Selecţii din jurnalul Ioan Roşca
13 - 30 iunie 1990
Atragem
atenţia opiniei publice asupra documentului "Apel din Moldova" -
scris şi comunicat pe 4 mai , īn urma īnăbuşirii de către
populaţia manipulată de securitate a grevei foamei, prin care ne-am
manifestat solidaritatea faţă de idealurile revoluţiei
apărate de demonstranţii din Piaţa Universităţii. El
conţine, din nefericire, o foarte exactă şi documentată
previziune, a evenimentelor care au urmat: alegerile de pe 20 mai şi
represiunea de pe 13-14 iunie.
Regretăm faptul că nu am fost
ascultaţi atunci, că nu am găsit īnţelegere nici măcar
la conducătorii organizaţiilor protestatare, care au manifestat o
deplorabilă obtuzitate faţă de situaţia psihologică
reală a populaţiei romāneşti.
Īn loc
să-şi īndrepte atenţia asupra situaţiei grave īn care
populaţia a fost condusă cu īndemīnare de
către mafia zisă "comunistă", orientīndu-şi
eforturile către pararea dezinformării neruşinate pe care cei ce
deţin frīiele puterii, o realizează prin
mijloacele mass-media, īndeosebi a odioasei oficine securiste care a fost
şi a rămas televiziunea romānă, liderii asociaţiilor s-au
mulţumit cu o sterilă şi confuză acţiune protestatară.
Participīnd efectiv la mitingul din Piaţa Universităţii,
am făcut eforturi deosebite pentru a impulsiona creşterea
densităţii sale educative, pentru a-l transforma īntr-o
adevărată academie de analiză a mecanismelor şi ororilor
comunismului, atīt de necesară populaţiei
debusolate, neapărate, nevindecate, de intoxicarea ideologică la care
a fost expusă.
Īn locul
acestei orientări, desconsiderīnd realitatea,
liderii s-au lăsat antrenaţi īn jocul stupid al stabilirii
"dialogului" cu guvernul, care avea un rol evident de diversiune, īn
loc să-şi īndrepte faţa către ţară, amplificīnd īncercările de explicare.
Am putut
trăi astfel, ruşinea unor alegeri la care a fost expusă o
populaţie neeliberată şi apoi, pe aceea şi mai mare, a
zdrobirii purtătorilor flăcării revoluţionare, de
către fraţii lor, manipulaţi abil de apărătorii
mascaţi ai monstruoase reţele comuniste.
Īn aceste
condiţii, nu ne rămīne decīt
să mai afirmăm odată răspicat convingerea noastră
că abordarea economică, socială sau politică a
situaţiei ţării, a "dialogului" cu guvernul - este o
eroare. Realitatea este de factură criminală şi ne simţim
jigniţi de faptul că această realitate este ţinută īn
umbră chiar de către opoziţie.
Situaţia este următoarea: un corp de
indivizi au preluat abuziv şi distructiv puterea şi frīnele societăţii romāneşti, trădīndu-şi patria, īn 1945. Ei au instaurat o
monstruoasă reţea de teroare, transformīnd
Romānia īntr-un lagăr de muncă şi exterminare morală.
Distrugerea
organismului societăţii a fost totală. Sīntem
rezultatul unui experiment criminal la care am fost expuşi peste 40 de
ani. Majoritatea victimelor par a nu-şi putea reveni, rămīnīnd
paralizate la cheremul vinovaţilor lăsaţi īn libertate.
Cei care au
supravieţuit, sau nu au fost īncă dereglaţi (tinerii), sīnt singurii ce pot pretinde merite īn privinţa
revoluţiei. Ceilalţi, solidari ca īntotdeauna cu puterea (deşi
datorează tinerilor relativa lor eliberare, formează forţa
reacţionară, barosul de zdrobire a tendinţelor de liberalizare.
Dar
adevăraţii vinovaţi sīnt tot cei
dinainte: şefii lagărului romānesc pe care nu reuşim să-l
desfiinţăm.
Sīntem ferm convinşi că este absolut imposibil ca
grupul vinovaţilor să se dea la o parte din miezul puterii deoarece,
odată părăsită această poziţie cheie, sīnt pasibili de pedepse neiertătoare pentru actele
lor sinistre - la care i-ar condamna orice tribunal curat!
De aceea
mirarea unora, că actualii conducători fac "gafe"
antidemocratice, dovedeşte incapacitatea lor rebelă de a ieşi
din schemele teoriilor politice, īnţelegīnd
particularităţile criminale ale raportului real de forţe.
Nu este
singura superficialitate de care dau dovadă intelectualii ţării
ale căror reacţii subţiri au lipsit opoziţia de un ajutor atīt de necesar īn toată această perioadă,
au lipsit revoluţia de finalizare şi orientare.
De aceea , noi
considerăm nedemne luările de poziţie aşa-zis docte şi
pacificatoare, privind evenimentele din 13-15 iunie. Chiar dacă avem
serioase rezerve privind manifestările violente din data de 13 , considerīndu-le īn mare parte o diversiune
planificată, declarăm că au fost absolut legitime toate
acţiunile pe care luptătorii pentru libertate şi demnitate le-au
īntreprins la īncercarea de a li se reīngrădi
libertatea, inclusiv organizarea unei acţiuni de răsturnare a
guvernului (total improbabilă!).
Sīntem īndureraţi că
speranţa lor de a fi urmaţi de īntreg poporul romān (datorată
necunoaşterii situaţiei reale a conştiinţelor) , a fost
contrazisă atīt de cumplit şi că am
trăit cu toţii ruşinea de a vedea acest popor zdrobindu-şi
eliberatorii.
Avīnd īn vedere toate acestea, ne exprimăm disperarea
faţă de destinul poporului nostru, neīncrederea īn posibilitatea unei
refaceri spirituale rapide şi convingerea că atīt
timp cīt vom avea lideri de acest tip, nu există
nici-o şansă de salvare.
A devenit
evident că reţeaua mafio - inchizitorială, nu poate fi
īndepărtată decīt cu forţa şi
că deocamdată , acest lucru nu e posibil, mai ales că acesta ar
contraveni dorinţelor inconştiente ale majorităţii
populaţiei.
Considerăm īnsă nedemnă orice
colaborare cu actualul regim şi sīntem puşi
īn situaţia de a nu ne putea supune deciziilor sale. Acest lucru nu ar fi
tolerat de un regim democratic īn care majoritatea decide şi cu atīt mai puţin de un stat totalitar care ne ţine
de fapt prizonieri, dacă nu vom avea , aşteptīnd
represiunile, soluţia părăsirii ţării.
Nu putem fi
obligaţi să ne supunem teroriştilor securităţii
şi de aceea sperăm că statele democratice ne vor recunoaşte
dreptul elementar de a ieşi din această situaţie, acordīndu-ne azil politic.
Vom
aştepta o mīnă de ajutor eliberatoare,
īntr-o grevă a foamei. Īn această ţară, azi, noi, nu mai
putem trăi īn mod demn, decīt intrīnd īntr-o luptă directă, ceea ce contravine
predispoziţiilor noastre nonviolente.
Grupul de membri ai asociaţiei Dialog Piatra
Neamţ, care au făcut greva foamei īntre 1-5 mai 1990, terminīnd-o cu proclamarea disidenţei faţă
de guvernul care va rezulta din alegeri, īn condiţii pe care le-am
condamnat cu fermitate.
[]
1. Reţeaua canceroasă s-a introdus īn
organismul ţării prin trădare, violenţă, abuz. Ea nu
are nici-o legitimitate istorică.
2. Au reuşit să īmbolnăvească
total acest organism, fiind vinovaţi de distrugerea neamului nostru, pe
toate dimensiunile.
3. Supuşi unei manevre şi presiuni
īndelungate, majoritatea cetăţenilor au acceptat compromisuri care
i-au transformat īn părtaşi şi le-au distrus demnitatea.
4. Ca preţ al dreptului de a
supravieţui, li s-a oferit colaboraţioniştilor, libertatea de a
fura, minţi, lenevi, stagna intelectual şi degrada moral. După atīta timp, acestea au devenit dependenţe, vicii
5 A apărut contradicţia dintre nevoia de
supuşi manevrabili şi de practicieni eficaci.
Ea a produs cea mai acută tensiune a sistemului, declanşīndu-i
īn ultimă instanţă criza. Ca ultimă soluţie s-a
făcut totul pentru īncurajarea "inteligenţei tehnice"
amorale, a falsului intelectual. Rezultatul este lipsa unui corp intelectual
autentic.
6 Īntr-o societate īn metastază , şansa
păstrării sănătăţii unei celule este minimă.
Am scăpat foarte puţini necontaminaţi şi formăm azi o
ridicolă minoritate.
7 Excesele dictatorului şi consecvenţa
aplicării criteriului antiselecţiei au
produs o criză acută. De remarcat că numai după producerea
dereglării fatale a societăţii a avut loc izbucnirea
chirurgicală. A fost ultima zvīcnire a
muribundului intrat īn comă.
8 Ajunse īn imposibilitate de supravieţuire
masele au avut o reacţie de conservare a fiinţei , de apărare īn
faţa pericolului mortal
9 Sesizīndu-se pericolul
răsturnării raportului de forţe şi a deconspirării monstruoasei
maşini de dezumanizare pe care se baza organizarea lagărului, stăpīnii au fost siliţi să apeleze la o
strategie de diversiune, cedīnd reduta
ideologică pentru a o putea reocupa imediat, cu trupele lor de īncredere,
īn numele revoluţiei.
10 Nefiind de fapt decīt
o organizaţie criminală la scară mare, clica
mafio-inchizitorială s-a debarasat de doctrina comunistă , pe care nu
o folosea decīt ca paravan , la fel de bun ca oricare
altul pentru a-şi justifica deţinerea puterii. Vor arunca comunismul
la lada cu vechituri, folosind orice ideologie īn procesul năpīrlirii.
11 Crimele săvīrşite
īn toţi cei 45 de ani de "activitate" sīnt
atīt de odioase , distrugerea destinului unei
ţări atīt de gravă , īncīt profesioniştii care le-au comis sau gerat au certitudinea
unei pedepse necruţătoare , dacă se va ajunge la judecarea lor
de către autorităţi autentic revoluţionare
12 Pentru a nu se ajunge la judecarea
vinovaţilor şi nu pentru vre-un alt motiv (politic, ideologic,
economic sau social) salariaţii terorii au fost şi sīnt obligaţi să stopeze procesul
revoluţionar sau mai exact, să-l devieze printr-o diversiune
monumentală
13 Profitīnd de imensul
capital al dereglării intelectuale a populaţiei expuse la cura de
intoxicare ideologică şi degradare morală , cīt
şi de structuri de manipulare bine puse la punct su
supradezvoltate (aparatul represiv şi
tentaculele sale - informatorii, televiziunea etc)
artiştii puterii au reuşit performanţa de a regiza realegerea
lor la cīrma ţării, cucerind sprijinul
maselor şi reducīnd opoziţia la o
sterilitate ridicolă.
14 Ca de obicei, străinătatea a dovedit
o stranie obtuzitate , nereuşind să surprindă īnţelesul
evenimentelor, exhibīnd apeluri utopice la
reconstrucţie politică... sub oblăduirea celor care au gestionat
lagărul şi care dispun de trupele disciplinate ale gardienilor
şi mai nou de cele hipnotizate ale deţinuţilor - īn lupta lor
pentru stīrpirea emancipării naţiei.
15 Mult mai tristă este desincronizarea
intelectualilor care au mimat opoziţie, exact cīt
era nevoie pentru a se etala , fără a pune īn pericol reduta
inamicului . Se iese foarte greu din reflexul abordării meditative a
luptei politice pe care īl creează lunga īntemniţare, că
reflexul apărării nu poate fi schimbat cu o dinamică a atacului.
16 Sesizīnd lipsa de
energie a opoziţiei intelectuale şi cochetăria deplorabilă
a unor partide de opoziţie, purtătorii torţei revoluţionare
s-au văzut īmpinşi spre acţiuni disperate şi izolate ,
lipsite de eficacitatea pe care ar fi permis-o implicarea
"cerebralilor"
17 A devenit absolut evident că
luptătorii pentru adevăr şi dreptate sīnt
minoritari şi că trebuie să īnfrunte nu numai enormul miriapod
al puterii ci şi presiunea maselor reacţionare , fiind puşi īn
faţa alternativei:
a Renunţă, lansīndu-se
şi ei īn marea fugă după avantaje care a izbucnit după 22
decembrie
b Opoziţie clasică
c Continuă , subteran, cu acţiuni
anarhice
d Admit sterilitatea protestului lor , lansīndu-se īntr-o foarte lungă campanie
educaţională şi aştepīnd să
culeagă apoi rezultatele
e Părăsesc ţara
18 Varianta a iese din orice discuţie.
Colaborarea cu actualul regim poate fi justificată strategic ... sau
geostrategic , politic- dar este inacceptabilă
moral !
Din
păcate mafia a ştiut să se lipească intim de īntregul popor
(care a acceptat prostit această osmoză) īncīt
a devenit imposibil să faci separarea necesară pentru a-ţi
direcţiona atacurile. Poporul oferă paravan marilor vinovaţi:
din prostie, din interes, din nepăsare, din vinovăţie, din
inerţie, din cīrdăşie.
Metoda
anarhică, justificată logic şi poate şi afectiv nu poate fi
admisă moral , şi conduce la rezultate imprevizibile.
Asumarea
rolului de educator īntru democraţie, emancipare, inteligenţă etc este valoroasă , dar experienţa pe care am
trăit-o contestă educaţiei şansa de a opera eficace īntr-un
mediu socio-politic toxic. Există premise ca această acţiune
educaţională să fie privită cu suspiciune de către
beneficiari , mai puternic motivaţi de cīştigul
imediat , supuşi egoismului lor - devenit lege de organizare internă.
Un astfel de apostolat inutil ar mai da şi girul participării
intelectualilor , fapt ce s-a dovedit mai curīnd util
puterii decīt periculos pentru dictatură.
De aceea
consider că singura soluţie este din păcate
părăsirea ţării , continuīnd
lupta din exterior pentru:
- īmpiedicarea farsei internaţionale
- informarea şi educarea romānilor
Rămaşi fără sprijinul
minţilor luminate , un stat al zbirilor, mincinoşilor,
leneşilor, egoiştilor şi mediocrilor īşi va consuma drama
mai rapid , atingīnd mai curīnd
pragul izbucnirii revoluţionare autentice, reformatoare.
Vom
aştepta acea zi pregătindu-ne ca atunci, chemaţi de cei care azi
ne alungă , deveniţi conştienţi că sīntem
necesari , să putem face o construcţie solidă. fără a
avea de īnfruntat rezistenţa plină de ură a mulţimii.
Cei acare
īşi oferă serviciile azi, nu fac decīt
să prelungească o agonie , crescīnd
amploarea tragediei. Probabil că afaceriştii nu vor şovăi. Cīnd valorile se dau la o parte, oportuniştii au o
ocazie nesperată de a se căţăra !
Asociaţia Dialog PN, şi-a declarat
opoziţia faţă de conducerea Romāniei, pe care o consideră
profund reacţionară, adevărat zid de apărare a
vinovaţilor pentru cei 45 de ani de teroare şi exploatare
comunistă.
Evenimentele din 13-14 iunie, confirmă hotărīrea reţelei mafio - inchizitoriale, de a nu
ceda puterea şi deplorabila adeziune a maselor populare manipulate īn a o
sprijini īn acest sens.
Protestăm īmpotriva acestei monumentale
jigniri aduse eroilor revoluţiei şi ne exprimăm durerea pentru
tragicul destin care face neamul romānesc să-şi distrugă
viitorul.
Cīt timp oamenii de bine ne vor ataca pentru ane īnchide
gura, la chemarea , la ordinul, cu acceptul sau cu simpatia dirijorilor īn
funcţie, nu vom īnceta să ne declarăm fierbintea solidaritate cu
cauza revoluţiei a cărei flacără a fost apărată
dramatic de demonstranţii din Piaţa Universităţii , de
atacurile celor ce o furaseră pe 22 decembrie.
