Selecţii din jurnalul Ioan Roşca

 13 - 30 iunie 1990

 

15 iunie

Comunicat – text nepublicat

 Atragem atenţia opiniei publice asupra documentului "Apel din Moldova" - scris şi comunicat pe 4 mai , īn urma īnăbuşirii de către populaţia manipulată de securitate a grevei foamei, prin care ne-am manifestat solidaritatea faţă de idealurile revoluţiei apărate de demonstranţii din Piaţa Universităţii. El conţine, din nefericire, o foarte exactă şi documentată previziune, a evenimentelor care au urmat: alegerile de pe 20 mai şi represiunea de pe 13-14 iunie.

 Regretăm faptul că nu am fost ascultaţi atunci, că nu am găsit īnţelegere nici măcar la conducătorii organizaţiilor protestatare, care au manifestat o deplorabilă obtuzitate faţă de situaţia psihologică reală a populaţiei romāneşti.

 Īn loc să-şi īndrepte atenţia asupra situaţiei grave īn care populaţia a fost condusă cu īndemīnare de către mafia zisă "comunistă", orientīndu-şi eforturile către pararea dezinformării neruşinate pe care cei ce deţin frīiele puterii, o realizează prin mijloacele mass-media, īndeosebi a odioasei oficine securiste care a fost şi a rămas televiziunea romānă, liderii asociaţiilor s-au mulţumit cu o sterilă şi confuză acţiune protestatară.

 Participīnd efectiv la mitingul din Piaţa Universităţii, am făcut eforturi deosebite pentru a impulsiona creşterea densităţii sale educative, pentru a-l transforma īntr-o adevărată academie de analiză a mecanismelor şi ororilor comunismului, atīt de necesară populaţiei debusolate, neapărate, nevindecate, de intoxicarea ideologică la care a fost expusă.

 Īn locul acestei orientări, desconsiderīnd realitatea, liderii s-au lăsat antrenaţi īn jocul stupid al stabilirii "dialogului" cu guvernul, care avea un rol evident de diversiune, īn loc să-şi īndrepte faţa către ţară, amplificīnd īncercările de explicare.

 Am putut trăi astfel, ruşinea unor alegeri la care a fost expusă o populaţie neeliberată şi apoi, pe aceea şi mai mare, a zdrobirii purtătorilor flăcării revoluţionare, de către fraţii lor, manipulaţi abil de apărătorii mascaţi ai monstruoase reţele comuniste.

 Īn aceste condiţii, nu ne rămīne decīt să mai afirmăm odată răspicat convingerea noastră că abordarea economică, socială sau politică a situaţiei ţării, a "dialogului" cu guvernul - este o eroare. Realitatea este de factură criminală şi ne simţim jigniţi de faptul că această realitate este ţinută īn umbră chiar de către opoziţie.

 Situaţia este următoarea: un corp de indivizi au preluat abuziv şi distructiv puterea şi frīnele societăţii romāneşti, trădīndu-şi patria, īn 1945. Ei au instaurat o monstruoasă reţea de teroare, transformīnd Romānia īntr-un lagăr de muncă şi exterminare morală.

 Distrugerea organismului societăţii a fost totală. Sīntem rezultatul unui experiment criminal la care am fost expuşi peste 40 de ani. Majoritatea victimelor par a nu-şi putea reveni, rămīnīnd paralizate la cheremul vinovaţilor lăsaţi īn libertate.

 Cei care au supravieţuit, sau nu au fost īncă dereglaţi (tinerii), sīnt singurii ce pot pretinde merite īn privinţa revoluţiei. Ceilalţi, solidari ca īntotdeauna cu puterea (deşi datorează tinerilor relativa lor eliberare, formează forţa reacţionară, barosul de zdrobire a tendinţelor de liberalizare.

 Dar adevăraţii vinovaţi sīnt tot cei dinainte: şefii lagărului romānesc pe care nu reuşim să-l desfiinţăm.

 Sīntem ferm convinşi că este absolut imposibil ca grupul vinovaţilor să se dea la o parte din miezul puterii deoarece, odată părăsită această poziţie cheie, sīnt pasibili de pedepse neiertătoare pentru actele lor sinistre - la care i-ar condamna orice tribunal curat!

 De aceea mirarea unora, că actualii conducători fac "gafe" antidemocratice, dovedeşte incapacitatea lor rebelă de a ieşi din schemele teoriilor politice, īnţelegīnd particularităţile criminale ale raportului real de forţe.

 Nu este singura superficialitate de care dau dovadă intelectualii ţării ale căror reacţii subţiri au lipsit opoziţia de un ajutor atīt de necesar īn toată această perioadă, au lipsit revoluţia de finalizare şi orientare.

 De aceea , noi considerăm nedemne luările de poziţie aşa-zis docte şi pacificatoare, privind evenimentele din 13-15 iunie. Chiar dacă avem serioase rezerve privind manifestările violente din data de 13 , considerīndu-le īn mare parte o diversiune planificată, declarăm că au fost absolut legitime toate acţiunile pe care luptătorii pentru libertate şi demnitate le-au īntreprins la īncercarea de a li se reīngrădi libertatea, inclusiv organizarea unei acţiuni de răsturnare a guvernului (total improbabilă!).

 Sīntem īndureraţi că speranţa lor de a fi urmaţi de īntreg poporul romān (datorată necunoaşterii situaţiei reale a conştiinţelor) , a fost contrazisă atīt de cumplit şi că am trăit cu toţii ruşinea de a vedea acest popor zdrobindu-şi eliberatorii.

 Avīnd īn vedere toate acestea, ne exprimăm disperarea faţă de destinul poporului nostru, neīncrederea īn posibilitatea unei refaceri spirituale rapide şi convingerea că atīt timp cīt vom avea lideri de acest tip, nu există nici-o şansă de salvare.

 A devenit evident că reţeaua mafio - inchizitorială, nu poate fi īndepărtată decīt cu forţa şi că deocamdată , acest lucru nu e posibil, mai ales că acesta ar contraveni dorinţelor inconştiente ale majorităţii populaţiei.

 Considerăm īnsă nedemnă orice colaborare cu actualul regim şi sīntem puşi īn situaţia de a nu ne putea supune deciziilor sale. Acest lucru nu ar fi tolerat de un regim democratic īn care majoritatea decide şi cu atīt mai puţin de un stat totalitar care ne ţine de fapt prizonieri, dacă nu vom avea , aşteptīnd represiunile, soluţia părăsirii ţării.

 Nu putem fi obligaţi să ne supunem teroriştilor securităţii şi de aceea sperăm că statele democratice ne vor recunoaşte dreptul elementar de a ieşi din această situaţie, acordīndu-ne azil politic.

 Vom aştepta o mīnă de ajutor eliberatoare, īntr-o grevă a foamei. Īn această ţară, azi, noi, nu mai putem trăi īn mod demn, decīt intrīnd īntr-o luptă directă, ceea ce contravine predispoziţiilor noastre nonviolente.

 

Grupul de membri ai asociaţiei Dialog Piatra Neamţ, care au făcut greva foamei īntre 1-5 mai 1990, terminīnd-o cu proclamarea disidenţei faţă de guvernul care va rezulta din alegeri, īn condiţii pe care le-am condamnat cu fermitate.

 

[]

16 iunie

Sinteza situaţiei - ciornă

1. Reţeaua canceroasă s-a introdus īn organismul ţării prin trădare, violenţă, abuz. Ea nu are nici-o legitimitate istorică.

2. Au reuşit să īmbolnăvească total acest organism, fiind vinovaţi de distrugerea neamului nostru, pe toate dimensiunile.

3. Supuşi unei manevre şi presiuni īndelungate, majoritatea cetăţenilor au acceptat compromisuri care i-au transformat īn părtaşi şi le-au distrus demnitatea.

4. Ca preţ al dreptului de a supravieţui, li s-a oferit colaboraţioniştilor, libertatea de a fura, minţi, lenevi, stagna intelectual şi degrada moral. După atīta timp, acestea au devenit dependenţe, vicii

5 A apărut contradicţia dintre nevoia de supuşi manevrabili şi de practicieni eficaci. Ea a produs cea mai acută tensiune a sistemului, declanşīndu-i īn ultimă instanţă criza. Ca ultimă soluţie s-a făcut totul pentru īncurajarea "inteligenţei tehnice" amorale, a falsului intelectual. Rezultatul este lipsa unui corp intelectual autentic.

6 Īntr-o societate īn metastază , şansa păstrării sănătăţii unei celule este minimă. Am scăpat foarte puţini necontaminaţi şi formăm azi o ridicolă minoritate.

7 Excesele dictatorului şi consecvenţa aplicării criteriului antiselecţiei au produs o criză acută. De remarcat că numai după producerea dereglării fatale a societăţii a avut loc izbucnirea chirurgicală. A fost ultima zvīcnire a muribundului intrat īn comă.

8 Ajunse īn imposibilitate de supravieţuire masele au avut o reacţie de conservare a fiinţei , de apărare īn faţa pericolului mortal

9 Sesizīndu-se pericolul răsturnării raportului de forţe şi a deconspirării monstruoasei maşini de dezumanizare pe care se baza organizarea lagărului, stăpīnii au fost siliţi să apeleze la o strategie de diversiune, cedīnd reduta ideologică pentru a o putea reocupa imediat, cu trupele lor de īncredere, īn numele revoluţiei.

10 Nefiind de fapt decīt o organizaţie criminală la scară mare, clica mafio-inchizitorială s-a debarasat de doctrina comunistă , pe care nu o folosea decīt ca paravan , la fel de bun ca oricare altul pentru a-şi justifica deţinerea puterii. Vor arunca comunismul la lada cu vechituri, folosind orice ideologie īn procesul năpīrlirii.

11 Crimele săvīrşite īn toţi cei 45 de ani de "activitate" sīnt atīt de odioase , distrugerea destinului unei ţări atīt de gravă , īncīt profesioniştii care le-au comis sau gerat au certitudinea unei pedepse necruţătoare , dacă se va ajunge la judecarea lor de către autorităţi autentic revoluţionare

12 Pentru a nu se ajunge la judecarea vinovaţilor şi nu pentru vre-un alt motiv (politic, ideologic, economic sau social) salariaţii terorii au fost şi sīnt obligaţi să stopeze procesul revoluţionar sau mai exact, să-l devieze printr-o diversiune monumentală

13 Profitīnd de imensul capital al dereglării intelectuale a populaţiei expuse la cura de intoxicare ideologică şi degradare morală , cīt şi de structuri de manipulare bine puse la punct su supradezvoltate (aparatul represiv şi tentaculele sale - informatorii, televiziunea etc) artiştii puterii au reuşit performanţa de a regiza realegerea lor la cīrma ţării, cucerind sprijinul maselor şi reducīnd opoziţia la o sterilitate ridicolă.

14 Ca de obicei, străinătatea a dovedit o stranie obtuzitate , nereuşind să surprindă īnţelesul evenimentelor, exhibīnd apeluri utopice la reconstrucţie politică... sub oblăduirea celor care au gestionat lagărul şi care dispun de trupele disciplinate ale gardienilor şi mai nou de cele hipnotizate ale deţinuţilor - īn lupta lor pentru stīrpirea emancipării naţiei.

15 Mult mai tristă este desincronizarea intelectualilor care au mimat opoziţie, exact cīt era nevoie pentru a se etala , fără a pune īn pericol reduta inamicului . Se iese foarte greu din reflexul abordării meditative a luptei politice pe care īl creează lunga īntemniţare, că reflexul apărării nu poate fi schimbat cu o dinamică a atacului.

16 Sesizīnd lipsa de energie a opoziţiei intelectuale şi cochetăria deplorabilă a unor partide de opoziţie, purtătorii torţei revoluţionare s-au văzut īmpinşi spre acţiuni disperate şi izolate , lipsite de eficacitatea pe care ar fi permis-o implicarea "cerebralilor"

17 A devenit absolut evident că luptătorii pentru adevăr şi dreptate sīnt minoritari şi că trebuie să īnfrunte nu numai enormul miriapod al puterii ci şi presiunea maselor reacţionare , fiind puşi īn faţa alternativei:

a Renunţă, lansīndu-se şi ei īn marea fugă după avantaje care a izbucnit după 22 decembrie

b Opoziţie clasică

c Continuă , subteran, cu acţiuni anarhice

d Admit sterilitatea protestului lor , lansīndu-se īntr-o foarte lungă campanie educaţională şi aştepīnd să culeagă apoi rezultatele

e Părăsesc ţara

18 Varianta a iese din orice discuţie. Colaborarea cu actualul regim poate fi justificată strategic ... sau geostrategic , politic- dar este inacceptabilă moral !

 Din păcate mafia a ştiut să se lipească intim de īntregul popor (care a acceptat prostit această osmoză) īncīt a devenit imposibil să faci separarea necesară pentru a-ţi direcţiona atacurile. Poporul oferă paravan marilor vinovaţi: din prostie, din interes, din nepăsare, din vinovăţie, din inerţie, din cīrdăşie.

 Metoda anarhică, justificată logic şi poate şi afectiv nu poate fi admisă moral , şi conduce la rezultate imprevizibile.

 Asumarea rolului de educator īntru democraţie, emancipare, inteligenţă etc este valoroasă , dar experienţa pe care am trăit-o contestă educaţiei şansa de a opera eficace īntr-un mediu socio-politic toxic. Există premise ca această acţiune educaţională să fie privită cu suspiciune de către beneficiari , mai puternic motivaţi de cīştigul imediat , supuşi egoismului lor - devenit lege de organizare internă. Un astfel de apostolat inutil ar mai da şi girul participării intelectualilor , fapt ce s-a dovedit mai curīnd util puterii decīt periculos pentru dictatură.

 De aceea consider că singura soluţie este din păcate părăsirea ţării , continuīnd lupta din exterior pentru:

- īmpiedicarea farsei internaţionale

- informarea şi educarea romānilor

 Rămaşi fără sprijinul minţilor luminate , un stat al zbirilor, mincinoşilor, leneşilor, egoiştilor şi mediocrilor īşi va consuma drama mai rapid , atingīnd mai curīnd pragul izbucnirii revoluţionare autentice, reformatoare.

 Vom aştepta acea zi pregătindu-ne ca atunci, chemaţi de cei care azi ne alungă , deveniţi conştienţi că sīntem necesari , să putem face o construcţie solidă. fără a avea de īnfruntat rezistenţa plină de ură a mulţimii.

 Cei acare īşi oferă serviciile azi, nu fac decīt să prelungească o agonie , crescīnd amploarea tragediei. Probabil că afaceriştii nu vor şovăi. Cīnd valorile se dau la o parte, oportuniştii au o ocazie nesperată de a se căţăra ! 

 Declaraţie – text nepublicat

Asociaţia Dialog PN, şi-a declarat opoziţia faţă de conducerea Romāniei, pe care o consideră profund reacţionară, adevărat zid de apărare a vinovaţilor pentru cei 45 de ani de teroare şi exploatare comunistă.

 Evenimentele din 13-14 iunie, confirmă hotărīrea reţelei mafio - inchizitoriale, de a nu ceda puterea şi deplorabila adeziune a maselor populare manipulate īn a o sprijini īn acest sens.

 Protestăm īmpotriva acestei monumentale jigniri aduse eroilor revoluţiei şi ne exprimăm durerea pentru tragicul destin care face neamul romānesc să-şi distrugă viitorul.

 Cīt timp oamenii de bine ne vor ataca pentru ane īnchide gura, la chemarea , la ordinul, cu acceptul sau cu simpatia dirijorilor īn funcţie, nu vom īnceta să ne declarăm fierbintea solidaritate cu cauza revoluţiei a cărei flacără a fost apărată dramatic de demonstranţii din Piaţa Universităţii , de atacurile celor ce o furaseră pe 22 decembrie.

