Sectorul CIVES
 
 

Revoluţia din 1989 comparativ cu alte mişcări protestatare

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

Revoluţia din 1989 comparativ cu alte mişcări protestatare

Mesajde Marius » Mie Noi 05, 2008 2:43 am

Deschid o temă nouă, urmare a unei replici a domnului Dobre:

C. Dobre la tema Cugir 1989 şi condamnarea celor care au ucis miliţieni scrie:Noi, cei care ne-am revoltat in august 1977 in Valea Jiului, am facut aceasta cand comunismul se afla pe "creasta valului" atat in Romania cat si in celelalte state comuniste inconjuratoare si in conditiile in care nu a existat nici-un fel de speranta in vre-o conjunctura favorabila interna sau externa. (...)
Pai Dvs, dle Mioc, v-ati revoltat abia atunci cand toate regimurile din fostele tari comuniste inconjuratoare cazusera, exceptie cel din Romania, mai exact atunci cand valul comunismului se sparsese si ceea ce mai ramasese din el era doar apa limpede si adanca doar pana la piciorul broastei. Vreau sa zic ca Dvs v-ati revoltat intr-o conjunctura internationala favorabila cu voie de la Moscova si Washington. De-aia va numesc eu revolutionar de conjunctura si nu unul autentic.


Cred că e utilă o comparaţie între revoluţia din 1989 şi celelalte mişcări protestatare din perioada Ceauşescu.
Domnul Dobre preia teoriile securiste la modă (îndoctrinarea de la "Ştefan Gheorghiu" cred că-şi spune cuvîntul) despre faptul că revolta din 1989 a fost "cu voie de la Moscova şi Washington", de unde şi concluzia că revoluţionarii din 1989 n-au fost autentici.

Aşa neautentică cum e considerată, în revoluţia din 1989 au murit peste 1000 de persoane şi au fost rănite alte peste 3352. Dintre aceştia, cei ucişi sau răniţi după 22 decembrie 1989 nu ştiu dacă îi putem pune în sarcina lui Ceauşescu, însă pînă la fuga lui Ceauşescu cu elicopterul din clădirea C.C. au fost 162 de morţi (din care 73 la Timişoara) şi 1107 răniţi http://timisoara.com/newmioc/2.htm

Au fost de asemeni un mare număr de arestaţi - 978 la Timişoara, nu ştiu cîţi la Bucureşti.

Comparativ, la alte acţiuni protestatare din epoca Ceauşescu, cum ar fi Valea Jiului '77 sau Braşov '87 numărul morţilor a fost zero. După Braşov au fost cîteva zeci - sub o sută - de persoane care au fost arestate, unele condamnate cu suspendare sau cu executare la locul de muncă şi obligate să părăsească Braşovul, primind locuri de muncă în alte oraşe.

Legat de Valea Jiului, Amnesty International anunţase că liderul minerilor, Constantin Dobre, a fost ucis de regimul Ceauşescu, dar această informaţie a fost falsă. Pedeapsa regimului Ceauşescu pentru Dobre nu a fost moartea, ci admiterea la academia "Ştefan Gheorghiu".

Constat că amploarea şi duritatea represiunii din decembrie 1989 a depăşit cu mult tot ce s-a mai înregistrat în cei 25 de ani de domnie a lui Ceauşescu.. În ciuda acestui fapt, tocmai despre 1989 se spune că apa era "limpede şi adîncă doar pînă la piciorul broaştei", că răsturnarea lui Ceauşescu a fost un fleac fiindcă fusese deja stabilită la Moscova şi Washington. Se neglijează faptul că răsturnarea regimurilor comuniste nu a fost o regulă generală în 1989. În China sau Cuba, de pildă, regimurile comuniste au rezistat, deşi sînt convins că Washingtonul era mai interesat de răsturnarea regimurilor din aceste ţări decît de cel din România.

