La fel au fost tratate si alte "indrazneli electorale" ale opozitiei, de exemplu ale celor doi contracandidati pe care i-a propus ca alternativa pentru Ion Iliescu. Domnul Cimpeanu a fost salvat in extremis dintr-o sala din Galati, in care a navalit multimea "revoltata"... Domnul Ratiu a fost condus cu oua prin Buzau... Dar nimic nu putea stavili apetitul electoral al acestor doi domni (altfel respectabili), carora le-a luat foarte mult timp sa inteleaga realitatea romaneasca, sau macar sa inteleaga ca nu o inteleg. Despre contactul meu cu domnul Cimpeanu - am mai povestit. Despre cel cu domnul Ratiu, voi reveni alta data.
Venisera de afara, dupa un exil indelungat, straini cu totul de atmosfera "salamului cu soia" si profesau un politicianism "evoluat", probabil standard in locul unde il invatasera, dar greu de exportat in locul unde voiau sa-l aplice. Domnul Cimpeanu pescuia (cu prestanta) in apele tulburi ale compromisului cu Iliescu si Reteaua din spatele lui, propovaduia candidatura separata a partidelor de opozitie si se impotrivea incercarilor de unificare sau de iesire in bloc din alegeri. Profesa "pragmatismul" politic clasic, fara a se sinchisi nici un pic ca tara trecea printr-un moment cu totul special, care reclama o abordare de criza a politicului. Nu i se parea necesar sa ia in consideratie starea de gratie sau de disperare, neintelegind-o. Se simtea vizibil bine in oficina de diversiune si legitimare numita CPUN - pe care reusea s-o confunde cu un adevarat parlament interimar.
Domnul Ratiu, un om cu farmec, vesnic surizator (chiar atunci cind nu era de loc cazul), era hotarit sa faca o lectie de bune maniere si toleranta cu orice pret (si pretul pe care nu-l sesiza, era ca facea deseori jocul Tovarasilor, salvind aparentele). Urma sa declare de exemplu ca toate partidele ii par legitime (inclusiv PCR-ul, a carei duhoare otravitoare se vede ca n-o respirase suficent !). Cocheta (dis)gratios cu cei mai odiosi mercenari ai regimului, in diverse sindrofii publice (receptii, etc). Ca nu avea de loc "nas" pentru reperarea Tovarasilor, o dovedeau si persoanele care ii dadeau tircoale sau pe care le-a angajat, tineri cu ochi mai mult sau mai putin albastri, care mie imi miroseau a securisti de la o posta...
Ambii domni (prin sustinatorii lor din CPUN) ii concedau cu eleganta domnului Iliescu renuntarea la restrictia ca un candidat sa nu fi fost activist PCR, propusa pentru legea electorala - ca reflectare a marii miscari pentru Proclamatia de la Timisoara. In schimb, cu sportivitate, soldatii lui Iliescu din CPUN- renuntau la restrictia ca un candidat sa fi fost prezent in tara in ultimii cinci ani... Ce balet.. ! Ce tertipuri... ! Ce tirguri...! Nu pot concede ca ar fi fost facute in numele adevaratei opozitii din Romania !
Tovarasul Iliescu a putut sa-si camufleze neobrazarea, si nevoia de putere pentru protejarea Retelei, aratind cu degetul necontenit catre contracandidatii lui, carora pe fata le zimbea plin de intelegere colegiala, iar pe dedesubt le pregatea (prin reteaua de dezinformare) o cumplita reclama defaimatoare. Multi erau convinsi ca "bietul Iliescu" ramine in cursa doar pentru ca tara sa nu cada in miinile celor doi "sacali batrini, tradatori de neam si avizi de bogatie si putere". Cind de fapt... era singurul candidat ! Din pacate, ceilalti au preferat sa alerge pe tusa, salvind aparentele de competitie reala, decit sa-l lase singur pe cel dinainte ales !
Nu e asadar de mirare ca reprezentantii Aliantei Nationale pentru Proclamatia de la Timisoara au incercat sa intre in contact cu cei doi contracandidati la presedintie (ca si cu domnul Iliescu de altfel), si sa-i determine pe toti sa se retraga din alegeri. Nu stiu cui a apartinut aceasta initiativa. Si nici nu-mi amintesc exact expunerea de motive pe care stiu ca nu o aprobam integral (se vorbea - cred - de scutirea societatii romanesti de o confruntare traumatizanta, pentru care populatia nu era cu adevarat pregatita, si care provoca o invrajbire amenintatoare, dar nu erau denuntate explicit manevrele "electorale"). Era vorba de o incercare de a-l da de gol pe Iliescu, a-i dezamorsa unul dintre tertipuri, a dezvalui falsul "dezinteresului" sau pentru putere, la care chipurile... se resmna pentru a salva tara. Se spera ca declaratiile celorlati doi, ca sint dispusi sa se retraga din alegeri, vor contrasta cu previzibilul sau refuz, pe care il vor pune intr-o lumina clarificatoare.