 Fiind vorba de aceeaşi vinovăţie ca aceea din 21 decembrie, păzitorii ordinii, repuşi īn drepturi şi doritori de răzbunare, ar trebui să-i aresteze şi pe cei care īn mod necivilizat şi ilegal, au făcut revoluţia īn Romānia. Nu ne lăsăm īnşelaţi de diversiunile specialiştilor privind cursul evenimentelor din 13, 14 iunie. Īn acelaşi timp nu ne lăsăm intimidaţi şi ca dovadă, declarăm că nu īntrevedem nici-un mijloc pentru deparazitarea televiziunii romāne de securiştii specializaţi īn dezinformarea şi manipularea publicului - īn afara unui atac direct!

 Am văzut cu toţii , cu cītă nepăsare tratează mafioţii porecliţi "comunişti" orice īncercare de stabilire a adevărului. Revoluţia a suferit pe 13 iunie o nouă īnfrīngere. Atenţie īnsă: timpul curge īntr-un singur sens! El nu a ierta " īnvingătorii" de azi, pentru gestul oribil de a trimite īmpotriva tinerilor revoluţionari din decembrie, tocmai pe zbirii care i-au maltratat atunci, dīndu-le ocazia să se răzbune. Şi nici pentru vina , şi mai mare, de a compromite o parte a poporului nostru, determinīndu-l să-şi asume reprimarea luptei pentru libertate, să-şi lovească fraţii īn acest scop.

Notă

 Marea ambiţie a prostiei este să pună inteligenţa cu botul pe labe, marea dorinţă a mediocrităţii este să reteze vīrfurile valorii, a laşităţii - să umilească curajul, a vulgarităţii - īntineze rafinamentul, a violenţei, - să īngenuncheze toleranţa, a bolii - sa contamineze sănătatea , a urii - să corodeze iubirea , a răului - să sugrume bunătatea.

 O astfel de cruciadă ignobilă se poartă azi de către ciumaţii sidei comuniste, avīndu-i īn frunte pe regizorii operaţiei de dezumanizare. Furia lor vine de la asaltul emancipării asupra poziţiilor cucerite de decadenţă, dat cu ocazia revoluţiei!

 Toţi imbecilii s-au simţit lezaţi de pretenţiile inteligenţei, toţi delatorii au suportat jignirea incriminării, toţi vinovaţii au simţit pericolul răsturnării. Răsturnarea sistemului de valori al unei societăţi este o operaţie chirurgicală prea grea pentru noi! Atacul sfidător al celulelor canceroase asupra celor supravieţuitoare a dovedit-o pe deplin.

[]

Notă

 Comportarea poporului romān īn īmprejurarea din 13, 14 iunie, este o demonstraţie elocventă a stării psihosociale īn care a fost obligat să "aleagă" la 20 mai.

 Īn documentul Apel din Moldova , făcut public la 5 mai, am atras atenţia asupra monstruozităţii situaţiei declarīndu-ne disidenţa faţă de guvernul care se va forma profitīnd de starea anormală, īn urma unor alegeri pe care noi nu le-am recunoscut, īnainte de a avea loc.

 Consecvenţa, clarificările aduse de ultimele zile, imposibilitatea conlucrării cu actuala conducere fără a ne face vinovaţi de un colaboraţionism pe care-l considerăm nociv, ne obligă să cerem azil politic.

 Este singura noastră ieşire din acest veritabil prizonierat şi sperăm că naţiunile civilizate nu ne vor lăsa pradă securiştilor sau grupelor bine dirijate de oameni ai muncii care ne pot ataca īn orice clipă avīnd īn vedere claritatea opoziţiei noastre īn toată perioada.

 Aşteptăm această mīnă de ajutor īntr-o grevă a foamei, semn al deciziei noastre de a nu mai trăi īn această ţară, īn aceste condiţii.

Notă lucidă

 Pentru prima dată, tonul de afară este īn regulă. Protest clar, ferm, dur, lipsit de compromis.

 Este absolut necesar ca acest ceas, mare ocazie de resuscitare a asistenţei internaţionale pentru luptătorii pentru libertate să nu fie pierdut.

 Ori tocmai acum, reprezentanţii partidelor politice par a cerşi guvernului dreptul de a fi lăsate să trăiască normal, declarīnd că doresc pedepsirea tuturor celor care s-au manifestat violent!

 Pentru a n-a oară, partidele vor trăda luptătorii independenţi, profitīnd īnsă de acţiunile lor, chiar represiunea actuală īnconjurīndu-i cu o aură de rezistenţă, pentru care nu au nici-un merit şi de care aveau nevoie pentru a-şi revigora prezenţa anemică.

 Din nou, pentru a lise da voie să se exhibe īn parlament, vor accepta să legitimeze guvernul, punīnd īntr-un unghi mort pretenţiile revoluţionarilor, a căror singură justificare este anormalitatea criminală şi reacţionară a respectivului guvern. Se vor face că nu observă că astfel condamnă acţiunile acelor tineri care au mers pe 13 iunie pīnă la curajul şi demnitatea supremă a protestului disperat.

 De asemenea, intelectualii vor īncepe corul de incantaţii īmpotriva violenţei, " din orice parte ar veni", (ceea ce se traduce clar prin dezaprobarea unei revoluţii eliberatoare - singura soluţie de a aduce clica criminală īn faţa legii). Vor face aceasta din ascunsă frică şi īn dorinţa de a cīştiga de la putere dreptul la masturbare intelectuală pro-democratică.

 Această dublă trădare va īnceţoşa peisajul luărilor de poziţie, ajutīnd vinovaţii să păstreze o distanţă acceptabilă īntre masă şi adevăr.

 Astfel opoziţia va fi o expresie de rangul 2 a degenerării naţiunii, mult mai greu de sesizat decīt cea primă a populaţiei retrograde - dar tot nefastă.

 Semiopoziţia va conveni de minune puterii care nu a fost deranjată niciodată de tiradele subţiri, oferind o nouă legitimitate - democratică.

 Īn sfīrşit radicalii, singurii care ar putea reacţiona la temperatura dreptăţii şi a atmosferei create acum īn străinătate, vor fi ţinta represiunii şi vor plăti probabil din plin lipsa unei structuri organizatoare şi a unei coloane vertebrale, cerebrale.

 Un exemplu al copioase stăpīniri a cīmpului de manevre al puterii: toată lumea cere instalarea unor puternice forţe de ordine şi pedepsirea exemplară a celor vinovaţi de violenţă. Aceasta va fi un gir general pentru lăsarea īn pace a securităţii şi politicii marilor vinovaţi, a crimei de lesnaţiune!

 Pentru a se obţine acest minunat rezultat se va profita de consensul pseudo-opoziţiei īn a nu declara făţiş vinovăţia veche şi nouă a "apărătorilor ordinii" şi deţinătorilor puterii şi legitimitatea īncercării de a răsturna hidra mafiotă şi de a apăra cu orice preţ şansa de emancipare a naţiunii. O astfel de atitudine opozantă ajută din plin conducerea.

 Aşadar acum ar trebui:

- plecat īn masă īn străinătate, cu tot ritualul necesar sublinierii sensului acestei forme de protest;

- protestat net faţă de guvern, declarīndu-l vinovat şi cerīnd judecarea lui;

- refuzul oricărei colaborări a intelectualilor;

- refuzul de a mai mima prezenţa unei opoziţii, lăsīndu-i pe asasini să guverneze singuri;

- declararea necesităţii unei noi revoluţii.

 

Īn rezumat, acum spre bucuria guvernului, tot mai mulţi opozanţi se vor desolidariza faţă de luptele de pe 13 iunie. Indiferent de eventualele provocări trebuie să procedăm exact pe dos , pentru a nu concede puterii că ar fi anormală răsturnarea ei īn forţă!

Ciorne declaraţii

1 Conducerea actuală a Romāniei se face vinovată de crime īmpotriva destinului democraţiei al ţării , pe care l-au obstaculat cu perfidie pentru a salva reţeaua ce ne-a menţinut īn sclavie timp de zeci de ani !

 Stăpīni pe poziţiile pe care le-au păstrat şi pe pīrghiile puterii dictatoriale : poliţie , securitate, informare- ei au reuşit să amăgească populaţia astfel īncīt să-i legitimeze prin alegeri.

 Ei nu pot fi smulşi din centrul puterii prin metode democratice pentru că au reuşit să menţină opoziţia īn stadiul de minoritate sterilă.

 

2 Nu putem accepta colaborarea cu cei vinovaţi de a fi capturat şi distrus un popor şi de a nu-i da azi dreptul la renaştere, īn ciuda preţului plătit de eroii săi.

 Aşteptăm ca profesioniştii terorii să-şi arate clasa īncă o dată, aruncīndu-ne īn spatele gratiilor , care să ne răpească libertatea, redīndu-ne īnsă demnitatea de a nu-i accepta.

 Ştim că va sosi şi clipa adevărului şi atunci vom ceda bucuros locul celor pe care dreptatea īi va aduce īn faţa judecăţii.

 Aşteptīnd arestarea guvernului sau a noastră,

 Asociaţia Dialog Piatra Neamţ

Cereri pentru dialogul cu parlamentul - ciornă

1 Situaţia securităţii şi poliţiei
- trecut (dare de seamă asupra funcţionării , structura reţelei, lista informatorilor, anchetarea şi pedepsirea abuzurilor)

- prezent (structură, componenţă, atribuţii, situaţia pensiilor)

- viitor (intenţii)

Concluzie: comisie de anchetă cu reprezentanţi ai asociaţiilor

2 Situaţia nomenclaturii de partid

- trecut (lista, anchetarea abuzurilor)

- prezent (unde e fiecare, procese?)

- viitor (măsuri de apărare a societăţii īmpotriva pericolului social pe care īl reprezintă , eventual şcoli de reeducare)

3 Fişe complete făcute publice a tuturor celor ce deţin azi puterea: preşedinte, senat, parlament, guvern, ministere

4 Punerea la punct a procesului de analiză a mecanismelor comunismului, ororilor lui , organizarea curei de dezintoxicare ideologică (de exemplu Piaţa Universităţii)

5 Sistemul de garanţii democratice

- libertatea reală a presei şi tv

- libertatea persoanei

- libertatea de īntrunire (mitinguri etc)

6 Comisie de anchetă privind perioada 16 decembrie- 14 iunie. Membri din asociaţii. Măsuri īn consecinţă.

7 Anchetarea abuzurilor săvīrşite timp de 45 de ani. Comisie.

8 Analiza climatului de desfăşurare a alegerilor . Comisie. Concluzii.

9 Planul de demontare a structurilor īmbolnăvitoare plantate de terorişti īn corpul ţarii . Comisie populară de propunere către parlament (pīnă la nivel de īntreprindere)

10 Maniera de īncorporare a tinerilor revoluţionari īn structurile de decizie

11 Modul īn care populaţia va putea urmări şi influenţa acţiunile celor ce deţin puterea. garanţii neformale īmpotriva deviaţiilor dictatoriale.

12 Demiterea actualului guvern şi analiza publică a greşelilor sale.

13 Alocarea unui spaţiu la radio-tv opoziţiei , pīnă la īnfiinţarea unui post liber de televiziune

Acuzaţii aduse conducerii

1 Furtul revoluţiei

2 Conservarea Securităţii (aparat represiv)

3 Folosirea vechiului aparat īmpotriva revoluţionarilor

4 Conservarea structurilor

5 Dictatură politică

6 Dezinformarea populaţiei prin controlul televiziunii

7 Manipularea alegerilor

8 Desconsiderarea cererilor tuturor manifestaţiilor

9 Nejudecarea fostei crime

10 Nedeclanşarea acţiunii de educare emancipatoare

11 Fuga după putere, fără scrupule

12 Īnvrăjbirea fratricidă

13 Lipsa de sinceritate; minciuna repetată

14 Modul tenebros, ascuns

[Proteste şi măsuri – ciornă]

 Dereglarea structurilor societăţii romāneşti īn cei 45 de ani ai terorii a fost completă.

 Au fost implicate adīnc aceste structuri īn mecanismul poliţienesc care asigura organizarea lagărului: activul de partid, securitatea, poliţia, procuratura, justiţia, administraţia, structurile de conducere la toate nivelele, distribuitorii mărfurilor. Nu există nici o scuză pentru aceia care au jucat roluri active īn acest complex aparat mafio-inchizitorial.

 Sīntem conştienţi de dificultatea eradicării acestei structuri funcţionale stufoase, īn condiţiile īn care numărul celor ce au rămas īn afara ei şi au refuzat compromiterea īn care a fost tīrītă majoritatea populaţiei, este penibil de redus.

 Dacă īnsă pornim de la premiza necesităţii absolute a renaşterii naţionale şi de la dreptul cucerit de fiii cei mai demni ai naţiunii care au luptat pentru salvarea destinului ţării īn această revoluţie, trebuie să tratăm cu totul altfel problema minorităţii decīt au făcut-o conducătorii Romāniei īn această perioadă.

 Ceea ce nu mai putem accepta este minciuna deşănţată : aceşti adevăraţi piloni reacţionari, stīlpi de sprijin pentru salvarea fostei plase de relaţii, nu au dreptul să se prezinte poporului drept exponenţi ai revoluţiei!

 Dacă poporul īncă nevindecat intelectual şi moral va da justificare materială unei conduceri anti-revoluţionare, care-şi prezintă īn mod sincer acest caracter , vom fi obligaţi de criteriul democraţiei să acceptăm respectiva guvernare. Īn acest caz vom lupta ca prin educaţie să răsturnăm situaţia majoritară, fiind convinşi că viitorul ţării este grav lovit dacă nu reuşim orientarea cetăţenilor către schimbări profunde, eliberatoare. Va trebui īnsă să fim lăsaţi să o facem şi orice obstaculare a acţiunilor noastre desfăşurate īn cadrul legii , ne va pune īn situaţia de a riposta ferm.

 Dacă īnsă, monumentala minciună la care asistăm indignaţi, continuă, şi reacţiunea nu dă jos masca revoluţionarismului, conducīnd naţiunea la distrugere prin fraudă, considerăm obligatorie declanşarea unei lupte necruţătoare pentru răsturnarea ei, īn care legea nu mai poate fi folosită ca argument tocmai de cei care au īncălcat-o flagrant şi o īncalcă şi azi la nivelul infracţiunii guvernamentale.

 

 Opoziţia īnseamnă a propune alte soluţii decīt puterea conducătoare, a-i contesta soluţiile , ideile, faptele, ori noi , sīntem puşi īn situaţia de a condamna persoanele. De aceea trebuie să formăm altceva: contestaţia romānă!

 

[]

 

20 iunie

 

[Declaraţie - ciornă]

 Există o forţă ce poate fi bănuită că are interese contrare instaurării unei adevărate democraţii? Evident este vorba de reţeaua fostului aparat represiv anti-democratic.

 Pe līngă tendinţele tiranice , manifestate din plin timp de atīţia ani, mulţi membri ai securităţii , poliţiei, administraţiei, magistraturii şi mafiei comuniste sīnt atīt de compromişi īncīt au tot interesul să obstaculeze procesul normalizării. Libertatea va produce condiţii pentru dreptate ceea ce ar avea pentru respectivii un efect dezastruos.

 Toate aceste evidenţe ar fi trebuit să determine un guvern autentic revoluţionar să-şi īndrepte atenţia īn primul rīnd asupra dezamorsării pericolului pe care-l reprezintă organizaţiile de teroare din trecut, pentru viitorul ţării.

 Poporul romān, eliberat cu grele jertfe, trebuia ţinut la curent , antrenat īn acest proces de deparazitare protectoare.

 Acţiunile conducătorilor actuali, nu se īnscriu īn această direcţie, stīrnind mirarea, apoi iritarea , apoi indignarea şi furia celor care doresc cu ardoare emanciparea ţării, eliberarea ei din mīna reţelei teroriste comuniste.

 Mai mult, noii lideri nu şovăie să se sprijine pe respectivele elemente, folosindu-le īmpotriva revoluţionarilor consideraţi periculoşi, īn timp ce, acelora cu adevărat periculoşi, spre groaza noastră, li se oferă din nou puterea.

 Iată motivul contestaţiei noastre! Teama că sīntem victimele unei farse enorme şi sinistre, că īn timp ce sīntem trimişi să muncim īn linişte, ţara se reorganizează ca temniţă!

