Evoluţia aparatului represiv

- Stenograma discuţiei care a avut loc la 16 martie 1990 īn cadrul asociaţiei Dialog Piatra Neamţ

 

Aspecte propuse discuţiei:

1. S-a desfiinţat la ora actuală? Detalii..

2. Care e structura lui actuală? Cu ce se ocupă?

3. Ce este de fapt el. Constituire.

4. Un vinovat trebuie stabilit. Cum putem să o facem practic?

5. Ce vom face cu cei negăsiţi vinovaţi?

6. Cei ce au suferit, de ce nu reclamă?

7. Cum pot fi traşi la răspundere?

8. Represiunea este o necesitate? Limitele ei pentru apărarea statului.

9. Efectul psihic asupra populaţiei (exagerare sau rezultatul unei presiuni reale).

10. Putem avea relaţii normale cu securiştii şi informatorii găsiţi nevinovaţi?

11. Motivele care au dus la īnrolarea īn securitate.

12. Poziţia armatei faţă de securitate (pact sau fermitate)

13. Trebuie sau nu cunoscuţi?

14 . Cīt e de vinovat un informator?

15. Dacă informatorii acţionează şi pentru cine?

16. Sistem torţionar este caracteristic poporului romān

17. Necesitatea securităţii la ora actuală

18. Poziţia străinătăţii faţă de securitatea romānă

19. Raportul de vinovăţie

20. Cīt e de important dacă securitatea a acţionat īn 22 decembrie?

21. Care e faţa securităţii, cea de la Piatra Neamţ sau cea de la Timişoara?

22. Cine a tras?

23. Activitatea securităţii īn ultimii 40 de ani este īn afara legii?

24. Ţara are nevoie de aparat represiv? Cum ar trebui procedat?

25. Cum ar putea fi controlaţi.

26. Fapte concrete

27. Relaţia securiştilor cu religia, partidele, armata

 

RI: Ce īnţelegem prin aparat de represiune?

BI: Securitatea

RI: Cu toate eşaloanele ei?

PA: Toate ţările au aşa ceva?

Busnea: Britanicii – aparatul de siguranţă nu intervine īn situaţia politică. Strict economică, interior şi exterior. Interesele statului şi nu ale individului.

Roşca: dar anarhiştii?

Busnea: Există şi la britanici USLA, dar sub acţiunea guvernului, numai īn momentul acţiunilor antiguvernamentale.

Mancaş: Orice stat are interese. Instituţiile trebuie apărate – aparatul represiv: duşmanul exterior şi duşmanul interior.

Busnea: Adversar politic ca duşman nu există īn democraţie.

Mancaş: Regimurile totalitare au īndreptat aparatul  represiv īmpotriva poporului. De fapt īn Romānia comunistă au īnceput īmpotriva burgheziei şi apoi s-au īndreptat contra cetăţeanului.

Ţuţuianu: Mai există justiţia şi poliţia  plus serviciile secrete care īn regimurile totalitare se transformă īn aparat represiv. Totalitarismul deformează totul.

Busnea: Cum se produce această deformare?

Mīţă: Orice stat şi oricare ar fi forma, trebuie să aibă organe de ordine, nu de represiune. Ele devin represive prin intervenţia statului, dacă reprezintă o clasă (grup).

Roşca: La noi nu s-a deformat, ci a fost  format din start de criminali.

Ţuţuianu: Aparatul represiv este la cheremul justiţiei, normal necesar, dar nu decizional, nu ia măsuri (formă operativă, nu executivă).

Busnea: Ministerul de Interne trebuie să ţină de guvern sau independent.

Mīţă: Serviciile speciale ţin de armată sau de guvern, nu de Ministerul de Interne.

Roşca: Cum putea un membru al aparatului securităţii să sesizeze deviaţia spre represiune?

Bălan: Trebuia să demisioneze.

Mancaş: Orice om normal iese din joc. Ei au fost fanatici (puţini)  , sau oportunişti.

Mīţă: Nu oportunişti, ci pragmatici.

Bălan: Au ales faţă de morală.

Ţuţuianu: Īn regimul comunist, au devenit represivi.

Roşca: Deci la noi au evoluat lent spre represiune?