Fiind vorba
de aceeaşi vinovăţie ca aceea din 21 decembrie, păzitorii
ordinii, repuşi īn drepturi şi doritori de răzbunare, ar trebui
să-i aresteze şi pe cei care īn mod necivilizat şi ilegal, au
făcut revoluţia īn Romānia. Nu ne lăsăm īnşelaţi
de diversiunile specialiştilor privind cursul evenimentelor din 13, 14
iunie. Īn acelaşi timp nu ne lăsăm intimidaţi şi ca
dovadă, declarăm că nu īntrevedem nici-un mijloc pentru
deparazitarea televiziunii romāne de securiştii specializaţi īn
dezinformarea şi manipularea publicului - īn afara unui atac direct!
Am
văzut cu toţii , cu cītă nepăsare
tratează mafioţii porecliţi "comunişti" orice
īncercare de stabilire a adevărului. Revoluţia a suferit pe 13 iunie
o nouă īnfrīngere. Atenţie īnsă:
timpul curge īntr-un singur sens! El nu a ierta " īnvingătorii"
de azi, pentru gestul oribil de a trimite īmpotriva tinerilor
revoluţionari din decembrie, tocmai pe zbirii care i-au maltratat atunci, dīndu-le ocazia să se răzbune. Şi nici
pentru vina , şi mai mare, de a compromite o parte a poporului nostru, determinīndu-l să-şi asume reprimarea luptei
pentru libertate, să-şi lovească fraţii īn acest scop.
Marea
ambiţie a prostiei este să pună inteligenţa cu botul pe
labe, marea dorinţă a mediocrităţii este să reteze vīrfurile valorii, a laşităţii - să
umilească curajul, a vulgarităţii - īntineze rafinamentul, a
violenţei, - să īngenuncheze toleranţa, a bolii - sa contamineze
sănătatea , a urii - să corodeze iubirea , a răului -
să sugrume bunătatea.
O astfel de
cruciadă ignobilă se poartă azi de către ciumaţii sidei comuniste, avīndu-i īn
frunte pe regizorii operaţiei de dezumanizare. Furia lor vine de la
asaltul emancipării asupra poziţiilor cucerite de
decadenţă, dat cu ocazia revoluţiei!
Toţi
imbecilii s-au simţit lezaţi de pretenţiile inteligenţei,
toţi delatorii au suportat jignirea incriminării, toţi vinovaţii
au simţit pericolul răsturnării. Răsturnarea sistemului de
valori al unei societăţi este o operaţie chirurgicală prea
grea pentru noi! Atacul sfidător al celulelor canceroase asupra celor
supravieţuitoare a dovedit-o pe deplin.
Comportarea
poporului romān īn īmprejurarea din 13, 14 iunie, este o demonstraţie
elocventă a stării psihosociale īn care a fost obligat să
"aleagă" la 20 mai.
Īn
documentul Apel din Moldova , făcut public la 5 mai, am atras atenţia
asupra monstruozităţii situaţiei declarīndu-ne
disidenţa faţă de guvernul care se va forma profitīnd
de starea anormală, īn urma unor alegeri pe care noi nu le-am recunoscut,
īnainte de a avea loc.
Consecvenţa, clarificările aduse de
ultimele zile, imposibilitatea conlucrării cu actuala conducere
fără a ne face vinovaţi de un colaboraţionism pe care-l
considerăm nociv, ne obligă să cerem azil politic.
Este
singura noastră ieşire din acest veritabil prizonierat şi
sperăm că naţiunile civilizate nu ne vor lăsa pradă
securiştilor sau grupelor bine dirijate de oameni ai muncii care ne pot
ataca īn orice clipă avīnd īn vedere claritatea
opoziţiei noastre īn toată perioada.
Aşteptăm această mīnă de ajutor īntr-o grevă a foamei, semn al
deciziei noastre de a nu mai trăi īn această ţară, īn aceste
condiţii.
Pentru
prima dată, tonul de afară este īn regulă. Protest clar, ferm,
dur, lipsit de compromis.
Este
absolut necesar ca acest ceas, mare ocazie de resuscitare a asistenţei
internaţionale pentru luptătorii pentru libertate să nu fie
pierdut.
Ori tocmai
acum, reprezentanţii partidelor politice par a cerşi guvernului
dreptul de a fi lăsate să trăiască normal, declarīnd că doresc pedepsirea tuturor celor care s-au
manifestat violent!
Pentru a
n-a oară, partidele vor trăda luptătorii independenţi, profitīnd īnsă de acţiunile lor, chiar
represiunea actuală īnconjurīndu-i cu o
aură de rezistenţă, pentru care nu au nici-un merit şi de
care aveau nevoie pentru a-şi revigora prezenţa anemică.
Din nou,
pentru a lise da voie să se exhibe īn parlament,
vor accepta să legitimeze guvernul, punīnd
īntr-un unghi mort pretenţiile revoluţionarilor, a căror
singură justificare este anormalitatea criminală şi
reacţionară a respectivului guvern. Se vor face că nu
observă că astfel condamnă acţiunile acelor tineri care au
mers pe 13 iunie pīnă la curajul şi
demnitatea supremă a protestului disperat.
De
asemenea, intelectualii vor īncepe corul de incantaţii īmpotriva
violenţei, " din orice parte ar veni", (ceea ce se traduce clar
prin dezaprobarea unei revoluţii eliberatoare - singura soluţie de a
aduce clica criminală īn faţa legii). Vor face aceasta din
ascunsă frică şi īn dorinţa de a cīştiga
de la putere dreptul la masturbare intelectuală pro-democratică.
Această dublă trădare va
īnceţoşa peisajul luărilor de poziţie, ajutīnd
vinovaţii să păstreze o distanţă acceptabilă
īntre masă şi adevăr.
Astfel
opoziţia va fi o expresie de rangul 2 a degenerării naţiunii,
mult mai greu de sesizat decīt cea primă a
populaţiei retrograde - dar tot nefastă.
Semiopoziţia va conveni de minune puterii care nu a
fost deranjată niciodată de tiradele subţiri, oferind o
nouă legitimitate - democratică.
Īn sfīrşit radicalii, singurii care ar putea
reacţiona la temperatura dreptăţii şi a atmosferei create
acum īn străinătate, vor fi ţinta represiunii şi vor
plăti probabil din plin lipsa unei structuri organizatoare şi a unei
coloane vertebrale, cerebrale.
Un exemplu
al copioase stăpīniri a cīmpului
de manevre al puterii: toată lumea cere instalarea unor puternice forţe
de ordine şi pedepsirea exemplară a celor vinovaţi de
violenţă. Aceasta va fi un gir general pentru lăsarea īn pace a
securităţii şi politicii marilor vinovaţi, a crimei de lesnaţiune!
Pentru a se
obţine acest minunat rezultat se va profita de consensul
pseudo-opoziţiei īn a nu declara făţiş vinovăţia
veche şi nouă a "apărătorilor ordinii" şi
deţinătorilor puterii şi legitimitatea īncercării de a
răsturna hidra mafiotă şi de a apăra cu orice preţ
şansa de emancipare a naţiunii. O astfel de atitudine opozantă
ajută din plin conducerea.
Aşadar
acum ar trebui:
- plecat īn masă īn străinătate, cu
tot ritualul necesar sublinierii sensului acestei forme de protest;
- protestat net faţă de guvern, declarīndu-l vinovat şi cerīnd
judecarea lui;
- refuzul oricărei
colaborări a intelectualilor;
- refuzul de a mai mima prezenţa unei
opoziţii, lăsīndu-i pe asasini să
guverneze singuri;
- declararea necesităţii unei noi
revoluţii.
Īn rezumat, acum spre bucuria guvernului, tot mai
mulţi opozanţi se vor desolidariza faţă de luptele de pe 13
iunie. Indiferent de eventualele provocări trebuie să procedăm
exact pe dos , pentru a nu concede puterii că ar fi anormală
răsturnarea ei īn forţă!
1 Conducerea actuală a Romāniei se face
vinovată de crime īmpotriva destinului democraţiei al ţării
, pe care l-au obstaculat cu perfidie pentru a salva
reţeaua ce ne-a menţinut īn sclavie timp de zeci de ani !
Stăpīni pe poziţiile pe care le-au păstrat
şi pe pīrghiile puterii dictatoriale :
poliţie , securitate, informare- ei au
reuşit să amăgească populaţia astfel īncīt să-i legitimeze prin alegeri.
Ei nu pot
fi smulşi din centrul puterii prin metode democratice pentru că au
reuşit să menţină opoziţia īn stadiul de minoritate
sterilă.
2 Nu putem accepta colaborarea cu cei
vinovaţi de a fi capturat şi distrus un popor şi de a nu-i da
azi dreptul la renaştere, īn ciuda preţului plătit de eroii
săi.
Aşteptăm ca profesioniştii
terorii să-şi arate clasa īncă o dată, aruncīndu-ne
īn spatele gratiilor , care să ne răpească libertatea, redīndu-ne īnsă demnitatea de a nu-i accepta.
Ştim
că va sosi şi clipa adevărului şi atunci vom ceda bucuros
locul celor pe care dreptatea īi va aduce īn faţa judecăţii.
Aşteptīnd arestarea guvernului sau a noastră,
Asociaţia Dialog Piatra Neamţ
1 Situaţia securităţii şi
poliţiei
- trecut (dare de seamă asupra funcţionării , structura
reţelei, lista informatorilor, anchetarea şi pedepsirea abuzurilor)
- prezent (structură, componenţă,
atribuţii, situaţia pensiilor)
- viitor (intenţii)
Concluzie: comisie de anchetă cu
reprezentanţi ai asociaţiilor
2 Situaţia nomenclaturii de partid
- trecut (lista, anchetarea abuzurilor)
- prezent (unde e fiecare, procese?)
- viitor (măsuri de apărare a
societăţii īmpotriva pericolului social pe care īl reprezintă ,
eventual şcoli de reeducare)
3 Fişe complete făcute publice a tuturor
celor ce deţin azi puterea: preşedinte, senat, parlament, guvern,
ministere
4 Punerea la punct a procesului de analiză a
mecanismelor comunismului, ororilor lui , organizarea curei de dezintoxicare
ideologică (de exemplu Piaţa Universităţii)
5 Sistemul de garanţii democratice
- libertatea reală a presei şi tv
- libertatea persoanei
- libertatea de īntrunire (mitinguri etc)
6 Comisie de anchetă privind perioada 16 decembrie- 14 iunie. Membri din asociaţii. Măsuri
īn consecinţă.
7 Anchetarea abuzurilor săvīrşite
timp de 45 de ani. Comisie.
8 Analiza climatului de desfăşurare a
alegerilor . Comisie. Concluzii.
9 Planul de demontare a structurilor
īmbolnăvitoare plantate de terorişti īn corpul ţarii . Comisie
populară de propunere către parlament (pīnă
la nivel de īntreprindere)
10 Maniera de īncorporare a tinerilor
revoluţionari īn structurile de decizie
11 Modul īn care populaţia va putea
urmări şi influenţa acţiunile celor ce deţin puterea.
garanţii neformale īmpotriva deviaţiilor
dictatoriale.
12 Demiterea actualului guvern şi analiza
publică a greşelilor sale.
13 Alocarea unui spaţiu la radio-tv opoziţiei , pīnă
la īnfiinţarea unui post liber de televiziune
Acuzaţii aduse conducerii
1 Furtul revoluţiei
2 Conservarea Securităţii (aparat
represiv)
3 Folosirea vechiului aparat īmpotriva
revoluţionarilor
4 Conservarea structurilor
5 Dictatură politică
6 Dezinformarea populaţiei prin controlul
televiziunii
7 Manipularea alegerilor
8 Desconsiderarea cererilor tuturor
manifestaţiilor
9 Nejudecarea fostei
crime
10 Nedeclanşarea acţiunii de educare
emancipatoare
11 Fuga după putere, fără scrupule
12 Īnvrăjbirea fratricidă
13 Lipsa de sinceritate; minciuna repetată
14 Modul tenebros, ascuns
Dereglarea
structurilor societăţii romāneşti īn cei 45 de ani ai terorii a
fost completă.
Au fost
implicate adīnc aceste structuri īn mecanismul
poliţienesc care asigura organizarea lagărului: activul de partid,
securitatea, poliţia, procuratura, justiţia, administraţia,
structurile de conducere la toate nivelele, distribuitorii mărfurilor. Nu
există nici o scuză pentru aceia care au jucat roluri active īn acest
complex aparat mafio-inchizitorial.
Sīntem conştienţi de dificultatea eradicării
acestei structuri funcţionale stufoase, īn condiţiile īn care
numărul celor ce au rămas īn afara ei şi au refuzat
compromiterea īn care a fost tīrītă majoritatea
populaţiei, este penibil de redus.
Dacă
īnsă pornim de la premiza necesităţii absolute a renaşterii
naţionale şi de la dreptul cucerit de fiii cei mai demni ai
naţiunii care au luptat pentru salvarea destinului ţării īn
această revoluţie, trebuie să tratăm cu totul altfel
problema minorităţii decīt au făcut-o
conducătorii Romāniei īn această perioadă.
Ceea ce nu
mai putem accepta este minciuna deşănţată : aceşti
adevăraţi piloni reacţionari, stīlpi
de sprijin pentru salvarea fostei plase de relaţii, nu au dreptul să
se prezinte poporului drept exponenţi ai revoluţiei!
Dacă
poporul īncă nevindecat intelectual şi moral va da justificare
materială unei conduceri anti-revoluţionare, care-şi
prezintă īn mod sincer acest caracter , vom fi obligaţi de criteriul
democraţiei să acceptăm respectiva guvernare. Īn acest caz vom
lupta ca prin educaţie să răsturnăm situaţia
majoritară, fiind convinşi că viitorul ţării este grav
lovit dacă nu reuşim orientarea cetăţenilor către
schimbări profunde, eliberatoare. Va trebui īnsă să fim
lăsaţi să o facem şi orice obstaculare
a acţiunilor noastre desfăşurate īn cadrul legii , ne va pune īn
situaţia de a riposta ferm.
Dacă
īnsă, monumentala minciună la care asistăm indignaţi,
continuă, şi reacţiunea nu dă jos masca
revoluţionarismului, conducīnd naţiunea la
distrugere prin fraudă, considerăm obligatorie declanşarea unei
lupte necruţătoare pentru răsturnarea ei, īn care legea nu mai
poate fi folosită ca argument tocmai de cei care au īncălcat-o
flagrant şi o īncalcă şi azi la nivelul infracţiunii guvernamentale.
Opoziţia īnseamnă a propune alte
soluţii decīt puterea conducătoare, a-i
contesta soluţiile , ideile, faptele, ori noi , sīntem
puşi īn situaţia de a condamna persoanele. De aceea trebuie să
formăm altceva: contestaţia romānă!
[]
20 iunie
[Declaraţie
- ciornă]
Există
o forţă ce poate fi bănuită că are interese contrare
instaurării unei adevărate democraţii? Evident este vorba de
reţeaua fostului aparat represiv anti-democratic.
Pe līngă tendinţele tiranice , manifestate din plin
timp de atīţia ani, mulţi membri ai
securităţii , poliţiei, administraţiei, magistraturii
şi mafiei comuniste sīnt atīt
de compromişi īncīt au tot interesul să obstaculeze procesul normalizării. Libertatea va
produce condiţii pentru dreptate ceea ce ar avea pentru respectivii un
efect dezastruos.
Toate
aceste evidenţe ar fi trebuit să determine un guvern autentic
revoluţionar să-şi īndrepte atenţia īn primul rīnd asupra dezamorsării pericolului pe care-l
reprezintă organizaţiile de teroare din trecut, pentru viitorul
ţării.
Poporul
romān, eliberat cu grele jertfe, trebuia ţinut la curent , antrenat īn
acest proces de deparazitare protectoare.
Acţiunile conducătorilor actuali, nu
se īnscriu īn această direcţie, stīrnind
mirarea, apoi iritarea , apoi indignarea şi furia celor care doresc cu
ardoare emanciparea ţării, eliberarea ei din mīna
reţelei teroriste comuniste.
Mai mult,
noii lideri nu şovăie să se sprijine pe respectivele elemente,
folosindu-le īmpotriva revoluţionarilor consideraţi periculoşi,
īn timp ce, acelora cu adevărat periculoşi, spre groaza noastră,
li se oferă din nou puterea.
Iată
motivul contestaţiei noastre! Teama că sīntem
victimele unei farse enorme şi sinistre, că īn timp ce sīntem trimişi să muncim īn linişte,
ţara se reorganizează ca temniţă!
