Combaterea nepotismului - obligatie si preocupare morala !

[anti_nepotism]

Bine ati venit pe forumul dedicat combaterii nepotismului !
In acest spatiu, ne propunem sa supunem dezbaterii publice, cu scopul identificarii unor solutii eficiente, problema "nepotismului", ca flagel cu traditie istorica in Romania, ajuns, la finele anului 2004, in majoritatea mediilor institutionale romanesti, la cote de reprezentare aberante !
Si pentru a da substanta acestei initiative, vom incepe cu descrierea unui caz reprezentativ si deopotriva ilustrativ de utilizare a "nepotismului" in mediul universitar, descris in paginile care urmeaza.
Nu suntem, catusi de putin, interesati de alunecarea in polemici gratuite, atacuri la persoana, calomnii ori alte forme de exteriorizare suburbana, pe care de altfel ne facem datoria de a va preveni ca, le vom sanctiona, cu promptitudine, prin eliminarea postarii si autorului acesteia, fara drept de contestatie !
Suntem insa, cu mult mai interesati sa stimulam o dezbatere deschisa, un dialog serios si responsabil, in urma caruia, impreuna, sa putem identifica caile si mijloacele de eradicare a flagelului amintit.
Nutrim ferma convingere ca, numai procedand astfel, desi nu imediat, vom putea cu totii sa contribuim la realizarea unei Romanii curate, morale si capabile sa intre, cu fruntea sus !, in randul natiunilor civilizate, democratice si onorabile ale lumii.
moderator

[anti_nepotism]

Cuprins

Baronii sociologiei romanesti adepti infocati ai nepotismului (1)
Introducere – Nepotismul romanesc si radacinile sale istorice
………………………………………………………………………………………………………
Baronii sociologiei romanesti adepti infocati ai nepotismului (2/1)
- Familiile si prietenii apropiati ai baronilor Zamfir -
………………………………………………………………………………………………………
Baronii sociologiei romanesti adepti infocati ai nepotismului (2/2)
- Familiile si prietenii apropiati ai baronilor Zamfir -
……………………………………………………………………………………………………..
Baronii sociologiei romanesti adepti infocati ai nepotismului (2/3)
- Familiile si prietenii apropiati ai baronilor Zamfir -
……………………………………………………………………………………………………..
Baronii sociologiei romanesti adepti infocati ai nepotismului (2/4)
- Familiile si prietenii apropiati ai baronilor Zamfir -
……………………………………………………………………………………………………..
Baronii sociologiei romanesti adepti infocati ai nepotismului (2/5)
- Familiile si prietenii apropiati ai baronilor Zamfir -
……………………………………………………………………………………………………..
Baronii sociologiei romanesti adepti infocati ai nepotismului (3)
- Familiile si prietenii apropiati ai baronilor Zamfir -
……………………………………………………………………………………………………..
Baronii sociologiei romanesti adepti infocati ai nepotismului (4)
……………………………………………………………………………………………………..
Baronii sociologiei romanesti adepti infocati ai nepotismului (5)
……………………………………………………………………………………………………..
Baronii sociologiei romanesti adepti infocati ai nepotismului (6)
- Reactii similare semnalate pe aceasta tema in alte forumuri -
……………………………………………………………………………………………………..

[anti_nepotism]

Intotdeauna m-au revoltat si voi lua atitudine impotriva incompetentei si abuzurilor din Invatamantul superior romanesc. Consider ca educatia reprezinta in momentul de fata componenta fundamentala a sistemului economic, care poate aduce in mod direct bunastarea si "confortul" social, atat de ravnite de noi toti. Este complet depasita etapa in care o tara era bogata datorita resurselor sale naturale. In momentul de fata, MATERIA CENUSIE este cea care poate conferi unei natiuni un statut privilegiat. Din pacate, in Romania ultimilor ani asistam la un adevarat GENOCID IMPOTRIVA INTELIGENTEI, cu mult mai grav decat cel practicat sub regimul Ceausescu.
Desi sta in puterea noastra sa indreptam lucrurile, de multe ori o frica paralizanta si in ultima instanta inexplicabila, ii opreste pe multi dintre noi sa ia atitudine. De aceea, am vrut sa lansez acest topic, pentru ca numai dezvaluind neregulile din interiorul fiecarei universitati, putem avea sansa de a indrepta cat de cat lucrurile. Din pacate timpul lucreaza impotriva noastra (fiecare tanar valoros care pleaca din Romania, constituie o pierdere aproape irecuperabila) si nu pot fi decat foarte bucuros sa constat ca eforturile facute de putinii oameni ramasi lucizi si integri, incep sa-si arate rezultatele si treptat apar noi persoane care iau pozitie impotriva a tot ceea ce este rau in jurul nostru. Sper ca acest lucru sa se petraca si in spatiul generos oferit lor aici.
moderator

[anti_nepotism]

La 29 decembrie 2003 jurnalul Evenimentul zilei aducea la cunostinta opiniei publice romanesti un fenomen semnalat in cadrul Universitatii din Bucuresti, la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala. Articolul respectiv, purtand titlul: ”Cancerul nepotismului macina facultatile romanesti”, este postat pe forumul FAR (sectiunea: (News) Noutati, poz 6 !), putand fi accesat de orice cititor dornic de a se pune in tema, in stadiu initial, cu fenomenul semnalat. Numai cu scop introductiv, voi cita in materialul de fata un fragment din acest articol.
“In tot mai multe universitati predau in acelasi loc sot, sotie, copii, nora si ginere.
Relatiile de rudenie intre angajatii universitatilor au devenit o traditie in invatamantul romanesc. Aproape ca nu exista facultate la care sa nu predea macar un cuplu, sot-sotie. Mai grav este insa ca, in unele cazuri, accesul multor tineri la un post de preparator sau asistent universitar este facilitat de faptul ca tatal, mama, unchiul sau matusa au functii de conducere in facultate. Desi inclusiv conducerea Ministerului Educatiei are semnale ca nepotismul este in floare in facultatile din Romania, pana acum nici o universitate nu s-a gandit sa puna punct acestei situatii….”
“Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din Universitatea Bucuresti este fieful familiei Zamfir. Aici mai lucreaza sotia, fiica si ginerele decanului Catalin Zamfir, iar rectorul Universitatii Bucuresti a infiintat un program de master al carui director este chiar fiul sau”, se arata intr-o scrisoare sosita pe adresa redactiei. Situatia este urmatoarea: Elena Zamfir, sotia decanului Catalin Basarab Zamfir, este sefa de catedra in cadrul facultatii. Fiica si ginerele lor, Luana si Lucian Pop, sunt lectori in cadrul aceleiasi facultati. Ca si cum nu ar fi fost de-ajuns, decanul, Catalin Basarab Zamfir, cumuleaza alte doua functii, respectiv consilier al premierului Adrian Nastase si director al Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii din cadrul Academiei Romane, iar Elena Zamfir este si director general in Ministerul Educatiei. Sotii Zamfir au castigat si au condus impreuna, in perioada 1997-2002, programe de cercetare in valoare de 661.000 USD, finantate de Banca Mondiala. Sotii Pop au fost si ei cooptati in echipele care au lucrat la unele din aceste programe si au beneficiat de deplasari in strainatate. “Nu i-am favorizat, as putea spune ca i-am defavorizat. Au calatorit chiar mai putin decat altii. Lucian Pop este specialist al Bancii Mondiale, este cel mai bun specialist in analiza saraciei in tara noastra. Nu s-ar fi putut realiza in alta parte, decat daca ar fi plecat din Bucuresti. Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti este singura din Capitala, normal ca a dorit sa se angajeze aici”, ne-a explicat decanul Catalin Basarab Zamfir, in viata de zi cu zi, socrul lui Lucian Pop”.

Am recurs la acest extras pentru a delimita cadrul de referinta al unui ciclu de interventii pe care intentionez sa le postez in acest forum si in care voi incerca sa sustin, cu date si precizari de amanunt, valabilitatea incontestabila a informatiilor furnizate in articolul de presa citat.
Intr-un prim episod, cel de fata, voi incerca sa fac o introducere, ilustrand traditia nepotismului la romani, de-a lungul vremurilor dar si “performantele” la care s-a ajuns in aceasta materie in anul 2004.
In urmatoarele episoade, voi ilustra situatia concreta de la Facultatea de Sociolgie si Asistenta Sociala a Universitatii din Bucuresti, recurgand la publicarea unor extrase edificatoare din site-urile oficiale ale:Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii al Academiei Romane, Universitatii din Bucuresti, Revistelor de sociologie: ”Calitatea Vietii” si “Sociologie Romaneasca” precum si din unele link-uri adiacente acestora. Un episod distinct va descrie conexiunile, aria de incidenta, repartitia de roluri si natura beneficiilor personale de care se bucura reteaua constituita, prin recurs la nepotism si trafic de influenta, de creatorii acesteia, familia Zamfir, rudele si “prietenii”…
In fine, intr-un ultim episod, voi enumera concluziile extrase din prezentarile anterioare si comentariile ce se impun in urma prezentarii lor.

Introducere – Nepotismul romanesc si radacinile sale istorice

Una dintre primele atestari literare a nepotismului la romani ii apartine ilustrului literat care a fost Ion Luca Caragiale, prin binecunoscuta schita: “Lantul slabiciunilor”. Desi subiectul era abordat in sec al XIX-lea, el nu constituia nici atunci o noutate, originile sale pierzandu-se undeva in istoria poporului roman. Ajunsi in sec XXI, trebuie sa recunoastem ca, traditia istorica a nepotismului nu numai ca nu ne-a parasit ci, s-a ajuns la “performanta” ca ea sa se ridice pe inimaginabile culmi ale progresului si profitului personal !
Nici o reformare a societatii romanesti, menita sa conduca la instaurarea unei stari de normalitate, nu poate sa nu ia in considerare prezenta si incidenta acestui adevarat flagel care se constituie in factor favorizant pentru intretinerea si perpetuarea altor fenomene nocive ce afecteaza grav climatul social si institutional al unei societati autentic democratice. Simpla prezenta si acceptare tacita a nepotismului favorizeaza si impiedica reabilitarea scarii valorilor, face imposibila eradicarea traficului de influenta, promovarea competentei autentice, stavilirea coruptiei, imposturii de toate genurile si, nu in ultimul rand, a promovarii egalitatii sanselor in acceptiunea liberala. Gradul de raspandire al nepotismului in noul tip de societate, rezultata din mult trambitata tranzitie post-decembrista, a ajuns pe culmi de neimaginat pana azi, transformand acest flagel intr-un fel de “nuca tare” ori, daca vreti, virus HIV ce paraziteaza sistemul imunitar social al Romaniei contemporane. Orice tentativa de eradicare ori limitare a raspandirii sale pare, la prima vedere, sortita esecului, datorita reactiilor adverse, lesne de asteptat, din partea unor structuri atat de minutios create si atat de larg raspandite in organismul social contemporan. Astazi nu mai exista practic nici un mediu institutional in care sa nu fie semnalata prezenta nepotismului. Politicul, Justitia, Economia, Finantele, Invatamantul de toate gradele, Cercetarea, Administratia centrala si locala, Politia, Armata si… pana si Biserica, sunt profund infestate de virusul necrutator al nepotismului. Orice initiativa reformista se ciocneste in mod inevitabil de conservatorismul vehement si arogant al structurilor bazate pe nepotism, care, nu vrea sa-si abandoneze privilegiile si arbitrariul discretionar de care se bucura, in toate mediile in care s-a insinuat. O interventie “din afara” devine, in aceste conditii, de-a dreptul iluzorie, unica sansa ramanand aceea a unei interventii de “jos in sus” si “dinauntru in afara”. In conditiile in care structurile bazate pe nepotism sunt omniprezente si uzeaza de santaj si intimidare, ca unice modalitati de auto-aparare, dar si de asigurare a privilegiilor individuale, desigur ca orice initiativa perceputa ca un “pericol existential” menit sa le pericliteze existenta si echilibrul artificial nu va face altceva decat sa le mobilizeze in mod spontan si sa le determine sa dea curs uneia ori ambelor modalitati amintite. Ori, aici este vulnerabilitatea acestor structuri. Victimelor nu le ramane decat solutia de a face publica orice tentativa de santaj ori intimidare indreptata impotriva lor cu scopul de a le reduce la tacere. Pentru reusita insa, este nevoie de curaj, incredere, perseverenta si hotarare nestramutata. Nu cred ca ele sunt cu desavarsire absente, dupa cum nu cred nici ca frustrarile la care aceste structuri ii supun pe cei ce nu fac parte din ele pot fi suportate la infinit. Dupa cum, cred cu tarie ca, daca lucrurile vor ramane in stadiul in care se afla astazi, starea de bine va deveni apanajul exclusiv al acestor structuri parazitare. Aici se pot regasi si cauzele exodului tinerelor generatii, si refuzul repatrierii celor ce si-au abandonat tara, fiind aproape siliti sa-si caute si gaseasca sansele in societati in care acest flagel nu pericliteaza atat de grav egalitatea sanselor indivizilor ce le alcatuiesc.
In episodul urmator va voi pune la dispozitie extrase din site-urile oficiale ale catorva dintre institutiile in care nepotismul practicat de cuplul Zamfir se constituie intr-o… realitate fireasca, conform punctului lor de vedere.

moderator

[anti_nepotism]

- Familiile si prietenii apropiati ai baronilor Zamfir -

In episodul acesta vom insera extrase din site-ul oficial al Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala din Universitatea Bucuresti,care poate fi accesat de oricine la adresa: http://sas.unibuc.ro

SCURT ISTORIC AL FACULTATII NOASTRE
Catedra de Sociologie
………………………………….
1977 - In urma Plenarei din Iunie a CC a PCR, Sectia de Sociologie este desfiintata si invatamantul sociologic este restrans la cursuri postuniversitare, sistemul doctoratului la Academia Stefan Gheorghiu, si la un numar redus de cursuri si seminarii de sociologie generala;
1990 - Reinfiintarea Catedrei de Sociologie in cadrul Facultatii de Sociologie, Psihologie si Pedagogie a Universitatii Bucuresti;
1999 - Infiintarea Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala prin reorganizarea Facultatii de Sociologie, Psihologie si Pedagogie.

INFORMATII DESPRE FACULTATE
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii Bucuresti a fost reînfiintata în 1990.
Exista doua departamente în cadrul facultatii: Departamentul de Sociologie si Departamentul de Asistenta Sociala - precum si un Colegiu de Asistenta Sociala.
Decanul facultatii este Profesorul Doctor Catalin Zamfir, membru al Academiei Române.
Seful catedrei de sociologie este Profesorul Doctor Ilie Badescu, presedintele Asociatiei Sociologilor din Romania.
Seful Catedrei de Asistenta Sociala este Profesor Doctor Elena Zamfir, Presedintele Asociatiei de Promovare a Asistentei Sociale in Romania.
Facultatea este constituita din urmatoarele catedre si departamente:
* Catedra de Sociologie
* Catedra de Asistenta Sociala
* Departamentul de Politologie
* Colegiul de Asistenta Sociala Comunitara
* Centrul de cercetare pentru studii sociale si umane Corpul de profesori este alcatuit din 40 de membri: 13 profesori titulari, dintre care 9 sunt indrumatori de doctorat, 7 conferentiari, 20 de lectori si asistenti. La acestia se adauga cadrele didactice asociate, cercetatori de prestigiu din institute academice. Aceste cadre didactice indruma activitatea a 824 studenti
………………………………….
PROFESORII NOSTRI

SOCIOLOGIE ASISTENTA SOCIALA

prof.dr. Ilie Badescu Prof. dr. Elena Zamfir
lector.dr. Radu Baltasiu Prof. dr. Pavel Abraham
lector.univ. Dan Banciu Lect. dr. George Botescu
prof.dr. Septimiu Chelcea Prof. dr. Ion Bucur
lector.univ. Claudiu Degeratu Lect. dr. Vasile Burtea
lector.univ. Petronel Dobrica Lect. Hanibal Dumitrascu
prof.dr. Ioan Dragan Asist. Teodora Ene
asist.univ. Dan Dungaciu Asist. Valeriu Fârtala
D. Frumusanu Lect. dr. Gheorghe Florian
Gheorghita Geana Lect. Mihaela Ganciu
prof.dr. Vasile Ghetau Asist. Rodica Ghetau
Ion Ghinoiu Conf. dr. Livius Manea
conf.dr. Maria Larionescu Drd. Claudia Manta
prof.dr. Ioan Marginean Lect. dr. Luminita Mihai
conf.dr. Virgil Magureanu Conf. dr. Gabriel Matauan
prof.dr. Ioan Mihailescu Prep. Adrian Nuta
prof.dr. Vintila Mihailescu Lect. dr. Marius Pieleanu
asist.dr. Luana Pop Drd. Ana Radulescu
asist.dr. Lucian Pop Asist. Dana Sima
lector.univ Marian Preda Lect. dr. Alin Stanescu
Cosima Rughinis Prep. Smaranda Witec
prof.dr. Dumitru Sandu
I. Sava
S. Stanciu
conf.dr. Poliana Stefanescu
Stefan Stefanescu
prof.dr. Lazar Vlasceanu
Mihaela Vlasceanu
prof.dr. Maria Voinea
prof.dr. Elena Zamfir
prof.dr. Catalin Zamfir