Ţuţuianu: Nu, la noi scopul la formare a fost de represiune, de distrugere , masacru a intelectualilor, muncitorilor, ţărănimii.

Popescu: Legal, la īnfiinţare s-a declarat legat de ordinele partidului.

Brăilescu: Īn apărarea unui grup de interese, la un moment dat a devenit cea mai puternică forţă, mai tare ca orice altceva īşi apărau propriile poziţii.

Mīţă: Totalitarismul comunist se identifică cu securitatea.

Mancaş: Īn Europa de Est mulţi comunişti au fost la origine īn securitate şi invers.

Mīţă: Din 1949, orice conducere a lucrat pe la Băneasa. E un instrument ce permite dirijarea aspiraţiilor unui grup la manipularea noţiunii perfect conştient şi din start.

Mancaş: Nu discutăm aici despre sergentul  major, ci aparatul.

Roşca: Naşterea şi obiectul: 2 nelegitimităţi. Componenţă?

Ţuţuianu: Securitate, miliţie, nomenclatura de partid.

Mancaş: Dar condamnările judiciare, intrau şi ei ca instrumente ale aparatului represiv?

Busnea: Īntregul PCR era un aparat de represiune.

Mīţă: Nu, ei nu au contat.

Roşca: Un conducător de judeţ era sau nu conducător al securităţii?

Ţuţuianu: Era evident, ba chiar decidea.

Mancaş: au existat perioade īn care primul secretar de partid a controlat securitatea. Alteori a fost parţial.

Roşca: Īn Neamţ?

Melnic: La toţi le era frică unul de altul.

Ţuţuianu: Formal conducea secretarul de partid , īn fapt raportul de forţe era invers.

Mīţă: Securitatea, miliţia, justiţia, procuratura erau coordonate de secretarul organizatoric şi apoi de primul secretar de care le era frică. Dar  exista dublă linie de forţă: dualitate īn putere (tensiune generală).

Busnea: Deci partidul plus securitatea – forţă represivă.

Roşca: Toţi cei care l-au constituit formal: Securitatea, miliţia, justiţia , plus cei care īi manipulau.

Ţuţuianu: Alegerea unui judecător era condiţionată de securitate şi justiţia era controlată de partid şi securitate.

Melnic: Miliţia se ocupa cu borfaşi, etc.

Ţuţuianu: Securitatea făcea totul. Miliţia era de mīna a doua; era īntre securitate şi miliţie o mare animozitate. Poliţaiul mai şicana cīteodată.

Roşca: Armata?

Toţi: Nici īntr-un caz!

Roşca: Acum care e situaţia?

Mīţă: La ora actuală ei sunt coloana a cincea. Sunt organizaţi, īngheţaţi dar īn poziţii. Īnarmaţi, etc. Aşteaptă ordinul. Ei au tras.

Cioceanu: Nu e uşor să te debarasezi. Ea acţionează pentru menţinerea lor personală, printr-un sistem totalitar necesar pentru ei.

Mancaş: Eşalonul superior are oameni inteligenţi. Bine pregătiţi politic. Au familii, interese şi trebuie să se valorifice ca profesie sau să se sinucidă. Cei inteligenţi caută altă cale. Se vor pune la dispoziţia cīştigătorilor.

Mīţă: Sunt profesionişti  nu politicieni.

Cioceanu: Cei din aparatul represiv au crime , s-au bazat pe şantaj, au nevoie de sistem totalitar, altfel vor fi demascaţi.

Roşca: Vor lupta īmpotriva democraţiei, pentru a nu fi judecaţi pentru crime.

Bălan: Se pune problema īntre inteligenţă şi morală (nu există o relaţie implicită). Ei sunt pe cale de a se adapta.

Roşca: Noi trebuie să-i acuzăm direct. Riscăm să devină violenţi.

Chirilă: Se vor pune la dispoziţia regimului pīnă cīnd īşi arată faţa.

Ţuţuianu: Aşteaptă să revină.

Busnea: Īncearcă să salveze ideologia care a dominat .

Roşca: Ceilalţi, ideologii vechi, fac pact cu ei.

Mancaş: Dacă la 20 mai vin ţărăniştii, īşi oferă serviciile cu o singură condiţie: asigurarea situaţiei lor socio-economice.

