci sistemul ! (legile cadru).
Ţuţuianu: Sistemul trebuie
desfiinţat.
Roşca: Sistemul e format din oamenii lui.
Ţuţuianu: Ei sunt recuperabili. Vezi
exemplul aparatului de represiune īn revoluţie. Sunt sub comandă.
Mancaş: Principiul din 1948 Ţară nouă,
oameni noi e actual, dar nu omul nou ci profesionişti oneşti.
Roşca: Foştii profesionişti pot să se schimbe?
Ţuţuianu: Nu, le e īn sīnge.
Roşca: Toţi īnlăturaţi şi alţii!
Mancaş: Principiul comunist sacru : lupta īmpotriva unei categorii de oameni. A nu-l repeta.
Roşca: Dar cei tineri, de ce nu ar putea fi folosiţi?
Mancaş: Colectivităţile nu au ştiut
să-şi impună punctul de vedere.
Porniţi de la prezumţia de vinovăţie ?!
Roşca: Cred firească această prezumţie.
Mancaş: Nu trebuie să lucraţi cu categorii. De
exemplu unii vor să aşeze īn bloc toţi membrii PCR pentru vina
de a fi acceptat. A accepta un regim tiranic fără a face
nedreptăţi, e o vină mai mică decīt
aceea de a fi judecător. Judecătorii care au īncălcat legea,
sunt de condamnat. Om cu om.
Roşca: Majoritatea au fost vinovaţi. Pare mai logic să
dovedească cine nu e vinovat.
Mancaş: Există şi alte categorii
(īnvăţători, preoţi). Īntr-o societate intră īn
discuţie. Vinovăţia este gradată şi din alte categorii
unii īncearcă să micşoreze răul.
Roşca: O minoritate ar trebui să condamne o majoritate
!
Mancaş: Dramatic, dar nu fatal, exorcism (de exemplu ,ce
facem noi aici).
Ţuţuianu: Vinovăţia fiind
gradată, trebuie pornit treptat de
sus īn jos.
Mancaş: Suntem īn situaţia poporului germen la
1944: marii vinovaţi au plătit iar īn 2 generaţii,
populaţia s-a reabilitat.
Roşca: Dar SS
au fost lăsaţi īn poliţie?
Mīţă: Mulţi prizonieri au
revenit ca oameni de afaceri, etc.
Busnea: Nimeni nu susţine
să rămīnă profesionişti īn
poziţie şi trebuie īnlocuiţi azi.
Mancaş: S-au făcut declaraţii. Ministerul
apărării a recrutat cadre şi le pregăteşte.
Busnea: Jurişti foarte tineri există.
Ţuţuianu: Ideea că s-ar
prăbuşi ţara fără ei e falsă!
Roşca: Aşa-zisa lor experienţă e antiexperienţă
De exemplu, juriştii sunt antipregătiţi.
Mīţă: Magistraţii nici nu s-au
mai instruit
Ideologia era de faţadă.
Roşca: Nu este remanenţa
profesionismului (antiprofesionism, pentru
noua societate) o frīnă pentru schimbare?
Ţuţuianu: O frīnă.
Mulţimea acestor profesionişti īntr-o nouă orientare.
Busnea: Demolăm rezultatul sau filtrul care-i sorta?
Mancaş: De la vremurile noi m-aş aştepta
să opereze cu individul şi nu īn bloc.
Cioceanu: Profesioniştii trebuie să fie doar un
instrument.
Mīţă: Structurile nu pot
influenţa profesioniştii şi cadrul legal ci invers.
Bălan: Structura poate şi influenţa efectiv
profesioniştii. Asta ar fi şansa.
Brăilescu:
Aparatul de represiune e baza sistemului.
Roşca: Este o cauzăefect.
Roşca: Īn această problemă, cum vedeţi tratarea ei?
Victimele, de exemplu, au dreptul?
Dobīndă: Au dreptul să creară condamnarea
torţionarilor.
Roşca: Dar dacă societatea se orientează spre o altă
tactică?
Bălan: Nu mai e de bună credinţă. Nu are ca obiectiv
dreptatea. O societate nouă nu poate porni cu compromisuri fundamentale de
start.
Brăilescu: Drepturile omului să
primeze. Legea e una.
Roşca: Cum vedeţi abrogarea legii cu care au condamnat la moarte
nevinovaţi īn chiar clipa īn care se punea problema pedepsirii lor?Da
că nu a fost o expresie a compromisului semnalat.
Bălan: Probabil că vinovaţii ar trebui judecaţi şi
pedepsiţi după legile lor.
Brăilescu: Nu avem dreptul la a lua
viaţă (am semăna cu ei).
Dobīndă: Īl mai şi absolvi de ispăşirea
lungă
Roşca: Dar cine vă asigură că vinovaţii
prizonieri, cīt timp colegii lor liberi nu sunt
selectaţi, cīt timp structura represivă n-a
fost complet īnlăturată, nu pot scăpa cu urmări
incalculabile.
Dobīndă: Īn mafie, naşul poate conduce şi din
īnchisoare.
Roşca: Vezi procesul Timişoarei şi situaţia
condamnărilor pentru participarea criminală īmpotriva
revoluţiei. Ori pedeapsa cu moartea a celor prinşi, ori dezafectarea
totală a securităţii! Pentru apărare!Pentru mine pericolul
public numărul 1 īl reprezintă azi aceşti apărători
ai ordinii.