In trenul catre Bucuresti ne-a cuprins o stare ciudata de entuziasm. Poate pentru ca scapasem tensiunii. Poate pentru ca evadam dintr-un oras care ne exasperase. Poate pentru ca ne indreptam catre Piata Universitatii. Poate de oboseala si foame... Eram foarte marcati de cele intimplate, dar in final multumiti de demonstratia care a rezultat. Ne gindeam ca reprimarea actiunii noastre (ingrosind dosarul actiunilor de intimidare a opozitiei din Neamt) si clarificarile de la primarie ne vor permite sa explicam mai bine de ce alegerile sint o farsa ! Am hotarit sa facem tot posibilul pentru a alerta liderii opozitiei asupra adevaratei stari a lucrurilor. Aveam suficente motive sa credem ca reprezentantii lor locali (din diverse motive ) nu ii informeaza corect si le intretin un optimism periculos. Doream sa ii determinam sa iasa din pseudocampania electorala si sa denunte manevrele puterii. In viziunea noastra, alegerile trebuiau sa aiba loc numai dupa asigurarea citorva garantii de eliberare a opiniei publice (presa, televiziune, securitate, administratie). Altfel, ele pregateau legitimarea "democratica" a comunistilor. Pe de alta parte, speram ca mitingul din Piata Universitatii sa continue tot mai masiv, tot mai lucid, tot mai hotarit si mai coerent, intrerupind alunecarea tarii spre catastrofa. Speram ca tot mai multi sa realizeze pericolul Restauratiei si sa se adauge mitingului. Ne propusesem sa pledam impotriva "apolitismului" pe care unii lideri din piata il profesau, si sa-i convingem sa ceara aminarea alegerilor pina la protejarea electoratului de sechelele, agentii si toxinele insidioase ale securicomunismului, pentru garantarea unei adevarate campanii, a unei sanse reale de schimbare. Am redactat o platforma, in numele careia urma sa ne adaugam la miting. E un apel - explicatie. Il voi reda aici aproape integral, desi repeta lucruri pe care le-am mai spus, pentru ca a fost documentul nostru programatic, baza actiunilor noastre :

(...) Lipsa focului revolutionar capabil sa dezintegreze plasa relatiilor sociale dereglate mentine in captivitate dubla (exterioara si interioara) victima-vinovata a sinistrului lagar romanesc. Astfel se explica situatia absolut paradoxala existenta la ora actuala in Moldova, ramasa prizoniera reflexului de frica si supunere neconditionata fata de orice autoritate sau opinie majoritara. Spre indignarea noastra, conducerea interimara a tarii a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a exploata capitalul dereglarii, pe care cura de intoxicare practicata de ideologii zisi "comunisti" au produs-o. (...) S-a reusit, prin intermediul televiziunii, ramasa acelasi instrument de hipnoza colectiva, la dispozitia puterii, sa fie amagiti cei fara discernamint, convinsi ca datoreaza imbunatatirea vietii, acelor persoane care au anuntat-o pe ecran. Astfel si-au asigurat simpatia generala, furind, cu buna stiinta si rea intentie, fructul revolutiei din miinile celor care au facut-o cu adevarat. (...) Asistam cu tristete la alcatuirea Monstruosei Coalitii Impotriva Revolutiei, pact inadmisibil intre vinovati si acele victime care nu s-au eliberat. Rezultatul activitatii subversive a grupului conducator este dezastruos. Intr-o psihoza inspaimintatoare, masa inconstienta este ferm decisa sa-si apere noii stapini (venerindu-i ca noi idoli) de orice incercare de opozitie, considerata ca o ilegalitate, o crima, o nerusinare, o tradare, o nebunie. Acesta este surogatul de democratie intretinut in mentalitatea colectiva, care va genera o performanta unica in Europa de Est : o revolutie anticomunista soldata cu un parlament neocomunist ales democratic ! (...) Izbindu-se de zidul de obtuzitati pe care detinatorii puterii provizorii stiu sa-l construiasca in suflete, folosind caramizile intolerantei si ale complexelor fabricate anterior de aceiasi specialisti, fortele clarvazatoare ale natiunii au recurs la mijloce disperate pentru a putea continua revolutia. Greva foamei publica, pe care semnatarii acestui apel au declansat-o in orasul Piatra Neamt, in semn de solidaritate cu actiunile purtatorilor legitimi ai tortei revolutionare (iesiti in strada pentru a-si apara idealurile si acuzati de huliganism), a fost intimpinata cu suspiciune, intoleranta, ura si violenta, de catre multi concetateni ai orasului nostru. Am avut o noua dovada a realitatii mai sus semnalate. O localitate in care este posibil ca un om care face greva foamei, in semn de solidaritate, sa fie victima a unui semenea tratament, nu poate fi expusa unei experiente electorale, fara a face prin aceasta un act de nedreptate sociala, pe care il numim "incalcarea abuziva a dreptului la convalescenta". Avind in vedere toate acestea :

1) Cerem punerea in discutie a legitimitatii tuturor actelor celor ce si-au asumat in aceasta perioada interimara dreptul de a decide in numele poporului roman.