 Deţinătorii puterii ar trebui, dacă ar avea alte intenţii decīt de a acoperi vinovaţii, să dea asigurări indiscutabile asupra erorii unor asemenea temeri. Īn loc de a ne oferi astfel de garanţii, liniştind spiritele, ei se dedau la un īngrijorător proces de dezinformare şi manipulare, nerespectīndu-ne nici măcar dreptul elementar de a ne face cunoscută public opinia.

 Cine are interesul ca ţara să nu afle motivul atitudinii noastre? Oare "oamenii de bine" care ne sīnt potrivnici, ar mai fi aşa şi dacă ar cunoaşte exact dorinţele noastre expuse īn următorul program?

 

23 iunie

 

[Explicaţia radicalităţii - ciornă]

 Toţi eram puşi īn situaţia de a da explicaţii pentru modul īn care ne-am comportat īnainte. Ruşinea, vinovăţia, trădarea, laşitatea, degradarea - trebuiau asumate, recunoscute, incriminate.

 Acest gest presupunea īnsă conservarea unui anumit simţ al onoarei, demnităţii, adevărului şi curajului, adică... o personalitate paradoxală.

 De aceea au preferat cei distruşi definitiv moral, să facă orice numai să evite judecata. Este sensul adīnc al adeziunii aparent surprinzătoare, īn masă, la armata revoluţionară condusă de vechii strategi.

 De aceea, īncercările de a-i īnţelege, de a-i cuceri, nu au şanse. De aceea sīnt surzi la argumente, orbi la realităţi, refractari la raţionamente. Preferă un contract cu puterea īn locul apropierii de rīndurile noastre, care le reamintesc spectrul răspunderii şi ameninţarea pedepsei.

 Chiar dacă am mai īncerca azi să le dăm asigurări că nu avem īn vedere punerea īn discuţie a activităţii lor dinaintea puciului şi extragerea unor concluzii (ceea ce sună - să fim sinceri - neconvingător şi straniu ), ei nu vor risca.

 Şi de aceea, dintr-o deplorabilă "neatenţie" , nu vor observa unele probleme de genul:

- trebuie să fie analizată activitatea fostului aparat de represiune şi luate măsurile de rigoare? Cum stăm azi?

- trebuie demontată structura parazită care deţinea controlul societăţii? Cum stăm azi?

- trebuie reeducată populaţia şi dezintoxicată ideologic?

- ce-a făcut conducerea īn aceste direcţii? Poate fi ea considerată ca exponent legitim al revoluţiei?

- trebuie pedepsite abuzurile şi gravele ilegalităţi? Care e componenţa aparatului de justiţie corelată cu cel care funcţiona īn trecut?

- care este adevărul privind evenimentele dintre 16 decembrie şi 16 iunie

- dacă situaţia ţării s-a deteriorat d.p.d.v. economic, politic, civic, etc. este răspunzător guvernul pentru asta?

- etc. etc. etc.

 Dar īntunecaţii noştri tovarăşi nu-şi pun astfel de probleme. Ciudăţenie? Nicidecum! Certitudine a pactului de neagresiune a celor vinovaţi. Ideea că trebuia menajat corpul vinovaţilor pentru a-l putea cuceri de partea revoluţiei, a fost , nu numai naivă, dar şi nocivă.

 Trebuia să silim corul reacţiunii la defensivă, profitīnd de momentul favorabil survenit īn urma izbucnirii de revoltă, care punea pasivitatea lor īntr-o postură neapărabilă.

 Trebuia să facem public portretul complex al vinovăţiei , la īnceput, cīnd nu putea fi contestat dreptul īnvingătorului īn lupta īmpotriva terorii comuniste, cīnd manipulatorii istoriei noastre fuseseră siliţi să permită etapa "revoluţiei".

 Claritatea acuzaţiilor noastre ar fi īngreunat posibilitatea escamotării subiectului şi nu le-ar fi permis celor degradaţi să se salveze prin contraatac, cu atīta seninătate.

 Astfel īncīt, dacă azi asistăm la monumentala desfăşurare a contrarevoluţiei sub steagul "sincerităţii" omului de bine, sīntem şi noi vinovaţi. Evitīnd "radicalitatea adevărului", am dat o nesperată ocazie pentru instalarea confuziei generale care a permis ofensiva nedreptăţii ,fără ca măcar acest lucru să fie evident.

 Noi nu am acuzat muncitorul dezabuzat de obedienţa lui subumană. Azi, el ne atacă senin.

 Noi nu am demascat activitatea criminală a aparatului de represiune (miliţie şi securitatea). Azi, el poate opera īn numele legalităţii.

 Noi nu am analizat mecanismul antiselectiv prin care s-au ales cadrele de conducere. Ele sīnt azi folosite īn numele experienţei.

 Noi nu am evidenţiat incultura crasă a populaţiei, intoxicarea ei ideologică, incapacitatea de discernămīnt rezultată. Azi, masa are orgoliul hotărīrilor īnţelepte, pretinzīnd chiar monopolul lor!

 Noi nu am acuzat colaboraţionismul şi astăzi ne confruntăm cu valeţii terorii, ieşiţi īn arenă fără mare problemă.

 Vom plăti amar "īmpăciuitoarea" noastră amnezie, lipsa noastră de combativitate īn perioada īn care istoria ne-a acordat o şansă, faptul de a nu fi ştiut să profităm de fisura care a apărut īn momentul īn care sistemul dictatorial dezumanizant a trecut printr-o criză, trebuind să se organizeze.

 Cīnd īn ianuarie optam pentru ieşirea luărilor de cuvīnt din zona eufemismelor, eram acuzat de radicalitate şi inconştienţă. Eu sesizasem imposibilitatea practică de a face dreptate atunci cīnd victima e minoritară numeric şi agresorul păstrează toate pīrghiile puterii. Am considerat īnsă că , singurul lucru pe care puteam şi trebuia să-l facem, era să obligăm reacţiunea să opereze făţiş, fără a se ascunde īn ceaţa creată de confuziile politice, să nu-i permitem să zdrobească revoluţia , purtīnd masca ei.

 Īn felul acesta, am fi pus "oamenii de bine" īntr-o anume dificultate, silindu-i să aleagă reacţiunea făţişă, fără a le permite să-şi trădeze din nou condiţia umană - fără nici-un risc!

 Sīnt convins că tupeul lor, numărul celor activi, ar fi fost diminuate. Şi chiar dacă succesul nostru nu era previzibil, avīnd īn vedere raportul de forţe, am fi creat un punct de plecare pentru viitorul acestei naţiuni.

 Constatīnd īndurerat efectul dezastruos al compromisului pe care l-a acceptat opoziţia , ca plată a slăbiciunii sale numerice şi operative, sīnt puţin dispus să accept un rol īn semi-opoziţie.

 Voi părăsi această ţară, pe care maşina de dezumanizat a populat-o astfel īncīt, nu mă mai simt acasă! Sīnt romān, dar sānt şi om şi ca atare, vreau să trăiesc īntre romāni doar dacă mai sānt oameni!

 Orice īngăduinţă īmi apare ca nefastă, deci dacă aş rămīne, avīnd īn vedere poziţia defensivă a opoziţiei şi nesinceritatea devenită atmosferă generală, aş fi acuzat de radicalism şi respins de absolut toate taberele.

 Eu nu-mi pot īnsă tocmi credinţa, onoarea şi adevărul.

 Eu nu pot aştepta ca, ceea ce respir, să devină doar pe viitor oxigen.

 Eu īnţeleg , dar nu pot suporta degradarea inumană a concetăţenilor mei.

 Eu nu vreau ca, prin īnsăţi prezenţa mea īn organismul social, să legitimez ceea ce consider inacceptabil moral.

 

[Cerere de azil politic - ciornă]

[prezentată oral consulului Franţei la Bucureşti, dl. Boulanger, care a respins pretenţia mea de a mi se acorda azil politic la Bucureşti, īn semn de recunoaştere a caracterului ilegitim şi represiv a regimului Iliescu]

 

Subsemnatul Roşca Ioan, solicit guvernului francez să-mi acorde azil politic. Motivele sunt expuse īn continuare.

Īncepīnd din 22 decembrie 1989, am ieşit din tăcerea īn care mă retrăsesem, luptīnd deschis şi insistent pentru īmplinirea şanselor de eliberare şi emancipare ale naţiunii noastre.

Am sesizat din start pericolul pe care īl reprezintă pasivitatea intelectualilor, care, neintrīnd īn luptă, lasă populaţia dezorientată, fără apărare īn faţa enormului aparat represiv. Informaţiile pe care le avem privind persoanele care apăruseră la cīrma ţării, m-au determinat să adopt de la īnceput o atitudine activă şi fermă.

Am redactat multe materiale īn acest spirit, dar la īnceputul lunii ianuarie, ele nu au fost luate īn seamă, fiind considerate obsesii īntunecate şi nejustificate.

Īntīlnirile mele cu intelectuali de frunte (V. Rebengiuc, Stelian Tănase, etc.) din această perioadă, cărora le-am prezentat un apel pe care īl anexez, m-au convins de superficialitatea cu care tratau realitatea, īntărindu-mi hotărīrea de  a mă īmpotrivi acestei nefaste relaxări.

Am pătruns pe 26 [27]  decembrie la televiziune, citind un apel către ingineri īn care le  atrăgeam atenţia asupra culpabilităţii pasivităţii lor şi a datoriei de a intra īn arenă, ajutīnd muncitorii să īnţeleagă şi să sprijine eforturile de emancipare ale intelectualităţii. Apelul  [pretins - īn direct]  a fost transmis pe 3 ianuarie, la o oră nepotrivită şi cenzurat īncīt să nu mai apară īndemnul la continuarea revoluţiei.

Acest fapt mi-a īntărit convingerea farsei periculoase care se juca şi m-a decis să părăsesc opţiunea mea apolitică pentru a ajuta formarea unei forţe politice de renaştere. Ataşez programul „Partidului Intelectualităţii”, pe care l-am redactat īn acest scop.

Īncercările mele de a atrage intelectualitatea īntr-o activitate politică īnchegată şi constructivă s-au lovit de opţiunea lor fermă pentru apolitism şi afirmare profesională. Am transformat platforma īn „Partidul Renaşterii Spirituale”, punīnd īn poziţie centrală necesitatea refacerii spirituale a acestui popor, singura bază a construcţiei unei democraţii veritabile.

Insuccesul „instigării” intelectualilor devenea cu atīt mai dureros cu cīt realitatea scotea īn evidenţă tot mai clar absurditatea iluziei revoluţiei reuşite şi consumate sau a bunelor intenţii ale noilor conducători.

După declararea transformării Frontului īn partid, m-am alăturat celor ce protestau īn stradă īmpotriva acestui abuz, continuīnd să īncerc atragerea intelectualilor de partea protestului ferm şi a construcţiei unei alternative politice.

Am izbutit īn ziua de 26 ianuarie 1990 să determin decizia Grupului pentru Dialog Social, aflat īntr-o şedinţă pe care am īntrerupt-o intempestiv, să vină īn Piaţa Victoriei pentru a se oferi ca mediatori ai unui dialog īntre manifestanţi şi guvern . Am relatat pentru radio Europa liberă respectiva manifestaţie, pe 27 ianuarie 1990. Sfidarea puterii şi manipularea devenise elocventă, avīnd īn vedere deosebirea dintre ce se īntīmpla īn realitate şi ce se transmitea la televiziune despre manifestaţie.

Am intuit pericolul unei lovituri de forţă şi pe 27 ianuarie 1990 am predat revistei „22” şi ziarului Romānia liberă (domnului Băcanu, cu care avusesem mai multe īntīlniri), un articol privind modul īn care au procedat comuniştii pentru a distruge intelectualitatea cu  ajutorul clasei muncitoare manipulate. Articolul, adevărat semnal de alarmă, a fost confirmat…. a doua zi şi nu īnţeleg nici azi faptul că nu i s-a dat atenţie!

După 29 ianuarie am avut certitudinea necesităţii apariţiei unei alternative politice valoroase care să se opună pretenţiilor de monopol a celor ce se agăţau de putere. Lupta de stradă nu mai era suficientă, mai ales că partidele existente manifestau o penibilă şi dezastruoasă lipsă de solidaritate faţă de ea.

Am asistat īngrijorat īn acele zile la scindarea ireparabilă īntre cele două ramuri ale rezistenţei romāneşti: opoziţia şi contestaţia. Pe de o parte, opoziţia politică, profitīnd din plin de rezultatele luptelor contestaţiei, se instalase īn parlament, fără a acorda celor din stradă respectul şi recunoştinţa cuvenită, fără a reprezenta temperatura pe care o dorea contestaţia, lăsīndu-se angrenată īn jocul diversionist practicat de putere pentru a simula democraţia.

Pe de altă parte, tinerii contestatari, īn număr foarte mare, pe care am īncercat să-i determin să se unească īntr-un partid, care să le apere interesele şi să lupte pentru reuşita transformării ţării, au refuzat net să-şi concretizeze acţiunea, politic.

Astfel, deşi am făcut mari eforturi, redactīnd īn cīteva zile un program al partidului „Alternativa 90”, pe care-l doream constituit la timp pentru a putea instala trei tineri decişi īn parlament, nu am reuşit să strīng cele 251 de semnături necesare. Nu am renunţat, continuīnd la Piatra Neamţ, Iaşi şi Bucureşti să caut adepţi, să capacitez oameni de valoare (Alexandru Zub, Petre Vancea, Adrian Corduneanu şi foarte mulţi tineri ) pentru constituirea unei formaţiuni alternative.

Nereuşita, care mă făcea să am dubii cu privire la modul īn care au apărut parlamentarii noştri şi la comportarea lor iresponsabilă, m-a făcut să mă feresc de īnregimentare īn rīndurile unui partid deja constituit. Credeam că sprijinul GDS faţă de iniţiativa noastră va contribui la conturarea  unui partid de mare ţinută! Ceea ce mă nemulţumea era refuzul celor de la  GDS, să-şi asume poziţii politice explicite, răspunzīnd responsabilităţilor momentului. Īn toate şedinţele lor la care am participat, am susţinut cu căldură şi disperare această cauză. Astfel de exemplu, după ce din nou am mijlocit implicarea grupului īn īncercarea de dialog pe care au avut-o militarii demonstranţi din Piaţa Victoriei (12-14 februarie), am pus următoarele probleme īn şedinţa GDS:

- a necesităţii unui act de solidaritate faţă de cauza dreaptă şi poziţia patriotică a militarilor

- a implicării politice a GDS

- a constituirii unei reţele naţionale de grupuri de dialog social, sub egida celui central, care să le ofere un nucleu şi o orientare

Īn mare, ceream să ne  acoperim responsabilitatea enormă de a organiza rezistenţa societăţii civile romāneşti.

Dezamăgit de un refuz pe care-l consideram inconştient, am părăsit Bucureştiul īncercīnd să dau un exemplu de astfel de grup, formīnd la Piatra Neamţ asociaţia „Dialog Piatra Neamţ”. Trecīnd de dificultăţi inerente şi de reaua credinţă a autorităţilor, am reuşit să ne strīngem, circa 80 de asociaţi şi să demarăm activităţi complexe: şedinţe de dialog, implicarea īn activitatea socială a judeţului, pregătirea revistei „Acum”, etc.

Astfel am avut satisfacţia de a fi īn măsură ca pe 25 martie să putem onora cele 100 de zile scurse de la declanşarea revoluţiei, printr-un miting, o manifestaţie şi o ceremonie religioas㠖 bine organizate.

Am remarcat cu acest prilej animozitatea aparent ciudată a concetăţenilor noştri, simţind acut că operăm īntr-o enclavă comunistă! (fapt redat īn articolele din anexă).

Ne-am ciocnit de această rea voinţă pe tot parcursul activităţii asociaţiei noastre şi am īncercat, prin unele sondaje, să atragem atenţia asupra situaţiei psiho-intelectuale a cetăţenilor, asupra priorităţii absolute a problemei educaţiei, informării, dezintoxicării ideologice.