* Nota autor
1. Numele subliniate apartin unor membri de familie: sot-sotie, mama/tata-fiu/fica, ”prieten/a de familie”, ”vechi coleg/a, ”colaborator apropiat”
2. Nu este nici o coincidenta de nume in cazurile Virgil Magureanu si Pavel Abraham,primul fiind nimeni altul decat celebrul ex-director al SRI, iar cel de-al doilea,nimeni altul decat la fel de celebrul general de Interne si Secretar de Stat in vreo doua din guvernele post-decembriste!
In final, iata cateva extrase ilustrative din CV-urile celor mai importanti “actori principali” ai acestui episod. Mentionez faptul ca, in totalitate, respectivele CV-uri “sunt versiuni romantate” ale biografiilor personajelor !

moderator

[anti_nepotism]

- Familiile si prietenii apropiati ai baronilor Zamfir -

Continui cu un extras al CV-urilor cadrelor didactice de la Facultatea de Sociologie si Asistenta sociala a Universitatii din Bucuresti:

CATALIN ZAMFIR
(9. II. 1941, Bucuresti), psihosociolog, psiholog social, sociolog.
Scoala primara a urmat-o in Bucuresti. A absolvit cursurile Liceului "D. Cantemir" din Bucuresti in anul 1957. Este licentiat al Facultatii de Filosofie al Universitatii Bucuresti (1957-1962). Este asistent universitar la Facultatea de Filosofie (1962-1970), cercetator stiintific la Institutul de Psihologie al Academiei (1969-1970), sectia de psihologie sociala si industriala; cadru didactic la Facultatea de filosofie a Universitatii Bucuresti (1970-1980); conferentiar si profesor universitar la Institutul Politehnic Bucuresti (1980-1990) unde preda filosofia si sociologie industriala. Doctorat in filosofie - specialitatea sociologie (1970), la Universitatea din Bucuresti. Din anul 1990 este director al Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii din cadrul Institutului National de Cercetari Economice al Academiei Romane. In anul 1991 devine profesor universitar la sectia de Sociologie a Universitatii Bucuresti. Intre anii 1990-1993 a fost presedinte al Asociatiei Sociologilor din Romania; redactor-sef al revistei "Calitatea vietii", publicatie a Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii, incepand din anul 1990. La alegerile din 20 mai 1990 a fost ales deputat de Bucuresti, iar intre 28 iunie - 28 martie 1991 a activat ca ministru al muncii si protectiei sociale, calitate in care a elaborat un set de legi privind relatiile de munca din tara noastra. Este membru corespondent al Academiei Romane din 18 decembrie 1991.

ELENA ZAMFIR
Sef al Catedrei de Asistenta Sociala si Psihologie Sociala
Licentiat in filosofie (1966, Universitatea Bucuresti), Asistent (1968, Academia de Studii Economice), Lector (1972, Academia de Studii Economice), Doctorat in filosofie (1972, Universitatea Bucuresti), Conferentiar (1990, Universitatea Bucuresti ), Profesor (1993, Universitatea Bucuresti ), Conducator de doctorat in Sociologie (1994, Universitatea Bucuresti), Expert UNICEF - Florenta (1992-1998), Expert guvernamental - Consiliul Europei (Strasbourg, 1997-1999), Expert al Guvernului republicii Moldova pentru Reforma protectiei sociale a familei si copilului (1999-2001)
Elaborarea programei de invatamant pentru sectia de asistenta sociala la nivel de facultate, master, doctorat.
Organizator pentru infiintarea invatamantului de asistenta sociala la nivel de colegiu si facultate.

POP LUANA (fica cuplului Zamfir – na)
Lector universitar, doctorand în sociologie, cu tema “Construcţia socială a riscurilor în cadrul proceselor de instituţionalizare a politicilor sociale în România ultimilor zece ani”. A absolvit Facultatea de Sociologie în 1994 şi Masterul de “Organizaţii şi Comunităţi” din cadrul Universităţii Bucureşti în 1995. Până în toamna anului 1998 a lucrat ca cercetător la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, Academia Română, participând la diferite cercetări având ca temă protecţia socială şi evaluarea politicilor sociale. Activitatea sa didactică vizează în principal sociologia organizaţiilor şi teorii ale administraţiei publice, analiza şi evaluarea modelelor de politici sociale, analiza şi semnificaţia mişcărilor sociale contemporane. A studiat un an sociologia la Universitatea Bielefeld, Germania în cadrul programului TEMPUS. A beneficiat de burse de studiu şi cercetare de la fundaţia Hanns-Seidel (Institutul de Sociologie din Muenchen), în cadrul programului ACE-PHARE (Institutul de Cercetări Est şi Central Europene Leuven, Belgia), în cadrul programului doctoral (Universitatea Umea, Suedia).
A participat la elaborarea a numeroase rapoarte referitoare la starea societăţii româneşti (Raportul Dezvoltării Umane – PNUD, Analiza servicilor sociale locale – Banca Mondiala, Analiza finanţării protecţiei sociale a copiilor în dificultate – Urban Institute, Metodologia măsurării Sărăciei în România – PNUD).

POP LUCIAN (ginerele cuplului Zamfir – na)
Lector universitar, doctorand în sociologie, cu tema “Procese de instituţionalizare şi inovaţie socială în dezvoltarea regională”. A absolvit Facultatea de Sociologie în 1995 şi Masterul de “Politologie” din cadrul Universităţii Bucureşti în 1996. Activitatea sa didactică vizează în principal metodele cantitative de analiza in stiintele sociale, teorii si modele de analiza a saraciei si inegalitatii sociale, evaluarea programelor sociale, analiza retelelor sociale. A beneficiat de burse de studiu şi cercetare de la Ministerul Francez al Culturii (CNRS Paris, Universitatea din Aix en Provence), Fundatia SOROS pentru o Societate Deschisa (Ann Arbor, Michigan), în cadrul programului doctoral (Universitatea Umea, Suedia). In paralel cu activitatea la Universitate lucreaza ca cercetător la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, Academia Română, participând la diferite cercetări având ca temă saracia, protecţia socială şi evaluarea programelor sociale.
A participat la elaborarea a numeroase rapoarte referitoare la starea societăţii româneşti (Raportul Dezvoltării Umane - PNUD, Early Warning Report – PNUD, Invatamintul Rural din Romania – MEC, Situatia saraciei in Romania – PNUD, Romania – Social protection and the poor - Worldbank).

ILIE BADESCU (“prieten apropiat” si “piesa de baza in sistem” - na)
(9.05.1948, Luncaviţa, Caraş Severin), sociolog.
Şeful Catedrei de Sociologie, Universitatea din Bucureşti, Presedinte al Asociatiei Sociologilor din România. Doctor în Sociologie. Membru al Centrului Fernand Braudel, Binghamton, SUA. Bursier IREX în SUA (cercetari la Arhiva Phillip Mosley a Universitatii din Illinois si la Departamentul de Antropologie al Universitatii Massachusetts-Amherst). Bursier Fullbright la Centrul Fernand Braudel, Binghamton (1990). Cercetare arhive – Arhiva “Ph. Mosley” Illinois si Columbia University; Studii la Centrul F. Braudel asupra contextului cultural şi lingvistic al traducerii lucrării “Sistemul mondial modern” (Modern World System), coordonator Immanuel Walerstein, Directorul Centrului. Membru în colegiul de redacţie al publicatiilor de profil sociologice şi respectiv geopolitice “Sociologie românească”, “Euxin”, “România Socială”. Director al Institutului de Studii Sociocomportamentale si Geopolitice (ISOGEP). Director al publicaţiei „EUXIN. Revistă de Sociologie, Geopolitică si Geoistorie”. Director al Insitutului Naţional de Cercetare a Civilizaţiei Rurale al Fundaţiei “Nişte ţărani”. Coordonator al Programului de mobilităţi academice internaţionale pentru doctoranzi şi profesori care coordonează doctorate în sociologie şi al Programului major de cercetare: “Integrarea europeană şi geopolitica reprezentărilor”. Cercetări şi programe internaţionale comune cu Anglia Politechnic University, Universitatea din Barcelona, Universitatea din Umeo, Suedia, Tiffin University, USA, unde a desfăşurat activităţi seminariale şi a participat la videoconferinţa consacrată “Tranziţiei şi reformei în România”. Premiul “Dimitrie Gusti” al Academiei Române. Premiul revistei “Luceafărul” (Uniunea Scriitorilor). Premiul “Dimitrie Gusti” al Fundatiei Internationale a Religiilor.

MARIA LARIONESCU
(10.IX.1939, Mihalt, j. Alba), sociolog
Urmeaza la Sibiu cursurile primare si gimnaziale (1946-1953) si liceul pedagogic (1953-1957). Studii superioare la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti (1957-1962). Cercetator Stiintific la Institutul de Filosofie (1962-1975), apoi la Institutul de Sociologie al Academiei Romane, cercetator stiintific principal gradul II (1990-1993) si gradul I din 1996. Conferentiar universitar suplinitor la Catedra de sociologie, psihologie si pedagogie (1990-1996) si titular din 1996. Stagiu de documentare prin bursa IREX la Universitatea din Boston si Universitatea Cornell, SUA (trei luni, 1972). Doctor in filosofie, specialitatea sociologie (1974). Visiting Associate Professor, Southern Illinois University, Carbondale (cinci luni, 1978). Schimb de experienta la Institutul de Filosofie si Sociologie din Praga (o luna, 1980) si la Oriel College Oxford, (o luna, 1991).
Membru al Societatii Europene de Sociologie Rurala (1968-1996), Research Fellow, European Coordination for Research and Documentation in Social Science (1969-1972), membru in Biroul Executiv al Asociatiei Nationale a Sociologilor din Romania. Premiul "Dimitrie Gusti" al Academiei Romane pentru lucrarea "N. Petrescu, Principiile sociologiei comparate", 1994.

RUGHINIŞ COSIMA (fica Mariei Larionescu – na)
(28.III.1976)
Absolvă cursurile Secţiei de sociologie a Facultăţii de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie (1998), şi programul de master „Sociologie politică şi statul bunăstării” (1999). Din decembrie 1999 este doctorand in sociologie cu proiectul „Schimbarea socială românească: între proiecte şi instituţii”. A participat (2000) la Şcoala de Vară de Statistică. Bursieră (2001/2002) a Colegiului Noua Europă (cu proiectul de cercetare „Reprezentări şi identităţi sociale într-un ghetou urban”) şi a programului “Research Suport Scheme” – Open Society Institute (cu proiectul “Romanian Roma: Between Projects and Institutions”). Asistent de cercetare la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (1997-1999). Asistent universitar la catedra de sociologie a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti (2000-). A realizat cercetări sociologice în comunităţi miniere (după disponibilizările din 1997) şi în comunităţi de rromi.

* Nota autor:
In perioada consemnata (1997-1999) a fost “colega de serviciu” la ICCV cu Razvan Rughinis,incadrat ca administrator de retea(Internet), in paralel fiind student la Univ Politehnica Bucuresti,la care dupa absolvire se transfera pe un post de asistent universitar la Fac de Informatica. Cei doi devin sot si sotie in anul 1998 !

IOAN MARGINEAN (“vechi coleg si prieten” – co-partener simbiotic in conducerea ICCV – na)
(12.VIII.1944, Sangatin, jud. Sibiu ), sociolog
Urmeaza cursurile generale in localitatea natala, Miercurea Sibiului si Apoldul de Jos (1951-1958). Cursurile medii la liceul "Gheorghe Lazar" din Sibiu (1958-1962). Studii superioare la Facultatea de Filosofie, sectia sociologie, a Universitatii din Bucuresti (1965-1970). Cercetator la Centrul de cercetari sociologice (1970-1976), participa la un stagiu de documentare in SUA, Universitatea Michigan, Ann Arbor (1974), apoi la Academia de Studii Sociale si Politice “Stefan Gheorghiu” (1976-1990), doctor in sociologie in domeniul metodologiei si epistemologiei masurarii sociale (1979). Din 1990 director-adjunct si cercetator la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, iar din 1996 si profesor titular la Facultatea de sociologie, psihologie si pedagogie. Participa la un stagiu de documentare in Marea Britanie, la Universitatea din Oxford (1993-1994). Din 1999 secretar stiintific la Facultatea de sociologie, psihologie si pedagogie.
Vicepresedinte al asociatiei Sociologilor din Romania (1990-1997), redactor sef adjunct al revistei “Calitatea Vietii” membru in Consiliul de indrumare a activitatii statistice in Romania, director-adj. al Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii. Premiile Academiei Romane "P.S. Aurelian" si "D. Gusti" pentru lucrarile " Dezvoltarea umana a intreprinderii " (1980) si "Tiganii intre ignorare si ingrijorare" (1993).

* Nota autor:
In perioada (1999-2001) fiul d-lui Marginean: Nicu Marginean este angajat in ICCV preluand postul ramas vacant in urma plecarii lui Razvan Rughinis, dar datorita faptului ca era absolvent al Universitatii Politehnice Bucuresti, beneficiaza de o incadrare superioara:inginer de sistem, precum si de o bursa de specializare in comunicatii de 8 luni in Grecia (2000), la revenire transferandu-se la “Cosmorom” o firma privata de comunicatii.

moderator

[anti_nepotism]

- Familiile si prietenii apropiati ai baronilor Zamfir -

IOAN MIHAILESCU (“prieten apropiat” si “piesa influenta de baza in sistem” - na)
Rector al Universitatii Bucuresti
Presedinte al Consiliului National pentru Evaluare Academica si Acreditare
UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI, ROMANIA Facultatea de filosofie, Catedra Sociologie Bucuresti, 1967-1971 Licenta in Sociologie, 1971
CENTRUL EUROPEAN UNESCO PENTRU STIINTE SOCIALE Studii Inter-Culturale 1974-1979 Viena, AUSTRIA
UNIVERSITATEA PARIS X Studiul Comunitatii Rurale Europene 1975-1976 Paris, FRANTA
UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI, ROMANIA Teza de doctorat : Structuri agricole in Europa. Doctorat, 1980

MIHĂILESCU VINTILA-MIRON (fiul d-lui IOAN MIHAILESCU – na)
(23.V.1951, Bucureşti), psihosociolog
Studii superioare la Facultatea de Filosofie, secţia psihologie, a Universităţii din Bucureşti. Cercetător ştiinţific principal la Centrul de Cercetări Antropologice al Academiei Române şi conferenţiar universitar la Facultatea de sociologie, psihologie şi pedagogie. Bursa de studii la Mission du Patrimoine Ethnologique. Profesor invitat la Universităţile din Franţa (Lyon, Paul Valery Montpellier, Provance), Elveţia (Neuchatel), Germania (Humboldt), Ungaria (Pecs) şi Canada (U.Q.A.M.). Domeniul de specializare îl constituie etnopsihologia, identitatea şi etnicitatea, stadiul comunităţilor. Membru al: Societatea de Antropologie Culturală din România (preşedinte); Société des Européanistes (secretar pentru Europa de Est); International Association of South-east European Anthropology (preşedintele comitetului executiv); South East European Academic League (membru fondator şi membru în Consiliul de conducere); International Union of Anthropological and Ethnological Sciences; European Association of Social Anthropologists. Membru în consiliul ştiinţific la: Center for the Study of Balkan Society and Culture (Graz), Ethnobarometer (Rome/Amsterdam). Membru în consiliul editorial al: Europaea (Cagliari); Ethnologia Balkanica (Sofia).

LAZAR VLASCEANU
n. 21.V.1949, Bucuresti, sociolog.
Scoala primara (1956-1960), gimnaziul (1960-1963) si Liceul "M. Sadoveanu" din Bucuresti (1963-1967). Studii superioare la Facultatea de Filosofie, sectia sociologie a Universitatii din Bucuresti (1967-1971). Cercetator la Institutul de Stiinte Politice, Academia de Stiinte Sociale si Politice “Stefan Gheorghiu”. Bursa de documentare in SUA (6 luni) in domeniul tehnicilor si metodologiei cercetarii sociale la University of North Carolina din Chapel - Hill si Berkeley University of California. Doctor in stiinte politice cu teza: "Analiza empirica a cauzalitatii sociale" (1983). Lector universitar la Catedra de Filosofie a Institutului Politehnic din Bucuresti (1986). Conferentiar universitar la Catedra de Asistenta Sociala a Facultatii de Sociologie, Psihologie si Pedagogie (1993).

