Între retorică îndreptăţită şi aventură

LA PIATRA NEAMŢ, OPOZIŢIA ESTE MOARTĂ. SINGURA CARE FACE ACEASTĂ FIGURĂ, CARE SE AGITĂ E „ALIANŢA CIVICĂ”. CUM, CÎT DE BINE ORGANIZATĂ ESTE ŞI CE VREA – ÎN ACEST INTERVIU

- De fapt, cine sunteţi, domnule Roşca?

- Roşca Ion, inginer electronist, matematician. Reprezentant pentru România la Olimpiada studenţeasca de matematică de la Ankara. In 1980, locul I pe ţară la Concursul „Traian Lalescu".

- Dar, acum, cine sînteti ACUM ?

- Acum sînt preşedintele Asociaţie „Dialog Piatra Neamţ", purtătorul de cuvînt al Forumului Democratic Antitotalitar Neamţ, filiala, şi al Alianţei civice Neamţ.

- Toate trei ? Şi care vă e mai aproape?

- Prezenţa mea în toate, trei este expresia sentimentului necesităţii opoziţiei. Aş dori ca, în acţiune, toate trei să însemne acelaşi lucru : eliberarea, renaşterea si emanciparea cetăţenilor români.

- Mai clar.

- Constituirea acestui front care să oblige ariergarda comunistă care s-a agăţat de putere, să se dea la o parte din calea istoriei si, mai important, cucerirea unor garanţii că nu mai există posibilitatea obiectivă a represiunii, adică a faptului că nu mai trăim intr-un lagăr. Aceasta este eliberarea. Emanciparea, dezintoxicarea cetăţenilor loviţi de cura propagandei comuniste, eliberarea conştiinţelor. Şi renaşterea - corelarea tuturor eforturilor celor ce doresc reaşezarea acestei ţări pe făgaşul destinului pe care îl merită.

- Şi cum faceţi asta?

- O ramură fundamentală a activităţii pe care am dori-o organizată prin Alianţa civică este constituirea unor comitete de iniţiativă care să urmărească punerea la punct a unei strategii de restructurare pe domenii: învăţămînt, medicină, agricultură, justiţie.

- Nu mizaţi cumva numai, sau prea mult pe intelectuali?

- Dacă nu vom reuşi să atragem toate păturile sociale în acest efort, acţiunea noastră va fi un eşec. Din păcate, cel puţin pentru început, intelectualii sînt aceia care par mai conştienţi de necesitatea implicării într-o acţiune solidară. Numai dacă ni se alătură oamenii care să transforme visurile în acţiuni concrete nu vom trăi neşansa unei noi demagogii.

- Se pare că nu prea aveţi aderenţi sau aveţi prea puţini.

- Motive: teama de implicare. Radicalitatea, care a speriat pe cei dispuşi la acţiuni moderate politic. Slăbiciunea mijloacelor de propagandă. Îndepărtarea , prin intermediul „oamenilor de bine”, a celor ce ne-ar fi putut sprijini.

- Ce înseamnă „oameni de bine”?

- Informatorii securităţii (probabil la Piatra Neamţ, peste 10 mii).

- Ce surse aveţi pentru avansarea acestei cifre?

- Am respectat procentul, comparînd documentele la nivel naţional (peste 3 milioane în ţară, după Pacepa). Aş vrea, cu această ocazie, să rog participanţii la manifestările noastre , să nu piardă prilejul oferit de ieşirea în arenă a instigatorilor profesionişti, reperîndu-i atunci cînd încearcă devierea spre violenţă sau conservatorism. Poate nu vom mai avea alt prilej să le aflăm numele.

- Din tot ce-mi spuneţi s-ar părea că sunteţi o mişcare lipsită de şanse reale. Greşesc?

- Sunt unii care încearcă să ascundă slăbiciunea opoziţiei, din interese personale sau eroare strategică. Eu nu o voi face, dimpotrivă, voi lansa un semnal de alarmă: suntem atît de puţini încît dacă cei care doresc să ne recîştigăm libertatea nu ni se alătură, aşteptînd ca ea să le fie făcută cadou de către putere, riscăm să ne întoarcem înapoi. Ar fi o condamnare a eroilor revoluţiei la sentinţa de moarte fără rost.

- Deci nu acţionaţi bine pregătiţi.

- În Piatra Neamţ, Alianţa civică se formează pe scheletul Asociaţiei Dialog avînd aceleaşi principii şi care a câştigat din februarie o anumită experienţă.

- Cînd am întrebat partidele de opoziţie cîţi membri au, nu mi-au răspuns. Dv. cîţi aveţi?

- Nici nouă nu ne-au răspuns cînd am vrut să ştim cîţi suntem în Forum. Frica de a face transparentă slăbiciunea este o enormă greşeală: 1) nu scoate în evidenţă o adevărată opţiune pentru adevăr; 2) nu creează sentimentul necesităţii întăririi opoziţiei. La „Dialog” am fost 100 înscrişi, am participat efectiv 50 şi eram foarte activi 15. În Alianţă suntem circa 100. Sunt convins că vor veni mai mulţi. Adunarea din seara aceasta (miercuri –n.n.) ne va releva situaţia. Vom finaliza pregătirile marşului de duminică, vom alege reprezentanţii la Conferinţa naţională din 13-15, unde vrem să supunem la vot o propunere care să rezolve aşa-zisa criză de alternativă.

- Care propunere?

- Să se ceară şi în acest for dizolvarea parlamentului, demisia guvernului şi a preşedintelui. Să se propună societăţii româneşti preluarea conducerii de către un, un…o să-mi amintesc cui îi zice, o să vă dau un telefon (pe care dl. Roşca nu mi l-a mai dat, n.n.) al Alianţei civice care să jure în faţa poporului că va organiza cele mai bune condiţii pentru educaţie electorală şi campanie electorală democratică, neparticipînd la alegerile pe care le va organiza; marele număr de intelectuali de marcă din cadrul Alianţei pot constitui o garanţie că nu vor profita de deţinerea puterii interimare în folos personal.

- După nivelul de organizare şi audienţă, ceea ce vreţi să încercaţi mi se pare o aventură riscantă, or politica exclude aventura.

- Propunerea nu rezolvă decît una din problemele acestei răsturnări: existenţa alternativei, pe care cei mulţi să ştie că o au în cazul în care vor să se debaraseze de actuala putere – preluarea puterii de către oamenii care prezintă garanţii că reprezintă cu adevărat revoluţia.

- Mi se pare neraţional să crezi că numai cu profil moral poţi să realizezi aşa ceva. Numai cu atîta, şi fără sprijin de masă, pe cine reprezinţi ajuns acolo, sus? Presupunînd că din întîmplare ajungi, nu poţi rămîne mult.

- Odioasa coaliţie dintre maeştrii manipulării maselor şi victimele lor hipnotizate se apropie de sfîrşit (nu mă refer la enclavele comuniste în care securiştii îşi asigură dreptul la linişte ). Tocmai asta am propus: să nu păstrăm puterea.

- Şi dacă acţiunea Alianţei eşuează, dv. ce veţi face?

- În cazul în care Alianţa sau celelalte forţe democratice nu reuşesc să învingă contrarevoluţia, mă voi mai gîndi dacă mai pot continua să trăiesc într-un stat comunist.

Corneliu LĂMĂTIC, Ceahlăul, 14 decembrie 1990