O altă diferenţă esenţială o constituie natura revendicărilor. În decembrie 1989 problema locului de muncă a lui Tokes a devenit secundară, a fost doar un pretext al evenimentelor. Deşi autorităţile se arătau dispuse să negocieze cu Tokes, aceste negocieri au devenit irelevante, revendicările concentrîndu-se pe problema mai largă a libertăţilor democratice. Încă din 16 decembrie 1989 s-a scandat "libertate", "vrem alegeri libere", "jos Ceauşescu". La Braşov '87 şi Valea Jiului '77 revolta a pornit de la probleme salariale (la Braşov tocmai fusese zi de leafă şi se tăiaseră lefurile pentru nerealizarea planului). Nu sînt convins că în aceste cazuri au existat şi revendicări politice explicit anticomuniste. Poate de aceea represiunea a fost mai blîndă în aceste cazuri, nu s-a deschis focul împotriva demonstranţilor.

O a 3-a diferenţă esenţială o constituie rezultatul: dacă în decembrie 1989 chiar s-a realizat răsturnarea regimului Ceauşescu, celelalte acţiuni protestatare nu au izbutit aşa ceva. În unele cazuri poate nici nu şi-au propus.

A 4-a diferenţă esenţială, este campania de ponegrire şi de falsificare a istoriei, care are ca obiectiv principal tocmai revoluţia din 1989. N-am observat campanii similare împotriva revoltaţilor de la Braşov sau din Valea Jiului (despre mişcarea din Braşov '87 am auzit o opinie singulară a unui ofiţer fost în CADA, parcă Viorel Tocan, că ar fi fost pusă la cale de Gorbaciov; nu a existat însă o campanie de presă pentru a impune această idee în public). Motivul acestei campanii, după părerea mea, este că revoluţionarii din 1989 sînt percepuţi ca o primejdie pentru clasa politică, care are deci interesul să-i compromită.

Una din metodele de compromitere a fost acordarea de certificate de revoluţionar unui mare număr de persoane fără participare la revoluţie sau cu participare marginală. Astfel s-a răspîndit în opinia publică ideea că revoluţionar=impostor, dar politicienii, prin legile date (de pildă repetata prelungire a termenelor de depunere a documentelor doveditoare pentru obţinerea titlului de luptător în revoluţie pe care am comentat-o deja pe forum http://piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?t=628 ) îi ajută pe impostori. Secretarul de stat al SSPR a declarat de altfel că mereu i se spune (de către şefii politici, se subînţelege) "dă-le drumul dom'le la certificate" http://mariusmioc.wordpress.com/2008/10 ... -partea-3/ , adică practic să nu fie prea exigent cu verificarea dosarelor, ceea ce el pînă la urmă a acceptat, vezi discursul de la congresul BNR http://mariusmioc.wordpress.com/2008/09 ... resul-bnr/

Tot în cadrul campaniei de compromitere a revoluţiei din 1989 sînt atacurile de tipul celui făcut de dl. Dobre pe acest forum, la adresa celor care "s-au înfruptat" din legea care acordă drepturi revoluţionarilor. Ciudat că doar legea revoluţionarilor este considerată imorală, nu şi legile despre foştii deţinuţi politici, foştii deportaţi în Bărăgan, foşti veterani de război şi altele de acest tip care acordă unor categorii de cetăţeni avantaje materiale. Eu aş înţelege poziţia cuiva care doreşte eliminarea completă a tuturor legilor care acordă avantaje materiale unor persoane pentru fapte/întîmplări din trecut, dar atunci cînd din puzderia de asemenea legi doar legea referitoare la revoluţionari este incriminată, bănuiesc aici nişte interese politice.

Domnul Dobre se autodeclară demn fiindcă nu a beneficiat de "legea recunoştiinţei" sau alte asemenea legi, dar dînsul n-a avut niciodată posibilitatea practică de a beneficia de vreo asemenea lege. Deoarece, după revolta din Valea Jiului '77, regimul comunist nu l-a băgat la închisoare pe dl. Dobre, ci l-a lăsat să absolve academia "Ştefan Gheorghiu", dînsul n-a putut pretinde vreun drept nici conform Decretului-Lege 118/1990 (cu foştii deţinuţi politici), nici după altă lege. Deci, dl. Dobre nu a refuzat cu demnitate nişte avantaje materiale oferite de lege, fiindcă una din condiţiile de a refuza ceva, este ca să ţi se ofere lucrul respectiv. Altfel, refuzul seamănă cu atitudinea vulpii din fabula lui La Fontaine, care constată că strugurii sînt acri.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde C. Dobre » Sâm Noi 08, 2008 10:22 pm

M-am plictisit de cate ori am repetat ca dumneata pornesti de premize fundamental gresite (vezi exemplul cu "violenta") atunci cand incerci sa compari doua revolte care au avut loc la diferenta de 13 ani si in conditii interne si externe total diferite. O spun mai pe babeste in speranta ca vei intelege ce vreau sa zic: nu pot fi comparate merele cu perele. Trasatura comuna a merelor si perelor este ca ambele sunt fructe.