Deţinătorii puterii ar trebui,
dacă ar avea alte intenţii decīt de a
acoperi vinovaţii, să dea asigurări indiscutabile asupra erorii
unor asemenea temeri. Īn loc de a ne oferi astfel de garanţii,
liniştind spiritele, ei se dedau la un īngrijorător proces de
dezinformare şi manipulare, nerespectīndu-ne
nici măcar dreptul elementar de a ne face cunoscută public opinia.
Cine are
interesul ca ţara să nu afle motivul atitudinii noastre? Oare
"oamenii de bine" care ne sīnt potrivnici,
ar mai fi aşa şi dacă ar cunoaşte exact dorinţele
noastre expuse īn următorul program?
23 iunie
[Explicaţia
radicalităţii - ciornă]
Toţi
eram puşi īn situaţia de a da explicaţii pentru modul īn care
ne-am comportat īnainte. Ruşinea, vinovăţia, trădarea,
laşitatea, degradarea - trebuiau asumate, recunoscute, incriminate.
Acest gest
presupunea īnsă conservarea unui anumit simţ al onoarei,
demnităţii, adevărului şi curajului, adică... o
personalitate paradoxală.
De aceea au
preferat cei distruşi definitiv moral, să facă orice numai
să evite judecata. Este sensul adīnc al
adeziunii aparent surprinzătoare, īn masă, la armata
revoluţionară condusă de vechii strategi.
De aceea,
īncercările de a-i īnţelege, de a-i cuceri, nu au şanse. De
aceea sīnt surzi la argumente, orbi la realităţi,
refractari la raţionamente. Preferă un contract cu puterea īn locul
apropierii de rīndurile noastre, care le reamintesc
spectrul răspunderii şi ameninţarea pedepsei.
Chiar
dacă am mai īncerca azi să le dăm asigurări că nu avem
īn vedere punerea īn discuţie a activităţii lor dinaintea
puciului şi extragerea unor concluzii (ceea ce sună - să fim
sinceri - neconvingător şi straniu ), ei nu vor risca.
Şi de
aceea, dintr-o deplorabilă "neatenţie" , nu vor observa
unele probleme de genul:
- trebuie să fie analizată activitatea
fostului aparat de represiune şi luate măsurile de rigoare? Cum
stăm azi?
- trebuie demontată structura parazită
care deţinea controlul societăţii? Cum stăm azi?
- trebuie reeducată populaţia şi
dezintoxicată ideologic?
- ce-a făcut conducerea īn aceste
direcţii? Poate fi ea considerată ca exponent legitim al
revoluţiei?
- trebuie pedepsite abuzurile şi gravele
ilegalităţi? Care e componenţa aparatului de justiţie
corelată cu cel care funcţiona īn trecut?
- care este adevărul privind evenimentele
dintre 16 decembrie şi 16 iunie
- dacă situaţia ţării s-a
deteriorat d.p.d.v. economic, politic, civic, etc.
este răspunzător guvernul pentru asta?
- etc. etc. etc.
Dar
īntunecaţii noştri tovarăşi nu-şi pun astfel de
probleme. Ciudăţenie? Nicidecum! Certitudine a pactului de
neagresiune a celor vinovaţi. Ideea că trebuia menajat corpul
vinovaţilor pentru a-l putea cuceri de partea revoluţiei, a fost , nu
numai naivă, dar şi nocivă.
Trebuia
să silim corul reacţiunii la defensivă, profitīnd
de momentul favorabil survenit īn urma izbucnirii de revoltă, care punea
pasivitatea lor īntr-o postură neapărabilă.
Trebuia
să facem public portretul complex al vinovăţiei , la īnceput, cīnd nu putea fi contestat dreptul īnvingătorului īn
lupta īmpotriva terorii comuniste, cīnd manipulatorii
istoriei noastre fuseseră siliţi să permită etapa
"revoluţiei".
Claritatea
acuzaţiilor noastre ar fi īngreunat posibilitatea escamotării
subiectului şi nu le-ar fi permis celor degradaţi să se salveze
prin contraatac, cu atīta seninătate.
Astfel īncīt, dacă azi asistăm la monumentala
desfăşurare a contrarevoluţiei sub steagul
"sincerităţii" omului de bine, sīntem
şi noi vinovaţi. Evitīnd
"radicalitatea adevărului", am dat o nesperată ocazie
pentru instalarea confuziei generale care a permis ofensiva
nedreptăţii ,fără ca măcar acest lucru să fie
evident.
Noi nu am
acuzat muncitorul dezabuzat de obedienţa lui subumană. Azi, el ne
atacă senin.
Noi nu am
demascat activitatea criminală a aparatului de represiune (miliţie
şi securitatea). Azi, el poate opera īn numele legalităţii.
Noi nu am
analizat mecanismul antiselectiv prin care s-au ales
cadrele de conducere. Ele sīnt azi folosite īn numele
experienţei.
Noi nu am
evidenţiat incultura crasă a populaţiei, intoxicarea ei
ideologică, incapacitatea de discernămīnt
rezultată. Azi, masa are orgoliul hotărīrilor
īnţelepte, pretinzīnd chiar monopolul lor!
Noi nu am
acuzat colaboraţionismul şi astăzi ne confruntăm cu
valeţii terorii, ieşiţi īn arenă fără mare
problemă.
Vom
plăti amar "īmpăciuitoarea" noastră amnezie, lipsa
noastră de combativitate īn perioada īn care istoria ne-a acordat o
şansă, faptul de a nu fi ştiut să profităm de fisura
care a apărut īn momentul īn care sistemul dictatorial dezumanizant a
trecut printr-o criză, trebuind să se organizeze.
Cīnd īn ianuarie optam pentru ieşirea luărilor de
cuvīnt din zona eufemismelor, eram acuzat de
radicalitate şi inconştienţă. Eu sesizasem imposibilitatea
practică de a face dreptate atunci cīnd victima
e minoritară numeric şi agresorul păstrează toate pīrghiile puterii. Am considerat īnsă că ,
singurul lucru pe care puteam şi trebuia să-l facem, era să
obligăm reacţiunea să opereze făţiş,
fără a se ascunde īn ceaţa creată de confuziile politice,
să nu-i permitem să zdrobească revoluţia , purtīnd masca ei.
Īn felul
acesta, am fi pus "oamenii de bine" īntr-o anume dificultate,
silindu-i să aleagă reacţiunea făţişă,
fără a le permite să-şi trădeze din nou condiţia
umană - fără nici-un risc!
Sīnt convins că tupeul lor, numărul celor activi,
ar fi fost diminuate. Şi chiar dacă succesul nostru nu era
previzibil, avīnd īn vedere raportul de forţe,
am fi creat un punct de plecare pentru viitorul acestei naţiuni.
Constatīnd īndurerat efectul dezastruos al compromisului pe
care l-a acceptat opoziţia , ca plată a slăbiciunii sale
numerice şi operative, sīnt puţin dispus
să accept un rol īn semi-opoziţie.
Voi
părăsi această ţară, pe care maşina de
dezumanizat a populat-o astfel īncīt, nu mă mai
simt acasă! Sīnt romān, dar sānt şi om
şi ca atare, vreau să trăiesc īntre romāni doar dacă mai
sānt oameni!
Orice
īngăduinţă īmi apare ca nefastă, deci dacă aş rămīne, avīnd īn vedere
poziţia defensivă a opoziţiei şi nesinceritatea
devenită atmosferă generală, aş fi acuzat de radicalism
şi respins de absolut toate taberele.
Eu nu-mi
pot īnsă tocmi credinţa, onoarea şi adevărul.
Eu nu pot
aştepta ca, ceea ce respir, să devină doar pe viitor oxigen.
Eu
īnţeleg , dar nu pot suporta degradarea inumană a
concetăţenilor mei.
Eu nu vreau
ca, prin īnsăţi prezenţa mea īn organismul social, să
legitimez ceea ce consider inacceptabil moral.
[Cerere de
azil politic - ciornă]
[prezentată oral consulului Franţei la Bucureşti,
dl. Boulanger, care a respins pretenţia mea de a
mi se acorda azil politic la Bucureşti, īn semn de recunoaştere a
caracterului ilegitim şi represiv a regimului Iliescu]
Subsemnatul Roşca Ioan, solicit guvernului
francez să-mi acorde azil politic. Motivele sunt expuse īn continuare.
Īncepīnd din 22 decembrie 1989,
am ieşit din tăcerea īn care mă retrăsesem, luptīnd deschis şi insistent pentru īmplinirea
şanselor de eliberare şi emancipare ale naţiunii noastre.
Am sesizat din start pericolul pe care īl
reprezintă pasivitatea intelectualilor, care, neintrīnd
īn luptă, lasă populaţia dezorientată, fără
apărare īn faţa enormului aparat represiv. Informaţiile pe care
le avem privind persoanele care apăruseră la cīrma
ţării, m-au determinat să adopt de la īnceput o atitudine
activă şi fermă.
Am redactat multe materiale īn acest spirit, dar la
īnceputul lunii ianuarie, ele nu au fost luate īn seamă, fiind considerate
obsesii īntunecate şi nejustificate.
Īntīlnirile mele cu intelectuali de
frunte (V. Rebengiuc, Stelian Tănase, etc.) din
această perioadă, cărora le-am prezentat un apel pe care īl
anexez, m-au convins de superficialitatea cu care tratau realitatea,
īntărindu-mi hotărīrea de a mă īmpotrivi acestei nefaste
relaxări.
Am pătruns pe 26 [27] decembrie la
televiziune, citind un apel către ingineri īn care le atrăgeam atenţia asupra culpabilităţii
pasivităţii lor şi a datoriei de a intra īn arenă, ajutīnd muncitorii să īnţeleagă şi
să sprijine eforturile de emancipare ale intelectualităţii.
Apelul [pretins - īn
direct] a fost transmis pe 3 ianuarie, la o oră
nepotrivită şi cenzurat īncīt să nu
mai apară īndemnul la continuarea revoluţiei.
Acest fapt mi-a īntărit convingerea farsei
periculoase care se juca şi m-a decis să părăsesc
opţiunea mea apolitică pentru a ajuta formarea unei forţe
politice de renaştere. Ataşez programul Partidului
Intelectualităţii, pe care l-am redactat īn acest scop.
Īncercările mele de a atrage
intelectualitatea īntr-o activitate politică īnchegată şi
constructivă s-au lovit de opţiunea lor fermă pentru apolitism
şi afirmare profesională. Am transformat platforma īn Partidul
Renaşterii Spirituale, punīnd īn poziţie
centrală necesitatea refacerii spirituale a acestui popor, singura
bază a construcţiei unei democraţii veritabile.
Insuccesul instigării intelectualilor
devenea cu atīt mai dureros cu cīt
realitatea scotea īn evidenţă tot mai clar absurditatea iluziei
revoluţiei reuşite şi consumate sau a bunelor intenţii ale
noilor conducători.
După declararea transformării Frontului
īn partid, m-am alăturat celor ce protestau īn stradă īmpotriva
acestui abuz, continuīnd să īncerc atragerea
intelectualilor de partea protestului ferm şi a construcţiei unei
alternative politice.
Am izbutit īn ziua de 26 ianuarie 1990 să
determin decizia Grupului pentru Dialog Social, aflat īntr-o
şedinţă pe care am īntrerupt-o intempestiv, să vină īn
Piaţa Victoriei pentru a se oferi ca mediatori ai unui dialog īntre
manifestanţi şi guvern . Am relatat pentru radio Europa liberă
respectiva manifestaţie, pe 27 ianuarie 1990. Sfidarea puterii şi
manipularea devenise elocventă, avīnd īn vedere
deosebirea dintre ce se īntīmpla īn realitate şi
ce se transmitea la televiziune despre manifestaţie.
Am intuit pericolul unei lovituri de
forţă şi pe 27 ianuarie 1990 am predat revistei 22 şi
ziarului Romānia liberă (domnului Băcanu,
cu care avusesem mai multe īntīlniri), un articol
privind modul īn care au procedat comuniştii pentru a distruge
intelectualitatea cu ajutorul clasei
muncitoare manipulate. Articolul, adevărat semnal de alarmă, a fost
confirmat
. a doua zi şi nu īnţeleg nici azi faptul că nu i s-a
dat atenţie!
După 29 ianuarie am avut certitudinea
necesităţii apariţiei unei alternative politice valoroase care
să se opună pretenţiilor de monopol a celor ce se
agăţau de putere. Lupta de stradă nu mai era suficientă,
mai ales că partidele existente manifestau o penibilă şi
dezastruoasă lipsă de solidaritate faţă de ea.
Am asistat īngrijorat īn acele zile la scindarea
ireparabilă īntre cele două ramuri ale rezistenţei romāneşti:
opoziţia şi contestaţia. Pe de o parte, opoziţia
politică, profitīnd din plin de rezultatele
luptelor contestaţiei, se instalase īn parlament, fără a acorda
celor din stradă respectul şi recunoştinţa cuvenită,
fără a reprezenta temperatura pe care o dorea contestaţia, lăsīndu-se angrenată īn jocul diversionist practicat
de putere pentru a simula democraţia.
Pe de altă parte, tinerii contestatari, īn
număr foarte mare, pe care am īncercat să-i determin să se
unească īntr-un partid, care să le apere interesele şi să
lupte pentru reuşita transformării ţării, au refuzat net
să-şi concretizeze acţiunea, politic.
Astfel, deşi am făcut mari eforturi, redactīnd īn cīteva zile un
program al partidului Alternativa 90, pe care-l doream constituit la timp
pentru a putea instala trei tineri decişi īn parlament, nu am reuşit
să strīng cele 251 de semnături necesare.
Nu am renunţat, continuīnd la Piatra Neamţ,
Iaşi şi Bucureşti să caut adepţi, să capacitez
oameni de valoare (Alexandru Zub, Petre Vancea, Adrian Corduneanu şi
foarte mulţi tineri ) pentru constituirea unei formaţiuni
alternative.
Nereuşita, care mă făcea să am
dubii cu privire la modul īn care au apărut parlamentarii noştri
şi la comportarea lor iresponsabilă, m-a făcut să mă
feresc de īnregimentare īn rīndurile unui partid deja
constituit. Credeam că sprijinul GDS faţă de iniţiativa
noastră va contribui la conturarea
unui partid de mare ţinută! Ceea ce mă nemulţumea
era refuzul celor de la GDS, să-şi
asume poziţii politice explicite, răspunzīnd
responsabilităţilor momentului. Īn toate şedinţele lor la
care am participat, am susţinut cu căldură şi disperare
această cauză. Astfel de exemplu, după ce din nou am mijlocit
implicarea grupului īn īncercarea de dialog pe care au avut-o militarii
demonstranţi din Piaţa Victoriei (12-14 februarie), am pus
următoarele probleme īn şedinţa GDS:
- a necesităţii unui act de solidaritate
faţă de cauza dreaptă şi poziţia patriotică a militarilor
- a implicării politice a GDS
- a constituirii unei reţele naţionale
de grupuri de dialog social, sub egida celui central, care să le ofere un
nucleu şi o orientare
Īn mare, ceream să ne acoperim responsabilitatea enormă de a
organiza rezistenţa societăţii civile romāneşti.
Dezamăgit de un refuz pe care-l consideram
inconştient, am părăsit Bucureştiul
īncercīnd să dau un exemplu de astfel de grup, formīnd la Piatra Neamţ asociaţia Dialog Piatra
Neamţ. Trecīnd de dificultăţi
inerente şi de reaua credinţă a autorităţilor, am
reuşit să ne strīngem, circa 80 de asociaţi
şi să demarăm activităţi complexe: şedinţe
de dialog, implicarea īn activitatea socială a judeţului,
pregătirea revistei Acum, etc.
Astfel am avut satisfacţia de a fi īn
măsură ca pe 25 martie să putem onora cele 100 de zile scurse de
la declanşarea revoluţiei, printr-un miting, o manifestaţie
şi o ceremonie religioasă bine organizate.
Am remarcat cu acest prilej animozitatea aparent
ciudată a concetăţenilor noştri, simţind acut că
operăm īntr-o enclavă comunistă! (fapt redat īn articolele din
anexă).
Ne-am ciocnit de această rea voinţă
pe tot parcursul activităţii asociaţiei noastre şi am
īncercat, prin unele sondaje, să atragem atenţia asupra
situaţiei psiho-intelectuale a
cetăţenilor, asupra priorităţii absolute a problemei
educaţiei, informării, dezintoxicării ideologice.