Bălan: Vor fi ele acceptate?

Brăilescu: Semiconservaţi, susţin adversarul cel mai puţin periculos pentru ei.

Busnea: Deci influenţează alegerile…

Roşca: E bine ca un partid să-şi propună tragerea lor la răspundere?

Mancaş: Din punct de vedere moral, da.

Roşca: Dar tactic?

Ţuţuianu: Din punct de vedre tactic, un partid īşi declară poziţia pentru a avea credibilitate, onestitate, fără a cădea īn ispita dedublării. Fără răfuieli, dar cu justiţia independentă (stat de drept).

Roşca: Dar trecerea lor īn armată?

Mīţă: Au trecut puţini, trupele.

Ţuţuianu: Restul sunt la datorie.

Chirilă: Armata, de altfel, nu-i primeşte.

Busnea: Nu s-a legalizat desfiinţarea lor.

Ţuţuianu: Ba da, dar nu se respectă.

Mīţă: Serviciul 2 e necesar.

Dobīndă: Ei īncă controlează telefoanele.

Mīţă: Continuă sub toate formele.

Ţuţuianu: O certitudine. Ascultă telefoanele, fac diversiuni, răspīndesc ştiri false şi zvonuri simultan īn toată ţara (despre Coposu, de exemplu), fac rapoarte.

Roşca: Pentru cine?

Ţuţuianu: Pentru actuala conducere. Pentru viitorii patroni. Pentru stat.

Roşca: Dacă este adevărată această colaborare cu guvernul, cum va apare?

Ţuţuianu: Ca o nesinceritate, necredibilitate, o fraudă.

Busnea: Ca loialitate faţă de fostele structuri.

Bălan: Colaborare pentru unitate de interese.

Cioceanu: Teamă faţă de schimbare (partide, popor).

Roşca: O monstruozitate. E utilă azi?

Mīţă: Nu e utilă.

Ţuţuianu: E periculoasă pentru fiinţa neamului romānesc, dacă se continuă cu aceiaşi oameni.

Mancaş: Serviciile sunt o necesitate.

Roşca: Cu aceiaşi oameni?

Mancaş: De la caz la caz.

Ţuţuianu:Desfiinţată complet ca formă şi fond.

Dobīndă: Aşa este.

Roşca: Dar miliţia?

Chirilă: Nu-şi īndeplineşte scopul.

Dobīndă: Dirijat.

Chirilă: E īn degringoladă.

Busnea: Rezultă din implicarea lor.

Ţuţuianu: Īncearcă să-şi facă datoria dar cu timiditate (resentimente) şi pentru a lăsa să se īnţeleagă că n-au fost aparat de represiune ci li s-a impus.

Melnic: Just.

Roşca: Există tendinţa de a scuti miliţia de marea ei vinovăţie. Au abuzat mai tare ca securitatea.

Busnea: Proces al persoanelor se face, trebuie al sistemului.

Cioceanu: Erau torţionarii securităţii.

Dobīndă: Impactul lor psihologic era mult mai mare . Terorism.

Mancaş: De exemplu la ţară.

Busnea: Poate erau numai pentru triere.

Roşca: Cine trebuie să apere ordinea şi stabilitatea īn interimat?

Ţuţuianu: Poliţia īn genere şi armata să ajute pentru fapte foarte grave.

Mīţă: Īn toate procesele sociale şi economice trebuie doar poliţia.

Roşca: Armata pentru toate aspectele, miliţia nu are credibilitate.

Pop: Nu e un punct de vedere realist.

Mīţă: Există deosebiri īntre locuri din ţară. Dincolo de aspectele politice, problemele de drept comun cer un corp specializat.

Busnea: Căutăm alţi mercenari, folosindu-i pe cei vechi īn interimat.

Ţuţuianu: Trebuie selecţie.

Roşca: Cum?

Ţuţuianu: Comisie specială  de cercetare a abuzurilor, recurs la justiţie īntr-un stat de drept.

Cioceanu: Dacă nu, trebuie sugerat celor curaţi să se disocieze de colegii lor abuzivi. Au fost şi oameni de treabă.

Busnea: Dar cum?

Chirilă: Să liberalizăm justiţia īncīt să-i poată controla.