In rest, totul este doar atac la persoana la care as putea sa raspund in stilul 'dragut' a lui Paul Goma: "Ba, pe-a ma-ti". Repet, as putea, dar nu raspund astfel pentru ca eu nu sunt Paul Goma.
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde Ioan DRIMUS » Dum Noi 09, 2008 2:31 pm

C. Dobre scrie: dumneata pornesti de premize fundamental gresite (vezi exemplul cu "violenta") atunci cand incerci sa compari doua revolte care au avut loc la diferenta de 13 ani si in conditii interne si externe total diferite. O spun mai pe babeste in speranta ca vei intelege ce vreau sa zic: nu pot fi comparate merele cu perele.

Chiar asa, D-le Marius; de ce nu compari revolutia din decembrie cumineriadele care au fost tot "revolte" violente. Exista mult mai multe asemanari intre mineriade si revolutia din 89 decat intre revolutie si grevele muncitoresti de care amintesti. Grevele sunt niste simple miscari de protest fatade conditiile de munca sau conditiile de trai (eventual salarizare)
Mineriadele au fost tot un soi de revolutii violente soldate cu morti si raniti si au avut si ele ele scopuri la fel de politice.
Asemenari sunt foarte multe: ambele miscari au fost pregatite in laborator; ambele s-au folosit de manipularea maselor; in ambele au cazut victime oameni nevinovati si in ambele s-au folosit de criminali camuflati care in cea mai mare parte au ramas necunoscuti; etc.
Te las pe dumneata sa continui ca, deh, te pretinzi istoric serios.
Ioan DRIMUS
 
Mesaje: 164
Membru din: Dum Mar 23, 2008 11:36 am
Localitate: Paris Franta

Mesajde C. Dobre » Dum Noi 09, 2008 3:36 pm

Ioan DRIMUS a scris catre Marius Mioc:
Te las pe dumneata sa continui ca, deh, te pretinzi istoric serios.


Marius Mioc, istoric? Se pretinde dar nu e. Fostul student la facultatea de mecanica (o fi terminat-o?), constient ca nu se putea imbuiba din meseria proiectata in junime, s-a orientat si el dupa "revolutia" din 1989, catre 'meseria' datului din gura (politruc de conjunctura) care apara, precum Iliescu si altii, mitul "originalitatii" a evenimentului din dec. 1989. Genul asta de politruc de conjunctura a existat in istorie si vor mai exista ori de cate ori vor fi schimbari de regimuri politice. De-al de Marius Mioc au rasarit ca ciupercile dupa " Marea Revolutie socialista din Octombrie 1917" si dupa "Miscarea anti-capitalista din august 1944" din Romania cand era la moda sloganul politrucilor de conjunctura "Stalin si poporul rus libertate ne-au adus".
Asa ca, NIMIC NOU SUB SOARE.
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde Marius » Lun Noi 10, 2008 5:56 am

C. Dobre scrie:Marius Mioc, istoric? Se pretinde dar nu e. Fostul student la facultatea de mecanica (o fi terminat-o?), constient ca nu se putea imbuiba din meseria proiectata in junime, s-a orientat si el dupa "revolutia" din 1989, catre 'meseria' datului din gura (politruc de conjunctura) care apara, precum Iliescu si altii, mitul "originalitatii" a evenimentului din dec. 1989. Genul asta de politruc de conjunctura a existat in istorie si vor mai exista ori de cate ori vor fi schimbari de regimuri politice. De-al de Marius Mioc au rasarit ca ciupercile dupa " Marea Revolutie socialista din Octombrie 1917" si dupa "Miscarea anti-capitalista din august 1944" din Romania cand era la moda sloganul politrucilor de conjunctura "Stalin si poporul rus libertate ne-au adus".
Asa ca, NIMIC NOU SUB SOARE.