2) Cerem dizolvarea structurii actuale a puterii proviorii, care a adus tara intr-o situatie intolerabila.

3) Cerem preluarea interimara a conducerii societatii romanesti de catre persoane care sa statisfaca toate exigentele unei asemenea responsabilitti (morale, intelectuale, profesionale si politice). In acest sens, punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara este o prima garantie.

4) CEREM AMINAREA ALEGERILOR PINA LA O DATA CIND EFORTURILE CONSECVENTE DE INFORMARE A CORPULUI ELECTORAL ISI VOR FI DOVEDIT EFICACITATEA.

5) Cerem tuturor partidelor politice sa dea dovada de patriotism, iesind din cursa electorala, facind cartel cu cetatenii insetati de dreptate.

6) Cerem forurilor internationale sa ia act de declararea statutului de dizidenta atit fata de puterea politica actuala, cit si fata de virtualele structuri politice care vor rezulta din alegeri, daca vor avea loc in aceste conditii, pe care semnatarii acestui apel le considera improprii.

Nucleul de initiativa format din membrii Asociatiei Dialog Piatra-Neamt aflati in greva foamei : Veronica Andone - medic, Ioan Balan - arhitect, Radu Dobinda -somer, Jean Olteanu - muncitor, pensionar de invaliditaten, Petru Popovici - profesor, Ioan Rosca - inginer, matematician.

Apelul a fost inminat mai multor ziare. A fost publicat integral doar de Dreptatea (pe 11 mai). Citeva extrase, impreuna cu o relatare a scenelor de la Piatra Neamt au aparut in revista 22 (17 mai). L-am inminat mai multor partide de opozitie si l-am expus asociatiilor implicate in miting. Si, cel mai important, l-am citit din balconul Pietei Universitatii, pe 4 mai, anuntind implicarea noastra in miting, in numele lui. Si piata a dat raspunsul cel mai apropiat de sperantele noastre. Indelungi aclamatii ne-au salutat apelul. Nu stiu insa daca toti cei care si-au manifestat simpatia si solidaritatea fata de situatia noastra, ne-au si inteles...

Erau parca si mai multi decit cu citeva zile in urma, cind ne cerusera "iesiti in strada !". Si pareau mai indirjiti, mai hotariti. Inclestarea cu puterea se prelungea, se adincea, se radicaliza. Se adaugasera mitingului multi oameni din provincie, veniti, ca si noi, sa taiasca intr-o "zona libera de comunism", imposibila in orasele lor. In multe locuri din tara se intimplasera (si aveau sa se mai intimple ) evenimente de acelasi fel cu cele de la Piatra Neamt. Scenariul era acelasi : in clipa in care sustintorii Pietei incepeau mitinguri undeva, in provincie, pentru a-si manifesta public solidaritatea cu revolutia si cu Piata Universitatii, erau asaltati de "oameni de bine" care ii hartuiau un timp si apoi ii atacau distrugator. Noi scapasem inca ieftin. Altii au fost mai putin norocosi (distrugerea aparaturii, batai, atacuri ale politiei, sfisieri cu cutitul, lovituri cu bite...). Asa au fost "tratate" mitingurile din Sibiu, Craiova, Iasi, Galati, Constanta, Brasov, Ploiesti, Buzau, Cluj, Arad etc. Prea usor s-au uitat aceste reprimari "de catre populatia vigilenta" care au prefigurat reprimarea de la Bucuresti. Daca li s-ar fi dat atentia cuvenita, nu s-ar mai fi vorbit de "mineriada" pina la estomparea problemei de fond : inabusirea revolutiei prin declansarea unei contrarevolutii la nivelul intregii tari ! Pe noi (si pe altii) nu minerii ne-au atacat, ci concetatenii nostri teleghidati de provocatorii securitatii. Daca n-ar fi venit "minerii" la Bucuresti, ar fi venit "moldovenii", sau altii...

