La sfirsitul lunii februarie 1990, a fost infiintata asociatia "Dialog Piatra Neamt". Am fost fondatorul, si presedintele ei timp de doi ani. In primavara lui 1990 asociatia a avut circa 100 de membri, cam 50 participind continuu la actiuni, cam 20 participind continuu la organizarea lor.

Scopul : sensibilizarea populatiei din Piatra Neamt fata de pericolul raminerii la putere a Securicomunismului. Aceasta insemna :

- sa relevi si sa analizezi grozavia pe care o traiesem (fapte, mecanisme, urmari, responsabilitati); sa gasesti marturii; sa repari ofense ; sa mingii suferinte; sa recuperezi adevaruri; sa tragi invataminte.

- sa reperezi pozitia si strategia actuala a autorilor genocidului comunist,a membrilor Mafiei Represive, dincolo de camuflajul in spatele caruia luptau pentru a stinge revolta ce izbucnise in Decembrie..

- sa gasesti o metoda de a scapa de sub tutela lor, si de a evita ca in numele "privatizarii" sa converteasca puterea represiva in putere economica, cu pretul continuarii dominarii si sufocarii oamenilor cinstiti din Romania.

Orasul Piatra Neamt, ca probabil multe orase de provincie, a fost trecut pe linga revolutie, cu multa indeminare... si tact.

Aparentele au fost salvate, unii s-au putut defula zile intregi strigind "Jos Comunismul !", in fata cladirii parasite a Comitetului Judetean de Partid.

Au fost ceva tensiuni, legate de muntele de zvonuri despre teroristi si de o anume teama de tiganii locali, porniti pe jaf. Din fericire oamenii legii (Militia si Securitatea) au venit sa apere revolutia si tinara democratie...

Citiva "alesi" din multimea de gura casca au preluat conducerea administrativa. Asa ca oamenii s-au agitat revolutionar si apoi au plecat acasa.

Dupa aceea... nimic. Ne-am pomenit brusc liberi si singuri.... Intregul aparat represiv al regimului comunist a disparut instantaneu ca un vis urit. Nu mai erau in jur decit oameni de bine. Desigur, nici un moment, nimeni, nu a ajuns in buncarul Securitatii, sau in posesia vreunei file de arhiva comunista, sau din lista cu informatori. Dar oamenii nu au facut caz de asta. Li s-a spus ca raul s-a autodesfiintat, ca securitatea s-a autodezarmat, ca tovarasii s-au convertit la democratie. Ce noroc ! Ce minune !

Au mai fost apoi ceva debarcari ale unor tovarasi directori, prin intreprinderi. Ele insa au fost dezamorsate (guvernul Roman le-a interzis prin decret la un moment dat). O priceputa rotatie a cadrelor a adus Tovarasi proaspeti dar experimentati, in multe locuri.

Si cam atit. Oamenii s-au repezit la televizor, de unde au consumat si revolutia si continuarea ei. S-a bagat salam si pui ieftin. Tinarul FSN a distribuit ajutoare.

In acest climat pasnic, dulce, zvircolirile de la Timisoara si Bucuresti stirneau mirarea si nemultumirea observatorului nemtean, care se eliberase... fara violenta ! Cine sint huliganii care fac scandal si ce vor ? Sau mai exact, cine oare ii plateste sa strice pacea si cheful poporului ?

La cozi oameni de bine si bine informati explicau tuturor situatia :

- forte antirevolutionare vor sa destabilizeze Frontul care lupta sa apere cuceririle revolutiei,

- trintorii fac orice ca sa nu mai mearga la munca; multi sint platiti in dolari sa manifesteze prin Bucuresti; de altfel majoritatea sint tigani

- studentilor le-au intrat in cap gargauni si vor sa-si huiduiasca parintii, vor sa impuna dictatura intelectualilor

- se intorc mosierii satui dar lacomi, plini de dispret pentru cei ce n-au mincat decit salam cu soia,

- partidele istorice incearca sa ajunga din nou la putere, pe care poporul le-a smuls-o acum 50 de ani pentru ca isi bateau joc de Romania (ce-au facut de exemplu la Grivita, sau la Flaminzi)

- dusmaii lui Iliescu au vindut deja strainilor halci din Romania, si de aia vor sa-l dea la o parte

- Coposu dupa zeci de ani de huzur la Paris, vrea sa bage toti membrii de partid in puscarie, etc etc etc

In ceea ce priveste originea acestor zvonuri, care se propagau in intreaga Romanie in mod absolut coerent si fulgerator, nu vreau decit sa reamintesc ca, dupa Pacepa, aveam peste 3.000.000 de informatori. Chiar dindu-i la o parte pe cei ce s-au lepadat (probabil multi), dupa decembrie, ramin citeva mii de raspindaci la scara Piatra Neamtului. Suficient pentru a alimenta toate cozile si intreprinderile cu "noutati" si "opinii".