Aflind de aceasta initiativa, un pas in directia pe care o promovam (eu ii doream chiar retrasi in semn de protest), m-am adaugat (neinvitat) delegatiei Aliantei, in jur de 8-9 mai. Atunci cind mi s-a atras atentia (just) ca nu eram mandatat (ca ceilalti 7 membri : George Serban, Dorel Mihit, Vasile Popovici - de la Timisoara, si probabil, - nu-mi amintesc exact - Stelian Tanase, Gabriel Marculescu, Ticu Dimitrescu, Gabriel Andreescu de la Bucuresti) - am refuzat sa ma dau la o parte. Le-am spus colegilor mei din nou, ca au nevoie si de cineva din zona "rosie", pentru a purta aceasta campanie cit mai realist. M-am tinut de ei ca un scai si nu am respectat nici macar rugmintea de a nu interveni in discutiile cu candidatii. O atitudine anarhica pe care o amintesc fara mindrie - trebuie sa fi parut (fost) deplasat. Atunci ma credeam insa necesar...
In acest context, am participat la pregatirea dialogului cu Ion Iliescu (vezi articolele anterioare) si la intreventiile fata de domnii Ratiu si Cimpeanu.
Domnul Cimpeanu a primit delegatia cu afabilitate. A ascultat atent expunerea de motive si cererea de a-si declara disponibilitatea pentru retragerea din alegeri, in cazul ca si ceilalti doi candidati ar face acest gest. Apoi ne-a facut un rezumat al situatiei politice, asa cum o vedea dumnealui. Ne-a dat o seama de detalii (nesemnificative) din culisele CPUN-ului si ale raporturilor sale cu domnul Iliescu, vadind abilitatea cu care ii smulsese anumite concesii acestuia. Ne-a facut apoi o analiza a intereselor si presiunilor strainatatii pentru ca alegerile sa aiba loc, pentru ca situatia sa se normalizeze cit mai repede. Ne-a vorbit despre pericolele pe care le presupunea continuarea instabilitatii, cu citeva referiri speciale la amenintarea recaderii sub influenta Celor de la Rasarit.
Un punct de vedere inchegat, echilibrat, o pledoarie pentru compromis responsabil. Vorbea convingator si spunea probabil si lucruri juste. Era o viziune de luat in seama. Facea insa impresia ca se fofileaza, ca acopera cu rationamente respectabile interese politice inguste, si ca in orice caz, nu e cuprins de disperarea noastra la ideea Restauratiei comuniste.
Ne-a reamintit ca partidul sau e democratic, ca nu poate lua singur aceasta decizie, ca oamenii care i-au acordat incredere, semnind pentru candidatura lui, vor fi dezamagiti. I s-a explicat din nou ca gestul e simbolic, un antidot contra opiniei propagate peste tot, ca opozitia "vrea numai putere si ciolane grase", o demonstratie pe care Iliescu nu o va putea face. Am intervenit pentru a-i aminti domnului Cimpeanu cum fusese primit la Piatra Neamt si in alte parti, care era situatia reala in provincie si a-i atrage atentia ca isi expune oamenii din teritoriu ori la mari riscuri (daca indraznesc sa se manifeste) ori la cocolosirea unei excrocherii (daca, de teama, se abtin).
Ceilalti au reluat tema principala, aratindu-i domnului Cimpeanu ca punctul sau de vedere concesiv, chiar daca e interesant, nu reprezinta aspiratiile membrilor Aliantei, semnatari ai Proclamatiei de la Timisoara, la care aderase si partidul pe care il conducea. Domnul Cimpeanu s-a lansat din nou intr-un sir de piruete retorice, bine executate. Luneca, ca sapunul, iar discutia batea pasul pe loc, dadea semne ca se va impotmoli. Atunci cineva (cred ca George Serban) a intrerupt valsul amabilitatilor. El i-a pus in vedere domnului Cimpeanu ca e desigur liber sa faca ceea ce ii dicteaza constiinta politica, dar ca si noi vom fi obligati sa ii facem public refuzul, modul in care reactiona la propunerea reprezentantilor Aliantei, intarita cu entuziasm de participantii la mitingul din Piata Universitatii. Asta ca sa stim cu totii cum stam. Oamenii din Piata au dreptul sa stie ca domnul Cimpeanu are alta viziune decit ei. "Nu stiu - a continuat vorbitorul - daca o astfel de publicitate va va fi sau nu prielnica politic ! Mi-e frica ca veti fi plasat mai curind linga domnul Iliescu, decit linga miscarea nationala de opozitie..." Domnul Cimpeanu a acuzat vizibil aceasta remarca. Degajarea i s-a risipit. Dupa un timp a reluat discutia, intr-un registru schimbat, lansindu-se intr-o negociere de detaliu privind formularea declaratiei. A ramas stabilit ca sa se precizeze in declaratia sa ca, la intiativa Aliantei, si cu aprobarea comitetului director al PNL (pe care domnul Cimpeanu s-a angajat sa-l consulte in aceeasi zi), avind in vedere ca (...) si in conditiile in care si ceilalti doi candidati sint dispusi, domnul Cimpeanu iese din campania electorala.