Obstacolele bine dozate ne-au redus eficacitatea, astfel revista nu a apărut, prin boicot tipografic, lipsa spaţiului a fost rezolvat㠖 neadecvat, numai după ameninţarea grevei foamei şi susţinerea īn aer liber a unor şedinţe ale asociaţiei.

Conştienţi de nevoia unităţii opoziţiei, am sprijinit īncercarea celor ce formau organizaţii īn judeţ. Am mers atīt de departe (pe linia activităţilor comune: conferinţelor, dialogurilor) īncīt le-am oferit sprijinul membrilor asociaţiei noastre pentru a-şi īntări listele electorale. Personal, m-am decis să īntăresc lista PNŢcd, fiind de acord cu fermitatea atitudinii sale. Decizia a fost īntărită de īntīlnirea prilejuită de vizita la Piatra Neamţ a domnului Cīmpeanu, pe care l-am acaparat cu această ocazie īntr-o discuţie de o oră, pentru mine edificatoare.

Totuşi erorile evidente ale liderilor partidelor m-au decis să-mi păstrz independenţa pe respectiva listă. Adaug la aceasta că, īn ultimile zile, reacţionīnd cu o mare īntīrziere, au decis şi intelectualii de la Bucureşti să intre īn alegeri, invitīndu-mă şi pe mine pe lista GDS sau sugerīndu-mi o listă separată. Am refuzat, explicīndu-le capcana independenţei (respingerea voturilor şi fragmentarea opoziţiei) şi am rămas īnscris pe lista PNŢcd, ca susţinător al proclamaţiei de la Timişoara.

Īntre timp timişorenii au reuşit un progres organizatoric invitīndu-ne şi pe noi la Congresul de pe 28 aprilie. Nemulţumit de numărul semnăturilor strīnse la sediu, pentru Proclamaţia de la Timişoara, am hotărīt să ieşim īn stradă, veghea de protest fiind secondată de propaganda pentru idealurile revoluţiei şi strīngerea semnăturilor pentru proclamaţie. Atunci am īntīlnit pentru prima dată violenţa apărătorilor reacţiunii, care ne-au tratat īntr-o spirală agresivă ascendentă (vezi articolul anexat).

De aceea, īn timpul Congresului de la Timişoara, am avut o poziţie fermă subliniind gravitatea situaţiei şi cerīnd adunării să pună la punct un plan concret de acţiune. Fiind refuzat chiar de către organizatori, atunci cīnd am cerut redactarea şi depunerea contestaţiei faţă de candidatura lui Ion Iliescu, īn baza principiului consemnat la punctul 8, am simţit că inima revoltei se mutase net īn Piaţa Universităţii din Bucureşti. Am făcut eforturi ca să nu transpară această dezamăgire şi īngrijorarea aferentă īn dialogul cu Emil Hurezeanu, transmis īn seara respectivă (28 aprilie) de Europa liberă. Totuşi, am  semnat atīt contestaţia  īmpotriva domnului Iliescu, redactată chiar de mine pe 28 aprilie īn congres şi semnată opţional de unii participanţi, cīt şi celălalt act de contestare, pentru instigare prin dezinformare – pentru care s-au strīns semnături pe 29 aprilie.

Am ţinut acelaşi discurs şi īn Piaţa Operei din Timişoara şi-n Piaţa Universităţii (30 aprilie – vezi anexa), fiind īntīmpinat cu căldură , ca pe un exponent al unei Moldove neīngenucheate. Mi s-a strigat „Ieşiţi īn stradă!” şi am promis că o voi face, deşi eram perfect conştient de riscul unui astfel de gest.

Pentru a īncerca o acţiune de protest sensibilizatoare, evitīnd brutalitatea „oamenilor de bine”, am pornit pe 1 mai o grevă a foamei al cărui singur scop declarat era „solidaritatea faţă de colegii noştri din Piaţa Universităţii”. Numai 6 dintre membrii asociaţiei s-au aşezat īn faţa Turnului lui Ştefan cel mare pentru a īncepe această grevă. Ceilalţi au īncercat să ne sprijine acţiunea, apărīndu-ne  de atacurile cetăţenilor, printr-un fel de zid .

Am avut certitudinea situaţiei dezastruoase a conştiinţei naţiunii văzīnd sinceritatea şi ura cu care eram admonestat şi ameninţat de către concetăţenii mei. Speranţa că o carte de vizită ca a mea, faptul de a fi adus oraşului premii īn concursuri naţionale şi internaţionale de matematică, va cīntări, a fost invalidată de realitate.

Am īnţeles dimensiunea intoleranţei atunci cīnd am fost atacaţi (3 mai) şi duşi la primărie…. pentru a fi pedepsiţi. Am plecat cu toţii la Bucureşti, pentru a trage un mare semnal de alarmă, redactīnd īn acest scop un document (Apel din Moldova) care, prevestea cu extremă exactitate derularea evenimentelor (20 mai, 13-15 iunie). Mi-am anunţat public retragerea din alegeri, avīnd īn vedere condiţiile inadmisibile īn care aveau loc.

Am īncheiat greva pe 5 mai – după 100 de ore, prin anunţarea contestaţiei noastre radicale , făcută la balconul Pieţei Universităţii, trimisă posturilor de radio şi agenţiilor de presă.

Īncepīnd din acest moment am intervenit īn viaţa mitingului din Piaţa Universităţii, īncercīnd din toate puterile să sprijin ridicarea calităţii şi densităţii sale, să-l īndreptăm către o tribună de demascare, judecare şi condamnare a crimelor regimului comunist. Am considerat de importanţă capitală acţiunea de educare, de dezintoxicare ideologică, de vaccinare antototalitară, de influenţare a opiniei publice, pentru a īmpiedica farsa alegerilor.

Nu am reuşit – şi această amară īnfrīngere explică īn mare măsură decizia mea de a părăsi ţara! Conducătorii organizaţiilor din Piaţă īşi susţineau apolitismul, refuzīnd să condamne alegerile, alăturīndu-se protestului nostru. Liderii partidelor de opoziţie au refuzat cererea de a ieşi dintr-o cursă, validīnd inadmisibilul. Personal , am īntrerupt şedinţa PSDR, rugīndu-l pe dl. Sergiu Cunescu să acţioneze īn acest sens şi am insistat  īn timpul dialogului cu dl. Cīmpeanu, pe care l-a avut comitetul de reprezentare al ANPR; am discutat acest subiect şi cu liderii PNŢcd, informīndu-i de decizia mea de a mă retrage şi rugīndu-i să o urmeze.

Remarcīnd că toate smnalele de alarmă nu sunt din nou auzite, m-am resemnat īncercīnd să ajut contestatarii din Piaţa Universităţii să transforme mitingul īntr-o victorie morală. M-am ciocnit de lipsa  unor structuri organizatorice şi a unor aptitudini corespunzătoare şi de o funestă lipsă de realism şi de unitate. Reuşind pīnă la urmă să-mi irit interlocutorii, am atras atenţia celor care pregăteau dialogul cu guvernul, că acesta e o enormă diversiune, o farsă care are numai scop de discreditare, de blocare a iniţiativelor celor revoltaţi.

Fiind taxat de „radical” sau „sentimental” datorită poziţiei mele de contestare netă a regimului, nu am reuşit să-mi conving tovarăşii de importanţa decisivă a dialogului….cu ţara (prin mesaje clarificatoare pătrunse la televiziune).

Eforturile mele de unificare şi mediere au fost extenuante, lovindu-se de complexe şi inconştienţe rebele. Mă īntreb şi acum, cine a avut interesul ca să nu se producă acea īnţelegere care să dea organizatorilor mitingului şansa unei evoluţii armonioase şi valoroase? Sper ca imaturitatea şi orgoliul să fie unicele explicaţii.

Am chemat pe cīţiva dintre membrii asociaţiei mele (Dialog PN) şi pe unii dintre credincioşii „Alternativei 90” , organizīnd o grupare „cerebral㔠şi īncercīnd să ne interpunem, obstaculīnd degradarea mitingului – un pericol iminent.

Cele 10 manifeste īmpărţite īn Piaţă şi răspīndite īn ţară, multe dintre prezenţele din balcon (obţinute după eforturi de convingere a invitaţilor şi de depăşire a „barajului” impus de oamenii de ordine ai mitingului), iniţiativa unor comunicate sau documente – sunt rodul acestor activităţi.

Obosit şi intrigat de refuzul opozanţilor de a deveni lucizi, apărīnd simbolul pe care manifestaţia reuşise să-l reprezinte, m-am retras pe 20 mai la Piatra Neamţ, explicīnd celor cu care reuşeam să dialoghez, că mitingul riscă o degradare care va fi o lovitură pentru toată opoziţia.

 

Alegerile şi evenimentele din 13-15 iunie au fost două verificări dureroase ale realismului  presimţirilor mele.

Neputīnd accepta nici o clipă supunerea faţă de acest regim odios.

Neputīnd să mă angrenez īntr-o opoziţie care să corespundă părerilor mele.

Neputīndu-mă acomoda cu ideea că fraţii mei de libertate sunt arestaţi şi torturaţi.

Fiind īn mod cert una dintre cele mai radicale figuri ale opoziţiei, prezent şi activ īn foarte multe acţiuni ale ei.

Fiind semnatarul unor documente ca „Apel către intelectualitatea tehnică”, „Apel din Moldova”, Manifestele din Piaţa Universităţii.

Aşteptīndu-mă īn această clipă la represaliile autorităţilor sau ale populaţiei īnfierbīntate, īn mijlocul căreia mă simt practic prizonier.

Mă văd silit să solicit azil politic.

 

Scrisoare deschisă, lui Marian Munteanu [text nepublicat]

 Domnule Munteanu, m-am decis foarte greu să fac acest gest, deşi e rezultatul unei convingeri, părīndu-mi-se īndoielnică oportunitatea lui.

 Dificila situaţie īn care vă aflaţi, simbolul pe care a-ţi ajuns să-l reprezentaţi, situaţia grea īn care se află opoziţia, m-au făcut să şovăi īn a vă face un reproş public. O fac totuşi din trei motive:

 Mai īntīi pentru că sīnteţi victima unei enorme nedreptăţi şi mărturia mea poate să cīntărească, dacă vi se va da un drept real de apărare.

 Īn al doilea rīnd, pentru că īn astfel de momente, ocazia unor īnvăţăminte nu trebuie pierdută, pentru a se evita repetarea pe viitor a erorilor care le fac posibile.

 Īn al treilea rīnd, pentru că aţi refuzat īn mod constant să-mi daţi vre-o atenţie atunci cīnd am īncercat să vă semnalez responsabilitatea pe care o crea , poziţia dvs. īn manifestaţia din Piaţa Universităţii, determinīndu-mă să vă părăsesc pe 19 mai. V-am lăsat atunci un mesaj, care a fost din păcate autentificat de evenimentele din 13-15 iunie.

 Iată ideile principale, de care nu aţi vrut să ţineţi cont:

1. Că manifestaţia devenise un simbol naţional pentru opoziţie; că ea nu mai aparţinea unor asociaţii organizatoare, ceea ce crea o extindere adecvată a colectivului care să decidă evoluţia ei.

2. Că eventuala degradare a manifestaţiei va fi folosită din plin de putere, reprezentīnd o grea lovitură pentru toţi cei care īşi asumaseră opoziţia.

3. Că apolitismul pe care-l susţineţi constant este ilogic, atīta timp cīt strigaţi "Jos comunismul!", iar refuzul colaborării cu cei angrenaţi īn luptă pe căi politice īnseamnă a face jocul puterii.

4. Că numai dublīnd curajul, demnitatea şi cinstea cu inteligenţa şi buna organizare se poate asigura succesul unei acţiuni atīt de greu de controlat. Aceasta impunea constituirea unei structuri "cerebrale" organizatorice.

5. Că vă īnşelaţi total atunci cīnd credeţi şi susţineţi că succesul contestaţiei este foarte aproape şi etichetaţi pe cei ce veneau să-şi ofere sprijinul solidar ca nişte "oportunişti" care au simţit victoria apropiată.

6. Că sīnteţi complet dezinformat privind convingerile cetăţenilor ţării, starea lor intelectuală, afectivă, psihologică - decizia lor pentru a lupta pentru libertate! Că riscaţi ca īn locul mult aşteptatului sprijin, să vă confruntaţi cu represaliile unei populaţii dezinformate şi asmuţite īmpotriva mitingului!

7. Că trebuie să consideraţi prioritară problema dialogului cu ţara, căutīnd toate formele de a īmpiedica formarea unor convingeri total eronate şi profund nocive, la cei trataţi de către manipulatorii puterii, profesionişti bine-cunoscuţi.

8. Că dialogul cu guvernul e o evidentă diversiune, care vă faceţi să pierdeţi timpul - care ar fi trebuit folosit īn mod constructiv, īn acţiuni care să pună cui adevărat probleme celor de la putere, silindu-i la acele clarificări care să ajute electoratul să ia decizii īn cunoştinţă de cauză.

9. Că ritualizarea manifestaţiei este o mare eroare, strigătul "Jos comunismul!" - lipsit de explicaţiile de rigoare, fiind neputincios. Trebuia (şi am īncercat īn acele zile să vă conving), să transformăm manifestaţia īntr-o adevărată tribună de analiză matură, substanţială, a esenţei societăţii totalitare. Numai astfel, oamenii ar fi fost ajutaţi să-i recunoască prezenţa, sub noua faţă a revoluţionarului "FSN".

10. Că vă opuneţi unor indivizi extrem de periculoşi, total lipsiţi de scrupule, cu mare experienţă distructivă, care nu vor fi impresionaţi de atitudinea dvs. de Isus, fiind mai curīnd īncurajaţi , decīt opriţi, spre violenţă, atunci cīnd victima īşi manifestă pacifismul.

 

 Astfel, afirm şi depun mărturie , că pe toată perioada manifestaţiei, dvs. aţi fost un neobosit dezamorsator al oricăror tendinţe revoluţionare active, că aţi blocat toate iniţiativele de radicalizare, chiar verbală.

 Aţi īmpiedicat īncercările de organizare a manifestaţiei, susţinīnd spontaneitatea ei, reducīnd-o la un ritual complet neoperativ, pur simbolic.

 Aţi profesat iubirea şi īnţelegerea, considerīnd că adevărul şi dreptatea sīnt simboluri a căror afirmare e suficientă pentru a declanşa īn suflete o reacţie de īnnobilare care-şi va produce īn timp efectul.

 Aţi īmpiedicat "furtul " manifestaţiei , de către intelectuali şi īn general, pe orice persoane cu prea mare putere de convingere prin argumentaţie de calitate.

 Aţi dezaprobat īncercările de a "politiza" acţiunea, cum ar fi aceea de a se cere boicotarea alegerilor. V-am văzut de multe ori reproşīnd vorbitorilor atacurile la persoană, cum ar fi aceea a tovarăşului Iliescu şi de a ţine discursuri instigatoare.

 

 Īn rezumat, eu, care am privit dinăuntru activitatea dvs. , exasperat de ineficacitatea ei inconştientă, v-am bănuit adeseori că aţi lucra īn interesul celor pe care-i consider duşmani ai destinului ţării, deşi s-au cramponat la cīrma ei.

 Incredibilele represalii la care aţi fost condamnat de către regizorii terorii, mi-au dovedit că m-am īnşelat şi că opţiunea dvs. pentru o rezistenţă non-violentă, atitudinal - simbolică, era un adevărat crez.

 Nu sīnt de acord cu o astfel de opoziţie (masochistă) şi cred că aţi primit lămuriri cumplite privind raportul real de forţe şi capacităţile celor pe care īndrăzniţi să-i sfidaţi.

 Dar este deosebit de nedrept ca eu să fiu la ora actuală liber şi dvs. īntemniţat, căci, deşi am părăsit manifestaţia la 20 mai, eu am aşteptat cu sufletul la gură căderea guvernului , īn timp ce dvs. aţi luptat pentru evitarea unei confruntări, īn numele unor principii, care vă fac să credeţi īn victoria dreptăţii dezarmate!