Interesant cum fostul absolvent de "Ştefan Gheorghiu" şi acolit a lui Virgil Măgureanu (cum singur declară, pretinzînd că ulterior s-a certat cu respectivul) acuză pe alţii că sînt "politruci". Problema e că nu sînt şi eu ca miile de posesori de certificate de revoluţionar care îşi încasează drepturile conform legii şi tac, conform principiului "cine n-aude, nu vede şi tace, trăieşte o mie de ani în pace". Îmi permit să mă amestec în discuţii despre istoria revoluţiei, cînd acest domeniu trebuie rezervat securiştilor şi angajaţilor de la Institutul Revoluţiei condus de Ion Iliescu.

Dl. Dobre mă numeşte politruc, dar n-am avut nici o funcţie politică. Am "dat din gură", e adevărat, chestia asta se numeşte libertate de expresie şi îi face pe unii să turbeze de furie, dar n-am fost PLĂTIT ca să "dau din gură", nici direct (cu salar, într-o instituţie de tip Institutul Revoluţiei sau Memorialul Revoluţiei), nici indirect (cu vreo funcţie politică sau administrativă). Nici măcar ziarist sau profesor de istorie n-am fost, ca să se poată spune că articolele despre revoluţie le scriu fiindcă am "meseria datului din gură".
Am publicat nişte cărţi prin forţe proprii, fără un leu sponsorizare. Am publicat şi pe internet, punînd gratis la dispoziţia celor interesaţi documente şi fapte din revoluţie.
Domnul Dobre mă bagă în oală cu Iliescu (dar şi cu "Stalin şi poporul rus"). Cînd dînsul tăcea cu demnitate, eu publicam cartea "Falsificatorii istoriei" http://mariusmioc.files.wordpress.com/2 ... lsist2.jpg în care-l numeam pe Iliescu falsificator al istoriei revoluţiei.

Domnule Dobre, am o nedumerire: citesc în "Jurnalul Naţional" din 5 august 2007: Constantin Dobre fusese condamnat la cinci ani de inchisoare prin sentinţa penală din data de 27 noiembrie 1992, sub acuzaţia că invinuitul fugise in 1990 cu banii din casieria Ambasadei. http://www.jurnalul.ro/articole/99036/l ... e-de-roman

Domnule erou al poporului român (erou de-adevărat, din '77, nu ca ăia născociţi în '89), spune-mi te rog: s-au prescris faptele, te poţi întoarce în ţară? Dacă te-ai scîrbit de regimul Iliescu, care-ţi dăduse o slujbă (via Măgureanu) de ce nu te-ai scîrbit şi de banii Ambasadei? Pe engleji văd că i-ai fraierit cu regimul Iliescu care voia să te "trimită la o ambasadă din Africa unde urma să te omoare", dar care erau faptele alea anti-Iliescu care le săvîrşiseşi la vremea respectivă încît bestiile neo-cripto-comuniste să-ţi dorească moartea? Spune-ne, ca să te apreciem la justa valoare.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Totusi

Mesajde Ioan DRIMUS » Lun Noi 10, 2008 12:48 pm

Dumneata d-le Marius, chiar nu reusesti sa dibuiesti coincidentele de scenariu intre revolutie si mineriade ?
Ioan DRIMUS
 
Mesaje: 164
Membru din: Dum Mar 23, 2008 11:36 am
Localitate: Paris Franta

Ceauşescu - ocrotitorul lui Dobre?

Mesajde Marius » Mie Noi 12, 2008 9:59 pm

Ioan DRIMUS scrie:D-le Marius; de ce nu compari revolutia din decembrie cumineriadele


Domnule Drimuş, revoluţia poate fi comparată şi e legitim pe acest forum să fie comparată cu oricare altă mişcare populară. Putem s-o comparăm cu răscoala din 1907, cu revoluţia din 1848 şi cu orice altceva. E bine însă să se deschidă teme separate pentru toate aceste comparaţii, ca să nu facem ghiveci din forumul ăsta.

Comparaţia dintre revoluţie şi revolta minerilor din '77 a început-o dl. Dobre, cu concluzii de tipul "apa era adîncă pînă la piciorul broaştei" şi atacuri la persoană. De aceea am deschis această temă, dacă vrea dl. Dobre comparaţie, las' că-i arăt eu comparaţie. Oricum, tema e legitimă, şi am comparat mişcările de protest din perioada Ceauşescu.