Tratativele similare pentru convingerea domnului Ratiu, s-au desfasurat cu totul diferit. In primul rind ca la PNT am fost primiti de o parte din conducerea partidului, in frunte cu domnul Coposu. Domnul Ratiu nu era in sediu. S-au expus aceleasi argumente ca domnului Cimpeanu. Reactia a fost insa cu totul alta.
Domnul Coposu a fost absolut de acord cu argumentele delegatiei. Ne-a asigurat ca va interveni pe linga domnul Ratiu, ca sa-si declare disponibilitatea pentru o retragere in grup din alegerile prezidentiale, declaratie pe care o considera oportuna, chiar daca nu erau previzibile mari efecte. As putea chiar spune ca a mers mai departe. S-a aratat ingrijorat si revoltat de conditiile alegerilor, constient de incorectitudinea si nocivitatea lor. A aprobat gestul retragerii mele din alegerile din Neamt desi eram pe lista comuna cu PNT-ul (a fost singurul ce a aratat simpatie, din partea multor PNT-isti fiindu-mi dat sa suport intristatoare reprosuri). Arata o mare claritate in gindire, vadea prospetime, omenie, onestitate si fermitate. Il simteam aproape, il simteam "golan" pe acest om venerabil, ce impunea imediat respect. Era greu sa nu te lasi cucerit...
A doua zi, redactate cam in termenii discutati, declaratiile au aparut in ziare. Ele au fost citite in Piata Universitatii si au provocat un mare entuziasm. Desigur, domnul Iliescu nu a facut acelasi gest. Demonstratia dorita era facuta. Fara nici un efect !
Se apropia ziua de 17 mai, care punea capat campaniei electorale, cu un dialog intre cei trei candidati la presedintie. Eram disperat. M-am gindit sa mai fac ceva, oricit de putin, pentru ca un pic de adevar sa strapunga. Dialogul era televizat in direct, asa ca, macar in acea imprejurare, cei doi contracandidati ai lui Iliescu puteau spune lucrurilor pe nume, depasind in sfirsit cenzura televiziunii. Ar fi putut lua locul vestitei delegatii a manifestatiei, tinuta pina atunci la distanta de public. M-am gindit la cei doi domni ca ambasadori ai crezului nostru comun. Aveam insa motive sa ma tem ca nu vor profita de ocazie si ca vor fi din nou discreti, lunecosi (din motive de micro-tactica politica).
Am declansat atunci o actiune, pentru a le forta mina (gura...) si a-i determina sa-si asume explicit adevarul Pietei Universitatii (in numele caruia candidau in fond) si sa-l explice publicului : Mai intii am compus urmatoarea baterie de intrebari destinate celor trei candidati (sper ca intentia este transparenta) :
"INTREBARI PUSE CANDIDATILOR LA PRESEDINTIE DE CATRE MANIFESTANTII DIN PIATA UNIVERSITATII SI CEI SOLIDARI LOR DIN TARA, CARE FAC PARTE DIN ALIANTA NATIONALA PENTRU PROCLAMATIA DE LA TIMISOARA :
1. CONSIDERATI NORMALA ALEGEREA UNUI PRESEDINTE INAINTEA ELABORARII CONSTITUTIEI SI A DECIDERII PRIN REFERENDUM A FORMEI DE GUVERNAMINT ?
2. CONDITIILE IN CARE S-A DESFASURAT CAMPANIA ELECTORLA AU FOST NORMALE ?
3. CONSIDERATI CA FARA O INFORMARE COMPLETA, PRIVIND VIATA POLITICA, CETATEANUL ROMAN VA ALEGE IN DEPLINA CUNOSTINTA DE CAUZA ?