 

 Vă prezint nota de plat㠖 [ciornă]

- irosirea celei mai mari şanse de evadare a populaţiei Romāniei din capcana unei organizări canceroase

- acoperirea urmelor unor criminali odioşi şi extrem de periculoşi

- uciderea speranţei īn suflete şi conştiinţe

- degradarea totală a codului etic al societăţii

- compromiterea activităţii politice şi de stat

- uciderea lupei pentru libertate

- maltratarea tinerilor cinstiţi

etc.

 Toate acestea pentru a vă păstra puterea.

 Atenţie īnsă... remiza va fi 100%.

 

Note

 Finii noştri intelectuali , fac exact ce-am prevăzut: acuză perplexitate. Se fac că nu bănuiam cu cine au de-a face, ca să-şi justifice pasivitatea iniţială; īn fond, un laş compromis cu un monstru pentru că credeai că are de gīnd să se poarte īnţelegător.

 Tot lipseşte clasa protestatarilor radicali, īntre luptătorii de stradă şi analiştii opoziţiei. Protestul non-violent, dar ferm, absolut clar, numai nu poate să apară!

 Pare greşit a se da lovituri opoziţiei, dar dacă tăcem mai departe, complici la toate prostiile ei (copilul nostru, nu?), nu vom ajunge nicăieri. Trebuie instalată sinceritatea , pentru a pune aşa-zisa opoziţie actuală, īn lumina ridicolului ei nenorocit.

 

 Ce trebuie să facă o parte a populaţiei, minoritară, dacă cealaltă semnează un pact cu puterea murdărită?! Nu poate fi obligată să se supună acestui contract, īn numele democraţiei şi nici nu poate īmpiedica libera asociere a celor două părţi. O singură soluţie: plecarea!

[]

 

Motivaţie emigrare [ciorna]

1. Pericolul represiunii administrative

2. Pericolul represiunii de populaţia asmuţită

3. Pericolul acţiunii securităţii

4. Nerecunoaşterea legalităţii şi legitimităţii guvernului

5. Imposibilitatea colaboraţionism

6. Imposibilitatea tăcerii şi evitării radicalităţii adevărului

7. Īnstrăinarea faţă de concetăţeni, ieşirea din sistemul năzuinţelor şi concepţiilor lor

8. Neputinţa de a orienta activ opoziţia (partide, intelectuali, contestaţie)

9. Evitarea tendinţelor anarhice

10. Dorinţa de a atrage atenţia popoarelor civilizate, asupra pericolului degradărilor canceroase ale societăţii şi de a le ajuta să se ferească ( solidaritate umană).

11. Dorinţa de a mai apuca să trăiesc o viaţă fericită şi demnă īn timpul de viaţă rămas

12. Satisfacerea cererii populaţiei ce respinge intelectualitatea, refuzul apostolatului lui Isus

13. Dorinţa de a continua din afară, sprijinirea rezistenţei romāneşti: organizare, articole, explicaţii, etc.

14. Īmplinirea potenţelor de creaţie intelectuală

[]

 

27 iunie

Note

  Chiar dacă stă 20 de ani īn puşcărie, deţinutul nu pierde noţiunea de libertate, la care se raportează necontenit.

 O realizare īnspăimīntătoare a societăţii īn care am trăit, este că deţinuţii nu-şi păstrează noţiunea de libertate, o pierd complet, căpătīnd convingerea că ceea ce trăiesc este normal!

 Īn clipa īn care victima nu mai are conştiinţa prizonieratului ea e definitiv īncarcerată.

 Ar trebui reinventată o īntreagă terminologie pentru a redefini realităţi de genul celor din Europa de Est. Cum să le spun , de exemplu, celor ce deţin puterea? Amestec īntre: tiran, escroc, mafiot, inchizitor, terorist, sadic, cinic, amoral, neruşinat, criminal, vinovat, profitor. Ţesutul canceros...miriapod tiranic...organizaţie satanică, reţea distructivă... Dar acestei forme de organizare bazată pe supunere, īngenunchere, dominare? "Comunism" - creează derută şi diversiune.

 Poate că prostia ascunde īntotdeauna o agresivitate latentă. Faptul că o clică de indivizi pot să-şi facă din acest lucru capital, exploatīndu-l fără rezerve, este particularitatea experienţei noastre!

 Cultivă prostia, o īncurajează, o protejează, o măgulesc, o īnarmează - iată tehnica comunistă! Să scoţi mulţimea din amorfitate şi să-i dai o polarizare care să-ţi permită să o controlezi.

 Orice politician nu poate decīt să invidieze această capacitate de a-ţi cuceri reprezentativitatea, de a-ţi construi popularitatea.

 Īn numele celor mulţi, făcīnd pact cu ei, se poate profita de democraţie, trădīnd axul emancipării speciei. Paradoxul: cei mulţi decid evoluţia sistemului, deşi puţini profită de ea. - gestionarii "aleşi".

 Oare de ce nu se poate impune ideea unei meritocraţii? S-ar putea imagina mecanisme care să facă frauda imposibilă sau să dea mulţimii pīrghii cu reacţie īn cazul erorilor constatate istoric.

 Perfect conştienţi şi perfect degradaţi, intelectualii noştri au acceptat īn ianuarie compromisul, crezīnd că puterea le oferă dreptul de a se manifesta şi īmplini profesional, īn schimbul tăcerii lor (neimplicării īn lupta de deparazitare).

 Acum , ei acuză trădarea puterii, păstrīnd nostalgia pactului ratat datorită nerăbdării tineretului revoluţionar.

 Ei reproşează manifestanţilor imaturitatea şi radicalitatea (reale) dar dexterităţile lor intelective scot pofta de dreptate din centrul motivaţiei implicării.

 

[]

 

[Cerere azil politic - ciorna]

 Domnule ambasador,

 Subsemnatul Roşca Ioan, cetăţean romān de naţionalitate romānă, vă rog să luaţi īn considerare cererea mea pentru acordarea azilului politic adresată guvernului francez.

 Fac această cerere din următoarele motive: īncepīnd de pe 22 decembrie, am acţionat fără nici o rezervă pentru fructificarea ocaziei de eliberare şi emancipare , pe care a deschis-o criza violentă a sistemului comunist.

 Astfel că, sīnt pus acum īn următoarea situaţie fără ieşire:

1. Pericolul de a se lua măsuri administrative (arestare, etc. ) īmpotriva mea.

2. Chiar dacă nu voi suferi o represiune oficială, cele subterane realizate prin agenţii securităţii, care sīnt deja pe urmele mele, sīnt şi mai ameninţătoare.

3. Īn orice clipă, elementele furibunde retrograde din sīnul populaţiei manipulate, mă pot ataca, pentru ceea ce ei consideră o sfidare din partea mea. Linşajul adversarilor politici a devenit aici o obişnuinţă, īncurajată de regim. Nu am nici-un mijloc de apărare!

 Poate că īn această situaţie, aş avea speranţe dacă "m-aş cuminţi", renunţīnd la orice manifestare liberă a opiniilor mele. Dar acest lucru nu e posibil, deoarece:

4. Mă simt dator eroilor revoluţiei şi fidel principiilor ei şi nu concetăţenilor mei şi guvernului actual - pe care nici nu-l recunosc ca legitim! Vezi furtul puterii şi manipularea alegerilor.

5. Nu pot colabora cu acest regim, fiind īncredinţat că acest lucru ar fi īn defavoarea destinului ţării, ca ar ajuta stabilizarea actualei situaţii, ar fi o monumentală nedreptate.

6. Nu pot tace...

7. Nu mă pot īnregimenta īn rīndul opoziţiei, căci nu sīnt de acord cu metodele sale. Este evident că organizarea opoziţiei a luat un start greşit şi nu sīnt īn măsură să-l corectez. Nu am timpul şi menirea opozantului ca meserie.

8. Opoziţia īn faţa monstruozităţii, ar justifica acţiuni foarte dure, chirurgicale, ceea ce contravine convingerilor mele non-violente. Deci , nu voi putea ajuta efectiv noua revoluţie.

 

 Īn anii '40, colaboraţionişti francezi au fost mai puţin vinovaţi decīt ai noştri:

- erau cumva obligaţi la un compromis datorită situaţiei războiului, pentru a salva ceva;

- nu s-au aruncat cu furie să distrugă societatea franceză, pentru a profita de situaţie;

- nu a durat atīt şi nu a avut nici pe departe efectul dezastruos de la noi.

 Şi totuşi francezii şi-au făcut dreptate! Deci faptul este 100% legitimat istoric, moral şi juridic ( pedepsirea vinovaţilor). La noi nu s-a putut tocmai datorită gravităţii marasmului care a făcut ca vinovaţii să fie azi majoritari.

 

Note

 

A venit şi rīndul părintelui cu copil slab să se răzbune pentru succesul celui cu copil student, scoţīndu-şi la iveală pizma şi urma, devenind ameninţător. 45 de ani s-a făcut şcoală de pizmă, ură, intoleranţă, egoism, etc. [] Prostia ne-a jucat un renghi cumplit.

 

 Intelectualul adevărat, este recunoscut uşor de cei din specia lui. Cine nu simte imediat stīngăcia de activist cultural a domnului Iliescu, īşi trădează propria condiţie. Numai īntre mineri, găina pare pasăre măiastră.

 Stilul "temperat" de adresare:

Criminalului - "Trebuie să admiteţi că nu sīnteţi perfect, faceţi şi erori".

Mincinosului - " Adevărul e relativ, nu numai dvs. aveţi dreptate".

Vinovatului - "Trebuie să ne sprijiniţi īn căutarea adevărului".

Prostului - "Nimeni nu vă contestă opinia, dar se poate afirma şi că..."

Mafiotului - "Instalarea unor relaţii corecte ne-ar da posibilitatea unei cooperări fructuoase".

Inchizitorului - " Nu veţi instaura o atmosferă democratică decīt admiţīnd opinia critică...".

Sadicului - "Trebuie să renunţăm la ameninţarea cu forţa".

Brutei - "Să căutăm căi de dialog".

Sclavului manipulat - "Vă respectăm alegerea, dar şi dvs...".

Distrugătorului de destin - " Numai īmpreună vom reuşi".

 Ce rost au aceste schelălăieli?!

 Ce-a fost comunismul la noi, asta ar trebui spus peste tot, critic, dur, neiertător, fără nici-un menajament īnceţosător.

 

Desen animat: 10 oameni cu bīte prind animale. Unul din ei aşteaptă la colţ pe un vīnător norocos, īi dă īn cap şi īl pradă. Este prins. Se formează un comitet de ordine – trei din ei , cu bīte mai mari, perfecţionate. Ca să pīndească delictele posibile, nu mai sunt puşi să vīneze. Li se dă şi sarcina de a īmpărţi corect prada.

Īncepe abuzul de putere. Ceilalţi se revoltă. Īntre ei, unii sprijină puterea pentru o bucată mai bun㠖 se specializează pe delaţiune. Īn orice clipă, vīnătorul simplu visează ori să reuşească furtul pradei, ori să facă pact cu unul de la putere, ori să intre īn tagma gardienilor. O lume bipolară: sclavi şi stăpīni!

Momente [schiţate grafic īn acest proiect de desen animat]:

 I. Toţi egali – 1,1,1,1,1….

II. O gaşcă organizată (1,1,1) şi restul individuali

III. Gaşca deasupra şi luptă disproporţionată dedesubt

 

Comunism = dreptul mediocrităţii numeroase de a exploata valoarea – minoritară.

Victoria cantităţii asupra calităţii. Răsturnarea principiului selecţiei (cīnd „ 3” este mai tare ca „1” şi „ 2”, ei se unesc īmpotriva lui şi-l īnving). Nici o legătură cu problema dreptăţii, doar o altă rezolvare a raportului de forţă.

Dreptatea socială, utopie posibilă.

 

28 iunie 1990 – Bucureşti

 

Reacţie după constituirea noului guvern Roman

 [Versiunea 1]  – Marea alegere - [ciornă]

Discursul domnului Petre Roman mi-a īntărit convingerea că noi, cetăţenii romāni conştienţi, supravieţuitorii curei de intoxicare şi dezumanizare, suntem īn faţa unei alegeri fundamentale: de a colabora sau nu cu actuala conducere.

Ştim foarte bine că am fost martorii unei pagini sinistre de istorie, īn care vinovaţii şi victimele lor compromise au pactizat pentru a nu pierde controlul societăţii noastre.

Am asistat stupefiaţi la enorma desfăşurare de neruşinări a acestor 6 luni,  am privit īndureraţi lupta inegală a dreptăţii dezarmate contra hīdoşeniei īmpătimite de putere, am suportat spectacolul ireal al cruciadei prostiei, laşităţii, mediocrităţii, imoralităţii, etc.  sub steagul frontului acoperirii urmelor ruşinii naţionale.

Am urmărit neputincioşi ritualul năpīrlirii vechilor „strategi” comunişti, al căţărării noilor oportunişti , al trădării pseudo intelectualităţii, al imaturităţii opoziţiei, al farsei jucate de mandatarii „opoziţiei” propriilor susţinători, al revenirii īn forţă a teroriştilor securităţii.

Cu un singur lucru ne-am ales din aceste svīrcoliri tragice: cu clarificarea situaţiei! Ştim acum exact ce ni se cere, ce pact ni se propune, ce rol ni se rezervă.

Domnul Roman n-a făcut decīt să puncteze ceea ce era deja foarte evident, escamotīnd cu eleganţă una din părţile contractului (tīrgului) propus romānilor.

Ni se cere să nu punem sub acuzaţie , să nu urmărim, să nu pedepsim – clica sinistră care a īncercat să ne distrugă ca oameni pentru a ne putea manevra. Să cedăm la capitolele: dreptate, justiţie, adevăr, demnitate, libertate, profunzime, emancipare spirituală.

Ni se oferă īn schimb promisiunea lichidării structurilor „comuniste” a economiei noastre. Ei vor renunţa la ideologie, la doctrina economică, şi vor conduce ţara spre punctul de normalitate din care au răpit-o! Vor deveni buni capitalişti, fără nici-o dificultate (nici nu au la ce crez renunţa, nu l-au avut niciodată). Cei care ne-au spoliat īn forţă, vor arbora un stil modern. Īn baza acumulărilor abuzive pe care le-au făcut şi a structurii organizate mafiot, devenind pionieri ai privatizării.

Noii noştri patroni: escrocii de toate felurile de ieri.

Nu vor putea desigur reuşi singuri īn acest proces. Au nevoie de ajutorul părţii productive a populaţiei, mai ales de sprijinul specialiştilor, pentru că şi-au dat bine seama ( chiar de aceea au dorit căderea ramurii ceauşiste) că, din păcate pentru dictatura proletariatului, evoluţia societăţii umane schimbă raportul de forţe īn favoarea valorificării inteligenţei, a cultivării creierului.

Acum se joacă marea īncercare a revenirii „din mers”  a crizei mortale a societăţii noastre, a trecerii de la dogmatismul stalinist autodistrugător la un pragmatism amoral. Continuitatea va rămīne numai la două nivele: a celor ce conduc şi profită şi a mentalităţilor oamenilor (a locului rezervat emancipării spirituale autentice).

Am observat, elocvent īn acest sens, orientarea domnului Roman către cei pe care i-am considerat īntotdeauna coloana a cincea a comunismului īn societatea romānească: intelectualitatea tehnică.

Īncă din timpul dictaturii, strategii comunişti au īncercat să exploateze posibilităţile extraordinare oferite de acest formidabil hibrid care e „intelectualul tehnic” – eficienţa productivă de calitate superioară şi lipsa de structură morală care să-l īmpingă la clasica opoziţie a intelectualului umanist faţă de abuzurile puterii (şi, īn general, nesolidarizare la idealurile spirituale).