ŞTEFĂNESCU POLIANA (“prietena de familie” a d-nei ELENA ZAMFIR – na)
(1.11.1952, Dragalina, jud. Călăraşi) informatician, prof. dr.
A absolvit Facultatea de Matematica, sectia Informatica, la Universitatea Bucuresti, in 1975. A urmat cursul postuniversitar “Cibernetica economica si Statistica”, la ASE Bucuresti (1976-1977). Doctorat in filosofie, specialitatea sociologie (1997) la Universitatea Bucuresti cu teza: “Analiza cauzala cu variabile latente. Aplicatii in stiintele sociale”. La absolvirea facultatii (1975) a obtinut recomandare pentru invatamant superior si cercetare. Intre 1975-1978 analist-programator la Oficiul de Calcul, Trustul Energomontaj, Bucuresti. Din 1979 analist la Centrul de Calcul al Universitatii din Bucuresti. Din 1993 este lector la Catedra de Sociologie si preda cursul de Informatica si aplicatii ale informaticii in stiintele sociale. Din 1993 preda si la sectia de Asistenta Sociala. Din 1998 este expert Agentia Nationala de Informatizare a Managementului Universitar. Din 1999 este conferentiar la Catedra de Sociologie, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala. Din 1999 colaboreaza la cursul de master pe Internet - Transformation in a Comparative European Perspective. A colaborat la granturi de cercetare acordate de CNCSIS si Banca Mondiala. A participat la conferite interne si internationale de sociologie, metodologie, tehnologia informatiei si cercetari interdisciplinare. Domeniile de competenta sunt: informatica, sisteme informatice pentru invatamant si stiinte socio-umane, modelarea matematica a fenomenelor sociale, statistica sociala, analiza cantitativa, retele de calculatoare si publicatii electronice, metode cantitative de analiza a starii de saracie, indicatori sociali, retele sociale. Este membra a urmatoarelor asociatii profesionale: Societatea de Statistica din Romania, Asociatia Sociologilor din Romania, ARPAS - Asociatia Romana pentru promovarea Asistentei Sociale, ENITH - European Network for Information Technology in Human Services, RC-33 - Comitetul de cercetare pentru logica si metodologie, al Asociatiei Internationale de Sociologie, IASSIST - International Association for Social Science Information Service and Technology, CWS - Committee on Women on Statistics of ISI (International Statistics Institute).

ŞTEFĂNESCU ŞTEFAN (sotul d-nei POLIANA STEFANESCU – na)
(13-08-1948 , Calarasi)
A absolvit în 1971, cu diploma de merit (sef de promotie) Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti, sectia “Masini de calcul”. In perioada 1971-1992 a lucrat la Centrul de Calcul al Universitatii din Bucuresti dupa care a ocupat postul de lector la catedra de Probabilitati, statistica si cercetari operationale a Facultatii de Matematica (Universitatea din Bucuresti). Doctorat în matematica (1986) cu teza "Algoritmi recurenti pentru generarea sirurilor de valori aleatoare ce au anumite proprietati statistice. Aplicatii". Profesor universitar in cadrul Facultatii de Matematica si profesor aosicat la facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala. A publicat 7 carti în colaborare şi peste 90 de articole, 14 publicate în strainatate. In ultimii 10 ani a tinut cursuri la urmatoarele facultati din Universitatea Bucuresti: Facultatea de matematica; Facultatea de geologie si geofizica; Facultatea de biologie; Facultatea de geografie; Facultatea de sociologie si asistenta sociala; Facultatea de filologie. Este recenzor la Computing Reviews, Mathematical Review, Zentralblatt fur Mathematik, expert CNCSIS, membru al Societatii de Statistica din România. A primit premiul "Petre S. Aurelian" (1981) din partea Academiei Române. Din 1990 – 2004 cercetãtor stiintific gradul II, la Institutul de Cercetare a Calitãtii Vietii, Bucuresti.

moderator

[anti_nepotism]

- Familiile si prietenii apropiati ai baronilor Zamfir -

GHEŢĂU VASILE
(15.IX.1941 Crasna jud. Storojinet, Bucovina), sociolog, prof. dr.
Urmează studiile primare şi gimnaziale în comuna natală (1948-1955) şi liceul “Eudoxiu Hurmuzache” din Rădăuţi (1955-1959). Studii superioare la Facultatea de Economie Generală, secţia Statistică, a Academiei de Studii Economice (1959-1964). Economist (III, II, I) la Direcţia Centrală de Statistică (1964-1974). Expert in “Populaţie şi Dezvoltare” la Centrul Demografic O.N.U. (CEDOR) (1974-1984). Inspector general la Direcţia Centrală de Statistică (1984-1989). Director al Direcţiei Statistici Populaţie de la Comisia Naţionala de Statistică (1991-1993) şi Director al Direcţiei Generale pentru Recensământul Populaţiei din 1993. Conferenţiar universitar la Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie a Universităţii din Bucureşti din 1994 şi cercetător ştiinţific principal gradul II la Centrul de Cercetări Demografice al Academiei Române (din 1995). Specializare în analiza demografică la Institutul Naţional de Studii Demografice Paris (1968) şi în prognoza demografică şi dezvoltare – O.N.U. - Institutul de Statistici şi Demografie, Varşovia (1987). Doctor în economie (1979). Domeniul de specializare îl reprezintă demografia generală, analiza demografică, prognoza demografică, nupţialitatea, fertilitatea. Vicepreşedinte al Comisiei de Demografie a Academiei Române, membru al Uniunii Internaţionale pentru Studiul Ştiinţific al Populaţiei (UIESP), membru al Asociaţiei Internaţionale a Demografilor de Limba Franceză (AIDELF), membru al Comitetului de Organizare a Conferinţei Europene a Populaţiei (ONU), Geneva 1993; organizator de sesiune la Congresele Europene de Populaţie Paris 1991 şi Milano 1995.

GHEŢĂU RODICA (sotia d-lui conf univ VASILE GHETAU – na)
Asistent social, asistent. univ.
Asistent universitar la Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie a Universităţii din Bucureşti, Departamentul Asistent universitar din 1994 şi asistent cercetare gradul I la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii al Academiei Române (din 1990 pana in 1994).

MITROFAN NICOLAE
(10.V.1946, Suceveni, Galati), psiholog.
A absolvit cursurile scolii Pedadogice de învãtãtori din orasul Galati în 1966. Este licentiat al Facultãtii de Filosofie, sectia Psihologie (1967-1972) si al Facultãtii de Drept (1978-1983). În anul 1980 devine doctor în psihologie, sustinând doctoratul cu o temã de psihologie socialã si scolarã. Este asistent universitar la Facultatea de Filosofie, sectia Psihologie (1972-1984), lector universitar (1984-1991). Din 1991 este conferentiar la Facultatea de Sociologie, Psihologie, Pedagogie iar din 1994 devine profesor universitar la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei din Bucuresti. Din 1992 îndeplineste si funcþia de prodecan al facultãtii iar din 1995 coordoneazã programul de master în psihodiagnostic si psihoterapie al catedrei de psihologie. De asemenea coordoneazã doctorat în psihologie. Este Viziting Professor la Universitatea Paris 8 si Paris 10 din Franta precum si la Universitatea G. Washington din Saint Louis, Missouri, SUA. Profesor asociat la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, sectia de Asistenta Sociala. Membru al mai multor organisme internationale: Consiliul International al Psihologilor, Asociatia Europeanã pentru problemele Personalitãtii, Asociaþia Europeanã pentru Mãsurarea Personalitãtii. Bursier Fulbright în 1991 si 1996. A coordonat numeroase cercetãri publicate în reviste de specialitate în tarã si strãinãtate. Numeroase specializãri la universitãti de prestigiu pe plan mondial (SUA, Olanda, Norvegia, Franþa, Canada).

MITROFAN IOLANDA (sotia d-lui conf univ MITROFAN NICOLAE - na)
(10.02.1950, Constanta), psiholog.
Este licentiatã a Facultãtii de Filosofie, sectia Psihologie (1968-1973). Doctor în psihologie (1986). Cercetãtor stiintific (1973-1997) la Institutul de Expertizã si Recuperare a Capacitãtii de Muncã iar din 1997 devine profesor universitar la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei. Din anul 1999 este director al Centrului Universitar de Dezvoltare Personalã, Consiliere si Psihoterapie Experientialã. De asemenea este director al Societãtii de Psihoterapie Experientielã din Romania. Coordonator program doctoral în psihologie. Diverse specializãri în tarã si strãinãtate (Franta, Olanda, SUA). Director al Revistei de Psihoterapie Experientialã. Profesor asociat la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, sectia de Asistenta Sociala.

DUNGACIU DAN GHEORGHE
(3.03.1968, Tg. Mureş, jud. Mureş)
Absolvent al Facultăţii de Sociologie (1995), Master în Politologie (1996) şi doctorand al Universităţii Bucureşti. Lector la catedra de sociologie a Universităţii Bucureşti şi cercetător la Institutul de Teorie Socială şi Politologie al Academiei Române. Cercetător asociat al Centrului Fernard Braudel, State University of New York (SUNY), Binghamton (2001); bursier în cadrul programului “Course Develoment Program” - Central European University (CEU), Budapesta (2001); bursier al fundaţiei Volkswagen la “Institut für die Wissenschaften vom Menschen”, Viena, (1999); bursier al Băncii Mondiale la Departamentul de Ştiinţe Sociale de la Anglia Polytechnic University, Cambridge, Marea Britanie, (2000); bursier al statului grec la Departamentului de Ştiinţe Politice şi Administrative – Facultatea de Drept, Economie şi Politologie a Universităţii din Athena (1998). Participări la simpozioane şi congrese internaţionale (Viena, Binghamton – Statele Unite ala Americii, Londra, Istanbul, Zagreb etc.). Membru al Association for the Study of Ethnicity and Nationalism (ASEN), London şi al European Associatian of Social Antropologists (EASA). Membru al Consiliului Asociaţiei Sociologilor din România.

DUNGACIU SANDRA (sotia d-lui lector DUNGACIU DAN GHEORGHE – na)
(1.06.1969, Bucureşti)
A absolvit Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie a Universităţii Bucureşti în 1995 şi un master de teorie politică în cadrul aceleiaşi facultăţi în 1996. Este doctorand în sociologie. Teme de interes: teorii ale modernităţii şi postmodernităţii, studii de gen, spaţiul sud-est european, relaţii internaţionale. Programe academice: bursă de studiu şi documentare la Universitatea din Athena, Facultatea de Teologie, Departamentul de Teologie Sociala; bursă de documentare la Anglia Polytechnic University, pe tema, Postmodern sociology and gender issues” (dec. 1999 – apr. 2000); Visiting Research Associate la Fernand Braudel Center, State University of New York (SUNY) (iul.-oct. 2001). Participare la Universitatea de Vară din Ohrid, Macedonia, şcoala „Cultural Identity and Regional Security in the Balkans” (10-30 iun. 2001). Participare la Şcoala de vară „Democracy in theory and practice”, organizată de Institute fuer die Wissenschaften vom Menschen în Cortona, Italia, (1992). Participare la seminarii şi conferinţe naţionale şi internaţionale. Este membră a Asociaţiei Sociologilor din România şi a Societăţii Române de Studii Politice.

moderator

[anti_nepotism]

- Familiile si prietenii apropiati ai baronilor Zamfir -

MATAUAN GABRIEL (“prieten” si “vechi colaborator” al d-lui CATALIN ZAMFIR – na)
(31.05. 1960)
Bucuresti, Facultatea de Sociologie. Studii postuniversitare: Durham University Business School (1997-1998), European Commission, Brussels (1997), Danish Technological Institute (1994), Japan Productivity Center (1994), Case Wertern Reserve University (1992), International Labour Office,Geneva. Membru in: The Association of Management Development Centers from Central and Estern Europe (CEEMAN). Director instruire pentru Europa Centrala, Lafarge Agregate si Betoane (2000), director executiv la Fundatia Internationala de Management (FIMAN) (1994-2000), director general al Institutului Roman de Management (IROMA) (1990-1993), director general in cadrul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale (1990), cercetator principal III la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii (1990-1991), cercetator in cadrul Institutului de Economie a Comertului Interior si Turismului (1986-1989). Este director de Program si profesor la World Trade Institute Bucuresti. Intre 1990-1991 este lector asociat la Academia de Studii Economice. Din 1997 este conferentiar asociat la Universitatea Bucuresti.

MANEA LIVIUS
(1.02.1952, Tãtãrãstii de Jos, Teleorman), sociolog.
Este licentiat al Facultãtii de Filozofie, Sectia Sociologie (1970-1974). A fost încadrat ca sociolog la Grupul întreprinderilor de industrie localã Ilfov (1974-1977), apoi la Institutul de proiectare Ilfov (1977-1982) iar între 1982-1990, cercetãtor stiinþific la Institutul de expertizã medicalã si recuperare a capacitãtii de muncã. În perioada 1990-1994 cercetãtor stiintific principal GRADUL III la Institutul de Cercetare a Calitãtii Vietii. Din anul 1993 devine cadru didactic asociat la Catedra de asistentã socialã a Facultãtii de Sociologie, Psihologie si Pedagogie din cadrul Universitãtii din Bucuresti, apoi lector titular (1994) si conferentiar (1999), unde predã cursuri de metode si tehnici în asistenta socialã, planificare familialã, asistenta socialã a sãracilor, asistenta socialã a persoanelor cu handicap. Din anul 1999 devine prodecan al Facultãtii de Sociologie si Asistentã Socialã si membru al Senatului Universitãtii din Bucuresti. Activitatea de cercetare stiintificã a fost centratã pe urmãtoarele domenii: problematica socialã a handicapului, integrarea socialã, politicile sociale, asistenta socialã. A efectuat cercetãri în calitate de autor individual, coordonator sau colaborator cu rezultate valorificate prin publicare sau prin prezentãri la diferite sesiuni de comunicãri stiintifice. Din anul 2000 este expert independent în Comisia de evaluare a propunerilor de proiecte prezentate de parteneri din România în Programul european Leonardo da Vinci.

MĂGUREANU VIRGIL
(19.03.1941, Giurtelec – Hodod, jud. Satu Mare) psihosociolog, prof. dr.
Licenţiat al Facultăţii de Filosofie – Universitatea Bucureşti (1964 – 1969). Doctorat în Ştiinţe Politice– Universitatea Bucureşti (1978). În perioada 1969 – 1989 este cadru universitar la Academia de Studii Social Politice “Stefan Gheorghiu”, iar în mai – decembrie 1989 are domiciliu forţat la Focşani, angajat ca muzeograf la Muzeul Judeţean Vrancea, ca urmare a opoziţiei faţă de regimul Ceauşescu. Între decembrie 1989 – martie1990 este membru al CFSN şi CPUN iar în data de 26 martie 1990 este investit ca Director al Serviciului Român de Informaţii funcţie pe care o îndeplineşte până în aprilie1997. Profesor de sociologie politică la Facultatea de Sociologie şi Psihologie (prin concurs), Universitatea Bucureşti (1994 – 2004).

ABRAHAM PAVEL
(09.05.1963, Dãbuleni, Dolj), sociolog.
Absolvã Universitatea Politehnicã Bucuresti, Facultatea de Mecanicã, Sectia Utilaj Tehnologic (1984 - 1989) si Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie, Psihologie, Pedagogie, sectia sociologie (1990 - 1994); studii aprofundate master în politici sociale (1995); doctorat în sociologie cu o tema de poilitici sociale (1996 – 2001). In iulie 2001 a sustinut teza de doctorat cu tema: „Politica sociala romaneasca – intre cultura guvernamentala a saraciei si globalizare”. Lucrarea se afla in curs de publicare. A urmat diverse stagii de documentare si multiple specializãri, cele mai multe, insumand peste un an in Cambridge, Marea Britanie. În 1995 obtine premiul "Dimitrie Gusti" al Academiei Române împreunã cu tot colectivul de autori ai lucrãrii "Tiganii: între ignorare si îngrijorare". În perioada 1991 - 1995 este cercetãtor stagiar si apoi cercetãtor stiintific la Institutul de Cercetare a Calitãtii Vietii, Bucuresti. Între 1995 - 1998 este asistent universitar iar din 1998 lector la Catedra de Asistentã Socialã, Facultatea de Sociologie, Universitatea Bucuresti, fiind specialist în politici sociale. În februarie 2000 este ales prodecan al Facultãtii de Sociologie si Asistentã Socialã din Universitatea Bucuresti. Între 1992 - 1994 a initiat Societatea Studentilor Sociologi din Universitatea Bucuresti fiind si primul presedinte al acesteia; 1994 - 1996 este Secretar al Asociatiei Sociologilor din România; 2000-2001 director executiv al “Centrului de Studii Europene în domeniul Politicilor Sociale si Ocupãrii Fortei de Muncã” din Universitatea Bucuresti, acreditat de cãtre Comisia Europeanã si Institutul European din România. Este membru al Comisiei Anti-Saracie si de Promovare a Incluziunii Sociale in calitate de specialist.