Cel care ar fi aratat totusi neincredere in fata unor adevaruri rostite de atitia oameni de bine, avea doua modalitati sa le confirme veridicitatea.

Mai intii televiziunea. Eliberata cu atita jertfa, autoritate si simbol al revolutiei (de fapt pentru pietrean - sigura ei manifestare).

Televiziunea era in acel moment sursa de referinta. Si acolo in portii bine dozate, zvonurile se confirmau, se precizau, se completau. Se vedea ca Securitatea s-a desfiintat. Se vedea ca unii dintre Tovarasii cei mai capabili si cu experienta, care l-au urit si l-au rasturnat pe Ceausescu, vor binele tarii. Se vedea negru pe alb cum se agita la Bucuresti agentii destabilizatori si cum sa chinuie saracul Iliescu sa le faca fata, acceptindu-le excesele pentru a respecta democratia. "E prea de treaba, astia merita impuscati !". E adevarat ca uneori, stirile cele mai tari (date la ore de virf) despre porcariile facute de partidele istorice si golanii platiti din strada erau dezmintite peste citeva zile (in emisiuni de dimineata) ca "erori". Dar putini dintre cei ce primisera otrava vedeau dezmintirea. Savant dozaj : exact cit sa fie salvate si aparentele de impartialitate !

Apoi presa. Care confirma pe deplin ceea ce se zvonea si se vedea la televiziune. Mai intii Adevarul, apoi Azi,si dupa un timp Romania Mare. Asta citeau pietrenii. Altceva nu intra in oras. Cele citeva exemplare din Romania Libera sau Dreptatea care spargeau blocada erau cumparate de... membrii opozitiei. Nu am reusit sa descoperim cum functiona filtrul ce a facut ca luni intregi sa nu ajunga masiv in Piatra Neamt decit presa puterii. Se pare ca baloturile toxice (Romania Libera etc) erau stopate in gara din Bacau. In orice caz, singura firma de distributie (aparuta ca prin farmec) era in miinile unui grup tenebros.

In ceea ce priveste presa locala ("Ceahlaul"), ea era asigurata de aceiasi vajnici descriptori ai cuceririlor socialismului care ne otravisera atitia ani. Acesti condeieri raspopiti, cu limba lor de lemn, cu inteleapta lor prudenta, cu dubioasele lor complicitati, alimentau opinia publica locala. Si confirmau in general tabloul pictat in Adevarul. Incercarile de a publica in aceasta oficina articole neconvenable doctrinei puterii s-au lovit de o dirza rezistenta. La fel si acelea de a edita un nou ziar. In clasica traditie tovaraseasca, tipografii erau ultimul zid, interzicind publicarea a tot ceea ce considerau antipopular !

Proaspat iesit din cura de zeci de ani de educatie tovaraseasca, bombardat consecvent si unilateral de zvonuri, de televiziune, si de presa proguvernamentala, cetateanul pietrean, prizonier al dezinformarii crase, isi forma opinia privind actualitatea politica.

Impotriva dezinformarii multilaterale, noi am luptat cu :

- citeva manifeste explicind realitatea - aprope ilizibile, scoase unul cite unul pe un batrin "ghestender" fara tus

- citeva articole scapate in presa locala

- citeva colocvii, conferinte si sedinte de dialog - la care au venit familia si prietenii nostri

- un miting si un mars de comemorare a eroismului de la Timisoara si de protest pentru tradarea revolutiei (25 martie 1990) - la care s-a uitat lumea ca la urs, aproape distrindu-se (ulterior aveam sa scapam mult mai scump)

- citeva incercari de implicare in actiuni justitiare (oameni nedreptatiti, abuzuri administrative, furturi oficiale, sindicate deviate etc) - care s-au dezumflat penibil in fata rea-vointei lunecoase sau sfidatoare a "factorilor de raspundere"

Eram singura organizatie locala cu activitate antisecurista, destabilizatoare... Nu am reusit, prin agitatia noastra neputincioasa, decit sa creem o impresie de liberalism : "Vezi domnule, asta e democratia, pot toti nebunii sa tipe ce vor !". Fie-mi iertata autoironia... !