Īn „Apel către intelectualitatea tehnic㔠– lansat pe 27 decembrie 1989 la TVR şi plasat pe post pe 3 ianuarie la ora 11, după o  cenzurare īngrijită, implorasem această categorie socială cheie  să facă un corp comun cu intelectualitatea umanistă, stabilind veriga de legătură cu muncitorii  pentru īnchegarea unei alianţe sociale solide pentru victoria revoluţiei.

Dar eforturile mele izolate n-au dat fruct. Am simţit că , din nou, bravii noştri ingineri, profesori, medici, se vor arunca cu poftă asupra oricărui chilipir revoluţionar, preocupīndu-se, cu liniştea pe care ţi-o dă neangajarea, de propriile lor interese, īntru exploatarea maximă a posibilităţilor pe care le oferea revoluţia (stagii īn străinătate, afirmarea tinerilor, etc.).

Domnul Roman a revenit asupra acestei mari cărţi de joc şi a folosit-o din plin īn formarea guvernului său şi-n redactarea programului acestuia.

El a lăsat clar să se īntrevadă deschiderea activiştilor, care vor să se alieze cu muncitorii calificaţi politehnic īn formarea unei tehnocraţii conducătoare.

Este a doua etapă a planului lor strategic. Īn prima, īn care a avut nevoie de un număr satisfăcător de voturi şi de sprijinul maselor, ei au prezentat partitura populistă reuşind să folosească eficace starea de comă īn care masele au fost lăsate īn urma curei de intoxicare ideologică.

Din păcate pentru grupul de „artişti” care ne manevrează, opoziţia radicalizată (şi nu cea „civilizat㔠a partidelor cuminţi – care nu a deranjat nici-un pic) a silit luarea unei decizii, pierderea unei feţe a cameleonului: trebuia jertfit aparatul represiv al fostului regim (marele punct de sprijin al celui actual) sau jertfită iluzia democraţiei.

Alegerea a fost făcută. Personal consider benefic faptul că, contestatarii au reuşit să īmpingă puterea la acest sacrificiu. Lucrurile au devenit mult mai clare.

Acum, după ce au efectuat o demonstraţie de forţă care să intimideze intelectualitatea incomodă şi contestaţia, făcīndu-le să īnţeleagă raportul real de forţe şi peisajul moral psihologic al naţiunii, guvernanţii consideră că-i cazul să treacă la exploatarea situaţiei creată de punerea noastră īn faţa faptului īmplinit.

Perfect conştienţi că nu se vor descurca fără sprijinul intelighenţiei (o ţară a non valorilor manevrate de un puternic aparat represiv şi-a dovedit fragilitatea ) ei ne propun marele tīrg, marea alegere, īntr-o manieră transparentă:

Ori colaborăm cu puterea (şi atunci – bunăstare, īmpărţirea puterii şi a profiturilor, promisiunea unei călătorii spre īnsănătoşire), ori ne opunem ei ( şi atunci – represalii, punerea la index, oprobriu public manifestat pīnă la linşaj, spectrul īnvinovăţirii pentru eventualul insucces- destabilizare…., pierderea trenului afirmării şi a beneficiilor aferente).

Este, zic eu, un şantaj ordinar dar extraordinar de eficace!

Sīnt foarte sceptic privind capacitatea societăţii romāneşti de a refuza condiţiile acestui pact ruşinos.

Īntīi, pentru că e foarte dificil de decis obiectiv care e calea cea mai bună de urmat: refuzul sau acceptarea coaliţiei propuse (vinovaţii au osmozat cu poporul romān  astfel īncīt orice luptă cu ei te pune īntr-o poziţie imposibilă: nu poţi lovi īn propriul popor pentru a-i ucide căpuşa!).

Apoi, pentru că e foarte dificil practic de realizat calea refuzului…. Cum ar putea proceda un inginer (cercetător, medic, etc.) pentru a-şi manifesta refuzul?!

Īn al treilea rīnd, pentru că aceasta ar presupune o fidelitate absolută faţă de cīteva principii (adevăr, dreptate, demnitate, libertate) , īn numele cărora să se auto condamne respectivul la abstinenţă socială!

Īn sfīrşit, pentru că lipseşte un cadru unitar, coordonat, coerent, care să poată ajuta o astfel de contestaţie să reziste, printr-o solidaritate coerentă!

Şi peste toate, datorită formidabilei presiuni şi ameninţări la care se pretează mercenarii groazei securisto- comuniste pentru a-şi salva pielea de riscurile judecăţii.

 

De aceea cred că există doar două căi de urmat pentru contestaţie (continui să nu mă refer la opoziţia politică, care a demonstrat constant o totală lipsă de interes pentru astfel de probleme, o capacitate de compromis compromiţător deosebită):

1. Contestaţia radicală. Refuzul recunoaşterii legitimităţii actualei conduceri, avīnd īn vedere modul īn care s-a instalat la putere. Revăzīnd linia: revoluţie deturnată, restructurare īngheţată pentru salvarea vechii gărzi, manipulare a opiniei publice, falsificare electorală, manevrare faţişă pentru acapararea puterii politice, deturnarea mijloacelor de mass media (mai ales televiziunea), campanii de intimidare şi dezinformare, refuz cinic de a răspunde protestelor opoziţiei, diversiuni īnchegate cu represiuni sīngeroase – nu putem evita evidenta lipsă de legitimitate pe care o imprimă celor ce au parcurs această linie.

Īn documentul „Apel din Moldova” (4 mai 1990) pe care grupul de 6 membri ai Asociaţiei „Dialog Piatra Neamţ” l-au redactat īn urma reprimării grevei foamei de către populaţia īntărītată din Piatra Neamţ, am declarat că nu vom recunoaşte rezultatele proiectatelor alegeri, avīnd īn vedere condiţiile inadmisibile īn care avea loc campania electorală.

Evenimentele din 13-15 iunie au adus clarificări privind starea īn care poporul romān a fost pus să voteze, confirmare tragică a ceea ce susţinusem īn acel document şi-n toate contactele cu liderii opoziţiei (care nu au vrut să ne ia īn serios).

Consecvenţi celor declarate pe 4 mai, refuzăm recunoaşterea acestor alegeri şi colaborarea cu autorităţile rezultate, asumīndu-ne dizidenţa anunţată.

Suntem īnsă conştienţi de situaţia legală īn care ne plasează această decizie, de faptul că obligaţia respectării legilor ne face refuzul imposibil practic! Pe de altă parte, prezenţa tovarăşilor noştri de ideal īn puşcăriile responsabile de torturarea destinului naţiunii noastre, ne interzice orice compromis. Singura şansă de a ieşi din acest unghi mort īn mod democratic şi non violent, este părăsirea ţării, īn cazul īn care vre-o naţiune ne va da o mīnă de ajutor acordīndu-ne azil politic.

 

2. Soluţia precedentă nu poate fi adoptată īn bloc de intelectualii romāni de valoare, de tineretul īnsetat de adevăr , fără ca prin aceasta să se aducă un enorm prejudiciu existenţei acestei naţiuni.

Cum să găseşti īnsă calea unei rezistenţe eficace, cum să refuzi condiţiile şantajului propus de cei puternici, fără a trece corpul celor buni īn starea de paralizie?!

Activitatea īn cadrul social firesc, a fiecăruia, presupune o implicare intrinsecă, inevitabilă!

Aşadar, cred că tema numărul 1 de meditaţie pentru apărătorii revoluţiei spirituale este tactica ce ar permite continuarea activităţii creatoare, sprijinirea renaşterii generale a naţiunii, fără ca  o dată cu bolnavul să fie salvat şi microbul său…

O sugestie ar fi constituirea unei societăţi civile paralele, a opoziţiei (cu asociaţii, partide, programe, acţiuni, chiar şi parlament) care să reprezinte alternativa propusă societăţii romāneşti; īn locul celei īn care reţeta de continuare cuprinde şi protejarea vinovaţilor de ieri şi de azi.

Fiecare membru al acestui mare organism, deşi īncorporat īn structura oficială, īşi poate păstra intactă opţiunea pentru varianta curată a renaşterii, refuzīnd trădările.

S-ar putea redacta un cod al „organizaţiei pentru emancipare naţională”, un fel de jurămīnt pe care membrii ei să-l respecte cu stricteţe, ca semn al conservării credinţei  īn idealul comun al primordialităţii valorilor spirituale. Simbolul revoluţiei s-ar vedea poate īncarnat , concretizat – făcīnd imposibilă deviaţia de pe acest făgaş, fără o scoatere la lumină, fără o eliminare automată din rīndul castei de apărare a idealurilor revoluţiei.

Atīta timp cīt cineva respectă cele n porunci ale „codului revoluţiei emancipatoare” , implicarea sa īn construcţia societăţii nu va fi contestată.

Īn acest fel, linia despărţitoare dintre NOI şi EI, nu va putea fi depăşită fraudulos şi nici ştearsă diversionist! Trecerea ei va trebui condiţionată de fapte convingătoare, iar estomparea , de o reală emancipare, de o īnsănătoşire a celor prinşi īn plasa degradării.

3. Strecurarea diversionistă īn rīndurile inamicului (pentru a-l lovi pe dinăuntru) este o tactică veche, care īmi repugnă, reprezentīnd ea īnsăşi o renunţare semnificativă.

Povestea cu „influenţarea dinăuntru” a primit amenda usturătoare a istoriei. Nu osmoza cu răutatea o topeşte ci tocmai scoaterea ei la lumina neiertătoare a adevărului.

 

Alegerea unei atitudini pentru cel ce se simte īn opoziţie cu cei ce deţin puterea este extrem de dificilă şi ţine de particularităţile individuale. Īn orice caz, nu se poate trece peste următorul program minimal: ce-i de făcut?

[..]

 

Se pune acut problema ce pot face credincioşii cauzei revoluţionare īn faţa iminentei coaliţii dintre  puterea cu conştiinţa īncărcată şi pragmatismul cu īnaltă calificare c, care va transforma axa  „putere – mase manipulate” īntr-o triplă alianţă….

Declaraţiile noului guvern pot crea o treaptă superioară a confuziei care a īmpotmolit elanul revoluţiei īn aceste 6 luni, făcīndu-i pe contestatari să pară intoleranţi şi rău intenţionaţi.

De aceea cred că operaţia care nu mai suferă amīnare este limpezirea situaţiei. Numai īn urma clarificării intenţiilor, principiilor, credinţelor şi strategiei minorităţii contestatare , s-ar putea pune capăt lanţului de trucaje, camuflări , diversiuni şi minciuni la care s-au putut preta nestingheriţi luptătorii reacţiunii.

Să forţăm ieşirea din ceaţă a acestui conflict pentru ca să nu poată fi sugrumată revoluţia de oameni care poată masca ei! Tăcerea noastră a avut pīnă acum efecte dezastruoase, stimulīnd neruşinarea cu care vinovaţii , nedeconspiraţi au contraatacat, plini de ură şi mustind de viclenie!

Nu am scos īn evidenţă vinovăţia muncitorului dezabuzat de obedienţă şi declasarea lui subumană. Azi el ne atacă plin de furie.

Nu am demascat activitatea criminală a aparatului de represiune. Azi el operează īn numele legalităţii.

Nu am analizat mecanismul antiselecţiei prin care s-au sortat cadrele de conducere. Azi ele sunt folosite īn numele valorii şi experienţei.

Nu am evidenţiat incultura crasă a populaţiei , reducerea dramatică a capacităţii ei de discernămīnt datorată intoxicării educaţionale şi ideologice. Azi masa are orgoliu hotărīrilor īnţelepte, pretinde chiar monopolul lor īn numele… bunului simţ popular.

Nu am arestat colaboraţioniştii – ne confruntăm cu valeţii terorii, ieşiţi īn arenă fără probleme.

Nu am īnfierat pe cei ce făceau porumbei din trupuri pe asfalt şi azi vor stabilitate.

Nu am incriminat pasivitatea şi amoralitatea specialiştilor tehnicieni, trădarea intelectualilor de la menirea lor. Azi ei nu se simt nici responsabili, nici obligaţi să intervină, ca să nu-şi rişte şansele de a profita de fructele răsturnării.

Nu am pus īn discuţie codul etic al societăţii şi comportarea aparatului juridic care s-a pretat la legitimarea lanţului de abuzuri ce a transformat  Romānia īn lagăr. Azi aceşti stīlpi ai dreptăţii ne sunt propuşi ca arbitri. Nu am reliefat mecanismele zdrobirii personalităţii tinerii generaţii prin mijloace „educaţionale”. Azi, tīnăra generaţie primeşte lecţii de conduită de la vinovaţi.

Īntr-un cuvīnt, am fost atīt de tăcuţi īncīt am lăsat īntregul teren liber pentru manevrele duşmanului īnrăit al libertăţii, el īnsuţi mirat de atīta lipsă de eficacitate.

Aşadar, să ne explicăm opţiunea şi reacţia! Opoziţia a fost lipsită de calităţi didactice… sau , mai exact, obstaculată să le afirme.

Să creăm condiţiile unui proces al comunismului īn care să fie analizat minuţios coşmarul prin care am trecut astfel īncīt să poată fi extrase īnvăţăturile de rigoare, orientată acţiunea de deparazitare şi luate măsuri de protecţie contra unei recrudescenţe.

Pe līngă boala eufemismului, opoziţia a suferit īn acest timp şi de aceea a dezordinii structurale. Astfel īncă nu a fost lămurită problema: ce vor cei care o compun, care sunt dimensiunile protestului lor. Desincronizări aparent inexplicabile vin din aceea  că nu sunt clarificate cele cīteva sisteme a căror degradare a fost opera comunismului şi pentru refacerea cărora ne simţim chemaţi:

1. Economia                        2. Spiritualitatea

3. Relaţiile sociale                4. Justiţia şi morala

 

Roluri implicate:

1. Vinovaţii      2. Victime compromise    3. Masă inertă

4. Promotori ai schimbării (opoziţia)                  4. Contestatarii

[De unde rezultă tabelul….]

Ce este esenţial este tragerea unei linii de demarcaţie īntre NOI şi EI care să nu poată fi trecută.

Motivul pentru care trebuie păstrată şansa dimensiunii spirituale īn edificiul conştiinţelor face inacceptabilă combinaţia pragmatică 1/3, pentru a construi ceva viabil şi pentru că-n caz de nereuşită (dezvoltare economică) numai conservarea unui crez spiritual va mai putea salva situaţia.

Cunosc aroganţa , obtuzitatea şi egoismul multor colegi tehnicieni. Dar mai cunosc şi faptul că , īn ultimii ani, mulţi iubitori ai spiritului au fost siliţi să se refugieze īn posturi tehnice.

[  ]

Ei vor pierde fără ca noi să cīştigăm.

 

[ Versiunea 2] – Marea alegere [text nepublicat]

I

Programul  prezentat de domnul P. Roman cu ocazia instalării noului guvern scoate īn evidenţă faptul că opoziţia se află īn faţa unei alegeri dificile: de a colabora sau nu cu actuala conducere.

Noi, supravieţuitorii curei de intoxicare şi dezumanizare care a stat la baza menţinerii puterii „comuniste”, am īnţeles bine lecţia tragică de istorie pe care am trăit-o īn aceste luni, sensul retrograd al pactului īntre vinovaţi şi victimele lor compromise, īnfrăţiţi de spaima schimbărilor autentice, de reuşita unei revoluţii emancipatoare.

Am asistat stupefiaţi la enorma desfăşurare de insolenţă din aceste 6 luni,  am privit īndureraţi lupta inegală a dreptăţii dezarmate contra nedreptăţii diabolic organizate şi stăpīne pe frīnele puterii, am īnţeles pīnă unde ajunsese degradarea, am īnfruntat inerţia, răutatea şi forţa īn īncercarea de a īmplini speranţa revoluţiei,  am suportat spectacolul insuportabil al cruciadei prostiei, laşităţii, mediocrităţii, vulgarităţii, imoralităţii, inumanităţii,  sub steagul frontului acoperirii urmelor ruşinii naţionale.