Obstacolele bine dozate ne-au redus eficacitatea,
astfel revista nu a apărut, prin boicot tipografic, lipsa spaţiului a
fost rezolvată neadecvat, numai după ameninţarea grevei foamei
şi susţinerea īn aer liber a unor şedinţe ale
asociaţiei.
Conştienţi de nevoia unităţii
opoziţiei, am sprijinit īncercarea celor ce formau organizaţii īn
judeţ. Am mers atīt de departe (pe linia
activităţilor comune: conferinţelor, dialogurilor) īncīt le-am oferit sprijinul membrilor asociaţiei
noastre pentru a-şi īntări listele electorale. Personal, m-am decis
să īntăresc lista PNŢcd, fiind de
acord cu fermitatea atitudinii sale. Decizia a fost īntărită de īntīlnirea prilejuită de vizita la Piatra Neamţ a
domnului Cīmpeanu, pe care l-am acaparat cu
această ocazie īntr-o discuţie de o oră, pentru mine
edificatoare.
Totuşi erorile evidente ale liderilor
partidelor m-au decis să-mi păstrz
independenţa pe respectiva listă. Adaug la aceasta că, īn ultimile zile, reacţionīnd
cu o mare īntīrziere, au decis şi intelectualii
de la Bucureşti să intre īn alegeri, invitīndu-mă
şi pe mine pe lista GDS sau sugerīndu-mi o
listă separată. Am refuzat, explicīndu-le
capcana independenţei (respingerea voturilor şi fragmentarea
opoziţiei) şi am rămas īnscris pe lista PNŢcd,
ca susţinător al proclamaţiei de la Timişoara.
Īntre timp timişorenii au reuşit un
progres organizatoric invitīndu-ne şi pe noi la
Congresul de pe 28 aprilie. Nemulţumit de numărul semnăturilor strīnse la sediu, pentru Proclamaţia de la
Timişoara, am hotărīt să ieşim īn
stradă, veghea de protest fiind secondată de propaganda pentru
idealurile revoluţiei şi strīngerea
semnăturilor pentru proclamaţie. Atunci am īntīlnit
pentru prima dată violenţa apărătorilor reacţiunii,
care ne-au tratat īntr-o spirală agresivă ascendentă (vezi
articolul anexat).
De aceea, īn timpul Congresului de la
Timişoara, am avut o poziţie fermă subliniind gravitatea
situaţiei şi cerīnd adunării să
pună la punct un plan concret de acţiune. Fiind refuzat chiar de
către organizatori, atunci cīnd am cerut
redactarea şi depunerea contestaţiei faţă de candidatura lui
Ion Iliescu, īn baza principiului consemnat la
punctul 8, am simţit că inima revoltei se mutase net īn Piaţa
Universităţii din Bucureşti. Am făcut eforturi ca să
nu transpară această dezamăgire şi īngrijorarea
aferentă īn dialogul cu Emil Hurezeanu, transmis
īn seara respectivă (28 aprilie) de Europa liberă. Totuşi,
am semnat atīt
contestaţia īmpotriva domnului Iliescu, redactată chiar de mine pe 28 aprilie īn
congres şi semnată opţional de unii participanţi, cīt şi celălalt act de contestare, pentru instigare
prin dezinformare pentru care s-au strīns
semnături pe 29 aprilie.
Am ţinut acelaşi discurs şi īn
Piaţa Operei din Timişoara şi-n Piaţa
Universităţii (30 aprilie vezi anexa), fiind īntīmpinat
cu căldură , ca pe un exponent al unei Moldove neīngenucheate.
Mi s-a strigat Ieşiţi īn stradă! şi am promis că o
voi face, deşi eram perfect conştient de riscul unui astfel de gest.
Pentru a īncerca o acţiune de protest
sensibilizatoare, evitīnd brutalitatea oamenilor de
bine, am pornit pe 1 mai o grevă a foamei al cărui singur scop
declarat era solidaritatea faţă de colegii noştri din
Piaţa Universităţii. Numai 6 dintre membrii asociaţiei
s-au aşezat īn faţa Turnului lui Ştefan cel mare pentru a īncepe
această grevă. Ceilalţi au īncercat să ne sprijine
acţiunea, apărīndu-ne de atacurile cetăţenilor, printr-un
fel de zid .
Am avut certitudinea situaţiei dezastruoase a
conştiinţei naţiunii văzīnd
sinceritatea şi ura cu care eram admonestat şi ameninţat de
către concetăţenii mei. Speranţa că o carte de
vizită ca a mea, faptul de a fi adus oraşului premii īn concursuri
naţionale şi internaţionale de matematică, va cīntări, a fost invalidată de realitate.
Am īnţeles dimensiunea intoleranţei
atunci cīnd am fost atacaţi (3 mai) şi
duşi la primărie
. pentru a fi pedepsiţi. Am plecat cu
toţii la Bucureşti, pentru a trage un mare semnal de alarmă, redactīnd īn acest scop un document (Apel din Moldova)
care, prevestea cu extremă exactitate derularea evenimentelor (20 mai,
13-15 iunie). Mi-am anunţat public retragerea din alegeri, avīnd īn vedere condiţiile inadmisibile īn care aveau
loc.
Am īncheiat greva pe 5 mai după 100 de ore,
prin anunţarea contestaţiei noastre radicale , făcută la
balconul Pieţei Universităţii, trimisă posturilor de radio
şi agenţiilor de presă.
Īncepīnd din acest moment am
intervenit īn viaţa mitingului din Piaţa Universităţii, īncercīnd din toate puterile să sprijin ridicarea
calităţii şi densităţii sale, să-l īndreptăm
către o tribună de demascare, judecare şi condamnare a crimelor
regimului comunist. Am considerat de importanţă capitală
acţiunea de educare, de dezintoxicare ideologică, de vaccinare antototalitară, de influenţare a opiniei publice,
pentru a īmpiedica farsa alegerilor.
Nu am reuşit şi această
amară īnfrīngere explică īn mare
măsură decizia mea de a părăsi ţara! Conducătorii
organizaţiilor din Piaţă īşi susţineau apolitismul, refuzīnd să condamne alegerile, alăturīndu-se
protestului nostru. Liderii partidelor de opoziţie au refuzat cererea de a
ieşi dintr-o cursă, validīnd inadmisibilul.
Personal , am īntrerupt şedinţa PSDR, rugīndu-l
pe dl. Sergiu Cunescu să acţioneze īn acest
sens şi am insistat īn timpul
dialogului cu dl. Cīmpeanu, pe care l-a avut
comitetul de reprezentare al ANPR; am discutat acest subiect şi cu liderii
PNŢcd, informīndu-i de
decizia mea de a mă retrage şi rugīndu-i
să o urmeze.
Remarcīnd că toate smnalele de alarmă nu sunt din nou auzite, m-am
resemnat īncercīnd să ajut contestatarii din
Piaţa Universităţii să transforme mitingul īntr-o victorie
morală. M-am ciocnit de lipsa unor
structuri organizatorice şi a unor aptitudini corespunzătoare şi
de o funestă lipsă de realism şi de unitate. Reuşind pīnă la urmă să-mi irit interlocutorii, am
atras atenţia celor care pregăteau dialogul cu guvernul, că acesta
e o enormă diversiune, o farsă care are numai scop de discreditare,
de blocare a iniţiativelor celor revoltaţi.
Fiind taxat de radical sau sentimental
datorită poziţiei mele de contestare netă a regimului, nu am
reuşit să-mi conving tovarăşii de importanţa
decisivă a dialogului
.cu ţara (prin mesaje clarificatoare
pătrunse la televiziune).
Eforturile mele de unificare şi mediere au
fost extenuante, lovindu-se de complexe şi inconştienţe rebele.
Mă īntreb şi acum, cine a avut interesul ca să nu se producă
acea īnţelegere care să dea organizatorilor mitingului şansa
unei evoluţii armonioase şi valoroase? Sper ca imaturitatea şi
orgoliul să fie unicele explicaţii.
Am chemat pe cīţiva
dintre membrii asociaţiei mele (Dialog PN) şi pe unii dintre credincioşii
Alternativei 90 , organizīnd o grupare
cerebrală şi īncercīnd să ne
interpunem, obstaculīnd degradarea mitingului un
pericol iminent.
Cele 10 manifeste īmpărţite īn
Piaţă şi răspīndite īn
ţară, multe dintre prezenţele din balcon (obţinute
după eforturi de convingere a invitaţilor şi de
depăşire a barajului impus de oamenii de ordine ai mitingului),
iniţiativa unor comunicate sau documente sunt rodul acestor
activităţi.
Obosit şi intrigat de refuzul
opozanţilor de a deveni lucizi, apărīnd simbolul
pe care manifestaţia reuşise să-l reprezinte, m-am retras pe 20
mai la Piatra Neamţ, explicīnd celor cu care
reuşeam să dialoghez, că mitingul riscă o degradare care va
fi o lovitură pentru toată opoziţia.
Alegerile şi evenimentele din 13-15 iunie au
fost două verificări dureroase ale realismului presimţirilor mele.
Neputīnd accepta nici o
clipă supunerea faţă de acest regim odios.
Neputīnd să mă angrenez
īntr-o opoziţie care să corespundă părerilor mele.
Neputīndu-mă acomoda cu ideea că
fraţii mei de libertate sunt arestaţi şi torturaţi.
Fiind īn mod cert una dintre cele mai radicale
figuri ale opoziţiei, prezent şi activ īn foarte multe acţiuni
ale ei.
Fiind semnatarul unor documente ca Apel
către intelectualitatea tehnică, Apel din Moldova, Manifestele din
Piaţa Universităţii.
Aşteptīndu-mă īn această
clipă la represaliile autorităţilor sau ale populaţiei īnfierbīntate, īn mijlocul căreia mă simt practic
prizonier.
Mă văd silit să solicit azil
politic.
Scrisoare
deschisă, lui Marian Munteanu [text nepublicat]
Domnule Munteanu, m-am decis foarte greu să fac acest gest,
deşi e rezultatul unei convingeri, părīndu-mi-se
īndoielnică oportunitatea lui.
Dificila
situaţie īn care vă aflaţi, simbolul pe care a-ţi ajuns
să-l reprezentaţi, situaţia grea īn care se află
opoziţia, m-au făcut să şovăi īn a vă face un
reproş public. O fac totuşi din trei motive:
Mai īntīi pentru că sīnteţi
victima unei enorme nedreptăţi şi mărturia mea poate
să cīntărească, dacă vi se va da
un drept real de apărare.
Īn al
doilea rīnd, pentru că īn astfel de momente,
ocazia unor īnvăţăminte nu trebuie pierdută, pentru a se
evita repetarea pe viitor a erorilor care le fac posibile.
Īn al
treilea rīnd, pentru că aţi refuzat īn mod
constant să-mi daţi vre-o atenţie atunci cīnd
am īncercat să vă semnalez responsabilitatea pe care o crea ,
poziţia dvs. īn manifestaţia din Piaţa Universităţii, determinīndu-mă să vă părăsesc pe
19 mai. V-am lăsat atunci un mesaj, care a fost din păcate
autentificat de evenimentele din 13-15 iunie.
Iată
ideile principale, de care nu aţi vrut să ţineţi cont:
1. Că manifestaţia devenise un simbol
naţional pentru opoziţie; că ea nu mai aparţinea unor
asociaţii organizatoare, ceea ce crea o extindere adecvată a
colectivului care să decidă evoluţia ei.
2. Că eventuala degradare a
manifestaţiei va fi folosită din plin de putere, reprezentīnd
o grea lovitură pentru toţi cei care īşi asumaseră
opoziţia.
3. Că apolitismul pe care-l
susţineţi constant este ilogic, atīta timp cīt strigaţi "Jos comunismul!", iar refuzul
colaborării cu cei angrenaţi īn luptă pe căi politice
īnseamnă a face jocul puterii.
4. Că numai dublīnd
curajul, demnitatea şi cinstea cu inteligenţa şi buna organizare
se poate asigura succesul unei acţiuni atīt de
greu de controlat. Aceasta impunea constituirea unei structuri
"cerebrale" organizatorice.
5. Că vă īnşelaţi total atunci
cīnd credeţi şi susţineţi că
succesul contestaţiei este foarte aproape şi etichetaţi pe cei
ce veneau să-şi ofere sprijinul solidar ca nişte
"oportunişti" care au simţit victoria apropiată.
6. Că sīnteţi
complet dezinformat privind convingerile cetăţenilor ţării,
starea lor intelectuală, afectivă, psihologică - decizia lor
pentru a lupta pentru libertate! Că riscaţi ca īn locul mult
aşteptatului sprijin, să vă confruntaţi cu represaliile
unei populaţii dezinformate şi asmuţite īmpotriva mitingului!
7. Că trebuie să consideraţi
prioritară problema dialogului cu ţara, căutīnd
toate formele de a īmpiedica formarea unor convingeri total eronate şi
profund nocive, la cei trataţi de către manipulatorii puterii,
profesionişti bine-cunoscuţi.
8. Că dialogul cu guvernul e o evidentă
diversiune, care vă faceţi să pierdeţi timpul - care ar fi
trebuit folosit īn mod constructiv, īn acţiuni care să pună cui
adevărat probleme celor de la putere, silindu-i la acele clarificări
care să ajute electoratul să ia decizii īn cunoştinţă
de cauză.
9. Că ritualizarea
manifestaţiei este o mare eroare, strigătul "Jos
comunismul!" - lipsit de explicaţiile de rigoare, fiind neputincios.
Trebuia (şi am īncercat īn acele zile să vă conving), să
transformăm manifestaţia īntr-o adevărată tribună de
analiză matură, substanţială, a esenţei
societăţii totalitare. Numai astfel, oamenii ar fi fost ajutaţi
să-i recunoască prezenţa, sub noua faţă a
revoluţionarului "FSN".
10. Că vă opuneţi unor indivizi
extrem de periculoşi, total lipsiţi de scrupule, cu mare
experienţă distructivă, care nu vor fi impresionaţi de
atitudinea dvs. de Isus, fiind mai curīnd
īncurajaţi , decīt opriţi, spre
violenţă, atunci cīnd victima īşi
manifestă pacifismul.
Astfel,
afirm şi depun mărturie , că pe toată perioada
manifestaţiei, dvs. aţi fost un neobosit dezamorsator al
oricăror tendinţe revoluţionare active, că aţi blocat
toate iniţiativele de radicalizare, chiar verbală.
Aţi
īmpiedicat īncercările de organizare a manifestaţiei, susţinīnd spontaneitatea ei, reducīnd-o
la un ritual complet neoperativ, pur simbolic.
Aţi
profesat iubirea şi īnţelegerea, considerīnd
că adevărul şi dreptatea sīnt
simboluri a căror afirmare e suficientă pentru a declanşa īn
suflete o reacţie de īnnobilare care-şi va produce īn timp efectul.
Aţi
īmpiedicat "furtul " manifestaţiei , de către intelectuali
şi īn general, pe orice persoane cu prea mare putere de convingere prin
argumentaţie de calitate.
Aţi
dezaprobat īncercările de a "politiza" acţiunea, cum ar fi
aceea de a se cere boicotarea alegerilor. V-am văzut de multe ori reproşīnd vorbitorilor atacurile la persoană, cum
ar fi aceea a tovarăşului Iliescu şi
de a ţine discursuri instigatoare.
Īn rezumat,
eu, care am privit dinăuntru activitatea dvs. , exasperat de
ineficacitatea ei inconştientă, v-am bănuit adeseori că
aţi lucra īn interesul celor pe care-i consider duşmani ai destinului
ţării, deşi s-au cramponat la cīrma
ei.
Incredibilele represalii la care aţi fost
condamnat de către regizorii terorii, mi-au dovedit că m-am
īnşelat şi că opţiunea dvs. pentru o rezistenţă
non-violentă, atitudinal - simbolică, era un adevărat crez.
Nu sīnt de acord cu o astfel de opoziţie
(masochistă) şi cred că aţi primit lămuriri cumplite
privind raportul real de forţe şi capacităţile celor pe
care īndrăzniţi să-i sfidaţi.
Dar este
deosebit de nedrept ca eu să fiu la ora actuală liber şi dvs.