In acest timp mijise in oras activitatea politica. Pe de o parte Frontul, care mostenise sediul (dar si interesele si resursele...) Comitetului Judetean de Partid. Transformat la 24 ianuarie din "organism apartinic revolutionar interimar" in "partidul salvarii nationale", FSN detinea abuziv toate pirghiile de actiune politica reala. Fara jena, el folosea fondurile publice pe care le gera ca administator in alimentarea campaniei sale electorale. In plus el conditiona numirile in pozitiile de conducere sau aprobarile unor afaceri dubioase de sustinerea intereselor sale. Intreaga garnitura a vechilor "sefi" il sprijinea din motive transparente. Noi complicitati luau nastere in jurul unor oase bine garnisite. Frontul cumpara populatia din banii care ii fusesera, sau ii erau in continuare excrocati. Posibilitatile sale de manevra, erau covirsitoare. Armata "raspindacilor" lucra opinia publica. Securitatea supraveghea opozitia.

Ce opuneau acestei masini, partidele "istorice" locale ? Citeva grupuri de amatori rasfirati in citeva partide.

O explicatie importanta pentru subtirimea rindurilor opozitiei a fost INTIMIDAREA. Nu apucasera PNTCD-ul si PNL-ul sa-si deschida "sediile", ca oamenii muncii revoltati au inceput vizitele de admonestare. Li s-a pus in vedere "criminalilor" ca nu vor fi tolerati cu porcariile lor mosieresti, ca vinzatorii de tara nu vor gasi intelegere in "orasul nostru curat". Cum respectivii nu s-au linistit si au continuat actiunile lor destabilizatoare (de exemplu punind afise anticomuniste sau vinzind ziarul Dreptatea), sediile au fost calcate in picioare in mai multe rinduri. PNL -ul a fost silit sa renoveze, PNT-ul sa ascunda pancarta cu numele. Activitatea a trecut intr-un fel de semiclandestinitate, cu intilniri furise, cu maxima discretie electorala (...!). S-a evitat iritarea populatiei (nici un singur miting electoral). S-a mers pe discoteca...

De altfel catre sfirsitul campaniei, sediul PNT era sau parea tot timpul inchis. Masura de prudenta.

In judet situatia a fost si mai dura. A te iti intr-un sat in numele "dusmanilor poporului" era un gest de mare risc.

In sfirsit, cei banuiti ca ar simpatiza cu "banditii" erau intimidati la locurile lor de munca. Intr-o zi,un intreag colectiv de cercetatori de la Savinesti, suspectat de ostilitate fata de Front si domnul Iliescu a fost blocat la iesirea din sectie de catre un grup masiv de muncitori hotariti. Nu li s-a dat voie sa plece acasa pina nu si-au pus toti in piept ecusoane pro-FSN...

In scurt timp aceasta hartuire, aparitia continua a unor indivizi foarte agresivi, privirile lor taioase (securoase chiar...) au sfirsit prin a taia cheful de activitate politica domnului doctor x, domnului profesor y, domnului inginer z.

Cum oamenii mai bine cotati (profesional, caci politic nu se punea problema) preferau sa "nu se amestece in politica", rindurile "opozitiei" erau formate din :

- visatori, insetati de frumusete si de dreptate, dar aerieni

- aventurieri excitati de confruntare

- victime revoltate ale regimului

- indivizi umblind dupa vreun posibil chilipir (pozitii etc)

- agenti strecurati pentru supraveghere, deviere si diversiune.

O lume pestrita, pitoreasca, frumoasa sau patetica, dar incapabila de sincronizare, lipsita de experienta si de mijloace de actiune, lipsita de sprijinul concetatenilor, izolata si neputincioasa.

Dar mai ales, extrem de redusa numeric. De fapt, doar un simbol. Cu titlu de exemplu, Partidul Social-Democrat Roman (reprezentanta locala a gruparii domnului Cunescu) avea trei membri. De tot ! Partidul National Taranesc sustinea ca are 20000 de membri in judet. Cind m-am aliat cu ei si le-am cerut realitatea, au recunoscut ca nu sint decit 2000. Dar verificind, am gasit doar 200 de inscrieri. Si nu veneau decit vreo 20... Aceeasi situatie la celelalte "filiale de partid"... !

De aceea ma stupefiaza comentariul : "Opozitia a fost de vina !". Care opozitie ? Eu nu zic ca a fost sublima, ci doar ca a lipsit cu desavirsire... Vina a fost a celor ce nu au intarit-o. Caci nu vad ce s-ar putea reprosa pumnului de entuziasti care au fost siliti sa o simuleze. Decit doar ca nu au avut curajul sa faca public adevarul slabiciunii lor.

(va urma)