Revenind la problema mişcării din Valea Jiului, am găsit un articol interesant: http://www.hunedoreanul.ro/reportaj/rev ... ta-2854442

Citez din articol: "Observând că Ceauşescu făcuse spume în colţul buzelor din cauza nervilor, dar şi pentru a detensiona situaţia, Dobre a făcut un apel la calm, rugându-i pe ortaci să-l lase pe preşedintele României să termine ce avea de spus".

Poate aici se află cheia tratamentului special la care a fost supus dl. Dobre după grevă. În timp ce 15 mineri - consideraţi ţapi ispăşitori - au fost condamnaţi la pedepse cuprinse între doi şi cinci ani de închisoare, pe motiv că "au tulburat liniştea şi ordinea publică", dl. Dobre a urmat academia "Ştefan Gheorghiu", regimul încercînd cooptarea sa.

Impresia mea e că Ceauşescu i-a fost oarecum recunoscător lui Dobre că a intervenit pentru calmarea minerilor, şi tratamentul preferenţial aplicat lui Dobre faţă de cel aplicat altor lideri grevişti este o hotărîre personală a lui Ceauşescu.

Ar fi interesant să fie întrebat activistul ăla de partid care i-a recomandat lui Dobre să urmeze "Ştefan Gheorghiu", dacă această sugestie nu venea de fapt de mai de sus.

Independent de faptul că aş fi sau nu istoric serios, articolul din "Hunedoreanul" confirmă una din observaţiile mele cu privire la diferenţa de natură a revendicărilor, între revoluţia din 1989 şi Valea Jiului '77. În 1989, încă din 16 decembrie s-a strigat "Jos Ceauşescu!". În '77, citez din articol: Ceauşescu nu a reuşit să treacă prin cordonul de mineri, fiind nevoit să parcurgă pe jos, drumul până la biroul directorului Exploatarii Miniere Lupeni, acompaniat de lozincile "Ceauşescu şi minerii!", "Ceauşescu şi poporul!".
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde alin » Mie Noi 12, 2008 10:43 pm

articolul din care citati are in acelasi paragraf :
"Minerii nu s-au lăsat păcăliţi şi au început să huiduie şi să strige: "Jos Ceauşescu!". Observând că Ceauşescu făcuse spume în colţul buzelor din cauza nervilor, dar şi pentru a detensiona situaţia, Dobre a făcut un apel la calm..."

afirmatia d-voastra ca nu s-a strigat decat "Ceausescu si poporul" este un pic fortata, ca sa nu zic inexacta.
ca metodologie pentru documentare si evenimente istorice nu mi se pare tocmai nimerita.

ps.
personal nu pun prea mare pret pe geul asta de articole si genul asta de ziare ca sursa de documentare.
nu m-ar mira sa fie scris de vreun coleg de-al lui Dobre in ale jurnalismului, care scria inainte la organul judetean al partidului.
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm

Mesajde C. Dobre » Mie Noi 12, 2008 10:57 pm

Alin a scris:
[/quote]ps.
personal nu pun prea mare pret pe geul asta de articole si genul asta de ziare ca sursa de documentare.
nu m-ar mira sa fie scris de vreun coleg de-al lui Dobre in ale jurnalismului, care scria inainte la organul judetean al partidului.

Va asigur ca habar nu am cine este jurnalistul care a scris articolul. Nici chiar numele nu-mi spune nimic.
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde C. Dobre » Mie Noi 12, 2008 11:01 pm

Scuze, rescriu. Alin a scris:
ps.
personal nu pun prea mare pret pe geul asta de articole si genul asta de ziare ca sursa de documentare.
nu m-ar mira sa fie scris de vreun coleg de-al lui Dobre in ale jurnalismului, care scria inainte la organul judetean al partidului.


Va asigur ca nu am habar cine este jurnalistul cu pricina. Nici chiar numele nu-mi spune nimic.
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde C. Dobre » Mie Noi 12, 2008 11:07 pm

Marius a scris:
De aceea am deschis această temă, dacă vrea dl. Dobre comparaţie, las' că-i arăt eu comparaţie.