Roşca: De ce au fost eliberaţi īn Romānia cei 18000 de deţinuţi?

Mīţă: Pentru binele şi fericirea poporului.

Ţuţuianu: Pentru ca cei cīţiva nevinovaţi să fie eliberaţi şi pentru popularitate pentru guvern.

Chirilă: Cred la fel (şi Bălan, Dobīndă).

Roşca: Pentru ca să devină evident că avem nevoie de ei.

Bălan: OK

Mīţă: Nici nu se poate găsi o explicaţie mai plauzibilă (rezonabil㠖 Ţuţuianu).

Roşca: Īn plus, ei reprezintă un corp utilizat  īn represiune. Pot fi folosiţi īmpotriva indezirabililor (răngile din 18 februarie).

Mancaş: O mare gafă. Nu o intenţie. Dacă gīndea guvernul aşa, era greşit pentru că cei 18 000 nu sunt uşor de manipulat. 18000 de delicvenţi pot fi oricum organizaţi şi contra. Pentru o părere exactă ar trebui ştiut cīţi s-au īntors.

Roşca: Dacă īi interesa ţara, nu puterea. Care e totuşi explicaţia pozitivă?

Ţuţuianu: Umanitară.

Mancaş:  Nu au nevoie de ajutorul lor, dar dacă există o intenţie obscură, aparţine subteranei.

Bălan: Totuşi, supără similitudinea cu Ceauşescu.

Mīţă: Regimul are nevoie de diverse tipuri de acţiuni (a n-a forţă).

Roşca: Justiţia?

Busnea: Se autoreglează prin legile pe care le respectă.

Ţuţuianu: Prin īndepărtarea acelor  elemente dovedite compromise şi prin īncadrarea clară  īn autonomia justiţiei ( nesubordonarea puterii politice).

Popescu: Toţi criminalii de la Timişoara aveau facultatea de drept…

Chirilă: Ideea de a se autoselecta (mai curīnd).

Cioceanu: Prima putere eliberabilă. Judecătorii au greşit cel mai tare. Procurorii.

Busnea: Punīnd sub semnul īndoielii poliţia, securitatea, justiţia, se destramă un sistem…. Ce punem īn loc? Ce rămīne valabil?

Roşca: De exemplu, de utilizat avocaţi, jurisconsulţi.

Mancaş: Procedeul nu e nou. Vezi epurările de după război. Se rezolvă treptat pornind de la cei compromişi.

Roşca: Īn Neamţ nu a īnceput nici un proces īmpotriva abuzurilor.

Mancaş: Dacă n-a reclamat nimic nimeni?

Dobīndă: Īn RDG s-au făcut comisii cetăţeneşti .

Mancaş: Are īnsă un defect, lipsa de profesionalitate (exemplu transferurile ilegale la noi – de o lună nu pot dovedi ilegalităţile – profesionişti necesari).

Ţuţuianu: bine că sunt şi nepătaţi…

Busnea: Are vre-un civil conştiinţa morală de acuza… Toţi s-au pătat ( de aceea nu există reclamanţi, pentru a nu se afla micile lor abateri de la lege). Nu trebuie demolat individul, e īnlocuibil cu un altul, ci sistemul ! (legile cadru).

Ţuţuianu: Sistemul trebuie desfiinţat.

Roşca: Sistemul e format din oamenii lui.

Ţuţuianu: Ei sunt recuperabili. Vezi exemplul aparatului de represiune īn revoluţie. Sunt sub comandă.

Mancaş: Principiul din 1948 „Ţară nouă, oameni noi” e actual, dar nu „omul nou” ci profesionişti oneşti.

Roşca: Foştii profesionişti pot să se schimbe?

Ţuţuianu: Nu, le e īn sīnge.

Roşca: Toţi īnlăturaţi şi alţii!

Mancaş: Principiul comunist sacru : lupta īmpotriva  unei categorii de oameni. A nu-l repeta.

Roşca: Dar cei tineri, de ce nu ar putea fi folosiţi?

Mancaş: Colectivităţile nu au ştiut să-şi impună punctul de vedere.  Porniţi de la prezumţia de vinovăţie ?!

Roşca: Cred firească această prezumţie.