* Nota autor:
Din considerente mai mult sau mai putin “obiective” site-ul din care am citat are o serie de… lacune,ori… omisiuni intrutotul explicabile prin prisma tolerant-ingaduitorului principiu : “a gresi este omeneste…”
Voi incerca sa contribui, apeland la modestele mele cunostinte si amintiri, la remedierea acestora.
Astfel: dl asist univ Nicolae Adrian Dan, desi “cooptat” de mai bine de un an la Departamentul Asistenta Sociala, ”coordonat” de d-na prof Elena Zamfir, nu apare in structura respectivului departament. Nu apare nici dl asist univ Adrian Dusa, o alta “achizitie” relativ recenta,d-sa nemaiaparand in mod straniu nici in componenta listei cercetatorilor de la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii al Academiei Romane, de unde insa… continua, ca si dl Nicolae Adrian Dan, sa incaseze salariu (ambii fiind “prezenti” pe statul de plata !). Este drept, dl Dusa este leader al unui colectiv restrans [“nasit” sub egida ICCV dar, functionand in localul CNSIS din Str Schitu Magureanu nr.1, sub titulatura: RODA (baza de date sociale romanesti)] Din acest “select” colectiv mai fac parte inca trei “colege” ale d-lui Dusa provenite tot din ICCV: Mariana Dan (sotia d-lui Nicolae Adrian Dan !?!, Dana Nitulescu si Cristina Bajenaru(Ion). Apoi, nu apar pe site-ul Facultatii nici dl Dan Arpinte, asistent universitar, provenit tot din ICCV, si nici d-na Manuela Stanculescu, asistent univ, cu aceeasi provenienta dar al carei Cv este in mod inexplicabil prezent pe site-ul Facultatii… Si, exemple de asemenea mici “omisiuni” pot continua…

moderator

[anti_nepotism]

- Familiile si prietenii apropiati ai baronilor Zamfir -

In episodul acesta voi insera extrase din site-ul oficial al Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii din cadrul Academiei Romane,care poate fi accesat de oricine la adresa: http://www.iccv.ro

INSTITUTUL DE CERCETARE A CALITATII VIETII a fost înfiintat în anul 1990 sub egida Academiei Române si a Institutului National de Cercetari Economice. Prin calitatea activitatilor de cercetare si rezultatelor obtinute, institutul s-a impus în constiinta publica atât pe plan national cât si international.
Lucrarile elaborate în cadrul ICCV sunt orientate atât spre cercetarea fundamentala din domeniul stiintelor sociale si ale calitatii vietii, cât si spre domeniile aplicate, asumându-si valorile spiritului de integrare europeana si ale trecerii la economia de piata a României.
În cadrul Institutului functioneaza Centrul de documentare în domeniul politicilor sociale si al calitatii vietii, alaturi de o biblioteca de specialitate, programe dezvoltate in colaborare cu Facultatea de Sociologie a Universitatii din Bucuresti.
ICCV publica, inca de la infiintare, revista Calitatea Vietii, publicatie stiintifica dedicata analizelor de politica sociala. Incepand cu numerele din 1999, articolele sunt disponibile on-line, accesul fiind gratuit. De asemenea, sunt disponibile on-line si alte lucrari ale ICCV, precum Dictionarul de Saracie si diverse rapoarte de cercetare.
In timp, ICCV a acumulat un intreg sistem de baza de date sociale, rezultate in urma cercetarilor de natura cantitativa realizate in institut. Arhiva de baze de date este deservita prin echipament tehnic de vârf pentru analiza, prelucrarea, prezentarea si comunicarea datelor si informatiilor. Aceasta constituie in momentul de fata punctul de plecare pentru constituirea Arhivei Romanesti de Date Sociale (RODA), afiliata la arhivele europene de baze de date sociale.
Larga recunoastere interna si internationala a activitatilor stiintifice desfasurate de catre cercetatorii din Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii este confirmata si prin frecventele solicitari din partea unor institutii de cel mai înalt prestigiu precum Presedintia si Guvernul României, ministere si alte agentii ale guvernarii centrale, alte institute de cercetari si universitati din tara si din strainatate, precum si din partea unor organizatii internationale precum Consiliul Europei, UNICEF, PNUD, OIM, Banca Mondiala etc.

Cercetãtorii ICCV
Resursele umane ale ICCV sunt constituite de cei 52 de cercetãtori stiintifici, cãrora li se adãuga 20 de asistenti de cercetare si personal auxiliar.
De asemenea, Institutul dispune de o retea de aproximativ 200 de colaboratori externi, majoritatea studenti in sociologie, specializati ca si operatori de interviu.

Director Prof. univ. dr. Cãtãlin Zamfir Membru corespondent al Academiei Române czamfir@iccv.ro
Director adjunct Prof. univ. dr. Ioan Mãrginean imarginean@iccv.ro
Director adjunct dr. Ana Bãlasa balasa@iccv.ro
Secretar stiintific dr. Mariana Stanciu mstanciu@iccv.ro

Numele Pregãtirea Gradul stiintific Domenii de interes contact

Gheorghe Socol doctor în sociologie cercetãtor stiintific Sociologie ruralã,
principal gradul I politici privind ruralul,
teorie socialã
ghsocol@yahoo.com

Laureana Urse doctor în sociologie cercetãtor stiintific Educatie, cultura,
principal gradul I stiluri de viata

Stefan Stefanescu doctor în matematica cercetãtor stiintific Probabilitãti,
principal gradul I statistica, simulare,
programare
sstefan@iccv.ro

Dumitru Chiriac geograf cercetãtor stiintific Geografie sociala
principal gradul III basarab@iccv.ro

Mihai Dumitru sociolog cercetãtor stiintific Calitatea vietii, sociologie
principal gradul III politicã
m_c_dumitru@yahoo.com

Dan Rãdulescu istoric cercetãtor stiintific Istoria socialã a României
principal gradul III

Mictat Ahmet Gârlan psiholog, cercetãtor stiintific Psihologie socialã,
doctor în psihologie principal gradul III comunitati etnice
logic@fx.ro

Simona Ilie economist, cercetãtor stiintific Veniturile populatiei,
doctorand în sociologie principal gradul III ocupare
simona@iccv.ro

Iuliana Precupetu sociolog cercetãtor stiintific Calitatea vietii, dezvoltare
doctorand în sociologie principal gradul III comunitara, sociologie
politica, metode de cercetare
iuliana@iccv.ro

Adina Mihailescu economist cercetator stiintific Bugete de familie,
cibernetician, principal gradul III minimuri de trai,
doctor in economie costuri sociale
adinamihailescu@yahoo.com

Lucian Pop sociolog cercetator stiintific
doctor in sociologie principal gradul III lucian@iccv.ro

Manuela Stanculescu sociolog cercetator stiintific
doctor in sociologie principal gradul II manuela@iccv.ro

Mihai Surdu sociolog cercetator stiintific Teoria deciziei,
doctorand in sociologie principal gradul III institutionalism, rromi,
educatie
mihai@iccv.ro

Laura Surdu psiholog cercetator stiintific Marketing, educatie,
principal gradul III rromi
laurasurdu@yahoo.com

Sorin Cace asistent social cercetator stiintific
doctorand in sociologie principal gradul III sorin@iccv.ro

Adrian Nicolae Dan asistent social cercetator stiintific Politici sociale,
doctorand in sociologie principal gradul III politici de locuire,
dezvoltare comunitara,
saracie
adrian@iccv.ro

Maiana Dan inginer metalurg asistent cercetare Arhivarea bazelor de
date sociale
mari@roda.ro

Malina Voicu psiholog cercetator stiintific (procese de legitimare in)
doctor in sociologie principal gradul III politicile sociale, sociologia
valorilor, migratie, sociologia
religiilor
malinavoicu@home.ro

Bogdan Voicu sociolog cercetator stiintific Sociologia valorilor,
doctor in sociologie principal gradul III dezvoltare sociala,
bogdanvoicu@home.ro

Ana Maria
Preoteasa sociolog cercetator stiintific Politici sociale,
doctorand in sociologie principal gradul III evaluarea programelor
sociale, metodologia
cercetarii in stiintele sociale
anita@iccv.ro

Ciprian Badescu economist cercetator stiintific Politici sociale si fiscale
doctorand in sociologie principal gradul III sociologie economica
ciprianbadescu@hotmail.com

Monica Constantinescu sociolog cercetator stiintific Stil de viata si migratie
doctorand in sociologie monas@iccv.ro

Cristina Huma geograf cercetator stiintific Geografie sociala
doctorand in geografie

Dana Nitulescu sociolog cercetator stiintific Sociologie urbana,
doctorand in sociologie dezvoltare comunitara,
politici sociale in domeniul
locuirii, saracie urbana
danan@roda.ro

Cristina Bajenaru(Ion) sociolog cercetator stiintific Politici sociale, dezvoltare
doctorand in sociologie comunitara, reforma
administratiei publice
crisi@iccv.ro

Ana Bleahu sociolog cercetator stiintific Dezvoltare rurala, migratie
doctorand in sociologie anapenet@yahoo.com

Gabriela Neagu pedagog cercetator stiintific Sociologia educatiei
doctorand in sociologie

Simona Preda asistent social cercetator stiintific Asistenta sociala
revassoc@xnet.ro

Simona Vonica Radutiu sociolog cercetator stiintific Statul bunastarii, integrare
doctorand in sociologie europeana, dimensiunea
sociala a Uniunii Europene, globalizare
simonav@iccv.ro

Cristina Tudor sociolog cercetator stiintific Consumul populatiei, sociologia
familiei
cristinatudor2001@yahoo.com

Adriana Romas asistent social asistent cercetare Asistenta sociala

Mihnea Preotesei sociolog cercetator stiintific Politici sociale, saracie
doctorand in sociologie sociologia elitelor
mihneapre1@yahoo.com

Raluca Popescu sociolog asistent cercetare Familie, valori, politici sociale,
doctorand in sociologie saracie
raluca@iccv.ro

Daniel Arpinte asistent social cercetator stiintific Politici socilae, sisteme
doctorand in sociologie de asistenta sociala
arpinte@iccv.ro

Cristina Dobos sociolog asistent cercetare Politici sociale, politici sociale in
doctorand in sociologie domeniul sanatatii
crisdobos@hotmail.com

Laura Stoica sociolog asistent cercetare Politici sociale, sociologia
doctorand in sociologie educatiei, protectie sociala,
saracie, excluziune sociala
lgb76@hotmail.com

Daniela Ioana Popa psiholog asistent cercetare

Ileana Neamtu sociolog asistent cercetare Programe de reducere a
doctorand in sociologie saraciei si excluziunii sociale,
monitorizare programe
ileana@caspis.ro

Marius Strambeanu sociolog asistent cercetare Participare civica, dezvoltare
comunitara
mstrambeanu@yahoo.com

Razvan Dumitru sociolog asistent cercetare

Mihaela Mihaila sociolog asistent cercetare

Webmaster: Bogdan Voicu

* Nota autor:
* Numele subliniate sunt ale unor membri de familie (sot/sotie, fiu/fica) rude ori prieteni ai profesorilor ori lectorilor si asistentilor de la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti
1. Sotii Malina si Bogdan Voicu sunt nasii fiului cuplului LUANA si LUCIAN POP !
2. Simona Preda este sotia d-lui lector MARIAN PREDA de la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti
3. Simona Vonica Radutiu este fica deputatului PSD Romeo Vonica !
4. Ciprian Badescu este fiul prof dr ILIE BADESCU de la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti
5. Cristina Dobos este fica a doi profesori de matematici colegi de promotie ai cuplului POLIANA si STEFAN STEFANESCU de la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti
6. Gheorghe Socol este unchiul d-nei Mihaela Radut, (asistent cercetare – personal auxiliar ce nu apare pe site) si studenta in anul terminal la Facultatea de Drept Administrativ a Univ “Dimitrie Cantemir”

moderator

[anti_nepotism]

In acest episod voi insera extrase din site-urile oficiale ale revistelor “Calitatea Vietii” si “Sociologie Romaneasca”, care pot fi accesate de oricine la adresele: http://www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit.html si: http://www.sociologieromaneasca.ro/ precum si din cel al CNSIS aflat la adresa: http://www.cncsis.ro/hartasite.php

CALITATEA VIEŢII
Revistă de politici sociale

COLEGIUL DE REDACŢIE
Cătălin ZAMFIR (redactor-şef), Ana BĂLAŞA (redactor-şef adjunct), Valeriu IOAN-FRANK, Ioan MĂRGINEAN (redactor-şef adjunct), Mona SIMU (secretar de redacţie), Dumitru CHIRIAC, Gheorghe SOCOL, Mariana STANCIU, Manuela STĂNCULESCU, Bogdan VOICU, Floare CHIPEA, Florica VASILIU, Gheorghe ONUŢ, Livia POPESCU

SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ

Noua serie şi-a reluat apariţiile în 1999 avându-l în postura de redactor şef pe Dumitru Sandu, şi ca director, din 2001, pe Cătălin Zamfir. Din primăvara anului 2002, revista beneficiază de propria pagină de Internet.
Aici poate fi regăsit sumarul numerelor din seria nouă, date despre autori, scurte rezumate pentru fiecare articol, textul complet pentru altele. Poate fi de asemenea consultat sumarul numerelor în pregătire, însoţit de scurte rezumate ale articolelor acceptate şi aflate la tipar. În perspectivă, site-ul va găzdui şi informaţii privind seriile vechi ale revistei şi textele complete ale tuturor articolelor din seria nouă.
Din vara lui 2003, revista are o nouă echipă redacţională, avându-l drept director pe Septimiu Chelcea, redactor-şef fiind Maria Larionescu.

Editori:
Asociaţia Română de Sociologie,
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială
Institutul Social Român
Director: Septimiu Chelcea
Redactor Şef: Maria Larionescu
Colegiul Director:
Dorel Abraham, Dan Banciu, Ilie Bădescu, Trăilă Cernescu, Floarea Chipea, Romulus Dabu, Mattei Dogan, Ioan Drăgan, Gheorghiţă Geană, Vasile Gheţău, Petru Iluţ, Ioan Mărginean, Vasile Miftode, Ioan Mihăilescu, Gheorghe Onuţ, Dumitru Otovescu, Traian Rotariu, Dumitru Sandu, Paul H. Stahl, Alin Teodorescu, Lazăr Vlăsceanu, Maria Voinea, Cătălin Zamfir, Elena Zamfir
Comitetul de redacţie:
Bogdan Voicu – Secretar general de redacţie
Călin Cotoi, Darie Cristea, Gabriel Jderu, Cosima Rughiniş - redactori
Ioana Boja, Mihaela Moisei - secretariat
Carmen Golgojan, Dan Oancea - secretariat tehnic

Site-ul CNSIS
http://www.cncsis.ro/hartasite.php

Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior este principala institutie prin care se finanteaza cercetarea stiintifica in universitatile din Romania, precum si studiile postuniversitare.
Infiintarea Consiliului National al Cercetarii Stiintifice din Invatamentul Superior, la sfarsitul anului 1994, a constituit o parte esentiala a reformei invatamantului superior, elaborata de Ministerul Educatiei si Cercetarii si aprobata de Guvern. Regulamentul de functionare a Consiliului National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior a fost aprobat prin Ordinul Nr. 4217 din 13.06.2003.
CNCSIS este organ consultativ al Ministrului Educatiei si Cercetarii, exprimand totodata punctul de vedere al comunitatii universitare in ceea ce priveste politica cercetarii stiintifice.
CNCSIS asigura interfata intre comunitatea stiintifica universitara si Ministerul Educatiei si Cercetarii care reprezinta Guvernul, in procesul de alocare a fondurilor pentru cercetare in universitati si evaluare a performantei in domeniul cercetarii stiintifice.
Activitatea CNCSIS se coreleaza cu activitatea CNFIS (Consiliul National de Finantare a Invatamantului Superior), fondurile alocate pe baza competitionala fiind parte integranta in procesul de finantare complementara a invatamantului superior si cercetarii stiintifice. Sistemul competitiei asigura o anumita dinamica a alocarii fondurilor pentru cercetare, astfel incat sa fie incurajate si promovate valorile stiintifice reale.
CNCSIS are in subordine functionala Unitatea Executiva pentru Finantarea Invatamantului superior si a Cercetarii Stiintifice Universitare (UEFISCSU), care asigura activitatea executiva a CNCSIS privind alocarea resurselor financiare de la bugetul de stat si din alte venituri pentru invatamantul superior si cercetarea stiintifica.
Membrii Consiliului
Prof. dr. ing. Ioan Dumitrache Universitatea Politehnica din Bucuresti
Prof. dr. Angheluta Vadineanu Universitatea Bucuresti
Prof. dr. ing. Radu Munteanu Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca
Prof. dr. Nicolae Bocsan Universitatea "Babes Bolyai" din Cluj-Napoca
Prof. dr. Abrudeanu Marioara Universitatea din Pitesti
Prof. dr. ing. Anton Anton Universitatea Tehnica de Constructii din Bucuresti
Prof. dr. Baciut Grigore UMF "Iuliu Hatieganu" din Cluj Napoca
Prof. dr. Borza Iacob USAMV Timisoara
Prof. dr. Breaban Virgil Universitatea "Ovidius" din Constanta
Prof. dr. Bulacovschi Victor Universitatea Tehnica "Gh. Asachi" din Iasi
Prof. dr. ing. Emil Ceanga Universitatea "Dunarea de Jos" din Galati
Prof. dr. Constantin Nicolae Universitatea de Stiinte Agronomice din Bucuresti
Prof. dr. Cosma Vasile USAMV Cluj Napoca
Prof. dr. Diaconescu Emanuel Universitatea "Stefan cel Mare" din Suceava
Prof. dr. Dobrescu Paul SNSPA Bucuresti
Prof. dr. Dragomir Toma Universitatea Politehnica din Timisoara
Prof. dr. Dalina Dumitrescu ASEBUSS
Prof. dr. Lucacel Ioan Institutul de Arhitectura "Ion Mincu" din Bucuresti
Prof. dr. Marian Liviu Universitatea "Petru Maior" din Targu Mures
Prof. dr. Mihut Lizica Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad
Prof. dr. Nichitus Cristina UNATC Bucuresti
Prof. dr. Oancea Ileana Universitatea de Vest din Timisoara
Prof. dr. Oprean Constantin Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu
Prof. dr. ing. Pascovici Mircea Universitatea Politehnica din Bucuresti
Prof. dr. Precupanu Teodor Universitatea "Al.I.Cuza" din Iasi
Prof. dr. Radu Ioan Eugen Universitatea din Oradea
Prof. dr. Rosca Gh. Ion ASE Bucuresti
Prof. dr. Iovu Horia Universitatea Politehnica din Bucuresti
Prof. dr. ing. Samoila Cornel Universitatea "Transilvania" din Brasov
Prof. dr. Simon Simion Universitatea "Babes Bolyai" din Cluj Napoca
Prof. dr. Ulmanu Vlad Universitatea "Petrol si Gaze" din Ploiesti
Prof. dr. Vladimirescu Ion Universitatea Craiova
Prof. dr. Vintu Vasile USAMV Iasi
Prof. dr. Vlasceanu Lazar Universitatea Bucuresti
Prof. dr. Zagrean Leon UMF "Carol Davila" Bucuresti
Prof. dr. Zamfir Catalin Universitatea Bucuresti

moderator

[anti_nepotism]