4. CUM ATI LUPTAT PE PARCURSUL VIETII DUMNEAVOASTRA PENTRU APARAREA TARII DE ATACURILE TOTALITRISMULUI FASCIST SI COMUNIST ?
5. VA CONSIDERATI EXPONENT LEGITIM AL REVOLUTIEI ANTICOMUNISTE ROMANE ?
6. CUM VETI LUPTA PENTRU CA ROMANIA SA NU FIE SATELITUL UNEI ALTE TARI ? NE PUTETI GARANTA INDEPENDENTA FATA DE TARILE CARE V-AU GAZDUIT (URSS, ANGLIA, FRANTA) SI CUM ?
7. DORITI O PRESEDINTIE SIMBOLICA SAU PUTERNICA ?
8. CUM CONSIDERATI EVOLUTIA POLITICA DIN PERIOADA INTERIMATULUI (22 DECEMBRIE 1989- 18 MAI 1990) ?
9. CUM VETI RESTRUCTURA APARATUL DE STAT PENTRU A SCOATE SOCIETATEA ROMANEASCA DIN GHEARELE COMUNISMULUI SI CIND ?
10 CUM VETI GARANTA RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI SI A LIBERTATILOR DEMOCRATICE ? TRATATI CA EXEMPLU CAZUL MANIFESTATIEI NOASTRE. "
Apoi, am cautat, unul cite unul, pe reprezentantii asociatiilor din Piata Universitatii, explicindu-le intentia, citindu-le documentul, solicitindu-le semnatura. Au semnat : Liga Studentilor; Grupul Independent pentru Democratie; Asociatia 21 Decembrie; Asociatia 16-21 Decembrie, Alianta Poporului si desigur... Asociatia Dialog Piatra Neamt.
Apoi, am cautat reprezentantii Aliantei pentru Proclamatia de la Timisoara (care, la acea ora, reunea aproape toate fortele autentice de opozitie). Am obtinut semnatura lor si sustinerea energica a domnului Ticu Dumitrescu - in acel moment in fruntea delegatiei Aliantei. Cu aceste intariri, scrisoarea capata greutatea pe care o dorisem. Ultimul act a fost citirea ei in Piata, unde a fost "semnata" cu scandari...
Am trecut la a doua parte a micului meu plan. Am vizitat conducerea PNT-CD, inminind scrisoarea (nu tin minte cui) si insistind ca domnul Ratiu sa o puna in discutie in dialogul televizat din acea seara. Am fost asigurat ca ii va parveni. Pe de o parte, era normal ca Piata sa obtina un raspuns la niste intrebari, pentru care se zvircolea de atita timp. Pe de alta parte, provincia avea o sansa in plus sa perceapa, cu ocazia dezbaterii frontale pe care o puteau declansa, ce se intimpla de fapt (daca domnul Ratiu stia sa puna in valoare intrebarile). In sfirsit, ele erau de natura a avantaja candidatii opozitiei, ce se puteau simti in largul lor pe un teren pe care domnul Iliescu nu putea decit sa lunece, permitindu-le sa-l demaste elegant pe "emanat", fara ca sa para neaparat agresivi, pentru ca o faceau ca raspuns la intrebarile noastre.
Domnului Cimpeanu am reusit sa-i transmit scrisoarea prin intermediul domnului Dinu Patriciu, pe atunci unul dintre liderii echipei sale. L-am intilnit pe domnul Patriciu la poarta televiziunii, unde venisem sa predau redactorilor dialogului, un alt exemplar din scrisoarea cu intrebari. I-am explicat pe scurt rostul si potentialul documentului si dezamagirea pe care domnul Cimpeanu ar produce-o, eludindu-l. M-a asigurat ca il va transmite. Redactorii care au preluat documentul, depus din partea Aliantei si a Pietei, m-au asigurat si ei ca il vor avea in vedere.Numai domnului Iliescu, daca imi aduc aminte bine, nu am reusit sa-i transmit un exemplar.