Am urmărit neputincioşi ritualul dizgraţios al năpīrlirii vechilor mercenari „comunişti”, al cooptării noilor căţărători oportunişti , al evoluţiilor pseudointelectualităţii, al slăbiciunii rebele a opoziţiei, al compromisurilor compromiţătoare , al eschibiţiilor īndoielnice la care s-au pretat fruntaşii noilor partide, al revenirii īn forţă a teroriştilor securişti, al refacerii mafiei inchizitoriale sub ochii īnduioşaţi ai sclavilor…

Cu un singur lucru ne-am ales din aceste svīrcoliri tragice: cu clarificarea situaţiei! Datorăm acest succes important numai insistenţelor remarcabile ale opoziţiei radicalizate īn contestaţie, care a reuşit să silească nucleul puterii să ia o decizie. Nu mai puteau salva şi aparatul represiv al fostului regim (marele punct de sprijin al celui actual) şi iluzia democraţiei. Īn faţa presiunilor, alegerea a fost făcută!

 Ştim acum exact ce ni se cere, ce pact ni se propune, ce rol ni se rezervă şi īn ce condiţii.

Acum, după ce au efectuat o demonstraţie de forţă, care să intimideze intelectualitatea incomodă şi contestaţia, făcīndu-le să realizeze raportul real de forţe şi peisajul moral psihologic şi intelectual al naţiunii, EI consideră că-i cazul să treacă la exploatarea situaţiei create de punerea noastră īn faţa faptului īmplinit…

Perfect conştienţi că nu-şi pot permite un război deschis inteligenţei şi calificării superioare , fără a reintra īn ciclul de autodistrugere pe care īl declanşează folosirea antiselecţiei,  şi care i-a condus  īn actuala criză, EI īncearcă  să ne „cucerească”, propunīndu-ne azi…. colaborarea!

Cei care nu cunosc fiziologia camelionismului politic parazitar, pot fi surprinşi de aceast㠄cotitură”, de la registrul „populist” īn care s-a operat hipnotizarea maselor de alegători (conservaţi cu multă pricepere īn starea de comă īn care īi lăsase intoxicarea ideologică), la partitura elevată folosită pentru a face cu ochiul intelectualităţii.

Această nouă faţă nu mai poate păcăli pe nimeni. Poate doar cīţiva săraci cu duhul din tabăra  majoritară, s-au simţit trădaţi de această īntorsătură, intuind că puterea se va debarasa de ei, fără milă, īn cazul restructurării cīmpului de forţe, că singura continuitate pe care o vizează este puterea īn sine.

Cei vizaţi de cīntecul de sirenă al domnului Roman, au un aparat de descifrare suficient de evoluat pentru a nu le scăpa esenţa mesajului:

„Ori colaboraţi cu puterea şi atunci vom īmpărţi responsabilitatea (!!) dar şi profiturile ( bunăstare, putere şi meritul eventualelor succese ) , ori vă opuneţi ei, cu consecinţele de rigoare ( represalii, punerea la index, oprobriu public  ce poate degenera  īn linşaj, culpabilitate īn cazul eşecului guvernării – ( destabilizare….), pierderea trenului afirmării şi a beneficiilor aferente)”.

Dacă nu am şti cine se ascunde īn spatele acestor propuneri, ce fapte trebuie să treacă cu vederea cei ce acceptă acest pact, am considera apelul normal, acceptabil. Demnitatea ne obligă īnsă să facem alegerea conştientizīnd aspectul său ultimativ, de şantaj ordinar, obligīnd pe cei ce vor răspunde pozitiv să-şi asume toate consecinţele fără a-şi susţine mai tīrziu… naivitatea.

 

Sīnt foarte sceptic privind capacitatea  opoziţiei politice şi civile de a refuza condiţiile acestui pact ruşinos. Ceea ce  mi se pare īnsă posibil şi chiar necesar este să procedăm astfel īncīt să-i putem dovedi, mai tīrziu, nulitatea!

Iată motivele scepticismului meu:

- e foarte dificil de decis, īn mod obiectiv şi responsabil care e calea  mai bună de urmat: refuzul sau acceptarea condiţionată; vinovaţii au convins poporul romān să-i acopere printr-o osmoză care face imposibilă lovirea căpuşei fără punerea īn pericol a victimei sale.

-  nu se īntrezăreşte modul de manifestare practică a refuzului, pentru un om angrenat īn activitatea socială (inginer, profesor, medic, etc.) ceea ce presupune o implicare intrinsecă şi inevitabilă.

- „ Abstinenţa social㔠la care se autocondamnă contestatarul inflexibil (consecvent) presupune o fidelitate deosebită, o credinţă īn anumite principii călăuzitoare ale existenţei (adevăr, dreptate, demnitate, libertate).

- lipseşte un cadru unitar,  coerent, care să ajute o astfel de contestaţie să reziste solidar, īn numele unui cod de principii adoptat şi apărat cu iubire.

- dificultatea rezistenţei īn faţa  presiunilor, ameninţărilor şi atacurilor dezlănţuite la care se pretează salariaţii terorii securisto-comuniste pentru a-şi salva pielea de riscul judecăţii.

- animozitatea, rea-voinţa şi agresivitatea intolerantă a populaţiei majoritare, efect al războiului propagandistic şi cauză a unei fireşti descurajări a celor ce ar fi vrut  să intervină īn interesul emancipării ei.

 

II

 

Ni se cere aşadar să renunţăm la acuzarea, urmărirea şi pedepsirea clicii care  n-a pregetat să folosească exterminarea spirituală şi la nevoie fizică  pentru a ne putea manevra.  Amnezie sub 15 iunie 1990, īnţelegere pentru ce va urma, păstrarea īn rezervă a capitolelor: dreptate, justiţie, adevăr, demnitate, libertate,  emancipare. Pīnă cīnd situaţia mafio-strategică va crea condiţii obiective de manifestare ( ştergerea urmelor, camuflarea vinovaţilor). Īntr-un cuvīnt: realism!

Ni se oferă īn schimb promisiunea demontării structurilor economice „comuniste” . Renunţīnd la ideologie şi la doctrina economică īnvechită, EI vor conduce ţara spre  făgaşul de normalitate de pe care au smuls-o acum 45 de ani… Vor deveni buni conducători capitalişti, fără nici-o dificultate (nici nu au la ce crez renunţa, nu l-au avut niciodată!).

Valorificīndu-şi reflexele de „īntreprinzători” căpătate īn timpul jafului protejat prin abuz de putere şi posibilităţile oferite de „reţeaua” gata constituită, īşi vor asuma rolul de pionieri ai privatizării! Şeful se transformă īn patron, teroristul īn apărător al ordinii, activistul īn propagandist sindical, hoţului i se eliberează piaţa…

Regret tonul aparent răutăcios, dar nu pot accepta valabilitatea unei īncercări de schimbare profundă, revoluţionară, atīta timp cīt se manifestă o īngăduinţă….  paternală faţă de pretenţia compromişilor de a fi protagoniştii acestei schimbări…Continuitatea mentalităţilor retrograde şi inerţia de conservare a „aleşilor”, puternic susţinute de corul īnvingătorilor īn alegeri, pun pretenţiile celor care au profitat de revoluţie īntr-o lumină penibilă…!

După folosire, masca electorală este aruncată la coş cu acea dezinvoltură caracteristică LOR. Desigur nemulţumiţi de rezultatul reprezentaţiei de pe 13-15 iunie, regizorii au pus la punct o scenă mult mai bine „lucrată tehnic”.

Se joacă scena īnfrăţirii cu intelectualitatea responsabilă, constructivă, productivă, rezonabilă…

Acum se īnchide de-abia marea buclă, menită să redreseze trenul grav deraiat pe drumul „spre cele mai īnalte culmi”, acum de-abia se reīnnoadă firul rupt de accidentul revoluţionar, trecerea de la stalinismul dogmatic autodevorator la pragmatismul amoral al unei „căi proprii”.

Elocventă este īn acest context orientarea guvernului  „Roman-2” către cei pe care i-am considerat īntotdeauna punctul slab, călcīiul lui Ahile al civilizaţiei romāneşti: intelectualitatea tehnică!

La 27 decembrie am pătruns īn studioul 4 al TVRL, citind un „Apel către intelectualitatea tehnic㔠 īn care scoteam īn evidenţă acest fenomen nociv care a contribuit īntr-o măsură semnificativă la prelungirea regimului dictatorial. I-am rugat pe colegii mei ingineri să-şi răscumpere vinovăţia abordīnd o nouă atitudine, implicīndu-se īn procesul revoluţiei. Am scos īn evidenţă poziţia cu totul aparte pe care inginerii o au – ca verigă de legătură īntre intelectualitate şi muncitorime, rugīndu-i să o folosească pentru a influenţa aproprierea dintre aceste două categorii de a căror unitate depinde soarta īncercării de revoluţie.

Īn ciuda operaţiunilor „cosmetice” la care a fost supus (care m-au ajutat să intuiesc foarte devreme situaţia reală), mesajul prezentat pe 3 ianuarie, era īncă inteligibil. El nu a fost īnsă şi stimulator…

Politehnistul Roman cunoştea perfect valoarea acestei cărţi de joc şi a folosit-o di plin īn formarea noului guvern şi-n redactarea programului său.

Tehnicienii cuceririi şi menţinerii puterii īntind mīna muncitorilor calificaţi politehnic, oferindu-le poziţia de tehnocraţie conducătoare.

Īţi vine să strigi „Să fie īntr-un ceas bun!”, dar ceva adīnc te īngheaţă īntr-o angoasă, pe care cei ce nu se simt cuprinşi de vraja, tensiunea şi măreţia īncercării speciei umane, nu o vor īnţelege niciodată!

III

Iată-ne, aşadar, īn faţa iminentei transformări a axei putere-masă (ca măsură a inerţiei majoritare) īntr-o „triplă alianţă”, prin atragerea „tehnicienilor”…

Am impresia că nu e sesizată importanţa acestui moment, implicaţiile sale. El poate marca scindarea intelectualităţii, cele două ramuri care o compun (credincioşii şi meseriaşii spiritului) putīndu-se trezi de părţi opuse ale liniei pe care revoluţia o trasează pe harta societăţii noastre.

Din partea LOR este o manevră logică, avantajoasă, necesară, o nouă valorificare a dereglărilor metabolice produse pīnă acum, care sunt azi tot atītea pīrghii de acţiune. De data aceasta vor putea profita de degenerarea imprimată prin educarea , sortarea şi promovarea cadrelor „tehnice”, de menţinerea lor īn afara cīmpului de influenţe pe care īl exercită preocuparea intelectuală autentică, īn afara atmosferei contaminante a căutării umane plenare.

Pentru a īmpiedica transformarea colaborării fireşti īn procesul de refacere economică īntr-un pact politic degradant pentru specialiştii implicaţi, alăturaţi artificial unui cīmp retrograd de interese de putere, trebuie să-i ajutăm să īnţeleagă situaţia, miza „jocului secund” prin clarificarea īntregii structuri de mobiluri şi relaţii.

Dacă vom acorda acestei probleme interesul cuvenit, vom putea profita de prezenţa īn rīndurile „corpului tehnic” a unui număr semnificativ de spirite de calitate, retrase din decenţă īn spaţiul „ştiinţelor pozitive”, mai puţin infestat ideologic şi moral decīt cel de-a dreptul toxic īn care a trebuit s㠄funcţioneze” marginalizatul şi compromisul „umanist profesionist”.

Conştientizarea condiţionează solidaritatea apărătorilor valorilor spirituale īn faţa atacului previzibil al unui pragmatism de foarte variate culori politice.

Ea presupune declanşarea unei campanii de limpezire, de ieşire din ceaţa protectoare pe care au folosit-o ca mijloc principal de apărare cei interesaţi īn această perioadă să pareze atacurile adevărului.

Numai īn urma clarificării intenţiilor, principiilor, credinţelor şi strategiei minorităţii contestatare  s-ar putea anihila eficacitatea trucajelor, camuflajelor, diversiunilor la care se dedau nestingheriţi agenţii reacţiunii.

Departe de a sprijini consensul, rezerva noastră īn a ne defini a avut efecte dezastruoase, făcīnd posibilă şi chiar stimulīnd neruşinarea cu care vinovaţii nedeconspiraţi sau neincriminaţi  au contraatacat, plini de ură şi viclenie….

Nici măcar multidimensionalitatea revoluţiei – renaştere nu a fost scoasă bine īn evidenţă pentru a se evita confuziile de raţionament, atitudine şi acţiune!

O īncercare de separare a subsistemelor total degradate de aventurierii infractori „comunişti”, de a căror refacere este interesat apărătorul destinului naţiunii, distinge patru mari domenii:

1.Economic               3. Spiritual

2. Social                    4. Moral justiţiar

 

Interesul mai accentuat pentru anumite dimensiuni a īmpiedicat opoziţia să acţioneze unitar (aspect obiectiv) şi coerent (defecţiune provocată de confuzie!).

O „reţet㔠cu totul aproximativă ar arăta acest cīmp de interese urmărite preponderent:

Opoziţia politică legalizat㠖 1 şi 2, rareori 4.

Opoziţia intelectual㠖 3, corelat cu 2.

Contestaţia tinerilor revoluţionari – 4, corelat cu 2.

Opoziţia difuză popular㠖 1, 2 şi uneori  acut  4.

De cealaltă parte, liderii care deţin puterea sunt dispuşi (sau vor) să sprijine evoluţii īnviorătoare pe direcţia:

Aparatul represiv – acceptă 1, e īngrijorat de 2, are alergie la 3 şi e ameninţat grav de 4.

Vechii ideologi – se resemnează la 1, sunt incriminaţi de 2, 3, 4.

Pionii compromişi – manifestă inerţie generală, explicabilă.

 

Am simţit necesitatea acestei intervenţii, deoarece simt tot mai clar că, indiferent de modul exact īn care se va stabili echilibrul, spiritul va ieşi īn pierdere iar dreptatea nu va fi reabilitată.

„Specialiştii”  solidari cu condiţia lor umană, trebuie să facă mari eforturi pentru a-şi apăra dreptul la verticalitate şi īnălţime existenţială.

Mai ales că nu e deloc sigur că eforturile alianţei ce se īncheagă īn acest moment  vor fi īncununate cu succes! Ei se vor lovi īn curīnd de exact acele caracteristici negative dobīndite de populaţie pe care nu s-au sfiit să le speculeze pentru a-şi menţine puterea: mediocritate, inerţie, intoleranţă, laşitate, amoralitate, lene, egoism…

Nu ştiu cu ce vor reuşi să echilibreze acest tip de conştiinţă majoritară, total nepotrivită pentru un efort constructiv, generos, solidar şi de calitate…

Vor trebui oare, tocmai tehnicienii remorcaţi să plătească oalele sparte, deşi fisurile sunt vechi şi au cu totul alţi autori?

Īn orice caz, īn cazul īn care criza economico-socială nu va putea fi evitată (ceea ce nici-un om responsabil nu-şi poate dori, dar nici-un om lucid nu poate exclude) peisajul care va urma prăbuşirii, va fi lipsit de acea sevă dătătoare de viaţă şi generatoare de miraculoase renaşteri pe care o reprezintă spiritul bine īntreţinut!

Ar putea fi această posibilitate, măcar, un semnal de alarmă pentru cei care cred că se poate lua o vacanţă de la vocaţia spirituală a omului, că īnsuşi sensul existenţei sale poate fi convertit īn valuta bunurilor materiale manipulate?

Sugerez conceperea unui ghid de orientare morală, la dispoziţia tehnicianului care vrea să-şi fructifice capacităţile constructive, fără a-şi trăda condiţia umană.

Ar putea fi…cele zece porunci…adoptate!

 

[  Textul  nu a fost acceptat de ziarele opoziţiei, fiindu-i reproşată mărimea. De aceea am īncercat să revin, cu versiunea de mai jos]

 

[Versiunea 3]  – Intervenţie [text nepublicat]

I

Programul  prezentat de domnul P. Roman cu ocazia instalării noului guvern pune opoziţia īn faţa unei alegeri dificile: de a colabora sau nu cu actuala conducere ministerială. Perfect conştienţi că nu-şi pot permite un război deschis inteligenţei şi calificării superioare , fără a reintra īn ciclul de autodistrugere pe care īl declanşează folosirea antiselecţiei,   care i-a condus  la  actuala criză, EI īncearcă  să ne „cucerească”, propunīndu-ne azi…. colaborarea!