In acest episod final voi incerca sa identific conexiunile, aria de incidenta, repartitia de roluri si natura beneficiilor personale de care se bucura reteaua constituita, prin recursul la nepotism si trafic de influenta, de creatorii acesteia, familia Zamfir, rudele si “prietenii”…

Intr-un studiu intitulat: “Pericole si dileme pentru democratie” si publicat in nr: 3 al revistei de stiinte politice “Polis” din 1994, Philippe C. Schmitter conchidea spunand in incheiere: “Este timpuriu sa facem o afirmatie definitiva, dar “argentinizarea” ar putea fi perspectiva cea mai probabila pentru cateva dintre noile democratii din Europa de est si republicile succesoare fostei Uniuni Sovietice”. Si tot in acest studiu el sustinea citam: “Atunci cand tranzitia este initiata si impusa de sus, fostii conducatori incearca sa-si protejeze interesele “ingloband” practici autoritare in cadrul noului regim. Atunci cand liberalizarea are loc fara democratizare (fostii guvernanti permit anumite drepturi individuale, dar nu devin raspunzatori in fata cetatenilor), hibridul a fost numit dictablanda. Pentru cazurile cand democratizarea aparenta nu e insotita de liberalizare (adica se tin alegeri in conditii care garanteaza victoria partidului de guvernamant, sau care exclud grupuri sociopolitice specifice, sau in care cei alesi sunt lipsiti de posibilitatea efectiva de a guverna), s-a propus neologismul democradura. Nici unul dintre acesti hibrizi nu merita denumirea de “democratic”, desi amandoi pot duce, eventual, la forme de conducere competitive si responsabile. Dictablanda nu poate dura mult, pentru ca liberalizarea poate radicaliza societatea civila, care se va mobiliza in vederea obtinerii mai multor drepturi decat au intentionat vreodata autocratii sa-i cedeze. In democraduri, alegerile dau la iveala, de obicei, castigatori neasteptati, care pot folosi autoritatea unui guvern civil pentru a reduce prerogativele unor enclave autoritare, asa cum este cea militara. Dar sa nu exageram. Acesti hibrizi pot servi si ca fatade pentru autocratii durabile. Atunci cand presiunile externe scad, sau adversarii interni devin nehotarati, conducatorii pot reveni rapid la status quo ante sau si mai rau”. In fine, mai adauga si ca: “In America de Sud, Europa de est si Asia, fantoma care bantuie tranzitia nu este hibridizarea, ci neconsolidarea. Multe state din aceste regiuni pot esua in instaurarea unei forme stabile de autoguvernare adecvata structurilor lor sociale si acceptata de cetateni. Democratia, in sensul sau cel mai general, dainuie dupa disparitia autocratiei, dar nu se coaguleaza niciodata intr-un corp de reguli specifice, sigure si general acceptate. Aceste tari sunt “sortite” sa ramana democratice aproape din greseala, pentru ca nu exista nici o alternativa serioasa. Se tin alegeri; sunt tolerate asociatiile; pot fi respectate drepturile; aplicarea unor tratamente arbitrare de catre autoritati poate fi in declin - cu alte cuvinte, procedurile minime sunt respectate cu o oarecare regularitate -, dar nu se cristalizeaza nicicand un model democratic, propriu-zis, acceptabil si predictibil. “Democratia” nu este inlocuita, ci continua sa existe si sa actioneze ad hoc si ad hominem, in masura in care apar probleme de solutionat. In aceste conditii, nu exista nici un fel de consens initial care sa defineasca relatiile dintre partide, organizatiile de interese sau grupurile etnice si religioase.
Argentina este ades citata ca un exemplu de democratie neconsolidata de durata, intrerupta de reveniri periodice la dictatura. De fapt, nu exista doua campanii electorale succesive, care sa se desfasoare dupa aceleasi reguli; toate partidele se tem de pretentiile hegemonice ale adversarelor; preferintele votantilor se deplaseaza dramatic de la un partid la altul; prevederile constitutionale nu reprezinta o garantie pentru noninterventia conducerii centrale; puterea executiva este concentrata si exercitata intr-o maniera discretionara; segmente ale armatei raman implicate intr-o conspiratie permanenta impotriva reprezentantilor alesi”.
Similitudinea acestor constatari este aproape izbitoare in cazul tranzitiei romanesti iar unul din “ingredientele” care a contribuit la instituirea democradurii noastre a fost si recursul la nepotism.

Parcurgerea extraselor din site-urile prezentate in episoadele anterioare ne ilustreaza cum a fost posibil ca o singura familie sa esafodeze si cimenteze un sistem extrem de amplu si influent care a monopolizat practic doua domenii, cel al invatamantului superior de profil si cel al cercetarii fundamentale din cadrul Academiei Romane. Reteaua astfel constituita controleaza si distribuie discretionar numai membrilor sai: resurse materiale considerabile interne si externe, facilitati logistice, accesul la teme de cercetare, stagii de specializare si perfectionare, burse si programe post-universitare, cumuluri de functii (cu retribuirile de rigoare), asigurand astfel membrilor sai posibilitatea constructiei unor cariere prestigioase, dobandirea de titluri si acreditari care sa le permita versatilitatea plasamentului sigur pe o piata a muncii in care altii nu mai au nici o sansa. Acest sistem a fost deja creat, functioneaza si perspectiva dezasamblarii sale este aproape imposibila in cazul prezentat. Cu certitudine situatii similare pot fi lesne identificate si in alte domenii. Sper ca in urma publicarii acestui serial membrii si vizitatorii acestui forum sa semnaleze, la randul lor, alte asemenea situatii existente ori in curs de constituire. Este un prim pas necesar ce trebuie intreprins pentru a incerca o stopare a proliferarii necontrolabile a acestui flagel. In caz contrar, exista pericolul ca aceste sisteme mafiote sa monopolizeze pe o perioada nedeterminata toate mediile institutionale romanesti. Sa nu ramanem asadar indiferenti si pasivi atata timp cat inca se mai poate face ceva !

moderator

[anti_nepotism]

- Reactii similare semnalate pe aceasta tema in alte forumuri -

Am privit ca pe o placuta surpriza aparitia pe forumul www.forum-academic.com a doua semnalari ale aceluiasi subiect pe care ma grabesc sa le adaug ca final.

Dosarele nepotismului - Bucuresti
Sursa:
http://www.adevarulonline.ro/index.jsp? ... n_id=10&am p;am p;article_id=65993
Directorii din Ministerul Educatiei au inceput sa-si traga volume omagiale
“In 2003, la Editura Universitatii din Pitesti, a iesit de sub tipar o cartulie groasa de 314 file. Este vorba despre un volum omagial Elena Zamfir, doamna care, printre altele, este director general la Directia Generala pentru Integrare Europeana si Relatii Internationale din Ministerul Educatiei. De pe ambele coperte ale cartii zambeste doamna director Elena Zamfir, "care, din cate zile lucratoare are anul, poate fi gasita in mai putin de un sfert la Ministerul Educatiei", dupa cum declara surse oficiale din minister. In rest, cica se afla prin strainatate, dar poate ca si functia ii permite. Intre copertele cartii "Politici sociale, asistenta sociala, sociologie - Volum omagial Elena Zamfir" sunt fraze pompoase: "Pentru a se constitui, dezvolta si ulterior impune, fiecare "scoala" trebuie sa aiba in frunte o personalitate de exceptie, care sa reuneasca sub autoritatea sa preocuparile diverse ale celor care o constituie. Profesorul Elena Zamfir este pentru scoala de asistenta sociala din Romania postdecembrista o asemenea personalitate"; "Sunt demne de toata lauda si admiratia eforturile intreprinse alaturi de profesorul Catalin Zamfir, sociolog erudit si ministrul muncii in primul guvern postdecembrist..." (n. r. - domnul Catalin Zamfir este sotul doamnei careia i se dedica volumul si consilier personal al premierului Adrian Nastase); "doamna profesor dr. Elena Zamfir, mentorul invatamantului romanesc de asistenta sociala" sunt doar cateva expresii lingusitoare din cuprinsul cartii. Nu ezita nici doamna Zamfir sa-si autoprezinte "realizarile marete ale vietii". La ce foloseste aceasta carte e greu de raspuns. Cu banii cheltuiti pentru editarea ei mai bine se tipareau niste carti pentru studenti, de asistenta sociala, unde se pricepe doamna director, carti cu care sa fie dotate gratuit bibliotecile”.

Mesaj anonim nepotism@nepotism.org
http://www.forum-academic.com/cgi-bin/y ... ;start=0#0
“Ar trebui verificat si in Politehnica Bucuresti chestia asta cu nepotismul; v-ati cruci cati fii/fiice de profesori pleaca peste hotare cu burse de studiu pe care nu le merita, iau numai 10 pe linie fara mare efort, pentru ca deh, nu se face sa nu-i dea, sunt colegi , ce naiba ! Apoi, cand odraslele iau diploma, sunt bagati repejor pe post de asistenti pe langa parintele iubitor, si, desi niste incapabili, fac rapid si niste studii aprofundate si mai dau niste raite pe afara pe banii statului. As putea sa dau destule nume de javre din UPB, dar... ce rost are ?”
http://www.forum-academic.com/cgi-bin/y ... ;start=0#0
“Un alt exemplu din Politehnica bucuresteana (pe langa cazul Simonca de la Automatica !) dar de data aceasta din facultatea IMST catedra de teoria mecanismelor si a robotilor unde, desi sef de catedra este d-nul prof. Tempea, cred eu ca de fapt conduce tandemul Antonescu-Comanescu. D-na Comanescu are sotul tot in Politehnica dar la alta catedra lucru care nu ii impiedica sa scrie articole impreuna punandu-se evident coautori (exista insa un alt cuplu de profesori la catedra de organe de masini unde acest lucru nu se intampla). Problema este cu domnul Antonescu care a tinut mortis sa-si aduca fiul in catedra desi a terminat pe la seral si in general nu prea are stofa de om de stiinta. La catedra mentionata nu s-a scos post la concurs pana cand fiul d-lui profesor nu a indeplinit (nu se stie cum, probabil intrand pe acea "portita" pe care o lasa legea celor "alesi") conditiile necesare. O alta mare "problema" este la catedra de desen unde pe langa cateva cadre didactice adevarata s-au aciuiat tot felul de persoane venite de nu stiu pe unde si ramase aici in virtutea nu stiu caror interese. Adica cateva tot mai stiu. Una din prea multele femei care functioneaza la aceasta catedra este fiica unui profesor tot din IMST care fiind conducator de doctorat (de altfel unul din profesorii buni ai facultatii) si avand in vedere cum se dau doctoratele acum (cand se implineste si termenul de a sustine teza de doctorat pentru cadrele didactice care nu au obtinut titlul de doctor dar care au urcat in ierarhie pana chiar si la gradul de conferentiar - situatie intalnita in proportie foarte mare la aceasta catedra !) este protejata si incurajata desi nu cred ca are chemare spre ceea ce face cu atat mai mult cu cat este nu stiu ce pe la o firma unde isi desfasoara o mare parte din timp (slava Domnului ca sta mai mult pe acolo !) si de unde isi permite sa se afiseze pe langa "cadavrele" didactice cu tot felul de masini mai mult sau mai putin particulare. Exemplele pot continua. In ultimul timp tot mai multi profesori, unii pe care ii credeam chiar cu coloana vertebrala, isi aduc odraslele, sotiile, rudele, prietenii sa tina ore sau sa lucreze la diverse contracte de cercetare unde tot ei sunt si evaluatori. Este o increngatura pe care nu stiu cine si cand o va putea reteza. Vina este si a celor care nu isi vad lungul nasului si care cred ca pot face orice. De altfel bunul simt este ceva pe cale de disparitie in Romania”.

moderator

[anti_nepotism]

In timp, presa romaneasca nu a stat "cu mainile in san" nici in privinta abordarii spinosului "subiect" al nepotismului. In cele ce urmeaza voi reproduce cateva astfel de articole relevante.
Materialele incluse la aceast episod ne-au fost furnizate prin amabilitatea redactorilor departamentului de invatamant de la Ziarul de Iasi - fost "Monitorul"

"Ziarul de Iasi",
3 decembrie 2003
Mirela CORLATAN
Batranii universitari vor ramane in functii pina la 70 de ani. Aceasta favoare le-a fost servita recent pe tava de minister, care nu a stipulat clar care este limita de varsta pana la care un cadru didactic poate fi rector, prorector, decan, prodecan sau sef de catedra. Astfel, prin Ordinul cu privire la organizarea si desfasurarea alegerilor conducerilor academice din invatamantul superior acreditat, emis saptamana trecuta, universitarilor doar li se recomanda sa nu candideze daca urmeaza sa implineasca varsta de pensionare in perioada viitorului mandat, si nu li se interzice. Cei mai multi dintre varstnicii ce vaneaza cate o functie de conducere au rasuflat usurati, caci forurile de conducere nu s-au aratat deloc interesate de a tine cont de recomandarea ministerului. "Aceasta recomandare nu are nici un sens si este chiar neinspirata, intrucat contravine cu restul articolelor ce fac trimitere la lege. Iar legea nu interzice nimanui sa candideze dupa 65 de ani", spune prof. dr. Dumitru Oprea, rectorul de la "Al.I.Cuza". Universitarii argumenteaza ca, potrivit Legii Statutului Cadrelor Didactice, un profesor poate ramane titular pana la 70 de ani, prin prelungirea votata anual de Senat, iar ca titular are aceleasi drepturi ca inainte. "Este o recomandare si atat. O simpla recomandare. Fiecare Senat isi face propriile reguli. Dreptul de a fi ales il ai pana la 70 de ani, este clar acest lucru", si-a exprimat opinia si prof. dr. Carol Stanciu, rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie "Gr.T.Popa". In urma cu patru ani, ministrul Andrei Marga a interzis universitarilor sa candideze dupa 65 de ani, ordinul respectiv fiind dat insa doar pentru alegerile din 2000.