Seara, cei din Piata au urmarit dialogul impreuna, pe un mare ecran, intr-o atmosfera efervescenta. Discutia intre cei trei a fost cit se poate de retinuta, de civilizata. Fata de discursul gaunos si in limba de lemn al lui Iliescu, ceilalti doi (indeosebi Ratiu, in forma foarte buna) au demonstrat o tinuta elevata, echilibru, maturitate. Ai nostri au avut impresia ca e o victorie... Nu era. Pentru ca... celelalte tipuri de urechi, a caror desfundare era necesara, mingiate cu dialogul acela edulocrat, aproape prietenesc, cu rafinamente greu de inteles, fara surpriza si fara reala infruntare, au ramas in plasa lui Iliescu. Nici o dezvaluire zguduitoare, nici un cutremur nu s-a produs. Asteptam incordat momentul in care se va produce zguduitura, in care se vor pronunta adevarurile fundamentale, in care lui Iliescu i se va spune ce merita. Asteptam clipa in care Cimpeanu sau Ratiu (despre cei de la televiziune nu-mi faceam iluzii) vor arunca in arena intrebarile noastre. Asteptam inutil. Nu s-a intimplat nimic.Nu am reusit niciodata sa aflu de ce nu ni s-a raspuns la acele intrebari. Nici daca au parvenit domnilor Cimpeanu si Ratiu. Sau de ce au acceptat ca ele sa fie date la o parte.
O consolare absolut simbolica dar remarcabila mi-a oferit domnul Octav Radulescu (membru si, cred, vice-presedinte al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici). Domnia sa era candidat pentru senat si i s-a dat cuvintul la televiziune la ultima ora a campaniei (pe la 4 dimineata). Cred ca putini l-au ascultat. De aceea doresc sa amintesc acest moment, cu atit mai mult cu cit am auzit de atitea ori reprosuri la adresa domnului Radulescu, taxat ca "zanatic"; "exaltat"; "extremist" si marginalizat de opozitie (ca de altfel mai toti cei ce s-au aratat intransigenti).
Indiferent de erorile pe care le va fi facut (nu le cunosc), domnul Radulescu merita consemnat pentru rolul important pe care l-a avut in miting si pentru extraordinarul sau discurs (contra)electoral, care a incheiat emblematic "campania electorala" la televiziune. As dori mult sa am o inregistrare a acestui discurs, pentru a va putea explica entuziasmul si respectul pe care mi l-a produs. Nu numai pentru ce a spus domnul Radulescu (relevarea fetei hidoase a comunismului si tragicului destin al victimeleor lui, denuntarea realitatii politice, denuntarea alegerilor si ANUNTUL RETRAGERII SALE DIN FARSA ELECTORALA), ci mai ales pentru modul in care a spus-o ! A fost atit de demn, atit de clar, atit de direct, atit de profund si intens, incit mi s-a pus un nod in git de emotie. Imi ostoia setea de adevar. In sfirsit cuvintele musteau de sens si loveau ca niste cutite in stratul gros de minciuna, intrerupind viscoasa hipnoza. O stare de gratie il invaluise, raspindind o irezistibila solemnitate pina si in camera mea, caci m-am simtit la un moment dat obligat sa-l urmaresc in picioare. Ii multumesc pentru acel polen, extras al lungilor ani de puscarie !
Pe 19 mai, consemnam esecul absolut al tuturor eforturilor noastre. Nu convinsesem nici un partid sa iasa din alegeri, pentru a le nega inainte si nu dupa (...poate ca intr-adevar nici nu s-a putut). Nu convinsesem nici o asociatie sa centreze mitingul pe denuntarea alegerilor (...poate ca nu ar fi schimbat nimic). Nu reusisem sa racorim entuziasmul prietenilor nostri si sa-le indreptam atentia catre catastrofa din provincie (...poate ca nu mai aveau ce face). Dar mai ales nu reusisem sa facem sa se pronunte raspicat, cu claritate, Adevarul privind ceea ce se intimpla (...poate ca ar fi contat, mai tirziu)
In fata consumarii iminente a faptului monstruos implinit (20 mai), prezenta noastra in miting isi pierdea sensul. Mai mult, devenea inexplicabila, contrazicea punctul nostru de vedere. Am redactat si inminat o "Scrisoare deschisa din partea Asociatiei Dialog Piatra Neamt catre celelalte asociatii din Piata Universitatii". Citez din ea :
"Am fost alaturi de manifestatia din Piata Universitatii, urmarind cu sufletul la gura razboiul nervilor prin care detinatorii ilegitimi ai puterii incearca sa stinga flacara revolutiei (...) Am acceptat disciplina Pietei, chiar in problemele in care punctul nostru de vedere diferea (noi am considerat de exemplu obligatorie denuntarea alegerilor). La intoarcerea in orasul nostru, vrem sa va rugam sa fiti la inaltimea responsabilitatii pe care o aveti, impiedicind orice degradare a demonstratiei, orice deviatie care ar compromite intregul univers al rezistentei romanesti (...)"
Pe 19 mai, la ora 22, am parasit manifestatia si am plecat spre Piatra Neamt.
Zbuciumul nostru lua sfirsit dezolant. Urma sa fim violati prin urne... !
(va urma)