Chiar aici ai ajuns? La amenintari? Eu te invit civilizat sa folosesti acest limbaj nedemn in relatiile cu familia dumitale si cu toti cei care iti permit asa ceva. Eu nu-ti permit. Limpede?
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde C. Dobre » Mie Noi 12, 2008 11:20 pm

Marius a scris:
Independent de faptul că aş fi sau nu istoric serios, articolul din "Hunedoreanul" confirmă una din observaţiile mele cu privire la diferenţa de natură a revendicărilor, între revoluţia din 1989 şi Valea Jiului '77. În 1989, încă din 16 decembrie s-a strigat "Jos Ceauşescu!". În '77, citez din articol: Ceauşescu nu a reuşit să treacă prin cordonul de mineri, fiind nevoit să parcurgă pe jos, drumul până la biroul directorului Exploatarii Miniere Lupeni, acompaniat de lozincile "Ceauşescu şi minerii!", "Ceauşescu şi poporul!".


Minti fara rusine pentru ca "articolul din "Hunedoreanul"" NU "confirma una din observatiile" tale.

Mesajul cheie din articolul "Hunedoreanului" este cat se poate de limpede si anume: "Puţini dintre cei interesaţi să cunoască istoria recentă a ţării noastre ştiu că data când s-a strigat pentru prima dată în România "Jos Ceauşescu!" nu este 17 decembrie 1989, la Timişoara, ci 2 august 1977, la poarta II a minei din Lupeni."

In ura ta fata de mine ti-ai dat singur 'palme'.
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde C. Dobre » Mie Noi 12, 2008 11:28 pm

Marius a scris:
Ar fi interesant să fie întrebat activistul ăla de partid care i-a recomandat lui Dobre să urmeze "Ştefan Gheorghiu", dacă această sugestie nu venea de fapt de mai de sus.


Ar fi interesant dar nu mai e pentru ca Miu Dobrescu a murit de mult. Poate il rogi pe acel revolutionar timisorean (imi scapa numele), care se ocupa acum cu fenomene paranormale, sa te ajute sa comunici cu decedatul Miu Dobrescu. Glumesc, sper sa nu ma iei in serios.
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde Marius » Mie Noi 12, 2008 11:30 pm

C. Dobre scrie:Chiar aici ai ajuns? La amenintari? Eu te invit civilizat sa folosesti acest limbaj nedemn in relatiile cu familia dumitale si cu toti cei care iti permit asa ceva. Eu nu-ti permit. Limpede?


Domnule Dobre, îţi comunic că în România există ceea ce se cheamă libertatea de expresie. Nu te-am ameninţat şi nu am nevoie de permisiunea dumitale ca să analizez comportamentul dumitale de dinainte sau de după 1989. O să-ţi arăt şi în continuare modul cum se fac comparaţii între diferite evenimente de către istoricii serioşi, indiferent dacă tu mă consideri sau nu astfel.
Ai folosit de multe ori limbaj nedemn cu mine, m-ai acuzat de "propagandă abjectă", iar eu nu ţi-am contestat dreptul de a-ţi spune părerea, indiferent cît de aberantă şi ilogică ar fi ea.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde C. Dobre » Mie Noi 12, 2008 11:57 pm

Marius a scris:
Citez din articol: "Observând că Ceauşescu făcuse spume în colţul buzelor din cauza nervilor, dar şi pentru a detensiona situaţia, Dobre a făcut un apel la calm, rugându-i pe ortaci să-l lase pe preşedintele României să termine ce avea de spus".

Poate aici se află cheia tratamentului special la care a fost supus dl. Dobre după grevă. În timp ce 15 mineri - consideraţi ţapi ispăşitori - au fost condamnaţi la pedepse cuprinse între doi şi cinci ani de închisoare, pe motiv că "au tulburat liniştea şi ordinea publică", dl. Dobre a urmat academia "Ştefan Gheorghiu", regimul încercînd cooptarea sa.

Impresia mea e că Ceauşescu i-a fost oarecum recunoscător lui Dobre că a intervenit pentru calmarea minerilor, şi tratamentul preferenţial aplicat lui Dobre faţă de cel aplicat altor lideri grevişti este o hotărîre personală a lui Ceauşescu.