īntemniţat, căci, deşi am părăsit manifestaţia la
20 mai, eu am aşteptat cu sufletul la gură căderea guvernului ,
īn timp ce dvs. aţi luptat pentru evitarea unei confruntări, īn
numele unor principii, care vă fac să credeţi īn victoria
dreptăţii dezarmate!
Vă prezint nota de plată
[ciornă]
- irosirea celei mai mari şanse de evadare a
populaţiei Romāniei din capcana unei organizări canceroase
- acoperirea urmelor unor criminali odioşi
şi extrem de periculoşi
- uciderea speranţei īn suflete şi
conştiinţe
- degradarea totală a codului etic al societăţii
- compromiterea activităţii politice
şi de stat
- uciderea lupei pentru libertate
- maltratarea tinerilor cinstiţi
etc.
Toate
acestea pentru a vă păstra puterea.
Atenţie īnsă... remiza va fi 100%.
Note
Finii
noştri intelectuali , fac exact ce-am prevăzut: acuză
perplexitate. Se fac că nu bănuiam cu cine au de-a face, ca
să-şi justifice pasivitatea iniţială; īn fond, un laş
compromis cu un monstru pentru că credeai că are de gīnd să se poarte īnţelegător.
Tot
lipseşte clasa protestatarilor radicali, īntre luptătorii de
stradă şi analiştii opoziţiei. Protestul non-violent, dar
ferm, absolut clar, numai nu poate să apară!
Pare
greşit a se da lovituri opoziţiei, dar dacă tăcem mai
departe, complici la toate prostiile ei (copilul nostru, nu?), nu vom ajunge
nicăieri. Trebuie instalată sinceritatea , pentru a pune
aşa-zisa opoziţie actuală, īn lumina ridicolului ei nenorocit.
Ce trebuie
să facă o parte a populaţiei, minoritară, dacă
cealaltă semnează un pact cu puterea murdărită?! Nu poate
fi obligată să se supună acestui contract, īn numele
democraţiei şi nici nu poate īmpiedica libera asociere a celor
două părţi. O singură soluţie: plecarea!
[]
Motivaţie
emigrare [ciorna]
1. Pericolul represiunii administrative
2. Pericolul represiunii de populaţia
asmuţită
3. Pericolul acţiunii securităţii
4. Nerecunoaşterea legalităţii
şi legitimităţii guvernului
5. Imposibilitatea colaboraţionism
6. Imposibilitatea tăcerii şi
evitării radicalităţii adevărului
7. Īnstrăinarea faţă de
concetăţeni, ieşirea din sistemul năzuinţelor şi
concepţiilor lor
8. Neputinţa de a orienta activ opoziţia
(partide, intelectuali, contestaţie)
9. Evitarea tendinţelor anarhice
10. Dorinţa de a atrage atenţia
popoarelor civilizate, asupra pericolului degradărilor canceroase ale societăţii
şi de a le ajuta să se ferească ( solidaritate umană).
11. Dorinţa de a mai apuca să
trăiesc o viaţă fericită şi demnă īn timpul de
viaţă rămas
12. Satisfacerea cererii populaţiei ce
respinge intelectualitatea, refuzul apostolatului lui Isus
13. Dorinţa de a continua din afară,
sprijinirea rezistenţei romāneşti: organizare, articole,
explicaţii, etc.
14. Īmplinirea potenţelor de creaţie
intelectuală
[]
27 iunie
Note
Chiar
dacă stă 20 de ani īn puşcărie, deţinutul nu pierde
noţiunea de libertate, la care se raportează necontenit.
O realizare
īnspăimīntătoare a societăţii īn
care am trăit, este că deţinuţii nu-şi
păstrează noţiunea de libertate, o pierd complet, căpătīnd convingerea că ceea ce trăiesc
este normal!
Īn clipa īn
care victima nu mai are conştiinţa prizonieratului ea e definitiv
īncarcerată.
Ar trebui reinventată o īntreagă terminologie pentru a
redefini realităţi de genul celor din Europa de Est. Cum să le
spun , de exemplu, celor ce deţin puterea? Amestec īntre: tiran, escroc,
mafiot, inchizitor, terorist, sadic, cinic, amoral, neruşinat, criminal,
vinovat, profitor. Ţesutul canceros...miriapod tiranic...organizaţie
satanică, reţea distructivă... Dar acestei forme de organizare
bazată pe supunere, īngenunchere, dominare? "Comunism" -
creează derută şi diversiune.
Poate
că prostia ascunde īntotdeauna o agresivitate latentă. Faptul că
o clică de indivizi pot să-şi facă din acest lucru capital,
exploatīndu-l fără rezerve, este
particularitatea experienţei noastre!
Cultivă prostia, o īncurajează, o
protejează, o măgulesc, o īnarmează - iată tehnica
comunistă! Să scoţi mulţimea din amorfitate
şi să-i dai o polarizare care să-ţi permită să o
controlezi.
Orice
politician nu poate decīt să invidieze
această capacitate de a-ţi cuceri reprezentativitatea, de a-ţi
construi popularitatea.
Īn numele
celor mulţi, făcīnd pact cu ei, se poate
profita de democraţie, trădīnd axul
emancipării speciei. Paradoxul: cei mulţi decid evoluţia
sistemului, deşi puţini profită de ea. - gestionarii
"aleşi".
Oare de ce
nu se poate impune ideea unei meritocraţii? S-ar putea imagina mecanisme
care să facă frauda imposibilă sau să dea mulţimii pīrghii cu reacţie īn cazul erorilor constatate
istoric.
Perfect
conştienţi şi perfect degradaţi, intelectualii noştri
au acceptat īn ianuarie compromisul, crezīnd că
puterea le oferă dreptul de a se manifesta şi īmplini profesional, īn
schimbul tăcerii lor (neimplicării īn lupta de deparazitare).
Acum , ei
acuză trădarea puterii, păstrīnd
nostalgia pactului ratat datorită nerăbdării tineretului
revoluţionar.
Ei
reproşează manifestanţilor imaturitatea şi radicalitatea
(reale) dar dexterităţile lor intelective
scot pofta de dreptate din centrul motivaţiei implicării.
[]
[Cerere
azil politic - ciorna]
Domnule
ambasador,
Subsemnatul
Roşca Ioan, cetăţean romān de naţionalitate romānă,
vă rog să luaţi īn considerare cererea mea pentru acordarea
azilului politic adresată guvernului francez.
Fac
această cerere din următoarele motive: īncepīnd
de pe 22 decembrie, am acţionat fără nici o rezervă pentru
fructificarea ocaziei de eliberare şi emancipare , pe care a deschis-o
criza violentă a sistemului comunist.
Astfel
că, sīnt pus acum īn următoarea
situaţie fără ieşire:
1. Pericolul de a se lua măsuri
administrative (arestare, etc. ) īmpotriva mea.
2. Chiar dacă nu voi suferi o represiune
oficială, cele subterane realizate prin agenţii
securităţii, care sīnt deja pe urmele mele,
sīnt şi mai ameninţătoare.
3. Īn orice clipă, elementele furibunde
retrograde din sīnul populaţiei manipulate,
mă pot ataca, pentru ceea ce ei consideră o sfidare din partea mea.
Linşajul adversarilor politici a devenit aici o obişnuinţă,
īncurajată de regim. Nu am nici-un mijloc de apărare!
Poate
că īn această situaţie, aş avea speranţe dacă
"m-aş cuminţi", renunţīnd la
orice manifestare liberă a opiniilor mele. Dar acest lucru nu e posibil,
deoarece:
4. Mă simt dator eroilor revoluţiei
şi fidel principiilor ei şi nu concetăţenilor mei şi
guvernului actual - pe care nici nu-l recunosc ca legitim! Vezi furtul puterii
şi manipularea alegerilor.
5. Nu pot colabora cu acest regim, fiind
īncredinţat că acest lucru ar fi īn defavoarea destinului
ţării, ca ar ajuta stabilizarea actualei situaţii, ar fi o
monumentală nedreptate.
6. Nu pot tace...
7. Nu mă pot īnregimenta īn rīndul opoziţiei, căci nu sīnt
de acord cu metodele sale. Este evident că organizarea opoziţiei a
luat un start greşit şi nu sīnt īn
măsură să-l corectez. Nu am timpul şi menirea opozantului
ca meserie.
8. Opoziţia īn faţa
monstruozităţii, ar justifica acţiuni foarte dure, chirurgicale,
ceea ce contravine convingerilor mele non-violente. Deci , nu voi putea ajuta
efectiv noua revoluţie.
Īn anii
'40, colaboraţionişti francezi au fost mai puţin vinovaţi decīt ai noştri:
- erau cumva obligaţi la un compromis
datorită situaţiei războiului, pentru a salva ceva;
- nu s-au aruncat cu furie să distrugă
societatea franceză, pentru a profita de situaţie;
- nu a durat atīt
şi nu a avut nici pe departe efectul dezastruos de la noi.
Şi
totuşi francezii şi-au făcut dreptate! Deci faptul este 100%
legitimat istoric, moral şi juridic ( pedepsirea vinovaţilor). La noi
nu s-a putut tocmai datorită gravităţii marasmului care a
făcut ca vinovaţii să fie azi majoritari.
Note
A venit şi rīndul
părintelui cu copil slab să se răzbune pentru succesul celui cu
copil student, scoţīndu-şi la iveală
pizma şi urma, devenind ameninţător. 45 de ani s-a făcut
şcoală de pizmă, ură, intoleranţă, egoism, etc.
[] Prostia ne-a jucat un renghi cumplit.
Intelectualul adevărat, este recunoscut
uşor de cei din specia lui. Cine nu simte imediat stīngăcia
de activist cultural a domnului Iliescu, īşi
trădează propria condiţie. Numai īntre mineri, găina pare
pasăre măiastră.
Stilul
"temperat" de adresare:
Criminalului - "Trebuie să admiteţi
că nu sīnteţi perfect, faceţi şi
erori".
Mincinosului - " Adevărul e relativ, nu
numai dvs. aveţi dreptate".
Vinovatului - "Trebuie să ne
sprijiniţi īn căutarea adevărului".
Prostului - "Nimeni nu vă contestă
opinia, dar se poate afirma şi că..."
Mafiotului - "Instalarea unor relaţii
corecte ne-ar da posibilitatea unei cooperări fructuoase".
Inchizitorului - " Nu veţi instaura o
atmosferă democratică decīt admiţīnd opinia critică...".
Sadicului - "Trebuie să
renunţăm la ameninţarea cu forţa".
Brutei - "Să căutăm căi
de dialog".
Sclavului manipulat - "Vă respectăm
alegerea, dar şi dvs...".
Distrugătorului de destin - " Numai
īmpreună vom reuşi".
Ce rost au
aceste schelălăieli?!
Ce-a fost
comunismul la noi, asta ar trebui spus peste tot, critic, dur, neiertător,
fără nici-un menajament īnceţosător.
Desen animat: 10 oameni cu bīte
prind animale. Unul din ei aşteaptă la colţ pe un vīnător norocos, īi dă īn cap şi īl
pradă. Este prins. Se formează un comitet de ordine trei din ei ,
cu bīte mai mari, perfecţionate. Ca să pīndească delictele posibile, nu mai sunt puşi
să vīneze. Li se dă şi sarcina de a
īmpărţi corect prada.
Īncepe abuzul de putere. Ceilalţi se
revoltă. Īntre ei, unii sprijină puterea pentru o bucată mai
bună se specializează pe delaţiune. Īn orice clipă, vīnătorul simplu visează ori să
reuşească furtul pradei, ori să
facă pact cu unul de la putere, ori să intre īn tagma gardienilor. O
lume bipolară: sclavi şi stăpīni!
Momente [schiţate grafic īn acest proiect de
desen animat]:
I.
Toţi egali 1,1,1,1,1
.
II. O gaşcă organizată (1,1,1)
şi restul individuali
III. Gaşca deasupra şi luptă
disproporţionată dedesubt
Comunism = dreptul
mediocrităţii numeroase de a exploata valoarea minoritară.
Victoria cantităţii asupra
calităţii. Răsturnarea principiului selecţiei (cīnd 3 este mai tare ca 1 şi 2, ei se unesc
īmpotriva lui şi-l īnving). Nici o legătură cu problema
dreptăţii, doar o altă rezolvare a raportului de
forţă.
Dreptatea socială, utopie posibilă.
28 iunie 1990 Bucureşti
Reacţie
după constituirea noului guvern Roman
[Versiunea
1] Marea alegere - [ciornă]
Discursul domnului Petre Roman mi-a īntărit
convingerea că noi, cetăţenii romāni conştienţi,
supravieţuitorii curei de intoxicare şi dezumanizare, suntem īn
faţa unei alegeri fundamentale: de a colabora sau nu cu actuala conducere.
Ştim foarte bine că am fost martorii
unei pagini sinistre de istorie, īn care vinovaţii şi victimele lor
compromise au pactizat pentru a nu pierde controlul societăţii
noastre.
Am asistat stupefiaţi la enorma
desfăşurare de neruşinări a acestor 6 luni, am privit īndureraţi lupta inegală
a dreptăţii dezarmate contra hīdoşeniei
īmpătimite de putere, am suportat spectacolul ireal al cruciadei prostiei,
laşităţii, mediocrităţii, imoralităţii, etc. sub steagul frontului acoperirii urmelor
ruşinii naţionale.
Am urmărit neputincioşi ritualul năpīrlirii vechilor strategi comunişti, al
căţărării noilor oportunişti , al trădării
pseudo intelectualităţii, al imaturităţii opoziţiei,
al farsei jucate de mandatarii opoziţiei propriilor
susţinători, al revenirii īn forţă a teroriştilor
securităţii.
Cu un singur lucru ne-am ales din aceste svīrcoliri tragice: cu clarificarea situaţiei!
Ştim acum exact ce ni se cere, ce pact ni se propune, ce rol ni se rezervă.
Domnul Roman n-a făcut decīt
să puncteze ceea ce era deja foarte evident, escamotīnd
cu eleganţă una din părţile contractului (tīrgului) propus romānilor.
Ni se cere să nu punem sub acuzaţie ,
să nu urmărim, să nu pedepsim clica sinistră care a īncercat
să ne distrugă ca oameni pentru a ne putea manevra. Să
cedăm la capitolele: dreptate, justiţie, adevăr, demnitate,
libertate, profunzime, emancipare spirituală.
Ni se oferă īn schimb promisiunea
lichidării structurilor comuniste a economiei noastre. Ei vor
renunţa la ideologie, la doctrina economică, şi vor conduce
ţara spre punctul de normalitate din care au răpit-o! Vor deveni buni
capitalişti, fără nici-o dificultate (nici nu au la ce crez
renunţa, nu l-au avut niciodată). Cei care ne-au spoliat īn
forţă, vor arbora un stil modern. Īn baza acumulărilor abuzive
pe care le-au făcut şi a structurii organizate mafiot, devenind
pionieri ai privatizării.
Noii noştri patroni: escrocii de toate
felurile de ieri.
Nu vor putea desigur reuşi singuri īn acest
proces. Au nevoie de ajutorul părţii productive a populaţiei,
mai ales de sprijinul specialiştilor, pentru că şi-au dat bine
seama ( chiar de aceea au dorit căderea ramurii ceauşiste) că,
din păcate pentru dictatura proletariatului, evoluţia
societăţii umane schimbă raportul de forţe īn favoarea
valorificării inteligenţei, a cultivării creierului.
Acum se joacă marea īncercare a revenirii
din mers a crizei mortale a
societăţii noastre, a trecerii de la dogmatismul stalinist
autodistrugător la un pragmatism amoral. Continuitatea va rămīne numai la două nivele: a celor ce conduc
şi profită şi a mentalităţilor oamenilor (a locului
rezervat emancipării spirituale autentice).
Am observat, elocvent īn acest sens, orientarea
domnului Roman către cei pe care i-am considerat īntotdeauna coloana a cincea a comunismului īn societatea romānească:
intelectualitatea tehnică.
Īncă din timpul dictaturii, strategii
comunişti au īncercat să exploateze posibilităţile
extraordinare oferite de acest formidabil hibrid care e intelectualul tehnic
eficienţa productivă de calitate superioară şi lipsa de
structură morală care să-l īmpingă la clasica opoziţie
a intelectualului umanist faţă de abuzurile puterii (şi, īn
general, nesolidarizare la idealurile spirituale).
