Institutul Revoluţiei foloseşte fără aprobare munca mea

[Marius]

În "Caietele Revoluţiei" nr. 3 (10) / 2007, editate de Institutul Revoluţiei la pagina 46 e publicat un articol despre Lepa Bărbat, femeie uicisă în revoluţia de la Timişoara, bazat în întregime pe cele publicate de mine despre acest caz, fără însă să se menţioneze sursa informaţiilor. Am trimis IRR o scrisoare de protest pe care o redau şi aici:

Subsemnatul, MIOC MARIUS (...) protestez faţă de încălcarea, de către instituţia dv., a drepturilor mele de autor.
În numărul 3 (10) / 2007 al revistei „Caietele Revoluţiei” editate de dv., la pag. 46, sub semnătura lui Gino Rado a apărut articolul „Lepa Bărbat, erou martir”. Articolul este scris integral pe baza celor publicate de mine în cartea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”, Editura Brumar, Timişoara 1997 (pag. 25-26), ISBN 973-9295-07-X, şi republicate în cartea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”, Editura Sedona, Timişoara 1999, ISBN 973-9345-36-0, pag. 33-34, republicate apoi şi pe internet la http://timisoara.com/timisoara/revoluti.htm (partea I http://timisoara.com/mioc/REVT01~1.HTM), respectiv http://timisoara.com/newmioc/8.htm .
Mai mult de jumătate din articolul dv. îl constituie reproducerea unui fragment din declaraţia domnului Vasile Bărbat dată mie personal în 1995 cu scopul de a o publica într-o carte (ceea ce am şi făcut). Originalul declaraţiei se află şi în prezent în posesia mea. Faptul că aţi copiat din cărţile mele şi nu după originalul declaraţiei se poate observa şi din micile diferenţe între textul originalului şi cel din cărţile mele, diferenţe care se păstrează în textul publicat de „Caietele Revoluţiei”. Chiar şi în restul articolului, care nu e citare cuvînt cu cuvînt din cărţile mele, tot de la mine au fost preluate informaţiile (este vorba de datele biografice ale membrilor familiei Bărbat şi de situaţia procesului legat de acest caz; v-aţi inspirat pentru asta şi din paginile 126-127 ale cărţii „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” sau din paginile 225-226 ale cărţii „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” şi din altă carte a mea - „Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara”, Editura Artpress, Timişoara 2004, ISBN 973-7911-70-9, pag. 344). Articolul dv. nu aduce nici o informaţie nouă care să nu fi fost deja publicată de mine. În ciuda acestui fapt niciunde în „Caietele Revoluţiei” nu se face referire la sursa de la care s-au preluat informaţiile.
Jurisprudenţa a stabilit că „citarea unuia sau mai multor pasaje dintr-o operă nu este legitimă decît dacă se face pentru a comenta sau discuta acea operă, sau pentru a deduce din ea un argument în sprijinul sau împotriva unei teze analizate” [Ligia Dănilă – „Drept de autor”, Editura Mirton, Timişoara 1997, pag. 89]. Literatura juridică arată că liceitatea citării presupune o condiţie pozitivă şi una negativă. Condiţia pozitivă este că lucrarea în care se reproduc pasaje din opera unui terţ poate supravieţui suprimării acelor pasaje. Condiţia negativă este că citatul nu trebuie să facă inutilă pentru cititor lectura lucrării. În folosirea citatului este obligatorie indicarea operei din care se citează, a locului exact şi a numelui autorului [Yolanda Eminescu – „Dreptul de autor. Armonizarea europeană. Directivele europene”, Editura Lumina Lex, Bucureşti 1995].
Constat că aţi preluat munca mea, fără acordul meu, nu în scopul unui comentariu sau analiză, ci al prezentării muncii mele ca fiind rezultatul cercetărilor proprii ale Institutului dv., cu care vă justificaţi subvenţiile primite din bugetul statului. Nu aţi amintit, nici măcar într-o notă de subsol, sursa informaţiilor pe care le-aţi publicat. Condiţia pozitivă pentru caracterul legitim al citării, respectiv supravieţuirea lucrării fără pasajele citate, nu este îndeplinită, mai mult de jumătate din articol fiind copiat cuvînt cu cuvînt din cărţile mele, dar şi celelalte informaţii care nu sînt copiate chiar cuvînt cu cuvînt tot din cărţile mele sînt preluate (şi tot fără menţionarea sursei de informaţie).
Presupun că, urmare a criticilor pe care le-am adus în presă Institutului Revoluţiei şi publicaţiilor editate de acesta, nu s-a dorit de către conducerea Institutului menţionarea numelui meu într-o revistă a institutului. Este dreptul dv. să menţionaţi pe cine vreţi în publicaţiile proprii, dar este nelegal şi neetic să folosiţi munca mea pretinzînd că reprezintă munca de cercetare a Institutului dv.
Vă cer să-mi comunicaţi măsurile luate pentru îndreptarea acestei stări de fapt, una din măsurile aşteptate de mine fiind publicarea integrală a acestei scrisori în numărul următor al „Caietelor Revoluţiei”.

Vă mulţumesc,

Pentru cei interesaţi, numărul respectiv din "Caietele Revoluţiei" se poate citi la http://irrd.ro/caiete/caiete%2010.pdf

[Marius]

După scrisoarea asta am primit un telefon de la Viorel Domenico de la Institutul Revoluţiei în care-mi spune că IRR vrea să facă un dicţionar al revoluţiei şi îmi propune să colaborez cu IRR la acesta, îndemnîndu-mă să scriu un articol despre Sorin Leia, (mort în revoluţie despre a cărui moarte am scris http://www.timisoara.com/mioc/REVT02~1.HTM ), căci merită martirul Sorin Leia să fie pomenit. Am răspuns că întîi să publice IRR scrisoarea mea, apoi mai discutăm.

Pe situl IRR a apărut numărul 1/2008 al "Caietelor Revoluţiei" http://irrd.ro/caiete/caiete%2014.pdf . La pagina 69 este un articol despre Sorin Leia, nesemnat dar scris anume pe baza mărturiei lui Avram Gliguţă culeasă de mine şi a scrisorii pe care mama lui Leia mi-a trimis-o. La bibliografie se indică "fondul documentar al asociaţiei Memorialul Revoluţiei" (adică au cartea mea în bibliotecă) şi cartea lui Costel Neacşu "Religiozitatea revoluţiei române din decembrie 1989". Costel Neacşu e un tip pe care l-am cunoscut, a copiat din cartea mea şi a indicat faptul în bibliografia cărţii sale. IRR foloseşte acum cartea lui ca să spună că ei au copiat de la Costel Neacşu, nu de la mine. În felul ăsta evită să pomenească de mine, dar de folosit munca mea tot o folosesc.

Cît despre scrisoarea în care protestam faţă de folosirea precedentă a muncii mele, bineînţeles că n-au publicat-o.