Ai tu impresia dar nu a fost asa. Pai cu impresii vrei tu sa convingi ca ai stofa de istoric, liber-cugetator si acuzator?
Mioc-cica, Mioc-cica, in timpul grevei minerilor din '77 aveai 9 anisori si puta-mica. Nu cumva la acea varsta parintii iti spuneau in soapta sa nu hulesti despre lucruri sfinte, nici chiar in gluma?
Din mila si nu din vre-un respect iti redau mai jos episodul, in extenso, cu "apelul la calm" pe care-l interpretezi tu dupa cum iti convine - episod, re-repet, probat cu documente din dosarul meu la CNSAS. Iata-l. Lectura placuta si Cel De Sus sa-ti lumineze mintea pentru ca cel putin acum sa scapi de povara urii si nelinistii.

"Confruntarea

In timp ce masa de mineri grevisti imi scandau numele, l-am surprins pe Ceausescu ca privea catre mine pe furis. Am schitat gestul de a ma apropia de microfoane pentru a da citire revendicarilor noastre. Aveam si mana ridicata pentru a indica minerilor ca urma sa dau citire la lista de revendicari. La gestul meu cu mana ridicata, incepuse sa se faca liniste, dar nu totala. Se mai auzeau scandari a numelui meu din multimea aflata mai la
departare de locul unde se aflau microfoanele.
La acel moment, a tasnit din spatele lui Ceausescu primul-secretar al comitetului orasenesc de partid din Petrosani – Clement Negrut. Acesta s-a asezat in fata microfoanelor cu intentia de a saluta tovaraseste sosirea lui Ceausescu. Negrut a apucat sa zica, doar urmatoarele cuvinte, citez: „Tovarasi, dati-mi voie ca in numele oamenilor muncii din Valea Jiului si al comitetului municipal de.”
Acesta a fost intrerupt brusc de o mare si asurzitoare racneala si colorata cu injuraturi, amenintari si reprosuri. Strigatele de furie si amenintare erau insotite de securi vajaite pe deasupra capetelor, busculade, grupuri de protestanti calcati in picioare, copaci zgaltiati si garduri care paraiau din cauza agitatiei. Cei mai afectati fizic (zgaraieturi visibile pe fete, strocoseli, sufocari si probabil rupturi de oase) de agitatia creata au fost cei care s-au aflat langa ghereta portarului, poarta metalica de la intrarea in curtea minei si zidurile inconjuratoare. Ii vedeam si auzeam pe cei din fata gheretei cum strigau disperati sa nu se mai impinga ca se moare. Altii, aflati in spatele celor din fata gheretei, strigau la cei din fata
sa-l arunce pe Clement Negrut in multime. Politrucilor de langa mine li se citea consternarea pe fete. Negrut, fara sa inteleaga motivatia agitatiei minerilor grevisti (probabil s-o fi gandit ca minerii aveau ce aveau numai cu el si nu si cu Ceausescu si acolitii lui) a revenit tremurand langa Ceausescu si i-a spus, citez: „Minerii
doresc sa le vorbiti. Va rog sa-i linistiti ca sint in stare de orice.” Dupa ce si-a rotit privirea la stanga si in spate (unde se aflau activistii de partid si probabil garzile de paza), Ceausescu, vizibil infricosat si cu nelipsitu-i tic de umezire a buzelor cu varful limbii, a facut un pas inainte si batand cu degetele de la mana dreapta in unul din microfoane a zis, citez: „Tototo...toalasi, toto...toaaalasi.” Parca lumea se mai linistise putin. Ceausescu, strategul si calitul in lupte revolutionare, si-a luat o mima incruntata si balbaindu-se a continuat, citez: „Toto...toalasi, vvv...vlet sa mmm...mascultat?. Sss...si eu aaa...am lll...luptat, ddd...da nnn...n-am fff...facut
cecece...ce-at fff...facut dududu...dumnevoasta. Si ccc...ca sss...sa zic aaa...asa, cicici...cine nnn...nu vvv...vlea sss...s-asculte, sss...sa ia o ppp...piatla-n ggg...gula.” Pana aici ia fost cu balbaiala, pelticeala si insulta. Ceausescu a fost huiduit si injurat ca la usa cortului de tigani. S-au auzit, foarte clar si repetat, injuraturi si insulte mineresti, strigate in diverse dialecte. Iata cateva exemple, retinute si consemnate de mine, citez: „Huooo, futa-te pula lui