Īn Apel către intelectualitatea
tehnică lansat pe 27 decembrie 1989 la TVR şi plasat pe post pe 3
ianuarie la ora 11, după o
cenzurare īngrijită, implorasem această categorie socială
cheie să facă un corp comun cu
intelectualitatea umanistă, stabilind veriga de legătură cu
muncitorii pentru īnchegarea unei
alianţe sociale solide pentru victoria revoluţiei.
Dar eforturile mele izolate n-au dat fruct. Am
simţit că , din nou, bravii noştri ingineri, profesori, medici,
se vor arunca cu poftă asupra oricărui chilipir revoluţionar, preocupīndu-se, cu liniştea pe care ţi-o dă
neangajarea, de propriile lor interese, īntru exploatarea maximă a
posibilităţilor pe care le oferea revoluţia (stagii īn
străinătate, afirmarea tinerilor, etc.).
Domnul Roman a revenit asupra acestei mari
cărţi de joc şi a folosit-o din plin īn formarea guvernului
său şi-n redactarea programului acestuia.
El a lăsat clar să se īntrevadă
deschiderea activiştilor, care vor să se alieze cu muncitorii
calificaţi politehnic īn formarea unei tehnocraţii conducătoare.
Este a doua etapă a planului lor strategic.
Īn prima, īn care a avut nevoie de un număr satisfăcător de
voturi şi de sprijinul maselor, ei au prezentat partitura populistă
reuşind să folosească eficace starea de comă īn care masele
au fost lăsate īn urma curei de intoxicare ideologică.
Din păcate pentru grupul de artişti
care ne manevrează, opoziţia radicalizată (şi nu cea
civilizată a partidelor cuminţi care nu a deranjat nici-un pic) a
silit luarea unei decizii, pierderea unei feţe a cameleonului: trebuia
jertfit aparatul represiv al fostului regim (marele punct de sprijin al celui
actual) sau jertfită iluzia democraţiei.
Alegerea a fost făcută. Personal
consider benefic faptul că, contestatarii au reuşit să
īmpingă puterea la acest sacrificiu. Lucrurile au devenit mult mai clare.
Acum, după ce au efectuat o demonstraţie
de forţă care să intimideze intelectualitatea incomodă
şi contestaţia, făcīndu-le să
īnţeleagă raportul real de forţe şi peisajul moral
psihologic al naţiunii, guvernanţii consideră că-i cazul
să treacă la exploatarea situaţiei creată de punerea
noastră īn faţa faptului īmplinit.
Perfect conştienţi că nu se vor
descurca fără sprijinul intelighenţiei (o ţară a non
valorilor manevrate de un puternic aparat represiv şi-a dovedit
fragilitatea ) ei ne propun marele tīrg, marea
alegere, īntr-o manieră transparentă:
Ori colaborăm cu puterea (şi atunci
bunăstare, īmpărţirea puterii şi a profiturilor,
promisiunea unei călătorii spre īnsănătoşire), ori ne
opunem ei ( şi atunci represalii, punerea la index, oprobriu public
manifestat pīnă la linşaj, spectrul
īnvinovăţirii pentru eventualul insucces-
destabilizare
., pierderea trenului afirmării şi a beneficiilor
aferente).
Este, zic eu, un şantaj ordinar dar
extraordinar de eficace!
Sīnt foarte sceptic privind
capacitatea societăţii romāneşti de a refuza condiţiile
acestui pact ruşinos.
Īntīi, pentru că e foarte dificil
de decis obiectiv care e calea cea mai bună de urmat: refuzul sau
acceptarea coaliţiei propuse (vinovaţii au osmozat
cu poporul romān astfel īncīt orice luptă cu ei te pune īntr-o poziţie
imposibilă: nu poţi lovi īn propriul popor pentru a-i ucide
căpuşa!).
Apoi, pentru că e foarte dificil practic de
realizat calea refuzului
. Cum ar putea proceda un inginer (cercetător,
medic, etc.) pentru a-şi manifesta refuzul?!
Īn al treilea rīnd,
pentru că aceasta ar presupune o fidelitate absolută faţă
de cīteva principii (adevăr, dreptate,
demnitate, libertate) , īn numele cărora să se auto condamne
respectivul la abstinenţă socială!
Īn sfīrşit, pentru
că lipseşte un cadru unitar, coordonat, coerent, care să
poată ajuta o astfel de contestaţie să reziste, printr-o
solidaritate coerentă!
Şi peste toate, datorită formidabilei
presiuni şi ameninţări la care se pretează mercenarii
groazei securisto- comuniste pentru a-şi salva
pielea de riscurile judecăţii.
De aceea cred că există doar două
căi de urmat pentru contestaţie (continui să nu mă refer la
opoziţia politică, care a demonstrat constant o totală
lipsă de interes pentru astfel de probleme, o capacitate de compromis
compromiţător deosebită):
1. Contestaţia radicală. Refuzul
recunoaşterii legitimităţii actualei conduceri, avīnd īn vedere modul īn care s-a instalat la putere. Revăzīnd linia: revoluţie deturnată,
restructurare īngheţată pentru salvarea vechii gărzi, manipulare
a opiniei publice, falsificare electorală, manevrare faţişă
pentru acapararea puterii politice, deturnarea mijloacelor de mass media (mai ales televiziunea), campanii de intimidare
şi dezinformare, refuz cinic de a răspunde protestelor
opoziţiei, diversiuni īnchegate cu represiuni sīngeroase
nu putem evita evidenta lipsă de legitimitate pe care o imprimă
celor ce au parcurs această linie.
Īn documentul Apel din Moldova (4 mai 1990) pe
care grupul de 6 membri ai Asociaţiei Dialog Piatra Neamţ l-au
redactat īn urma reprimării grevei foamei de către populaţia īntărītată din Piatra Neamţ, am declarat
că nu vom recunoaşte rezultatele proiectatelor alegeri, avīnd īn vedere condiţiile inadmisibile īn care avea
loc campania electorală.
Evenimentele din 13-15 iunie au adus
clarificări privind starea īn care poporul romān a fost pus să
voteze, confirmare tragică a ceea ce susţinusem īn acel document
şi-n toate contactele cu liderii opoziţiei (care nu au vrut să
ne ia īn serios).
Consecvenţi celor declarate pe 4 mai,
refuzăm recunoaşterea acestor alegeri şi colaborarea cu
autorităţile rezultate, asumīndu-ne
dizidenţa anunţată.
Suntem īnsă conştienţi de
situaţia legală īn care ne plasează această decizie, de faptul
că obligaţia respectării legilor ne face refuzul imposibil
practic! Pe de altă parte, prezenţa tovarăşilor noştri
de ideal īn puşcăriile responsabile de torturarea destinului
naţiunii noastre, ne interzice orice compromis. Singura şansă de
a ieşi din acest unghi mort īn mod democratic şi non violent, este
părăsirea ţării, īn cazul īn care vre-o naţiune ne va
da o mīnă de ajutor acordīndu-ne
azil politic.
2. Soluţia precedentă nu poate fi
adoptată īn bloc de intelectualii romāni de valoare, de tineretul īnsetat
de adevăr , fără ca prin aceasta să se aducă un enorm
prejudiciu existenţei acestei naţiuni.
Cum să găseşti īnsă calea unei
rezistenţe eficace, cum să refuzi condiţiile şantajului
propus de cei puternici, fără a trece corpul celor buni īn starea de
paralizie?!
Activitatea īn cadrul social firesc, a
fiecăruia, presupune o implicare intrinsecă, inevitabilă!
Aşadar, cred că tema numărul 1 de
meditaţie pentru apărătorii revoluţiei spirituale este
tactica ce ar permite continuarea activităţii creatoare, sprijinirea
renaşterii generale a naţiunii, fără ca o dată cu bolnavul să fie salvat
şi microbul său
O sugestie ar fi constituirea unei
societăţi civile paralele, a opoziţiei (cu asociaţii,
partide, programe, acţiuni, chiar şi parlament) care să reprezinte
alternativa propusă societăţii romāneşti; īn locul celei īn
care reţeta de continuare cuprinde şi protejarea vinovaţilor de
ieri şi de azi.
Fiecare membru al acestui mare organism, deşi
īncorporat īn structura oficială, īşi poate păstra intactă
opţiunea pentru varianta curată a renaşterii, refuzīnd trădările.
S-ar putea redacta un cod al organizaţiei
pentru emancipare naţională, un fel de jurămīnt
pe care membrii ei să-l respecte cu stricteţe, ca semn al
conservării credinţei īn
idealul comun al primordialităţii valorilor spirituale. Simbolul
revoluţiei s-ar vedea poate īncarnat , concretizat făcīnd
imposibilă deviaţia de pe acest făgaş, fără o
scoatere la lumină, fără o eliminare automată din rīndul castei de apărare a idealurilor
revoluţiei.
Atīta timp cīt
cineva respectă cele n porunci ale codului revoluţiei emancipatoare
, implicarea sa īn construcţia societăţii nu va fi
contestată.
Īn acest fel, linia despărţitoare dintre
NOI şi EI, nu va putea fi depăşită fraudulos şi nici
ştearsă diversionist! Trecerea ei va trebui condiţionată de
fapte convingătoare, iar estomparea , de o reală emancipare, de o
īnsănătoşire a celor prinşi īn plasa degradării.
3. Strecurarea diversionistă īn rīndurile inamicului (pentru a-l lovi pe dinăuntru)
este o tactică veche, care īmi repugnă, reprezentīnd
ea īnsăşi o renunţare semnificativă.
Povestea cu influenţarea dinăuntru a
primit amenda usturătoare a istoriei. Nu osmoza cu răutatea o
topeşte ci tocmai scoaterea ei la lumina neiertătoare a
adevărului.
Alegerea unei atitudini pentru cel ce se simte īn
opoziţie cu cei ce deţin puterea este extrem de dificilă şi
ţine de particularităţile individuale. Īn orice caz, nu se poate
trece peste următorul program minimal: ce-i de făcut?
[..]
Se pune acut problema ce pot face
credincioşii cauzei revoluţionare īn faţa iminentei
coaliţii dintre puterea cu
conştiinţa īncărcată şi pragmatismul cu īnaltă
calificare c, care va transforma axa
putere mase manipulate īntr-o triplă alianţă
.
Declaraţiile noului guvern pot crea o
treaptă superioară a confuziei care a īmpotmolit elanul
revoluţiei īn aceste 6 luni, făcīndu-i pe
contestatari să pară intoleranţi şi rău
intenţionaţi.
De aceea cred că operaţia care nu mai
suferă amīnare este limpezirea situaţiei.
Numai īn urma clarificării intenţiilor, principiilor,
credinţelor şi strategiei minorităţii contestatare , s-ar
putea pune capăt lanţului de trucaje, camuflări , diversiuni
şi minciuni la care s-au putut preta nestingheriţi luptătorii
reacţiunii.
Să forţăm ieşirea din
ceaţă a acestui conflict pentru ca să nu poată fi
sugrumată revoluţia de oameni care poată masca ei! Tăcerea
noastră a avut pīnă acum efecte
dezastruoase, stimulīnd neruşinarea cu care
vinovaţii , nedeconspiraţi au contraatacat, plini de ură şi
mustind de viclenie!
Nu am scos īn evidenţă
vinovăţia muncitorului dezabuzat de obedienţă şi
declasarea lui subumană. Azi el ne atacă plin de furie.
Nu am demascat activitatea criminală a
aparatului de represiune. Azi el operează īn numele legalităţii.
Nu am analizat mecanismul antiselecţiei
prin care s-au sortat cadrele de conducere. Azi ele sunt folosite īn numele
valorii şi experienţei.
Nu am evidenţiat incultura crasă a
populaţiei , reducerea dramatică a capacităţii ei de discernămīnt datorată intoxicării
educaţionale şi ideologice. Azi masa are orgoliu hotărīrilor
īnţelepte, pretinde chiar monopolul lor īn numele
bunului simţ
popular.
Nu am arestat colaboraţioniştii ne
confruntăm cu valeţii terorii, ieşiţi īn arenă
fără probleme.
Nu am īnfierat pe cei ce făceau porumbei din
trupuri pe asfalt şi azi vor stabilitate.
Nu am incriminat pasivitatea şi amoralitatea
specialiştilor tehnicieni, trădarea intelectualilor de la menirea
lor. Azi ei nu se simt nici responsabili, nici obligaţi să
intervină, ca să nu-şi rişte şansele de a profita de
fructele răsturnării.
Nu am pus īn discuţie codul etic al
societăţii şi comportarea aparatului juridic care s-a pretat la
legitimarea lanţului de abuzuri ce a transformat Romānia īn lagăr. Azi aceşti stīlpi ai dreptăţii ne sunt propuşi ca arbitri.
Nu am reliefat mecanismele zdrobirii personalităţii tinerii
generaţii prin mijloace educaţionale. Azi, tīnăra
generaţie primeşte lecţii de conduită de la vinovaţi.
Īntr-un cuvīnt, am fost atīt de tăcuţi īncīt am
lăsat īntregul teren liber pentru manevrele duşmanului īnrăit al
libertăţii, el īnsuţi mirat de atīta
lipsă de eficacitate.
Aşadar, să ne explicăm
opţiunea şi reacţia! Opoziţia a fost lipsită de
calităţi didactice
sau , mai exact, obstaculată
să le afirme.
Să creăm condiţiile unui proces al
comunismului īn care să fie analizat minuţios coşmarul prin care
am trecut astfel īncīt să poată fi extrase
īnvăţăturile de rigoare, orientată acţiunea de
deparazitare şi luate măsuri de protecţie contra unei
recrudescenţe.
Pe līngă boala
eufemismului, opoziţia a suferit īn acest timp şi de aceea a
dezordinii structurale. Astfel īncă nu a fost lămurită problema:
ce vor cei care o compun, care sunt dimensiunile protestului lor.
Desincronizări aparent inexplicabile vin din aceea că nu sunt clarificate cele cīteva sisteme a căror degradare a fost opera
comunismului şi pentru refacerea cărora ne simţim chemaţi:
1. Economia 2.
Spiritualitatea
3. Relaţiile sociale 4. Justiţia şi morala
Roluri implicate:
1. Vinovaţii 2.
Victime compromise 3. Masă
inertă
4. Promotori ai schimbării (opoziţia) 4. Contestatarii
[De unde rezultă tabelul
.]
Ce este esenţial este tragerea unei linii de
demarcaţie īntre NOI şi EI care să nu poată fi
trecută.
Motivul pentru care trebuie păstrată
şansa dimensiunii spirituale īn edificiul conştiinţelor face
inacceptabilă combinaţia pragmatică 1/3, pentru a construi ceva
viabil şi pentru că-n caz de nereuşită (dezvoltare
economică) numai conservarea unui crez spiritual va mai putea salva
situaţia.
Cunosc aroganţa , obtuzitatea şi egoismul
multor colegi tehnicieni. Dar mai cunosc şi faptul că , īn ultimii
ani, mulţi iubitori ai spiritului au fost siliţi să se refugieze
īn posturi tehnice.
[ ]
Ei vor pierde fără ca
noi să cīştigăm.
[ Versiunea
2] Marea alegere [text nepublicat]
I
Programul
prezentat de domnul P. Roman cu ocazia instalării noului guvern
scoate īn evidenţă faptul că opoziţia se află īn
faţa unei alegeri dificile: de a colabora sau nu cu actuala conducere.
Noi, supravieţuitorii curei de intoxicare
şi dezumanizare care a stat la baza menţinerii puterii comuniste,
am īnţeles bine lecţia tragică de istorie pe care am
trăit-o īn aceste luni, sensul retrograd al pactului īntre vinovaţi
şi victimele lor compromise, īnfrăţiţi de spaima
schimbărilor autentice, de reuşita unei revoluţii emancipatoare.
Am asistat stupefiaţi la enorma
desfăşurare de insolenţă din aceste 6 luni, am privit īndureraţi lupta inegală
a dreptăţii dezarmate contra nedreptăţii diabolic
organizate şi stăpīne pe frīnele puterii, am īnţeles pīnă
unde ajunsese degradarea, am īnfruntat inerţia, răutatea şi
forţa īn īncercarea de a īmplini speranţa revoluţiei, am suportat spectacolul insuportabil al
cruciadei prostiei, laşităţii, mediocrităţii,
vulgarităţii, imoralităţii, inumanităţii, sub steagul frontului acoperirii urmelor
ruşinii naţionale.