Exodul Medicilor (1)
Simona Popa
Remus Radu
Miercuri, 3 Decembrie 2003
Intre 10 si 20 la suta din medicii romani pana in 35 de ani pleaca din tara in fiecare an. Directia dominanta este SUA. De cativa ani, ei au patruns masiv si in Franta si Germania, tari care si-au deschis clinicile din cauza lipsei de specialisti indigeni. Statistica nu este oficiala, insa este sustinuta de date ale Colegiului Medicilor din Romania (CMR). “E o drama si e o alarma nationala”, opineaza profesorul Mircea Cinteza, presedintele CMR. Dupa ani de munca si de umilinte, medicii romani au ajuns sa se miste dezinvolt in marile spitale ale lumii. Cum au reusit ? Ce-au lasat in urma ? I-am rugat pe cativa sa-si spuna chiar ei povestea. Astazi cititi despre un chirurg roman de la New York si despre un medic de anatomie patologica din Paris. In episodul urmator, despre alti medici romani si despre experienta lor de peste hotare.
Paul Doru Mugur, 34 de ani, nascut in Constanta, crescut la Bucuresti, profeseaza medicina la New York din 1996.
Este seful Departamentului de Oncologie - Hematologie Medicala dintr-un spital de stat.
Ceea ce reprosez in primul rand medicilor care profeseaza in Romania, ma refer doar la cei cu care am avut neplacerea sa interactionez, este lipsa de omenie.
Sistemul romanesc e unul tribal
Americanii sunt foarte severi cu erorile medicale...
Pacientii si colegii te pot suna pe pager la orice ora din zi si din noapte.
Nu atat numarul plecarilor conteaza. Important e cine pleaca ! Dintre cei care au terminat medicina in primii 50, majoritatea (90%) sunt plecati: seful nostru de promotie, Mircea Ivan, e la Harvard. Si din clasa mea din liceu (matematica-fizica nr. 1 din Bucuresti) cei mai buni la invatatura au plecat in strainatate. Pe cei mai slabi pregatiti nu ii vrea nimeni.
doctor Paul Doru Mugur, oncolog la New York
A plecat din Romania in Franta in 1991, in anul al IV-lea de studentie, cu o bursa “Tempus” a Comunitatii Europene. Ultimul an de facultate l-a facut la Paris. “Am avut ocazia sa cunosc indeaproape trei sisteme medicale: romanesc (un sistem tribal - trafic de influenta, ciubucuri, medicul roman este un mic Dumnezeu), francez (un sistem birocratic - administratie rigida, medicul este un functionar) si american (un sistem de business - pacientul nostru, clientul nostru, medicul este un om de afaceri).
In general, in Statele Unite, contractele intre medic si spital se fac pe un an. Salariul este fix. Un medic in pregatire (intern, rezident, fellow) castiga intre 2.200 si 2.500 dolari dupa plata taxelor. Salariile medicilor specialisti incep de la 6.000 dolari.
In sapte ani am avansat pe toate treptele specializarii medicale: intern - rezident - fellow - medic specialist - sef de sectie. Pentru mine este foarte important sa-mi pot trata pacientii indiferent de posibilitatile lor financiare. Este unul dintre motivele pentru care am preferat un spital de stat unuia privat”.
Timpul liber - cel mai scump lucru in SUA
Americanii sunt foarte severi cu erorile medicale. Avocatii abia asteapta sa faca un ban de pe urma neglijentei medicilor. Culpele medicale se pedepsesc in raport cu consecintele lor, mergand pana la interzicerea practicarii medicinii sau la inchisoare.
O asigurare medicala obisnuita pentru un medic specialist este de aproximativ 10.000 de dolari pe an. In cazul unei erori medicale dovedite, pacientul primeste pana la 3 milioane de dolari. Ginecologii au asigurari mult mai mari, unii dintre ei platind anual mai mult de 100.000 de dolari. Problema principala a medicilor este cvasi-inexistenta timpului liber, cel mai scump lucru din SUA. “Pacientii si colegii te pot suna pe pager la orice ora din zi si din noapte”. Paul Mugur se fereste de judecati generale despre medicii din Romania, dar ne descrie impresiile despre cei pe care i-a cunoscut.
“Am fost socat de incompetenta catorva medici pe care i-am intilnit. Sistemul medical romanesc e unul tribal ! Seful, masculul alfa, este temut si respectat. Urletul sefului de trib este lege, indiferent de aberatiile pe care le striga. In al doilea rand, linguseala. Maimutele mai tinere il cauta pe sef de pureci si incearca cu orice chip sa-i intre in gratii. In al treilea rand, maimutareala.
Fiecare gest al sefului este imitat cu fidelitate. Urmariti un grup de medici dintr-o institutie publica din Romania”. Incercand sa-i ajute pe romanii de acasa, Paul Doru Mugur a creat un site de consultatii gratuite pe Internet, http://revistarespiro.com/ Cabinet Medical/index2000.html”
“Ucigasi cu licenta”
“Ceea ce reprosez in primul rand medicilor care profeseaza in Romania, ma refer doar la cei cu care am avut neplacerea sa interactionez, este lipsa de omenie. Intr-o tara in care medicamentele sunt un lux pentru pensionari, unii medici sunt, pur si simplu, ucigasi cu licenta.
Acum cativa ani am vizitat cabinetul particular al unui ilustru chirurg oncolog din Bucuresti care castiga foarte bine raportat la standardul salariilor din Romania.
Chirurgul administra si chimioterapie si, cand i-am spus ca acesta este domeniul meu de expertiza si ca m-ar interesa sa colaborez cu el, poate chiar sa lucrez cateva luni pe an in Romania, mi-a taiat-o scurt. Mi-a spus ca si el se pricepe la fel de bine ca un specialist oncolog sa prescrie chimioterapie si m-a sfatuit “prieteneste” sa nu revin in tara sa practic medicina. M-a privit cu compatimire si mi-a mai spus ca intoarcerea mea in Romania ar fi o “imensa greseala”.
Cu alta ocazie, acelasi chirurg a refuzat sa admita ca o pacienta, careia ii diagnosticasem pe o tomografie facuta la New York recidiva unui cancer ovarian, ar fi avut leziuni pe ficat (ce stiu ei, americanii astia ?).
Pana cand n-am venit pana in Romania si i-am incercuit cu un creion rosu direct pe film locul in care se aflau nodulii cancerosi, chirurgul a continuat sa sustina cu vehementa ca tomografia este in “limite normale”.
La insistenta familiei si a mea, pacienta a fost operata, si metastazele hepatice indepartate. Dupa doi ani insa a reinceput sa aiba dureri abdominale si l-a vizitat din nou pe ilustrul chirurg de la Fundeni, in care avea o incredere oarba. Acesta i-a facut o tomografie abdominala si i-a spus sa nu-si faca griji pentru ca rezultatele sunt in “limite normale”.
Dupa trei saptamani de dureri atroce, sarmana femeie a murit. Cu cateva zile inainte de deces i s-a facut o investigatie la care s-a constatat prezenta de leziuni multiple abdominale, cea mai mare dintre ele masurand 10 cm !”
“Dam si noi la aia care mai au o sansa”
“Cu alta ocazie, mama unui bun prieten din copilarie, doamna M., m-a rugat sa ma uit peste analizele ei si sa-i dau un sfat privind cancerul ganglionar (limfom non-Hodgkin) de care suferea. Medicul ei oncolog ii spusese ca este vindecata, in schimb o trimisese la un dentist care ii scosese toti dintii. Doamna M. se plangea de dureri in zona cervicala si, examinind-o, am constatat elemente multiple care indicau prezenta cancerului. M-am dus sa discut cu medicul oncolog care o tratase. Acesta mi-a spus ca acceptase sa o trateze “numai din mila”, avand in vedere ca femeia era saraca. Acum insa boala avansase si, dupa cum sustinea, nu mai avea nici un fel de chimioterapie disponibila. “Dam si noi la aia care mai au o sansa”. In lipsa de alte resurse, pentru a-i mentine moralul, o anuntase pe doamna M. ca boala ei se vindecase si o trimisese la un dentist sa-i scoata toti dintii, procedura menita, in opinia lui, sa reduca riscul infectiilor. I-am atras atentia ca este impotriva oricaror legi ale eticii sa dezinformeze un pacient asupra bolii sale. In plus, scoaterea dintilor, avand in vedere ca pacienta mai avea doar cateva luni de trait, era o incalificabila cruzime. Doctorul a sarit ca ars si a inceput sa-mi spuna pe un ton rastit si dusmanos ca medicina din Romania este complet diferita de cea din Statele Unite. A adaugat ca, daca am sa-i spun doamnei M. ca boala ei nu este vindecata, el va refuza sa o mai trateze. Ne-am despartit fara sa ne privim, fara sa ne salutam. Dupa trei luni, Doamna M. a murit”.
Paul Doru Mugur a creat un site de consultatii gratuite http://revistarespiro.com/CabinetMedical/index2000.html
Cristi Marin, 35 de ani, din Alexandria, judetul Teleorman. A terminat Facultatea de Medicina la Bucuresti in 1993.
Casatorit cu Mariana, medic pediatru.
Ne-am acomodat profesional repede, pe principiul ca esti aruncat in apa si inveti sa inoti.
Nu am auzit de un roman care sa nu fi facut fata cerintelor.
La serviciu in Romania, trei ore pe zi
“In 1993-1994 am fost medic stagiar in Bucuresti, timp in care nu am facut mare lucru, mai mult ne uitam la medicii din sectie cum consultau. In Romania, ca rezident, nu esti lasat sa pui mana pe bolnav pentru ca apoi nu mai stie pacientul cui sa dea plicul. Sistemul acesta cretin de plata a medicilor din Romania a fost primul lucru care m-a indemnat sa plec din tara. In 1994 am dat rezidentiatul in Romania si am ales ca specialitate anatomia patologica. Mariana a ales pediatria. Eu mergeam la serviciu pe la ora 9.00, citeam ziarele, lucram putinul care mi se dadea si la 12.00 plecam. Eram considerat printre cei mai silitori. Am hotarat impreuna cu sotia sa dam examenul organizat de ambasadele Frantei in tarile care recunosteau diploma DIS (Diplome Interuniversitaire de Specialisation). Ni se oferea ocazia sa ne specializam timp de patru-cinci ani, dar fara drept de lucru in Franta. Credeam ca in cinci ani lucrurile se vor schimba in bine in medicina din Romania si ca o sa ne intoarcem acasa”.
La serviciu in Franta - zece ore pe zi
Am reusit la examen, in aceleasi specialitati, dar eu a trebuit sa merg la Strasbourg, iar Mariana la Paris. Timp de sase ani ne-am vazut un weekend la doua saptamini si in cele cinci saptamini de concediu pe care le are oricine lucreaza in Franta. Ne-am acomodat profesional repede, pe principiul ca esti aruncat in apa si inveti sa inoti. Am constatat ca aveam o buna pregatire teoretica, dar ne lipseau indeminarea si rapiditatea francezilor. Cand am ajuns eu la Strasbourg, in 1995, erau zece romani DIS. Pana in 1999 erau in Alsacia cam 40 de medici romani, majoritatea DIS. Nu am auzit de un roman care sa nu fi facut fata cerintelor. Cand am ajuns am fost platit cu 950 euro pe luna, plus o camera in caminul spitalului si masa de pranz de un euro pe zi. Salariul DIS-ilor (romani, libanezi, algerieni etc.) era cam cu 25% mai mic decat al omologilor francezi, desi aveam aceeasi munca. Beneficiam de aceleasi asigurari de sanatate ca si francezii si de aceleasi plati pentru pensii. Cei care aveau copii au putut sa-i scolarizeze fara nici o taxa. In afara acestei diferente de salariu nu au fost discriminari din partea profesorilor sau colegilor. Munca dura pana dupa ora 19.00, dar sotia statea si pana la 21.00 la serviciu, zi de zi.
Si medic, si student
In 1999 am terminat specializarea DIS la Strasbourg si am decis sa nu ne intoarcem acasa. In domeniul meu este o intarziere de 20 de ani in tehnicile folosite sau mijloacele de diagnostic fata de ceea ce se practica aici. Chiar daca exista si in Romania medici foarte bine pregatiti si locuri unde poti beneficia de o medicina de varf, acestea sunt exceptii, accesibile celor “initiati”, si nu tuturor platitorilor de asigurari medicale din tara”. Pentru a fi recunoscuti ca medici cu drepturi depline in spatiul francez, Mariana si Cristi Marin au trebuit sa faca din nou facultatea de medicina la Paris, trecand examene in trei ani cat altii in sase. “In toamna lui '99 am devenit medecin attache (medic asistent) la Strasbourg, cu un salariu de 1.600 euro pe luna. Am venit in 2001 la Paris, am reusit sa trec de anul intai la Facultatea de Medicina de la Creteil (Paris XII) si sunt acum in anul VI. In acelasi timp lucrez trei zile pe satamana ca medecin attache in laboratorul de anatomie patologica de la Hospital Henri Mondor din Creteil. Tot aici sunt si student. Ma chinuiesc cu pregatirea examenului de internat pentru iunie 2004. Daca il iau, intru “in spirala” medicului francez, daca nu, o sa raman medecin attache cu timp plin. Am preferat sa alegem si eu, si sotia calea intortocheata a echivalarii diplomei de medic in Franta, decat sa infruntam situatia actuala din medicina romaneasca”.
Medici umiliti la intoarcerea in tara
“Ca noi sint foarte multi medici romani; multi au copii sau doar o singura persoana din cuplu care sa lucreze. Unii au reusit sa-si echivaleze diploma de medic generalist printr-un examen special organizat pentru strainii aflati de mult timp in Franta, dar care nu se mai da dupa 2002. Ei lucreaza ca medecin attache si asteapta bunavointa comisiilor de calificare pentru a obtine echivalarea diplomei de medic specialist. Cu toate dificultatile, nu aud pe nimeni ca ar vrea sa se intoarca in tara. Cativa au fost in Romania sa-si obtina diploma de medic specialist in urma unui concurs organizat conform intelegerilor semnate de Ministerul roman al Sanatatii. Toti povestesc ca au avut o experienta foarte proasta, au fost jigniti si desconsiderati profesional si uman de catre profesorii din comisiile de examinare”.
Au avut si bucurii sotii Marin. Au reusit sa cunoasca si o alta cultura, sa practice in conditii profesionale foarte bune, sa viziteze locuri din lume care-ar fi ramas doar iluzii de carti postale daca ar fi lucrat in Romania. Regreta insa ca ritmul de munca nu le-a permis sa aiba un copil. In Romania mergeau mai des la spectacole. N-au reusit sa ajunga nici la aniversarea a 10 ani de la sfirsitul liceului si nici la cea de 10 ani de la terminarea facultatii. Mai mult de jumatate din colegii lor de serie de la facultate sunt in strainatate.
In Romania, sotii Marin nu s-ar mai intoarce
Mariana si Cristi locuiesc intr-un apartament de doua camere de 40 de metri patrati, cu incalzire centrala, la marginea Parisului, intr-o zona considerata “calma”, la 30 de minute cu metroul de centrul orasului. Chiria, intretinerea, lumina si gazele ii costa 650 euro pe luna. “In Franta, un salariu de 1.500 euro este considerat bun, iar o familie cu un venit de peste 3.000 pe luna nu are dificultati sa obtina un credit de la o banca pentru un apartament. Aici cartile sunt cumparate din banii spitalului, fiecare sectie are biblioteca ei. Sunt foarte putini francezi care-si cumpara carti de medicina, dar si atunci pot sa-si deduca suma din impozitele globale. Ei stau la serviciu pana isi termina treaba, inclusiv lectura, iar acasa se ocupa doar de viata personala. De multe ori weekend-urile le folosim pentru “recuperare”, adica dormim pur si simplu”, marturiseste Cristi Marin.
Sotii Marin spun ca nu s-ar mai intoarce in Romania. Doar aparitia unui sistem medical privat concurential cu cel de stat, care sa depaseasca 50 la suta din activitate, i-ar face sa se gandesca la intoarcere.
In Romania, ca rezident, nu esti lasat sa pui mana pe bolnav pentru ca apoi nu mai stie pacientul cui sa dea plicul.
Scrieti-ne pentru ca ne intereseaza
In editia de miine a ziarului vom scrie despre alti medici romani si despre experienta lor de peste hotare. Scrieti-ne, pentru ca ne intereseaza, in aceeasi masura, si alte experiente ale medicilor romani care si-au gasit implinirea profesionala departe de tara de bastina.