Cei care nu cunosc fiziologia camelionismului politic parazitar, pot fi surprinşi de aceast㠄cotitură”, de la registrul „populist”,  īn care s-a operat hipnotizarea maselor de alegători (conservaţi cu multă pricepere īn starea de comă īn care īi lăsase intoxicarea ideologică), la partitura „elevat㔠folosită pentru a face cu ochiul intelectualităţii.

Pe cine mai poate păcăli această nouă faţă? Poate doar cīţiva săraci cu duhul din tabăra  majoritară, s-au simţit trădaţi de această īntorsătură, intuind că Puterea se va debarasa de ei, fără milă, īn cazul restructurării cīmpului de forţe, că singura continuitate pe care o urmăreşte este puterea īn sine.

Cei vizaţi de cīntecul de sirenă al domnului Roman, au un aparat de descifrare suficient de evoluat pentru a nu le scăpa esenţa mesajului:

„Ori colaboraţi cu puterea şi atunci vom īmpărţi responsabilitatea (!!) dar şi profiturile ( bunăstare, putere, meritul eventualelor succese ) , ori vă opuneţi ei, cu consecinţele de rigoare (punerea la index, represalii, oprobriu public  ce poate degenera … īn linşaj, culpabilitate īn cazul eşecului guvernării – ( „destabilizare”!), pierderea trenului afirmării şi a beneficiilor aferente!”.

Personal, sunt foarte sceptic privind capacitatea  opoziţiei politice şi civile de a refuza condiţiile acestui pact imoral. Ceea ce  mi se pare īnsă posibil şi chiar necesar, este să procedăm astfel īncīt să-i putem dovedi, mai tīrziu, nulitatea!

II

Ni se cere, aşadar, să renunţăm la acuzarea, urmărirea şi pedepsirea clicii care  n-a pregetat să folosească exterminarea spirituală şi, la nevoie, fizică,  pentru a ne putea manevra.  Amnezie sub 15 iunie 1990, īnţelegere pentru ce va urma, păstrarea īn rezervă a capitolelor: dreptate, justiţie, adevăr, demnitate, libertate,  emancipare, pīnă cīnd situaţia mafiostrategică va crea condiţii obiective de manifestare ( ştergerea urmelor, camuflarea vinovaţilor). Īntr-un cuvīnt: „realism”!

Ni se oferă, īn schimb, promisiunea demontării structurilor economice „comuniste” . Renunţīnd la  doctrina economică aberantă şi falimentară, EI vor conduce ţara spre  făgaşul de normalitate de pe care au smuls-o…. acum 45 de ani… Vor deveni buni conducători capitalişti, fără nici-o dificultate! Nici nu au la ce crez renunţa, nu l-au avut niciodată!

Valorificīndu-şi reflexele de „īntreprinzători” căpătate īn timpul jafului protejat prin abuz de putere, posibilităţile oferite de „reţeaua” gata constituită, īşi vor asuma rolul de pionieri ai privatizării!...

 Şeful se transformă īn patron, teroristul īn apărător al ordinii, activistul īn propagandist sindical, hoţului i se eliberează piaţa…

Regret tonul aparent răutăcios, dar nu pot accepta valabilitatea unei īncercări de schimbare profundă, revoluţionară, atīta timp cīt se manifestă o īngăduinţă….  „părinteasc㔠faţă de pretenţia compromişilor de a fi protagoniştii acestei schimbări. Continuitatea mentalităţilor retrograde şi inerţia de conservare a „aleşilor”, puternic susţinute de corul īnvingătorilor īn alegeri, pun pretenţiile revoluţionare ale celor care au profitat de ea īntr-o lumină penibilă! După folosire, masca electorală este aruncată la coş cu acea dezinvoltură caracteristică LOR. Desigur, nemulţumiţi de rezultatul reprezentaţiei de pe 13-15 iunie, regizorii au pus la punct o scenă mult mai „tehnică”.

Se joacă scena īnfrăţirii cu intelectualitatea „responsabilă”, constructivă, productivă, rezonabilă…

Elocvent este, īn acest context, orientarea guvernului  „Roman-2” către cei pe care i-am considerat īntotdeauna punctul slab, „călcīiul lui Ahile” al civilizaţiei romāneşti: intelectualitatea tehnică!

Īncă din faza „ dictaturii”, strategii comunişti au reuşit să exploateze posibilităţile oferite de acest straniu hibrid care e „intelectualul tehnic”: eficienţă productivă de tip superior, răspunzīnd cerinţelor actuale ale societăţii profilate pe exploatarea activităţilor cerebrale şi atrofierea dimensiuilor personalităţii, care produc „criza de nesupunere” a intelectualului de tip „umanist” faţă de deciziile puterii….

Politehnistul Roman cunoştea perfect valoarea acestei cărţi de joc şi a folosit-o din plin īn formarea noului guvern şi redactarea programului său. „Tehnicienii” cuceririi şi menţinerii puterii (mulţi dintre ei cu studii şi perfecţionări īn străinătate, pe vremea „sinistrei dictaturi”)  īntind mīna muncitorilor calificaţi politehnic, oferindu-le poziţia de tehnocraţie conducătoare.

Īţi vine să strigi: „să fie īntr-un ceas bun!”. Dar ceva adīnc te īngheaţă īntr-o nelinişte pe care, cei ce nu se simt cuprinşi de vraja şi tensiunea şi măreţia īncercării speciei umane, nu o vor īnţelege niciodată!

Atenţie, bravi urmaşi ai meşterului Manole, profesionişti ai profesiei, ce jertfă de  suflet şi sīnge acceptaţi să ascundă la temelia zidirii voastre, EI, ce vă cheamă īn ajutor, īn numele poporului romān!

 

III

Iată-ne, aşadar, īn faţa iminentei transformări a axei Putere-masă (ca măsură a inerţiei majoritare) īntr-o „triplă alianţă”, prin atragerea „tehnicienilor”…

Am impresia că nu e sesizată importanţa acestui moment, implicaţiile sale. El poate marca scindarea intelectualităţii, cele două ramuri care o compun („credincioşii” şi „meseriaşii” spiritului) putīndu-se trezi de părţi opuse ale liniei pe care revoluţia o trasează pe harta societăţii noastre.

Din partea LOR este o manevră logică, avantajoasă, necesară, o nouă valorificare a dereglărilor metabolice produse pīnă acum, care sunt azi tot atītea pīrghii de acţiune. De data aceasta , EI vor putea profita de degenerarea obţinută prin educarea , sortarea şi promovarea cadrelor „tehnice”, de menţinerea lor īn afara cīmpului de influenţe pe care īl exercită preocuparea intelectuală autentică, īn afara atmosferei contaminante a căutării umaniste plenare.

Pentru a īmpiedica transformarea colaborării fireşti īn procesul de refacere economică, īntr-un pact politic degradant pentru specialiştii implicaţi, alăturaţi artificial unui cīmp retrograd de interese de putere, ei ar trebui  ajutaţi să īnţeleagă situaţia, miza „jocului secund”,  prin clarificarea īntregii structuri de mobiluri şi relaţii.

Dacă s-ar acorda acestei probleme interesul cuvenit, s-ar putea profita benefic de prezenţa īn rīndurile „corpului tehnic” a unui număr semnificativ de spirite de calitate, retrase, din decenţă īn spaţiul „ştiinţelor pozitive”, mai puţin infestat ideologic şi moral, decīt cel de-a dreptul toxic īn care a trebuit s㠄funcţioneze” marginalizatul, expusul  şi compromisul „umanist profesionist”.

Această conştientizarea ar avea ca efect solidaritatea APĂRĂTORILOR SPIRITULUI īn faţa atacului previzibil al unui PRAGMATISM, care se īntrezăreşte a fi īmbrăţişat de foarte variate „culori” politice partidiste. Această conştientizare presupune declanşarea unei campanii de limpezire, de ieşire din ceaţa protectoare pe care au folosit-o, ca mijloc principal de diversiune,  cei interesaţi, īn această perioadă, să pareze atacurile adevărului şi demnităţii spiritualităţii angajate deschis pe calea realei emancipări.

Numai īn urma clarificării principiilor, intenţiilor, credinţelor şi strategiei minorităţii contestatare  s-ar putea anihila eficacitatea trucajelor, camuflajelor, diversiunilor la care s-au dedat, nestingheriţi,  agenţii reacţiunii.

Departe de a sprijini „consensul”, rezerva īn definirea poziţiei intelectualităţii „tehnice” a avut efecte dezastruoase, făcīnd posibilă, şi chiar stimulīnd, neruşinarea cu care vinovaţii dezastrului economic al ţării,  nedeconspiraţi , neincriminaţi,  au contraatacat, plini de ură şi viclenie!

Nici măcar multidimensionalitatea REVOLUŢIEI – RENAŞTERE nu a fost bine scoasă īn evidenţă, pentru a se evita confuziile de raţionament, atitudine, opţiune şi, īn funcţie de ele, de acţiune conştientă!

Interesul mai accentuat pentru anumite domenii şi dimensiuni ale activităţii umane,  a īmpiedicat atīt organele puterii provizorii şi formaţia politică eterogenă pe care s-au sprijinit (CPUN, guvern, FSN), cīt şi opoziţia, să acţioneze unitar (aspect obiectiv) şi coerent (defecţiune provocată de confuzie!).

IV

O īncercare de separare a subsistemelor, total degradate de aventurierii şi infractorii „comunişti”, subsisteme de a căror refacere este interesat APĂRĂTORUL DESTINULUI NAŢIUNII ROMĀNE, relevă patru mari domenii vitale:

1.Economic     2. Social      3. Spiritual   4. Moral- justiţiar

Un test (simplificator ca orice test) ar indica acest „cīmp de interes”, urmărit cu predilecţie de diversele forţe ale societăţii romāneşti actuale:

a) FSN şi organele puterii majoritare: 1. (incoerent) 2. (discriminator) 3. (dogmatic) 4. (complicitar)

b) Opoziţia politică legalizată: 1.(diversificată) 2. (dispersat, imprecis) 3. (inconsistent) 4. (partizan, inconsecvent)

c) Opoziţia intelectuală: 1. (nesemnificativă) 2. (substanţă, teoretic) 3. (preponderentă) 4. (ineficace)

d) Tineretul contestatar, revoluţionar: 1. (confuz) 2. (romantic-generos) 3. (deschidere) 4. (predominantă, intransigentă)

e) Opoziţia „popular㔠1. şi 2. (predominant, segmentată profesional) 3. (dezinteres, labilitate susceptibilă manipulării) 4. (confuză, īn general; acut – concretă, la „persoană”; discernămīnt deficitar, manevrabil)

Raportările pot continua pīnă la….individul-cetăţean, dar ni se par mai semnificative raportările unor alte categorii de interes. Spre semnificativă exemplificare:

/ Aparatul represiv: acceptă 1; este īngrijorat de 2; are alergie la 3; grav ameninţat de 4

/Vechii ideologi: se resemnează la 1; īncriminaţi de complicitate la genocidul spiritual, contraatacă perfid adversarii, oferindu-şi „serviciile” la 2, 3, 4.

/Pionii compromişi – manifestă discreţie (?!) şi prudenţă explicabilă.

Am simţit necesitatea acestei intervenţii, deoarece simt tot mai clar că, indiferent de modul exact īn care se va stabili echilibrul, spiritul va ieşi īn pierdere iar dreptatea nu va fi reabilitată.

„Specialiştii”  solidari cu condiţia lor umană, trebuie să facă mari eforturi pentru a-şi apăra dreptul la verticalitate şi īnălţime existenţială.

Mai ales că nu e deloc sigur că eforturile „alianţei” ce se īncheagă īn acest moment,  vor fi īncununate cu succes! Ei se vor lovi īn curīnd de exact acele reacţii negative dobīndite de populaţie, pe care nu s-au sfiit să le speculeze pentru a-şi „legitima”  puterea: intoleranţa, mediocritatea, inerţia, laşitatea, lenea, ignoranţa, egoismul, imoralitatea, abuzul…

Nu ştim cu ce vor reuşi să echilibreze acest tip de „conştiinţă majoritară”, total nepotrivită pentru un efort constructiv, generos, solidar şi de calitate…Vor trebui oare, tocmai tehnicienii remorcaţi să plătească oalele sparte, deşi fisurile sunt vechi şi au cu totul alţi autori?

Īn orice caz, īn situaţia īn care criza economico-socială nu va putea fi evitată (ceea ce nici un om responsabil nu-şi poate dori, dar nici un om lucid nu poate exclude), peisajul care va urma prăbuşirii va fi lipsit de acea sevă dătătoare de viaţă şi generatoare de miraculoase renaşteri pe care o reprezintă spiritul bine īntreţinut!

Ar putea fi această posibilitate, măcar, un semnal de alarmă pentru cei care cred că se poate lua o „vacanţ㔠de la vocaţia spirituală a omului, că īnsuşi sensul existenţei sale poate fi convertit īn valuta bunurilor materiale manipulate?

Sugerez conceperea unui ghid de orientare morală, la dispoziţia tehnicianului care vrea să-şi fructifice capacităţile constructive, fără a-şi trăda condiţia umană.

Ar putea fi…cele zece porunci…adoptate!

Ing. electronist, prof. matematică

IOAN ROŞCA

 

[  Nici această versiune nu a putut fi publicată īn vara anului 1990…]

 

30 iunie

[Scrisoare deschisă ] LOR [ciorna]

 

Nu se poate să nu fiţi curioşi ce simte şi gīndeşte unul dintre cei care vă contestă radical.

Trebuie să īnţelegeţi că acela care consideră că prezenţa voastră la cīrma ţării e o enormă nenorocire pentru destinul ei, că purtaţi pe umeri vinovăţii peste care nu se poate trece fără a compromite fatal demnitatea acestui neam, nu poate reacţiona īn termenii opoziţiei clasice.

Eu nu fac opoziţie, ci vă contest total şi de aceea, atitudinea mea poate apare ca radicală.

Democraţia impune restricţii individului dornic de a-şi apăra adevărul, obligīndu-l să ţină cont de ceilalţi. Nefiind vorba de o problemă personală, am īncercat să atrag atenţia asupra pericolului farsei care cred că li se joacă. Apărīndu-mi punctul de vedere cu ajutorul cuvīntului, fără a mă angrena īn organizarea de acţiuni violente, nu pot fi acuzat de extremism, chiar dacă poziţia mea pe scara opiniilor e extremă!

Am crezut că e o obligaţie să atenţionez asupra manipulării frauduloase la care sunt (cred eu) expuşi concetăţenii mei.

Acum , după ce am aflat hotărīrea fermă a majorităţii de a vă da credit şi ura intolerantă pentru părerile şi persoanele celor ce vă contestă, situaţia s-a schimbat.

Nu mi se pare corect să insist a convinge pe aceşti oameni (responsabili) īn contra hotărīrii lor! Chiar dacă e īnspre propriul lor bine, continuarea insistenţelor mele este stupidă, ineficace, neavenită.

Pe de altă parte, ultimele evenimente mi-au īntărit părerile privind reţeaua puterii şi hotărīrea de  a nu colabora cu ea, de a nu face nici un compromis care să mă compromită faţă de mine īnsumi şi cei pe care īi stimez.

Īn această situaţie , sper să fiţi de acord că nu pot fi obligat la „dragoste cu sila” şi nici la prizonierat īn această ţară. Pentru a nu mă face vinovat de delictul nerespectării legilor şi autorităţilor pe care nu le recunosc, pentru a nu īngreuna procesul de conlucrare īn care ţara ar urma să se angreneze, este corect şi democratic să o părăsesc.

Vă ceţi dovedi īnţelegerea faţă de dreptul elementar al omului de a trăi conform convingerilor sale fără a deranja pe alţii, sprijinindu-mi cererea de azil politic faţă de statul spre care doresc să mă īndrept.