Am urmărit neputincioşi ritualul
dizgraţios al năpīrlirii vechilor mercenari
comunişti, al cooptării noilor căţărători
oportunişti , al evoluţiilor pseudointelectualităţii,
al slăbiciunii rebele a opoziţiei, al compromisurilor
compromiţătoare , al eschibiţiilor īndoielnice la care s-au
pretat fruntaşii noilor partide, al revenirii īn forţă a
teroriştilor securişti, al refacerii mafiei inchizitoriale sub ochii
īnduioşaţi ai sclavilor
Cu un singur lucru ne-am ales din aceste svīrcoliri tragice: cu clarificarea situaţiei!
Datorăm acest succes important numai insistenţelor remarcabile ale
opoziţiei radicalizate īn contestaţie, care a reuşit să
silească nucleul puterii să ia o decizie. Nu mai puteau salva şi
aparatul represiv al fostului regim (marele punct de sprijin al celui actual)
şi iluzia democraţiei. Īn faţa presiunilor, alegerea a fost
făcută!
Ştim
acum exact ce ni se cere, ce pact ni se propune, ce rol ni se rezervă
şi īn ce condiţii.
Acum, după ce au efectuat o demonstraţie
de forţă, care să intimideze intelectualitatea incomodă
şi contestaţia, făcīndu-le să
realizeze raportul real de forţe şi peisajul moral psihologic şi
intelectual al naţiunii, EI consideră că-i cazul să
treacă la exploatarea situaţiei create de punerea noastră īn
faţa faptului īmplinit
Perfect conştienţi că nu-şi
pot permite un război deschis inteligenţei şi calificării
superioare , fără a reintra īn ciclul de autodistrugere pe care īl
declanşează folosirea antiselecţiei, şi care i-a condus īn actuala criză, EI īncearcă să ne cucerească, propunīndu-ne azi
. colaborarea!
Cei care nu cunosc fiziologia camelionismului
politic parazitar, pot fi surprinşi de această cotitură, de la
registrul populist īn care s-a operat hipnotizarea maselor de alegători
(conservaţi cu multă pricepere īn starea de comă īn care īi
lăsase intoxicarea ideologică), la partitura elevată
folosită pentru a face cu ochiul intelectualităţii.
Această nouă faţă nu mai poate
păcăli pe nimeni. Poate doar cīţiva
săraci cu duhul din tabăra
majoritară, s-au simţit trădaţi de această
īntorsătură, intuind că puterea se va debarasa de ei,
fără milă, īn cazul restructurării cīmpului
de forţe, că singura continuitate pe care o vizează este puterea
īn sine.
Cei vizaţi de cīntecul
de sirenă al domnului Roman, au un aparat de descifrare suficient de
evoluat pentru a nu le scăpa esenţa mesajului:
Ori colaboraţi cu puterea şi atunci vom
īmpărţi responsabilitatea (!!) dar şi profiturile (
bunăstare, putere şi meritul eventualelor succese ) , ori vă
opuneţi ei, cu consecinţele de rigoare ( represalii, punerea la
index, oprobriu public ce poate
degenera īn linşaj, culpabilitate
īn cazul eşecului guvernării ( destabilizare
.), pierderea trenului
afirmării şi a beneficiilor aferente).
Dacă nu am şti cine se ascunde īn
spatele acestor propuneri, ce fapte trebuie să treacă cu vederea cei
ce acceptă acest pact, am considera apelul normal, acceptabil. Demnitatea
ne obligă īnsă să facem alegerea conştientizīnd
aspectul său ultimativ, de şantaj ordinar, obligīnd
pe cei ce vor răspunde pozitiv să-şi asume toate
consecinţele fără a-şi susţine mai tīrziu
naivitatea.
Sīnt foarte sceptic privind
capacitatea opoziţiei politice
şi civile de a refuza condiţiile acestui pact ruşinos. Ceea
ce mi se pare īnsă posibil şi
chiar necesar este să procedăm astfel īncīt
să-i putem dovedi, mai tīrziu, nulitatea!
Iată motivele scepticismului meu:
- e foarte dificil de decis, īn mod obiectiv
şi responsabil care e calea mai
bună de urmat: refuzul sau acceptarea condiţionată;
vinovaţii au convins poporul romān să-i acopere printr-o osmoză
care face imposibilă lovirea căpuşei fără punerea īn
pericol a victimei sale.
- nu se
īntrezăreşte modul de manifestare practică a refuzului, pentru
un om angrenat īn activitatea socială (inginer, profesor, medic, etc.)
ceea ce presupune o implicare intrinsecă şi inevitabilă.
- Abstinenţa socială la care se autocondamnă contestatarul inflexibil (consecvent)
presupune o fidelitate deosebită, o credinţă īn anumite
principii călăuzitoare ale existenţei (adevăr, dreptate,
demnitate, libertate).
- lipseşte un cadru unitar, coerent, care să ajute o astfel de
contestaţie să reziste solidar, īn numele unui cod de principii
adoptat şi apărat cu iubire.
- dificultatea rezistenţei īn faţa presiunilor, ameninţărilor şi
atacurilor dezlănţuite la care se pretează salariaţii
terorii securisto-comuniste pentru a-şi salva pielea de riscul
judecăţii.
- animozitatea, rea-voinţa şi
agresivitatea intolerantă a populaţiei majoritare, efect al
războiului propagandistic şi cauză a unei fireşti
descurajări a celor ce ar fi vrut
să intervină īn interesul emancipării ei.
II
Ni se cere aşadar să renunţăm
la acuzarea, urmărirea şi pedepsirea clicii care n-a pregetat să folosească
exterminarea spirituală şi la nevoie fizică pentru a ne putea manevra. Amnezie sub 15 iunie 1990, īnţelegere
pentru ce va urma, păstrarea īn rezervă a capitolelor: dreptate, justiţie,
adevăr, demnitate, libertate,
emancipare. Pīnă cīnd
situaţia mafio-strategică va crea condiţii obiective de
manifestare ( ştergerea urmelor, camuflarea vinovaţilor). Īntr-un cuvīnt: realism!
Ni se oferă īn schimb promisiunea
demontării structurilor economice comuniste . Renunţīnd
la ideologie şi la doctrina economică īnvechită, EI vor conduce
ţara spre făgaşul de
normalitate de pe care au smuls-o acum 45 de ani
Vor deveni buni
conducători capitalişti, fără nici-o dificultate (nici nu
au la ce crez renunţa, nu l-au avut niciodată!).
Valorificīndu-şi reflexele de
īntreprinzători căpătate īn timpul jafului protejat prin abuz
de putere şi posibilităţile oferite de reţeaua gata
constituită, īşi vor asuma rolul de pionieri ai privatizării!
Şeful se transformă īn patron, teroristul īn apărător al
ordinii, activistul īn propagandist sindical, hoţului i se eliberează
piaţa
Regret tonul aparent răutăcios, dar nu
pot accepta valabilitatea unei īncercări de schimbare profundă,
revoluţionară, atīta timp cīt se manifestă o īngăduinţă
. paternală faţă de
pretenţia compromişilor de a fi protagoniştii acestei
schimbări
Continuitatea mentalităţilor retrograde şi
inerţia de conservare a aleşilor, puternic susţinute de corul
īnvingătorilor īn alegeri, pun pretenţiile celor care au profitat de
revoluţie īntr-o lumină penibilă
!
După folosire, masca electorală este
aruncată la coş cu acea dezinvoltură caracteristică LOR.
Desigur nemulţumiţi de rezultatul reprezentaţiei de pe 13-15
iunie, regizorii au pus la punct o scenă mult mai bine lucrată
tehnic.
Se joacă scena īnfrăţirii cu
intelectualitatea responsabilă, constructivă, productivă,
rezonabilă
Acum se īnchide de-abia marea buclă,
menită să redreseze trenul grav deraiat pe drumul spre cele mai
īnalte culmi, acum de-abia se reīnnoadă firul rupt de accidentul
revoluţionar, trecerea de la stalinismul dogmatic autodevorator la
pragmatismul amoral al unei căi proprii.
Elocventă este īn acest context orientarea
guvernului Roman-2 către cei pe
care i-am considerat īntotdeauna punctul slab, călcīiul
lui Ahile al civilizaţiei romāneşti:
intelectualitatea tehnică!
La 27 decembrie am pătruns īn studioul 4 al
TVRL, citind un Apel către intelectualitatea tehnică īn care scoteam īn evidenţă acest
fenomen nociv care a contribuit īntr-o măsură semnificativă la
prelungirea regimului dictatorial. I-am rugat pe colegii mei ingineri
să-şi răscumpere vinovăţia abordīnd
o nouă atitudine, implicīndu-se īn procesul
revoluţiei. Am scos īn evidenţă poziţia cu totul aparte pe
care inginerii o au ca verigă de legătură īntre
intelectualitate şi muncitorime, rugīndu-i
să o folosească pentru a influenţa aproprierea dintre aceste
două categorii de a căror unitate depinde soarta īncercării de
revoluţie.
Īn ciuda operaţiunilor cosmetice la care a
fost supus (care m-au ajutat să intuiesc foarte devreme situaţia
reală), mesajul prezentat pe 3 ianuarie, era īncă inteligibil. El nu
a fost īnsă şi stimulator
Politehnistul Roman cunoştea perfect valoarea
acestei cărţi de joc şi a folosit-o di plin īn formarea noului
guvern şi-n redactarea programului său.
Tehnicienii cuceririi şi menţinerii
puterii īntind mīna muncitorilor calificaţi
politehnic, oferindu-le poziţia de tehnocraţie conducătoare.
Īţi vine să strigi Să fie īntr-un
ceas bun!, dar ceva adīnc te īngheaţă
īntr-o angoasă, pe care cei ce nu se simt cuprinşi de vraja, tensiunea
şi măreţia īncercării speciei umane, nu o vor īnţelege
niciodată!
III
Iată-ne, aşadar, īn faţa iminentei
transformări a axei putere-masă (ca măsură a inerţiei
majoritare) īntr-o triplă alianţă, prin atragerea
tehnicienilor
Am impresia că nu e sesizată
importanţa acestui moment, implicaţiile sale. El poate marca
scindarea intelectualităţii, cele două ramuri care o compun
(credincioşii şi meseriaşii spiritului) putīndu-se
trezi de părţi opuse ale liniei pe care revoluţia o
trasează pe harta societăţii noastre.
Din partea LOR este o manevră logică,
avantajoasă, necesară, o nouă valorificare a dereglărilor
metabolice produse pīnă acum, care sunt azi tot atītea pīrghii de acţiune.
De data aceasta vor putea profita de degenerarea imprimată prin educarea ,
sortarea şi promovarea cadrelor tehnice, de menţinerea lor īn afara
cīmpului de influenţe pe care īl exercită
preocuparea intelectuală autentică, īn afara atmosferei contaminante
a căutării umane plenare.
Pentru a īmpiedica transformarea colaborării
fireşti īn procesul de refacere economică īntr-un pact politic
degradant pentru specialiştii implicaţi, alăturaţi
artificial unui cīmp retrograd de interese de putere,
trebuie să-i ajutăm să īnţeleagă situaţia, miza
jocului secund prin clarificarea īntregii structuri de mobiluri şi
relaţii.
Dacă vom acorda acestei probleme interesul
cuvenit, vom putea profita de prezenţa īn rīndurile
corpului tehnic a unui număr semnificativ de spirite de calitate,
retrase din decenţă īn spaţiul ştiinţelor pozitive,
mai puţin infestat ideologic şi moral decīt
cel de-a dreptul toxic īn care a trebuit să funcţioneze
marginalizatul şi compromisul umanist profesionist.
Conştientizarea condiţionează
solidaritatea apărătorilor valorilor spirituale īn faţa atacului
previzibil al unui pragmatism de foarte variate culori politice.
Ea presupune declanşarea unei campanii de
limpezire, de ieşire din ceaţa protectoare pe care au folosit-o ca
mijloc principal de apărare cei interesaţi īn această
perioadă să pareze atacurile adevărului.
Numai īn urma clarificării intenţiilor,
principiilor, credinţelor şi strategiei minorităţii
contestatare s-ar putea anihila
eficacitatea trucajelor, camuflajelor, diversiunilor la care se dedau
nestingheriţi agenţii reacţiunii.
Departe de a sprijini consensul, rezerva
noastră īn a ne defini a avut efecte dezastruoase, făcīnd
posibilă şi chiar stimulīnd
neruşinarea cu care vinovaţii nedeconspiraţi sau
neincriminaţi au contraatacat,
plini de ură şi viclenie
.
Nici măcar multidimensionalitatea
revoluţiei renaştere nu a fost scoasă bine īn
evidenţă pentru a se evita confuziile de raţionament, atitudine
şi acţiune!
O īncercare de separare a subsistemelor total
degradate de aventurierii infractori comunişti, de a căror refacere
este interesat apărătorul destinului naţiunii, distinge patru
mari domenii:
1.Economic 3.
Spiritual
2. Social 4.
Moral justiţiar
Interesul mai accentuat pentru anumite dimensiuni
a īmpiedicat opoziţia să acţioneze unitar (aspect obiectiv)
şi coerent (defecţiune provocată de confuzie!).
O reţetă cu totul aproximativă ar
arăta acest cīmp de interese urmărite
preponderent:
Opoziţia politică legalizată 1
şi 2, rareori 4.
Opoziţia intelectuală 3, corelat cu 2.
Contestaţia tinerilor revoluţionari 4,
corelat cu 2.
Opoziţia difuză populară 1, 2
şi uneori acut 4.
De cealaltă parte, liderii care deţin
puterea sunt dispuşi (sau vor) să sprijine evoluţii
īnviorătoare pe direcţia:
Aparatul represiv acceptă 1, e īngrijorat
de 2, are alergie la 3 şi e ameninţat grav de 4.
Vechii ideologi se resemnează la 1, sunt
incriminaţi de 2, 3, 4.
Pionii compromişi manifestă
inerţie generală, explicabilă.
Am simţit necesitatea acestei
intervenţii, deoarece simt tot mai clar că, indiferent de modul exact
īn care se va stabili echilibrul, spiritul va ieşi īn pierdere iar
dreptatea nu va fi reabilitată.
Specialiştii solidari cu condiţia lor umană,
trebuie să facă mari eforturi pentru a-şi apăra dreptul la
verticalitate şi īnălţime existenţială.
Mai ales că nu e deloc sigur că
eforturile alianţei ce se īncheagă īn acest moment vor fi īncununate cu succes! Ei se vor lovi
īn curīnd de exact acele caracteristici negative dobīndite de populaţie pe care nu s-au sfiit să
le speculeze pentru a-şi menţine puterea: mediocritate, inerţie,
intoleranţă, laşitate, amoralitate, lene, egoism
Nu ştiu cu ce vor reuşi să
echilibreze acest tip de conştiinţă majoritară, total
nepotrivită pentru un efort constructiv, generos, solidar şi de
calitate
Vor trebui oare, tocmai tehnicienii remorcaţi
să plătească oalele sparte, deşi fisurile sunt vechi
şi au cu totul alţi autori?
Īn orice caz, īn cazul īn care criza
economico-socială nu va putea fi evitată (ceea ce nici-un om
responsabil nu-şi poate dori, dar nici-un om lucid nu poate exclude)
peisajul care va urma prăbuşirii, va fi lipsit de acea sevă
dătătoare de viaţă şi generatoare de miraculoase
renaşteri pe care o reprezintă spiritul bine īntreţinut!
Ar putea fi această posibilitate, măcar,
un semnal de alarmă pentru cei care cred că se poate lua o
vacanţă de la vocaţia spirituală a omului, că
īnsuşi sensul existenţei sale poate fi convertit īn valuta bunurilor
materiale manipulate?
Sugerez conceperea unui ghid de orientare
morală, la dispoziţia tehnicianului care vrea să-şi
fructifice capacităţile constructive, fără a-şi
trăda condiţia umană.
Ar putea fi
cele zece porunci
adoptate!
[
Textul nu a fost acceptat de
ziarele opoziţiei, fiindu-i reproşată mărimea. De aceea am
īncercat să revin, cu versiunea de mai jos]
[Versiunea
3] Intervenţie [text nepublicat]
I
Programul
prezentat de domnul P. Roman cu ocazia instalării noului guvern
pune opoziţia īn faţa unei alegeri dificile: de a colabora sau nu cu
actuala conducere ministerială. Perfect conştienţi că
nu-şi pot permite un război deschis inteligenţei şi calificării
superioare , fără a reintra īn ciclul de autodistrugere pe care īl
declanşează folosirea antiselecţiei, care i-a condus la
actuala criză, EI īncearcă
să ne cucerească, propunīndu-ne
azi
. colaborarea!