Exodul medicilor (2),
Simona Popa
Remus Radu
Joi, 04 Decembrie 2003
Aratam in primul episod al acestui articol ca multi dintre medicii tineri si capabili ai acestei tari pleaca sa profeseze in strainatate.
Potrivit unor surse, ar fi vorba despre 15 la suta din medicii tineri, in vreme ce alte surse apreciaza ca procentul acestora depaseste cu mult o treime din absolventii de medicina in varsta de pana in 40 de ani.
Fenomenul nu este specific medicinii, dar acest articol vorbeste doar despre medici.
N-am incercat sa facem un top al celor mai valorosi, intreprindere complexa si plina de riscuri. Revenim cu alte povesti despre medici.
Unele despre cei care s-au consacrat departe de tara in care s-au nascut.
Altele ii au drept personaje pe medicii care s-au intors in Romania dupa ce au trait experiente profesionale in Occident.
In tari unde a fi medic nu inseamna un lung sir de umilinte.
In episodul urmator, despre alti medici romani si despre experienta lor peste hotare.
Mircea Ivan, 36 de ani, unul dintre cei mai valorosi cercetatori din Statele Unite in domeniul biologiei moleculare, a plecat din Romania acum zece ani. Brasovean de origine, a absolvit Facultatea de Medicina la Bucuresti in 1993, ca sef de promotie. Dupa facultate s-a casatorit cu o fosta colega, Simona, si a plecat la doctorat in Marea Britanie, la Cardiff, sa lucreze in biologie tumorala. Mai lucrase cu grupul de cercetatori galezi, iar la sfirsitul facultatii ajunsese chiar coautor la un articol publicat intr-o revista occidentala. A terminat doctoratul in patru ani si a fost acceptat ca post-doctoral la Harvard, in Boston, mai precis la institutul de cancer al Harvardului, “Dana-Farber”. Sotia lui si-a echivalat diploma de medic si au hotarat sa ramana in State.
Mircea Ivan - coleg cu Nobelul
“Am lucrat patru ani si jumatate intr-un colectiv prestigios, finantat de celebrul Howard Hughes Medical Institute, si am avut sansa sa fac o descoperire care a avut ca rezultat unul dintre cele mai citate cinci articole medicale din ultimii doi ani de pe plan mondial; subiectul a fost elucidarea mecanismelor moleculare prin care celulele se adapteaza la lipsa de oxigen. Am fost promovat la nivelul de instructor, iar in 2002 am contribuit si la pornirea unei companii biotech in Cambridge, Massachusetts, unul dintre centrele mondiale ale biotehnologiei. Aici am fost in contact cu unele dintre cele mai mari nume in biologia moleculara, intre care Ron DePinho, de la Harvard, Tyler Jacks de la MIT, Robert (Bob) Horvitz de la MIT, castigator al Nobelului in 2002”. In urma cu trei saptamani, Mircea Ivan a inceput sa lucreze drept cercetator principal si profesor asistent la noul Institut de Cercetare in Oncologie Moleculara din cadrul Universitatii de Medicina Tufts, din Boston.
China nu-si umileste cercetatorii
Mircea Ivan ne-a marturisit ca in noua lui patrie l-au impresionat politetea oamenilor, absenta coruptiei din viata curenta, accesul la informatie, curatenia si dotarea laboratoarelor, munca asidua a tinerilor cercetatori. Pentru starea jalnica a cercetarii si a oamenilor ei din Romania, Mircea Ivan are si o solutie: “China comunista este in stare sa-i plateasca unui cercetator de valoare intre 600 si 1.000 de dolari pe luna, iar in Romania un cercetator moare de foame. Ar trebui sa facem ce-au facut cehii, sa pastram doar cateva centre de elita, iar salariile si fondurile pentru acestea sa fie cel putin triplate. Finlanda a facut la fel, iar cele cateva centre de excelenta se bat de la egal la egal cu cele americane. Nu se pot dilua resursele in zeci de institute neperformante”. Nu-l bate gandul sa se mai intoarca in Romania. Ce l-ar astepta la intoarcere ? Vreo 200 de dolari pe luna; acum castiga de 30 de ori mai mult.
Mihai Negrusoiu: “N-am vazut doi insi care sa faca acelasi lucru”
Era noiembrie 1997, ploaie si lene. Mihai Negrusoiu, rezident ortoped la Spitalul Colentina, incheia o zi obisnuita de lucru. A sunat telefonul: “Stiti ca trebuie sa veniti in Florida ? Azi e duminica. Marti va asteptam la noi. Trei luni. Va asiguram casa si masa”. La celalalt capat al firului se afla chirurgul ortoped John P. Barrett, unul dintre proprietarii unei clinici private din Florida. Barrett fusese de cateva ori in Romania si operase chiar la spitalul bucurestean. Negrusoiu a acceptat invitatia. Americanii nu i-au permis sa lucreze direct cu bolnavul pentru ca n-avea licenta lor medicala. A asistat la operatii, dar nu a avut voie sa puna mana pe pacient decat cu voia lor.
Si, i-au dat voie. “Munca a sase persoane de aici, dintr-un spital din Romania, ei o fac cu doua. N-am vazut doi insi care sa faca acelasi lucru. Cred ca acolo am invatat sa reactionez ca ei cand spun: “Ai cutare chestie de facut in trei zile”. Sistemul ala te educa fara sa-ti dai seama, nu e nevoie si nu poti sa i te opui”.
Satisfactia pacientului este prioritate, spune dr. Negrusoiu. Acestuia i se fixeaza o ora de consultatie, e preluat exact la momentul respectiv, i se explica tot timpul, cu zeci de mijloace (brosuri, casete video, site) ce boala are si ce i se va face. Castigul, pe masura interesului. Onorariul unui chirurg la o operatie poate fi si de 4.000 de dolari. Si face cate are programate. Impozitele sunt mari, 60% din venituri. Un medic rezident ia cam 40.000 de dolari pe an, iar salariul mediu in Statele Unite este in jur de 27.000. Un chirurg ortoped castiga intr-un an 1,5-2 milioane de dolari. Face concediul unde vrea si isi cumpara Porsche sau Ferrari. “Boala alora de la clinica din Florida era sa-si ia Porsche. Din sase anestezisti, o femeie avea Toyota, iar un medic arab - un Mercedes imens, negru. In rest, Porsche Carrera decapotabile”.
Cristian Baicus: “Esti profesor, ai cravata. Nu esti, nu porti !”
Cristian Baicus era specialist in boli interne la un spital din Bucuresti cand niste prieteni i-au vandut pontul cu bursa de un an in Franta. Dupa ce a aflat ca aveau 15 locuri pentru medici rezidenti straini si-a trimis dosarul la Spitalul “Edouard Herriot” din Lyon. Castiga 1.800 de dolari pe luna, din care 400 de dolari erau pentru chiria garsonierei. “N-am plecat din disperare, am vrut sa vad cum e. Marea diferenta este ca aici rezidentul nu face mai nimic in spital, acolo face orice. O colega orelista apucase sa opereze in Romania, in trei ani de rezidentiat, o singura data, o amigdalita, acolo opera zilnic. Aici, motivul e simplu: daca lasi rezidentul sa faca totul iti ia spaga. Acolo, medicii cei mai cunoscuti fac cercetare, ei isi vad pacientii maximum o data, de doua ori pe parcursul vizitelor, restul fac rezidentii”. Dr. Baicus a fost surprins ca la ei familia nu prea se ocupa de pacient. Chiar si operat, nu venea nimeni sa-l vada. Sunt si mai reci, dar este si un lucru stabilit ca “spitalul se ocupa de toate”. M-am mirat iarasi ca am vazut pacient care nu-si cunostea chirurgul care l-a operat. In Romania nu se intampla asa ceva”. Privitor la sefii francezi, ei sunt democratici atunci cand stau la coada la cantina alaturi de rezidenti desi pe profesorii universitari ii recunosti de la o posta. “Mi-am pus si eu odata cravata la camasa, la o conferinta, si colega mea mi-a spus, delicat, ca “o sa zicem ca esti profesorul roman”. Am inteles mai tarziu: esti profesor, ai cravata. Nu esti, n-o porti”. Dr. Baicus nu mai vrea sa plece pe perioade lungi. Este medic primar si asistent universitar la UMF Bucuresti. “Am o cariera, familie, mi-a trecut vremea plecarii...”.
Felix Negoitescu: Spitalul in care copiii nu plang niciodata
Medicul primar de chirurgie pediatrica Felix Negoitescu, de la Spitalul “Grigore Alexandrescu” din Capitala, a avut doua experiente cu strainatatea, una americana, cealalta britanica. Ce l-a impresionat pe dr. Negoitescu la britanici au fost organizarea spitalului si grija pentru micii pacienti. “90 la suta din suprafata spitalului era acoperita de utilitati - frizerie, florarie, restaurante, un mic mall la parter - cand te uitai in jur nu iti lasa impresia ca ti se joaca viata la zaruri”. Sectia de pediatrie era aerisita, cu o camera imensa de joaca pentru copii. 60 la suta din interventii erau “one day surgery”, operatii de o singura zi. Intrau mama cu copilul in blocul operator, erau preluati de un arlechin (un asistent imbracat in clovn), si, fara sa observe, micutului i se lipea un plasture cu anestezic pe mana, apoi ii injectau solutia in vena. “Nu simtea nimic, n-am vazut nici un copil plangand. La noi i se face direct anestezia in vena, urla, la ei operatia se inchide cu fire absorbabile care nu mai trebuie scoase... chiar si schimbarea unor pansamente se face sub anestezic. In sistemul public de la noi nu se pot aplica metodele astea pentru ca un fir absorbabil costa cam 200.000 de lei, sunt necesare cam patru-cinci, iar pentru o zi de spitalizare primim doar 900.000 de lei”.
Cand s-a intors in tara, doctorul Negoitescu i-a propus anestezistului sa introduca in perfuzie o substanta pe care pediatrii englezi o folosesc pentru ca pacientul sa scape de senzatia de voma de dupa operatie. Asa se explica de ce micutii plecau acasa chiar in ziua operatiei. “Hai dom'le, cum sa facem asa ceva, imi da mie indicatii un chirurg !?”, i-a raspuns, indignat, anestezistul.
Florin Andreescu: Diploma de medic roman - un handicap
Florin Andreescu, 36 de ani, nascut in Alexandria, cu studii la Bucuresti, este acum chirurg intr-un spital din Arles, un orasel in sudul Frantei. A fost nevoie de zece ani de examene pentru a i se recunoaste diploma de medic. Simpla posesie a unei diplome straine si, mai ales, a uneia romanesti, este un handicap, potrivit spuselor doctorului Andreescu, chiar daca ai reusit sa ti-o echivalezi. “Pentru ocuparea unui post, in concurenta cu medici cu aceeasi pregatire, dar cu diploma franceza, sansele sunt minime. Exista, de asemenea, diferente de salariu. A nu te fi nascut aici, a fi facut studiile in alta tara inseamna a purta o cruce cu iz carpatin”. Cu toate acestea, lui Florin Andreescu i se pare din ce in ce mai putin probabil sa se intoarca acasa. Nu se vede deloc reintegrat in sistemul pe care l-a parasit. Se gandeste ca nici nu ar fi bine primit de ceilalti acasa. “Toate acestea fac parte din cunoscutul sindrom al “salamului cu soia”, amestec de frustrare, orgoliu extrem, troglodism si manipulare a psihologiei maselor. Descurajarea intoarcerii nu vine din partea cuiva anume, ci, inca o data, din cauza unui sistem pe care nu-l putem rupe de restul societatii romanesti”. Chirurgul roman crede ca nu se poate face medicina de calitate in conditii de saracie perpetua. “Transplantam ficati, inimi, rinichi, cornee... Nu e putin lucru pentru o tara unde unele boli, din cand in cand, amintesc molimele unor secole demult apuse. Cateva spitale isi cumpara roboti, aparatura sofisticata. Realitatea starii de sanatate a romanilor e cu totul alta. Se moare cu 10-15 ani mai devreme decat in alte tari. Si nu vom iesi din autoadmiratia contemplatoare atata timp cat ne vom complacea sa ne ranjim la lume dintii, doi din fata, de aur, ascunzand cu grija maselele lipsa”.
Dan Laptoiu si Rodica Marinescu: In SUA, specialitati inchise imigrantilor
Dan Laptoiu si Rodica Marinescu, ambii ortopezi la Spitalul Colentina din Bucuresti, el, specialist, si ea, medic primar, au fost plecati trei luni la o clinica privata din Florida. Dr. Marinescu ne-a relatat ca, la americani, ortopedia nu se termina o data cu plecarea din spital, urmeaza un capitol mare de recuperare care este organizat impecabil. “Unul dintre obiectivele de acolo a fost sa invatam sa facem artroscopie (operatii pe genunchi, fara taieturi, cu ajutorul unui aparat care iti arata pe ecran toata interventia). Totul este programat, tin minte ca a fost mare sedinta intr-o zi pentru ca un chirurg operase un pacient sapte ore in loc de patru. S-a decis ca nu mai are voie sa faca altele pana cand nu ar fi demonstrat in laborator ca o poate face in timpul cerut”, ne-a spus dr Marinescu. “M-am gandit serios sa lucrez acolo, dar am renuntat pentru ca in America sunt specialitati inchise imigrantilor - neurochirurgia, chirurgia ortopedica si cea cardiovasculara. Daca n-ai fost in sistemul lor de pregatire de la inceput, e foarte greu sa razbati. Este cazul chinezilor sau indienilor care se blocheaza mereu la examenele lor. Am si eu colegi care au stat ani intregi pana sa ia examenele. Este o bariera nascuta din modul in care ai invatat inca din primii ani de scoala”, explica dr. Laptoiu.
Cum isi fac americanii imagine
Dan Laptoiu si Rodica Marinescu ne-au istorisit despre cat efort si cati bani aloca seful clinicii americane, John P. Barrett, imaginii sale. Barrett avea departament de relatii publice, site pe Internet, graficieni specializati, avocati. Reclame in mass-media, sub forme educationale. De exemplu: “Ce se intampla daca ti-ai scos meniscul”. Barrett avea grija sa ii comunice pacientului absolut tot ce urma sa i se intample, mergand pana la a viziona o caseta despre operatia la care va fi supus. “Lua fiecare pacient de la prima scrantitura si il ducea 20 de ani. Ba, odata, ca sa-si gaseasca un vechi pacient, cu tot cu belelele lui, clinica a apelat si la un detectiv”.

"Boala Doctorilor"
Cornel Nistorescu
Miercuri, 3 Decembrie 2003
Exodul medicilor e un subiect. Are la baza, in primul rand, viciile sistemului de sanatate romanesc. Mostenite de la comunism sau dezvoltate in ultimii ani. Plecarea doctorilor din Romania e o boala ce contamineaza toate sectoarele. Poate ca o descoperim abia acum, cand aberatiile au atins cote greu de imaginat. Tranzitia din serviciile secrete ale lui Ceausescu a dat o casta alcatuita din politicieni, oameni de afaceri si impostori. Tranzitia din sanatate a dat feude politico-medicalo-financiare. Toate figurile celebre ale medicinii romanesti au cam iesit din scena. Domnitorii neincoronati ai chirurgiei, ai oncologiei, ai urologiei s-au retras. Adevarul este ca sfarsitul comunismului ne-a prins cu mai toti sefii de scoala medicala in pragul senectutii. Locul lor a fost luat in chiar vremurile tulburi de catre cei cu tupeu si cu o mai puternica foame de putere. Meritele au jucat un rol nesemnificativ sau in prea putine cazuri au facut diferenta intre aspiranti. Si astfel ne-am trezit cu o structura dominata de criterii neprofesionale. Fosti secretari de partid, gineri de profesori, turnatori, servitori la UTC, la partid sau vanatori de zestre, toti au marit strocul (ritmul in vaslit) si au luat fata celor cu vocatie si cu carte. Pentru ca disputele au devenit crancene, unii au recurs la politica si au folosit-o ca argument suplimentar in competitia devenita automat neloiala. Rezultatul: un sistem viciat pana la incheieturi. Daca tendinta continua, in urmatorii ani, in cazurile complicate, nu vom fi examinati decat de secretari de partid PSD, deveniti profesori, sefi de clinici, directori de spitale, sefi de directii judetene, directori in minister. Dar de o incompetenta la fel de crasa ca si puterea obtinuta prin mijloace extraprofesionale.
Ce vreau sa spun ? Partidul condus de Adrian Nastase a ajuns la o anume iresponsabilitate in materie de sanatate. Pe toti cei care vin si se gudura la usa lui ii imbratiseaza si ii trimite inapoi inarmati cu carnet de membru si cu cutitul cu care sa imparta totul. Aberatiile din sistem, din importul de aparatura si medicamente, din gestionarea banilor unor spitale au la baza dezinvoltura politica a membrilor PSD. Dezastrul din sanatate este rezultatul comportamentului clientelar-politic al ierarhiilor, promovarilor, responsabilitatilor si cheltuirii banilor. Mici dictaturi in alb, parte dintr-un comportament de clica politica. Urmarea este vizibila: profesori cati ciupercile, concursuri aranjate, rezidentiate mincinoase, plagiate. Si o atmosfera irespirabila pentru cei care nu vor sa ia forma acestui mediu. Ce va spun numele urmatorilor: Dan Georgescu, Stefan Dragulescu, Serban Bradisteanu, Alexandru Ciocalteu, Laurentiu M. Popescu, Sorin Simion, Sorin si Dorin Oprescu, Florin Popa ? Somitati ? Sa fim seriosi ! Ei sunt doar campionii tranzitiei.
Medicii plecati din Romania nu tac. Unul dintre ei, ajuns sef de departament oncologic la New York, descrie peisajul: “Sistemul medical romanesc e unul tribal. Seful, masculul alfa, este temut si respectat. Urletul sefului de trib este lege, indiferent de aberatiile pe care le striga. In al doilea rand, linguseala. Maimutele mai tinere il cauta pe sef de purici si incearca cu orice chip sa-i intre in gratii. In al treilea rand, maimutareala. Fiecare gest al sefului este imitat cu fidelitate”. Descrierea este antologica si de la ea trebuie sa inceapa reformarea sistemului.
N-as vrea sa spun ca slabiciunile perioadei i-au atins pe toti. Doamne fereste ! Cu greu, caracterele supravietuiesc si isi fac meseria. Nimeni nu este insa interesat sa le puna in valoare !
Nu pot sa inchei aceste randuri amare fara doua vorbe despre Vasile Ivanescu, copilul de taran de la Orastioara de Sus, ajuns brancardier la Paris pentru ca nu suporta aberatiile din Romania, apoi medic si adjunct de sef de sectie in capitala Frantei. Vasile, un om care merita gloria si toate cele dulci care o insotesc, a murit din cauza unui astrocitom la Paris, la 51 de ani !