O parte dintre cei hartuiti in orasele lor au venit la Bucuresti pentru a-si continua protestul. Piata devenise un creuzet de anticomunism national. Din pacate, majoritatea liderilor asociatiilor din provincie, au urcat din Piata in balcon, doar pentru a vorbi publicului. Nu au incercat (sau nu au reusit) sa se implice in organizarea mitingului, sa intre in dezbaterea care opunea liderii asociatiilor bucurestene implicate (eu am observat in sedintele de strategie a mitingului intre 6- 19 mai doar pe cei de la Constanta si Timisoara). Participarea lor ar fi sporit reprezentativitatea si realismul, si poate ar fi contribuit la depasirea veleitatilor si certurilor sterile. E adevarat ca era greu sa te strecori intre "organizatori". Se fereau de iscoade, se fereau de rivali. A trebuit sa fac apel la multa incapatinare ca sa fiu tolerat, in numele activitatii asociatiei noastre. Fara insa a mi se da prea multa atentie si a avea cine stie ce influenta, ca musafir de Piatra Neamt... Eu insa, ma consideram absolut legitim acolo. In orice caz "Piata Universitatii" a fost focarul unei manifestatii nationale. Nu a apartinut unor asociatii, unor grupari politice, unor persoane, unei generatii, unei paturi sociale, sau unui oras.Mare pacat ca unii au revendicat atunci un monopol, sau il revendica azi retroactiv.

Sint frecvente reducerile ca : "mitingul studentilor" sau confruntarea dintre "studenti si mineri", in loc de anticomunisti contra securicomunisti... Aceasata mistificare a fost probabil intretinuta de presa democratica, in dorinta de a se para acuzatia de "huliganism" sau "partinitate politica". Vad ca in strainatate e destul de raspindita imaginea falsa a unei manifestatii studentesti. Studentii nu reprezentau o patura mai semnificativa (nici numeric, nici calitativ). Poate ca, dintre tineri, predominau chiar elevii... Erau oameni de toate virstele si profesiile acolo. Membri ai diverselor partide sau asociatii, sau independenti. Indoielnica e si insistenta pe "fenomenul Piata Universitatii", ca si cum episoadele din 26 decembrie, 12 ianuarie, 28-29 ianuarie, 12-19 februarie, si in general sirul neintrerupt al miscarilor de strada, care s-au prelungit in tot anul 1990, nu ar fi reprezentat acelasi fenomen : incercarea de rasturnare reala a comunismului.

Un grup de aproape 40 de persoane incepuse o greva a foamei in piata. Asta arata cit de raspindita era frustrarea. Ne-am alaturat acestui grup. Erau oameni foarte variati, uniti de o anume intransigenta si disperare. Ne-am asezat cu totii sub balconul universitatii. Atmosfera incendiara si camaradereasca facea ca timpul sa treaca mai usor. Altfel, anumite fenomene se repetau : refuzul Crucii Rosii romanesti de a veghea greva foamei, apostrofarile unor trecatori etc. Insa "oamenii de bine" nu aveau curajul sa ne atace acolo. Erau in minoritate. Dar privirile lor, incarcate de o formidabila ura, spuneau mult depre ce le-ar fi placut sa ne poata face. Era cald. Ne simteam mai slabiti. Ziua a trecut totusi ca un fel de betie.

Seara, incurajati de reactia Pietei la citirea Apelului nostru, am incrcat sa ne explicam punctul de vedere liderilor care discutau chestiuni de strategie si sa-i determinam la a ne sustine revendicarile, in primul rind denuntarea alegerilor. In continuare nu eram crezuti ca la Piatra Neamt (si, deduceam noi, probabil in multe alte parti ) "e chiar asa de grav". Liderii erau de altfel foarte tensionati, excitati si obositi. Se concentrau pentru a pregati dialogul televizat, pe care il concedase, in sfirsit,puterea. Noi nu credeam in dialogul cu puterea. Ne parea mai important sa se incerce un dialog cu tara. Si sa se continue bararea strazii in directia bararii alegerilor.

Auzindu-ne lamentarile, citiva membri ai asociatiei timisorene "Forumul revolutiei din decembrie 1989" au intervenit cu o propunere : "Daca vreti, venim cu voi inapoi la Piatra Neamt sa le explicam oameilor ce s-a intimplat la Timisoara si de ce sintem azi siliti sa sarim in apararea revolutiei." "Or sa va manince de vii !" - le-am spus. "Nu se poate, sintem chiar dintre cei care au inceput rascoala pe 16 decembrie... Oamenii nu sint informati si nu au incredere, dar prezenta si revelatiile noastre ii vor zgudui..." Zis si facut. In aceeasi seara, grupul grevistilor foamei, insotiti de trei dintre timisorenii ce pornisera revolutia, a plecat din nou spre Piatra Neamt... Stiam ca reaparitia noastra va pune gaz pe foc, ca va irita teribil. Dar tocmai asta ne-a decis. Sincer sa fiu teribil ce doream sa le aratam Tovarasilor ca nu ne-am intimidat, ca nu ne este frica (desi ne era)... Am gasit cu totii ce am cautat...

(va urma)