Cei care nu cunosc fiziologia camelionismului
politic parazitar, pot fi surprinşi de această cotitură, de la
registrul populist, īn care s-a operat
hipnotizarea maselor de alegători (conservaţi cu multă pricepere
īn starea de comă īn care īi lăsase intoxicarea ideologică), la
partitura elevată folosită pentru a face cu ochiul
intelectualităţii.
Pe cine mai poate păcăli această
nouă faţă? Poate doar cīţiva
săraci cu duhul din tabăra
majoritară, s-au simţit trădaţi de această
īntorsătură, intuind că Puterea se va debarasa de ei,
fără milă, īn cazul restructurării cīmpului
de forţe, că singura continuitate pe care o urmăreşte este puterea
īn sine.
Cei vizaţi de cīntecul
de sirenă al domnului Roman, au un aparat de descifrare suficient de
evoluat pentru a nu le scăpa esenţa mesajului:
Ori colaboraţi cu puterea şi atunci vom
īmpărţi responsabilitatea (!!) dar şi profiturile (
bunăstare, putere, meritul eventualelor succese ) , ori vă
opuneţi ei, cu consecinţele de rigoare (punerea la index, represalii,
oprobriu public ce poate degenera
īn
linşaj, culpabilitate īn cazul eşecului guvernării (
destabilizare!), pierderea trenului afirmării şi a beneficiilor
aferente!.
Personal, sunt foarte sceptic privind
capacitatea opoziţiei politice
şi civile de a refuza condiţiile acestui pact imoral. Ceea ce mi se pare īnsă posibil şi chiar
necesar, este să procedăm astfel īncīt
să-i putem dovedi, mai tīrziu, nulitatea!
II
Ni se cere, aşadar, să
renunţăm la acuzarea, urmărirea şi pedepsirea clicii
care n-a pregetat să
folosească exterminarea spirituală şi, la nevoie,
fizică, pentru a ne putea
manevra. Amnezie sub 15 iunie 1990,
īnţelegere pentru ce va urma, păstrarea īn rezervă a capitolelor:
dreptate, justiţie, adevăr, demnitate, libertate, emancipare, pīnă
cīnd situaţia mafiostrategică
va crea condiţii obiective de manifestare ( ştergerea urmelor,
camuflarea vinovaţilor). Īntr-un cuvīnt:
realism!
Ni se oferă, īn schimb, promisiunea
demontării structurilor economice comuniste . Renunţīnd
la doctrina economică aberantă
şi falimentară, EI vor conduce ţara spre făgaşul de normalitate de pe care
au smuls-o
. acum 45 de ani
Vor deveni buni conducători capitalişti,
fără nici-o dificultate! Nici nu au la ce crez renunţa, nu l-au
avut niciodată!
Valorificīndu-şi reflexele de
īntreprinzători căpătate īn timpul jafului protejat prin abuz
de putere, posibilităţile oferite de reţeaua gata
constituită, īşi vor asuma rolul de pionieri ai privatizării!...
Şeful
se transformă īn patron, teroristul īn apărător al ordinii,
activistul īn propagandist sindical, hoţului i se eliberează
piaţa
Regret tonul aparent răutăcios, dar nu
pot accepta valabilitatea unei īncercări de schimbare profundă,
revoluţionară, atīta timp cīt se manifestă o īngăduinţă
. părintească faţă de
pretenţia compromişilor de a fi protagoniştii acestei
schimbări. Continuitatea mentalităţilor retrograde şi
inerţia de conservare a aleşilor, puternic susţinute de corul
īnvingătorilor īn alegeri, pun pretenţiile revoluţionare ale celor
care au profitat de ea īntr-o lumină penibilă! După folosire,
masca electorală este aruncată la coş cu acea dezinvoltură
caracteristică LOR. Desigur, nemulţumiţi de rezultatul
reprezentaţiei de pe 13-15 iunie, regizorii au pus la punct o scenă
mult mai tehnică.
Se joacă scena īnfrăţirii cu
intelectualitatea responsabilă, constructivă, productivă,
rezonabilă
Elocvent este, īn acest context, orientarea
guvernului Roman-2 către cei pe
care i-am considerat īntotdeauna punctul slab, călcīiul
lui Ahile al civilizaţiei romāneşti:
intelectualitatea tehnică!
Īncă din faza dictaturii, strategii
comunişti au reuşit să exploateze posibilităţile
oferite de acest straniu hibrid care e intelectualul tehnic:
eficienţă productivă de tip superior, răspunzīnd
cerinţelor actuale ale societăţii profilate pe exploatarea
activităţilor cerebrale şi atrofierea dimensiuilor
personalităţii, care produc criza de nesupunere a intelectualului
de tip umanist faţă de deciziile puterii
.
Politehnistul Roman cunoştea perfect valoarea
acestei cărţi de joc şi a folosit-o din plin īn formarea noului
guvern şi redactarea programului său. Tehnicienii cuceririi şi
menţinerii puterii (mulţi dintre ei cu studii şi
perfecţionări īn străinătate, pe vremea sinistrei
dictaturi) īntind mīna
muncitorilor calificaţi politehnic, oferindu-le poziţia de
tehnocraţie conducătoare.
Īţi vine să strigi: să fie īntr-un
ceas bun!. Dar ceva adīnc te īngheaţă
īntr-o nelinişte pe care, cei ce nu se simt cuprinşi de vraja şi
tensiunea şi măreţia īncercării speciei umane, nu o vor
īnţelege niciodată!
Atenţie, bravi urmaşi ai meşterului
Manole, profesionişti ai profesiei, ce jertfă de suflet şi sīnge
acceptaţi să ascundă la temelia zidirii voastre, EI, ce vă
cheamă īn ajutor, īn numele poporului romān!
III
Iată-ne, aşadar, īn faţa iminentei
transformări a axei Putere-masă (ca măsură a
inerţiei majoritare) īntr-o triplă alianţă, prin
atragerea tehnicienilor
Am impresia că nu e sesizată
importanţa acestui moment, implicaţiile sale. El poate marca
scindarea intelectualităţii, cele două ramuri care o compun
(credincioşii şi meseriaşii spiritului) putīndu-se
trezi de părţi opuse ale liniei pe care revoluţia o
trasează pe harta societăţii noastre.
Din partea LOR este o manevră logică,
avantajoasă, necesară, o nouă valorificare a dereglărilor
metabolice produse pīnă acum, care sunt azi tot atītea pīrghii de acţiune.
De data aceasta , EI vor putea profita de degenerarea obţinută prin
educarea , sortarea şi promovarea cadrelor tehnice, de menţinerea
lor īn afara cīmpului de influenţe pe care īl exercită
preocuparea intelectuală autentică, īn afara atmosferei contaminante
a căutării umaniste plenare.
Pentru a īmpiedica transformarea colaborării
fireşti īn procesul de refacere economică, īntr-un pact politic
degradant pentru specialiştii implicaţi, alăturaţi
artificial unui cīmp retrograd de interese de putere,
ei ar trebui ajutaţi să
īnţeleagă situaţia, miza jocului secund, prin clarificarea īntregii structuri de
mobiluri şi relaţii.
Dacă s-ar acorda acestei probleme interesul
cuvenit, s-ar putea profita benefic de prezenţa īn rīndurile
corpului tehnic a unui număr semnificativ de spirite de calitate,
retrase, din decenţă īn spaţiul ştiinţelor pozitive,
mai puţin infestat ideologic şi moral, decīt
cel de-a dreptul toxic īn care a trebuit să funcţioneze
marginalizatul, expusul şi
compromisul umanist profesionist.
Această conştientizarea ar avea ca efect
solidaritatea APĂRĂTORILOR SPIRITULUI īn faţa atacului
previzibil al unui PRAGMATISM, care se īntrezăreşte a fi
īmbrăţişat de foarte variate culori politice partidiste. Această conştientizare presupune
declanşarea unei campanii de limpezire, de ieşire din ceaţa
protectoare pe care au folosit-o, ca mijloc principal de diversiune, cei interesaţi, īn această
perioadă, să pareze atacurile adevărului şi
demnităţii spiritualităţii angajate deschis pe calea realei
emancipări.
Numai īn urma clarificării principiilor,
intenţiilor, credinţelor şi strategiei minorităţii
contestatare s-ar putea anihila
eficacitatea trucajelor, camuflajelor, diversiunilor la care s-au dedat,
nestingheriţi, agenţii
reacţiunii.
Departe de a sprijini consensul, rezerva īn
definirea poziţiei intelectualităţii tehnice a avut efecte
dezastruoase, făcīnd posibilă, şi
chiar stimulīnd, neruşinarea cu care
vinovaţii dezastrului economic al ţării, nedeconspiraţi ,
neincriminaţi, au contraatacat,
plini de ură şi viclenie!
Nici măcar multidimensionalitatea
REVOLUŢIEI RENAŞTERE nu a fost bine scoasă īn
evidenţă, pentru a se evita confuziile de raţionament,
atitudine, opţiune şi, īn funcţie de ele, de acţiune
conştientă!
Interesul mai accentuat pentru anumite domenii
şi dimensiuni ale activităţii umane, a īmpiedicat atīt
organele puterii provizorii şi formaţia politică eterogenă
pe care s-au sprijinit (CPUN, guvern, FSN), cīt
şi opoziţia, să acţioneze unitar (aspect obiectiv) şi
coerent (defecţiune provocată de confuzie!).
IV
O īncercare de separare a subsistemelor, total
degradate de aventurierii şi infractorii comunişti, subsisteme de a
căror refacere este interesat APĂRĂTORUL DESTINULUI
NAŢIUNII ROMĀNE, relevă patru mari domenii vitale:
1.Economic 2.
Social 3. Spiritual 4. Moral-
justiţiar
Un test (simplificator ca orice test) ar indica
acest cīmp de interes, urmărit cu
predilecţie de diversele forţe ale societăţii romāneşti
actuale:
a) FSN şi organele puterii majoritare: 1.
(incoerent) 2. (discriminator) 3. (dogmatic) 4. (complicitar)
b) Opoziţia politică legalizată:
1.(diversificată) 2. (dispersat, imprecis) 3. (inconsistent) 4. (partizan,
inconsecvent)
c) Opoziţia intelectuală: 1.
(nesemnificativă) 2. (substanţă, teoretic) 3.
(preponderentă) 4. (ineficace)
d) Tineretul contestatar, revoluţionar: 1.
(confuz) 2. (romantic-generos) 3. (deschidere) 4. (predominantă,
intransigentă)
e) Opoziţia populară 1. şi 2.
(predominant, segmentată profesional) 3. (dezinteres, labilitate
susceptibilă manipulării) 4. (confuză, īn general; acut
concretă, la persoană; discernămīnt
deficitar, manevrabil)
Raportările pot continua pīnă
la
.individul-cetăţean, dar ni se par mai semnificative
raportările unor alte categorii de interes. Spre semnificativă
exemplificare:
/ Aparatul represiv: acceptă 1; este
īngrijorat de 2; are alergie la 3; grav ameninţat de 4
/Vechii ideologi: se resemnează la 1;
īncriminaţi de complicitate la genocidul spiritual, contraatacă
perfid adversarii, oferindu-şi serviciile la 2, 3, 4.
/Pionii compromişi manifestă
discreţie (?!) şi prudenţă explicabilă.
Am simţit necesitatea acestei
intervenţii, deoarece simt tot mai clar că, indiferent de modul exact
īn care se va stabili echilibrul, spiritul va ieşi īn pierdere iar
dreptatea nu va fi reabilitată.
Specialiştii solidari cu condiţia lor umană,
trebuie să facă mari eforturi pentru a-şi apăra dreptul la
verticalitate şi īnălţime existenţială.
Mai ales că nu e deloc sigur că
eforturile alianţei ce se īncheagă īn acest moment, vor fi īncununate cu succes! Ei se vor lovi
īn curīnd de exact acele reacţii negative dobīndite de populaţie, pe care nu s-au sfiit să
le speculeze pentru a-şi legitima
puterea: intoleranţa, mediocritatea, inerţia, laşitatea,
lenea, ignoranţa, egoismul, imoralitatea, abuzul
Nu ştim cu ce vor reuşi să
echilibreze acest tip de conştiinţă majoritară, total
nepotrivită pentru un efort constructiv, generos, solidar şi de
calitate
Vor trebui oare, tocmai tehnicienii remorcaţi să
plătească oalele sparte, deşi fisurile sunt vechi şi au cu
totul alţi autori?
Īn orice caz, īn situaţia īn care criza
economico-socială nu va putea fi evitată (ceea ce nici un om
responsabil nu-şi poate dori, dar nici un om lucid nu poate exclude),
peisajul care va urma prăbuşirii va fi lipsit de acea sevă
dătătoare de viaţă şi generatoare de miraculoase
renaşteri pe care o reprezintă spiritul bine īntreţinut!
Ar putea fi această posibilitate, măcar,
un semnal de alarmă pentru cei care cred că se poate lua o
vacanţă de la vocaţia spirituală a omului, că
īnsuşi sensul existenţei sale poate fi convertit īn valuta bunurilor
materiale manipulate?
Sugerez conceperea unui ghid de orientare
morală, la dispoziţia tehnicianului care vrea să-şi
fructifice capacităţile constructive, fără a-şi
trăda condiţia umană.
Ar putea fi
cele zece porunci
adoptate!
Ing. electronist, prof. matematică
IOAN ROŞCA
[ Nici
această versiune nu a putut fi publicată īn vara anului 1990
]
30 iunie
[Scrisoare
deschisă ] LOR [ciorna]
Nu se poate să nu fiţi curioşi ce
simte şi gīndeşte unul dintre cei care
vă contestă radical.
Trebuie să īnţelegeţi că acela
care consideră că prezenţa voastră la cīrma
ţării e o enormă nenorocire pentru destinul ei, că
purtaţi pe umeri vinovăţii peste care nu se poate trece
fără a compromite fatal demnitatea acestui neam, nu poate
reacţiona īn termenii opoziţiei clasice.
Eu nu fac opoziţie, ci vă contest total
şi de aceea, atitudinea mea poate apare ca radicală.
Democraţia impune restricţii individului
dornic de a-şi apăra adevărul, obligīndu-l
să ţină cont de ceilalţi. Nefiind vorba de o problemă
personală, am īncercat să atrag atenţia asupra pericolului
farsei care cred că li se joacă. Apărīndu-mi
punctul de vedere cu ajutorul cuvīntului,
fără a mă angrena īn organizarea de acţiuni violente, nu
pot fi acuzat de extremism, chiar dacă poziţia mea pe scara opiniilor
e extremă!
Am crezut că e o obligaţie să
atenţionez asupra manipulării frauduloase la care sunt (cred eu) expuşi
concetăţenii mei.
Acum , după ce am aflat hotărīrea
fermă a majorităţii de a vă da credit şi ura
intolerantă pentru părerile şi persoanele celor ce vă
contestă, situaţia s-a schimbat.
Nu mi se pare corect să insist a convinge pe
aceşti oameni (responsabili) īn contra hotărīrii
lor! Chiar dacă e īnspre propriul lor bine, continuarea insistenţelor
mele este stupidă, ineficace, neavenită.
Pe de altă parte, ultimele evenimente mi-au
īntărit părerile privind reţeaua puterii şi hotărīrea de a
nu colabora cu ea, de a nu face nici un compromis care să mă
compromită faţă de mine īnsumi şi cei pe care īi stimez.
Īn această situaţie , sper să
fiţi de acord că nu pot fi obligat la dragoste cu sila şi nici
la prizonierat īn această ţară. Pentru a nu mă face vinovat
de delictul nerespectării legilor şi autorităţilor pe care
nu le recunosc, pentru a nu īngreuna procesul de conlucrare īn care ţara
ar urma să se angreneze, este corect şi democratic să o
părăsesc.
Vă ceţi dovedi īnţelegerea
faţă de dreptul elementar al omului de a trăi conform
convingerilor sale fără a deranja pe alţii, sprijinindu-mi
cererea de azil politic faţă de statul spre care doresc să
mă īndrept.