"Dilema" Nr.556 28 nov.-4 dec. 2003
Reforma si antireforma în Universitate
Unul dintre punctele la îndemana ale reformei sistemului de învatamant universitar ar fi acela pe care ni-l ofera medievalitatea occidentala universitara. Atunci, în illo tempore, studentii erau cei carora le apartinea indiscutabil universitatea, ei negociau cu anume dascal daca erau interesati de ceea ce acela putea sa-i învete si de preturile pe care le puteau acoperi pentru plata orelor. Asadar, în medievalitate, Universitatea era a studentilor. Nu mai putem azi sustine asa ceva, numai ca un sambure de realitate din vremurile vechi s-a pastrat totusi, si anume ceea ce autorii studiului intitulat Propuneri de reforma a sistemului de învatamînt superior din România au denumit, succint si cat se poate de clar, "Relatia dintre student si cadrul universitar". Membrii Forumului Academic Român, adica autorii studiului, apartin, o mai spun o data, unei grupari cu care oricine se poate întalni pe adresa site-ului. Initiativa lor este curajoasa si binevenita în perimetrul larg, si lax ideatic, si amortit atitudinal al dezbaterilor despre reforma înmormantata a educatiei nationale.
O sa preiau cateva dintre ideile lor care raspund unor acute asteptari ale reformei învatamantului academic. Prima dintre ele de la care poate demara reforma este, în viziunea mea, cea a relatiei sus-pomenite, în conditiile în care studentii, ei însisi, vor percepe ca au nevoie de diplome cu greutate nu din acelea de carton, cum li se spune azi. E adevarat ca multi dintre dascalii fara anvergura profesional-stiintifica obisnuiesc sa cumpere bunavointa studentului cu note mari sau cu notari si examinari conditionate de pesches. Ma întreb, si cred ca este vital ca autorii studiului si toti cei interesati în reforma sa se întrebe, daca studentii, ei însisi, sunt interesati în cresterea exigentei si a corectitudinii în notare si implicit a diplomelor, a doctoratelor, a tuturor formelor posibile de specializare. Profesorii buni sunt de obicei obiectivi în notare, aceasta de pe urma îsi gaseste prin ei o alta dimensiune, devine altceva decat doar un instrument al reprimarii sau al recompensarii extradidactice. Nota lor este o forma concreta de stimulare a efortului propriu al studentului mai ales daca acesta este, pe cat cu putinta, obiectiv normat si judecat docimologic. Iata argumentele din studiul Forumului Academic Român: "În universitatile europene sau nord-americane, cu cat prestigiul universitatii e mai mare, cu atat creste si gradul de exigenta fata de student. Printre studenti se afla si se formeaza profesorii si cercetatorii de maine. Ei reprezinta viitoarea generatie, cei care vor prelua traditia elitei în fiecare cultura. În schimbul exigentelor academice, universitatea întelege sa recunoasca maturitatea studentilor. Studentul poate discerne si aprecia talentul si pregatirea profesionala a dascalilor sai, aratandu-le si un respect pe masura calitatilor acestora. Un sistem universitar sanatos nu are decat de castigat de pe urma exprimarii personalitatii studentilor, pentru ca studentii reprezinta feedback-ul cel mai direct al calitatii procesului de învatamant".
As nuanta putin aici în sensul ca hedonismul învatarii nu prea poate fi despartit de asceza acesteia. Este adica si una si alta, este bucuria pana la urma a obstacolului depasit, a unui efort care nu este devalorizat prin notari excesiv generoase sau altfel, scos la mezat pe dolari în felul în care discutiile gazduite în paginile de Internet ale Forumului ne ilustreaza cu o supra masura.
Doua mi se par punctele decisive ale stoparii coruptiei universitare prezente în propunerile de reforma FAR. Una este referitoare la democratia universitara cu limitarea mandatelor de conducere la cel mult doua legislaturi, mai apoi dreptul de vot universal direct al tuturor membrilor comunitatii academice la toate, sau aproape toate, functiile de conducere importante.
Asta în ceea ce priveste cel dintai punct. Adaugati si dreptul la pensie si respectarea stricta a acestuia pentru a putea deschide calea noilor generatii.
Un al doilea punct extrem de important prezent în studiul FAR se refera la "Transparenta deciziilor si accesul la informatie". Metodele de transparentizare sunt stiute de-acum de toata lumea: universitatile au pagini de Internet; au la îndemana o serie de posibilitati de a comunica cheltuielile bugetare si posturile disponibile pentru promovari în catedre pentru a surpa varii interese care au în vedere antiselectia întru (vorba filozofului) promovarea mediocritatilor harnice, supuse, fara atitudine, feciori cu apucaturi temeinice de yesmani, adica insi care se grabesc sa aprobe ce le zice taica proful înainte chiar ca acesta sa apuce sa spuna ce are de spus.
Daniel VIGHI

"Ziarul de Iasi"
Lupta intre sot si sotie pentru sefia unei catedre la "Cuza"
Mirela CORLATAN
5 noiembrie 2003

"Ziarul de Iasi"
Elefantii de la Cuza nu vor sa se dea cu Europa nici in ruptul capului
6 noiembrie 2003

"Ziarul de Iasi"
Senatul UMF are peste 2.000 de ani
4 noiembrie 2003

Campioana in cadrul Universitatii "Cuza" la sectiunea "relatii de rudenie intre angajati", Facultatea de Fizica a atins recent un alt record. La alegerile pentru functia de sef de catedra, la Catedra de Fizica Corpului Solid, s-a atins culmea concurentei: sot si sotie, contracandidati. Este vorba de prof.dr. Mihaela Rusu si de prof.dr. Gheorghe Rusu, care au ajuns in situatia de a fi propusi amandoi pentru a conduce catedra.
La sedinta de catedra, in cadrul careia s-au desfasurat alegerile, toate cele noua cadre didactice prezente (din totalul de 13) au primit o lista cu numele celor cinci persoane eligibile - profesori si conferentiari -, cerandu-li-se sa bifeze persoana pe care ar dori-o in functia de sef. Rezultatul a fost neasteptat. Pe primul loc s-a situat prof. Mihaela Rusu, cu patru voturi, pe locul al doilea, la egalitate, fiind sotul sau, prof. Gheorghe Rusu, si prof.dr. Nicolae Sulitanu, ambii cu doua voturi, un vot fiind obtinut de prof.dr. Violeta Georgescu. La al doilea tur, ce trebuia, in aceste conditii, sa se desfasoare cu trei candidati, prof.dr. Gheorghe Rusu a cedat insa in favoarea sotiei sale, care a si castigat cu sapte voturi. Tinind cont ca din catedra face parte si fiul sotilor Rusu, lect. dr. George Rusu, este probabil ca trei dintre aceste voturi sa fi apartinut acestei familii. "Eu m-am retras deoarece am ajuns la o anumita varsta", a motivat profesorul Rusu, in varsta de 64 de ani, retragerea sa. "Alegerile au fost corecte. In ce priveste relatiile dintre noi, acestea sunt acasa, nu aici", a rezumat si prof.dr. Mihaela Rusu, in varsta de 61 de ani.
Va fi predata sefia catre fiu ?
Catedra de Fizica Corpului Solid a fost condusa din 1990, vreme de zece ani, de sotul Mihaelei Rusu, in 2000 preluand de la el conducerea. Cum va mai avea in maini fraiele inca patru ani, profesorii mai carcotasi spun ca in 2007 functia va fi "predata" fiului, George Rusu, care pana atunci are timp sa ajunga conferentiar. Reglementarile votate la "Cuza" impotriva nepotismului s-au dovedit in acest caz a fi total ineficiente. "Noi nu putem influenta in nici un fel membrii catedrei, care, daca aveau o nemultumire fata de familia Rusu, puteau sa voteze altfel. Ori, la acea sedinta, toata lumea a vorbit in termeni elogiosi de doamna Rusu", spune prof.dr. Dumitru Luca, prodecanul de la Fizica, observatorul la alegeri din partea conducerii.
Un profesor de la Chimie contesta alegerile pe care le-a cistigat
O alta situatie inedita generata de alegerile in plina desfasurare de la Universitatea "Cuza" o reprezinta protestul unui profesor de la Facultatea de Chimie. Inca prodecan al facultatii, prof.dr. Ionel Mangalagiu a fost ales in urma cu cateva zile sef al Catedrei de Chimie Organica. Cu toate acestea, el contesta alegerile de la "Cuza", sustinand ca a trimis un memoriu Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului (MECT). Problema pe care o pune in discutie profesorul Mangalagiu este cea a votului electronic, care a inceput sa se practice la Universitatea "Cuza", dupa ce Senatul a stipulat aceasta posibilitate prin hotararea cu privire la organizarea si desfasurarea alegerilor. Avand ca argument Legea cu privire la Statutul Personalului Didactic, care prevede ca alegerile sunt valide in conditiile in care isi exprima votul majoritatea membrilor prezenti, acesta sustine ilegalitatea alegerilor de la "Cuza". Votul fiind, conform aceleiasi legi, secret, cel exprimat prin e-mail nu ar trebui luat in considerare, fiind vazut de cel putin o persoana. "Consider ca este de datoria mea sa va semnalez acest abuz cu privire la votul prin e-mail, intrucat incalcarea unei legi si a unui ordin al ministrului constituie un precedent periculos, care ar trebui eliminat", a scris prodecanul de la Chimie ministrului Alexandru Athanasiu, cerand ca acesta din urma sa dispuna repectarea legii. Prof.dr. Ionel Mangalagiu a sesizat de mai multe ori conducerea Universitatii, care considera insa ca prezenta poate fi si virtuala, chiar daca acest lucru nu este prevazut explicit in lege. Masura acceptarii votului electronic a fost luata deoarece la unele catedre, in special la Facultatea de Fizica, unde multe cadre didactice sunt plecate in strainatate in aceasta perioada, alegerile nu ar fi putut avea loc. Aceasta, deoarece pentru validarea alegerilor este nevoie de prezenta a cel putin doua treimi din totalul membrilor.

moderator

[anti_nepotism]

Desi, la o prima vedere, ar putea parea ca fiind rupt de tema principala a acestui topic, un articol aparut in ziarul "Ziua" in ultima zi a anului care tocmai s-a incheiat, face o trimitere inevitabila la constatarea deja mentionata in acest spatiu, anume ca, nepotismul, s-a insinuat periculos si corosiv in toate structurile institutionale nou create in ultimii 15 ani. Iata, asadar, ca nu este vorba despre un "off tpoic" ci, de o noua dovada care atesta ce semnificatie grava poate avea cultivarea nepotismului in randul unor institutii cu o importanta si influenta capitale in asigurarea unui climat autentic democratic al unei tari.

Curatenia in estul ex-sovietic incepe in Romania

Schimbarea totala. Acesta este imperativul noii Romanii. Dupa modelul deja consacrat in vecini si reclamat direct de oamenii Rusiei. Candidatul pro-rus invins la alegerile prezidentiale din Ucraina, Viktor Ianukovici, nu s-a sfiit sa reclame dupa infrangerea sa ca "preluarea puterii" de catre Opozitia ucraineana orange a fost gandita dincolo de Atlantic. In Ucraina, "am fost martorii unui scenariu de preluare a puterii planificat dincolo de Oceanul Atlantic si care a fost deja testat in Iugoslavia, Georgia si Romania", a declarat Viktor Ianukovici, intr-o conferinta de presa transmisa in direct miercuri seara la televiziunea oficiala ucraineana. Poate ultima. Ianukovici nu este departe de adevar. Apele se despart in fosta Europa dominata de rusi. Georgia se primeneste in zona Marii Negre. Iugoslavia si Ucraina vin pe urmele Romaniei. Urmeaza, firesc, Basarabia - Republica Moldova, unde Opozitia pro-unionista, reprezentata de Partidul Popular Crestin Democrat al lui Iurie Rosca, a imbracat deja culoarea portocalie.
Enuntarea, de catre noul presedinte al Romaniei, in primul sau discurs, a axei noii Romanii, Washington - Londra - Bucuresti, nu este deloc intamplatoare si nici o eroare politica, dupa cum s-a interpretat poate prea rapid. Este vorba de reflexia unui sprijin si a unor angajamente de perspectiva cu efect regional, pe intregul flanc rasaritean al NATO si al Uniunii Europene, la granita dintre comunitatea euro-atlantica si spatiul ex-sovietic. Mesajul, ca si in cazul insiruirii in acelasi discurs a Moldovei, Ucrainei, Georgiei si, cu o perspectiva apropiata, Belarusul, are aceeasi semnificatie: curatenia zonei. Insa o curatenie politica nu poate fi realizata fara o curatenie in sanul manuitorilor puterii in aceste state: serviciile secrete. Servicii care au un numitor comun: KGB, reteaua externa a Rusiei vechi si noi in fostele state sovietice.
Depolitizarea a fost cuvantul cheie folosit de Traian Basescu, atat in primul sau discurs, cat si direct, in fata fatarnicelor conduceri ale principalelor servicii de informatii ale Romaniei: SRI si SIE, buboaiele canceroase ale Romaniei. De fapt, cel mai probabil, ar fi trebuit folosit un termen mult mai dur si apropiat de realitate: desovietizarea.
De 15 ani de zile, sistemul de securitate al Romaniei a fost dominat de reteaua complotistilor anti-Ceausescu, in frunte cu Ion Iliescu, dupa cum observa pertinent sovietologul anti-comunist Vladimir Bukovski, refugiat in Marea Britanie. Securitatea Statului, preluata de noua conducere post-PCR, Frontul Salvarii Nationale, isi schimba doar numele si doua-trei fete. Structura ramane intacta sau se diversifica, in spatiile politic si economic, prin reteaua de ofiteri acoperiti. Aplicand consecvent relatiile de tip suveica, fosta si noua Securitate, dominata de protagonistii dosarului Corbii, se consolideaza si in interior, si in exterior. Degeaba cere presedintele ca SRI si SIE sa deschida ochii la prioritatile politicii externe - UE, NATO si SUA -, daca principalii pioni ai serviciului sunt suspectati, si nu de ieri, de azi, de alte inclinatii cardinale. Daca Traian Basescu nu va reusi sa reteze dintr-o lovitura, in mai putin de o luna, toate capetele retelei din interiorul retelei, va avea nesansa lui Emil Constantinescu: va fi "mancat". Infrant in cea mai inalta pozitie a statului de catre detinatorii reali ai puterii, aserviti insa unei alte tari sau unor grupuri de interese. Dosarele ingropate de Ion Iliescu trebuie redeschise de urgenta: de la "Corbi", la cele ale loviturii de stat din decembrie 1989 si pana la Lupu. Datoria CNSAS trebuie reinviata, in cazul in care unii dintre membrii sai au ucis-o.
Comunitatea de informatii, conceptul si mecanismul de securitate de care Ion Iliescu s-a ferit ca de dracu', pentru a-si mentine stapanirea prin invrajbire, trebuie sa ia fiinta cat de curand, prin eliminarea excrescentelor buboaielor: SIPA si 0962, ca si a prerogativelor actuale ale SPP, de a detine structuri informative. SRI si SIE - care incearca in van sa pacaleasca americanii cu procentele lor dubiose - trebuie scuturate de elefanti si de puietii lor. Degeaba sunt doua treimi de cadre tinere, daca treimea ramasa detine toate functiile de conducere, promovandu-si clientelar oamenii in vederea schimbarii schimbarii. Curatenia totala inseamna si luarea la puricat a tuturor fiilor, nepotilor, finilor, afinilor infiltrati de structurile FSN-PSD in sistemul securitatii nationale. Daca e de luat numai unul dintre serviciile principale ale tarii, vom constata ca pilonii de nezdruncinat, indiferent de conducerile politice ale statului, zac din vremea lui Ceausescu in pozitiile cheie ale sistemului: cadrele si logistica. Alti membri ai conducerii au facut chiar parte din unitatea speciala de protectie a liderului comunist, 0666, mama sinistrei Directii a V-a a Securitatii. Cu aceste personaje, care au ajuns chiar sa gireze accesul la informatiile NATO (asa limitate cum sunt) consolidam noi securitatea euro-atlantica ? Ma indoiesc.
Daca Basescu vrea sa conduca aceasta tara 10 ani, asa cum si-a propus, pentru a o transforma intr-un partener real al aliatilor nord si euro-atlantici, trebuie sa si scoata, pana la tepe, barda. Este randul societatii civile reale, al istoricilor si al politologilor sa stabileasca in servicii viitorul Noii Romanii.

Autor: Victor Roncea
Adresa URL articol:
http://www.ziua.net/display.php?id=3645 ... 2004-12-31

moderator