Mancaş: Nu trebuie să lucraţi cu categorii. De exemplu unii vor să aşeze īn bloc toţi membrii PCR pentru vina de a fi acceptat. A accepta un regim tiranic fără a face nedreptăţi, e o vină mai mică decīt aceea de a fi judecător. Judecătorii care au īncălcat legea, sunt de condamnat. Om cu om.

Roşca: Majoritatea au fost vinovaţi. Pare mai logic să dovedească cine nu e vinovat.

Mancaş: Există şi alte categorii (īnvăţători, preoţi). Īntr-o societate intră īn discuţie. Vinovăţia este gradată şi din alte categorii unii īncearcă să micşoreze răul.

Roşca: O minoritate ar trebui să condamne o majoritate…!

Mancaş: Dramatic, dar nu fatal, exorcism (de exemplu ,ce facem noi aici).

Ţuţuianu: Vinovăţia fiind gradată, trebuie pornit treptat  de sus īn jos.

Mancaş: Suntem īn situaţia poporului germen la 1944: marii vinovaţi au plătit iar īn 2 generaţii, populaţia s-a reabilitat.

Roşca: Dar SS…au fost lăsaţi īn poliţie?

Mīţă: Mulţi prizonieri au revenit ca oameni de afaceri, etc.

Busnea: Nimeni nu susţine  rămīnă profesionişti īn poziţie şi trebuie īnlocuiţi azi.

Mancaş: S-au făcut declaraţii. Ministerul apărării a recrutat cadre şi le pregăteşte.

Busnea: Jurişti foarte tineri există.

Ţuţuianu: Ideea că s-ar prăbuşi ţara fără ei e falsă!

Roşca: Aşa-zisa lor experienţă e antiexperienţă… De exemplu, juriştii sunt antipregătiţi.

Mīţă: Magistraţii nici nu s-au mai instruit… Ideologia era de faţadă.

Roşca: Nu este remanenţa  „profesionismului” (antiprofesionism, pentru noua societate) o frīnă pentru schimbare?

Ţuţuianu: O frīnă. Mulţimea acestor profesionişti īntr-o nouă orientare.

Busnea: Demolăm rezultatul sau filtrul care-i sorta?

Mancaş: De la vremurile noi m-aş aştepta să opereze cu individul şi nu īn bloc.

Cioceanu: Profesioniştii trebuie să fie doar un instrument.

Mīţă: Structurile nu pot influenţa profesioniştii şi cadrul legal ci invers.

Bălan: Structura poate şi influenţa efectiv profesioniştii. Asta ar fi şansa.

Brăilescu:  Aparatul de represiune e baza sistemului.

Roşca: Este o cauzăefect.

Roşca: Īn această problemă, cum vedeţi tratarea ei? Victimele, de exemplu, au dreptul?

Dobīndă: Au dreptul să creară condamnarea torţionarilor.

Roşca: Dar dacă societatea se orientează spre o altă tactică?

Bălan: Nu mai e de bună credinţă. Nu are ca obiectiv dreptatea. O societate nouă nu poate porni cu compromisuri fundamentale de start.

Brăilescu: Drepturile omului să primeze. Legea e una.

Roşca: Cum vedeţi abrogarea legii cu care au condamnat la moarte nevinovaţi īn chiar clipa īn care se punea problema pedepsirii lor?Da că nu a fost o expresie a compromisului semnalat.

Bălan: Probabil că vinovaţii ar trebui judecaţi şi pedepsiţi după legile lor.

Brăilescu: Nu avem dreptul la a lua viaţă (am semăna cu ei).

Dobīndă: Īl mai şi absolvi de ispăşirea lungă…

Roşca: Dar cine vă asigură că vinovaţii prizonieri, cīt timp colegii lor liberi nu sunt selectaţi, cīt timp structura represivă n-a fost complet īnlăturată, nu pot scăpa cu urmări incalculabile.

Dobīndă: Īn mafie, naşul poate conduce şi din īnchisoare.

Roşca: Vezi procesul Timişoarei şi situaţia condamnărilor pentru participarea criminală īmpotriva revoluţiei. Ori pedeapsa cu moartea a celor prinşi, ori dezafectarea totală a securităţii! Pentru apărare!Pentru mine pericolul public numărul 1 īl reprezintă azi aceşti „apărători ai ordinii”.