Dumniezau de tagan borat”; „Tulai pe tine, balbaitule”; „Ia to o pula mare-n gura, maaa, prostu lumii”; „Aaaah, mancati-as gura cu securea”; „Huooo, futu-ti casa-n cur de neam prost”; „Aruncati-l ma aici sa-i futem noi cateva pietroaie-n gura”; „L-a morga cu tine, ba pula belita”; „L-a munca de jos cu tine baaa, daca vrei pietroaie”; „Maaa pulifrici, apucanea-i de carici ca sa faci limbrici si sa nu mai zici”. Cele mai hazlii insulte badjocoritoare erau insotite
de masive si prelungite hohote de ras.
In timp ce unii continuau sa se ostoiasca cu amenintarile si injuriile la adresa lui Ceausescu, marea majoritate a minerilor grevisti au inceput sa-mi scandeze numele si sa ceara sa citesc lista de revendicari. Ceausescu, naucit, vizibil tremurand si aratand de parca picase de pe o alta planeta, s-a retras in mijlocul tovarasilor lui si cerea explicatii, de genul, citez: „Cecece...ce vol?; Nnn...nu sss...stiu cecece...ce vol; Cecece...ce sss...stliga?”. Iata ce i-a raspuns Clement Negrut lui Ceausescu, citez: „Tovarase secretar general, raportez. Minerul de aici (aratand cu mana catre mine) are ceva de spus. El are o lista cu doleante. Ii striga numele sa le citeasca lista.” Adresandu-se tot lui Ceausescu, Ilie Verdet l-a completat pe Negrut, citez: „Este vorba de lista cu doleante pe care v-am inmanat-o la Petrosani. A-ti facut insemnari pe ea si a-ti pus-o in buzunaru de la haina”. Intorcandu-se catre mine si parca abia atunci descoperise prezenta mea, Ceausescu mi-a zis, citez: „Ppp...poftim tototo...toalase lll...la mmm...miclofon, cecece...ceteste lll...lista. Lll...lepede, lll...lepede, uuu...unde te lll...lista?” In timp ce imi scoteam lista cu revendicari din buzunarul din dosul hainei mele de miner, am simtit cum eram impins usor de la spate spre microfoane de catre Ilie Verdet. In acelasi timp Verdet mi-a zis discret, citez: „Repede, repede ca ne omoara”. Mi-am intors usor capul si i-am replicat ironic lui Verdet, citez: „Nu zau! Nici macar nu sangerati.” Vazandu-ma in fata microfoanelor, toti minerii grevisti mi-au scandat, entuziasmant si frenetic, numele. In timp ce eram aplaudat si ovationat, mi-am mai aruncat
cateva zeci de secunde ochii pe lista de revendicari. In timp ce aveam ochii pe lista, din nou l-am auzit pe Ceausescu vaicarandu-se, citez: „Dedede...de ce nnn...nu cecece...ceteste? Cecece...ce vvv...vlea sa fff...faca cucucu...cu noi?”; Iii...ij bbb...bate jjj...joc ddd...de nnn...noi. Eee...e sss...selios ooo...ol nnn...nu eee...e sss...selios?” Si vulpoiul de Verdet, revenit la stanga lui Ceausescu, m-a indemnat la citirea listei dar si m-a „dojenit” in stilul lui de
atunci, deja de Stan patitul, citez: „Ma om bun, nu auzi sa citesti odata lista aia. Nu se vede ca minerii nu mai au rabdare? Vrei sa se supere pe noi toti?” Foarte amuzat si zambind la auzul indemnului lui Verdet, in sfarsit, am ridicat mainile sus pentru a se face liniste. In cateva secunde s-a facut o liniste totala. Minerii erau numai ochi si urechi. Deodata am auzit in spatele meu ca cineva fosnea o hartie. Privind pentru o secunda in spate am
observat ca Ceausescu despaturea o hartie format A4. Imediat mi-am dat seama ca Ceausescu tinea in maini o copie a listei pe care urma sa o citesc (probabil exemplarul pe care-l inmanasem lui Verdet atunci cand l-am eliberat din mainile noastre). Pentru a-mi regla vocea am tusit de doua ori si inainte de a da citire listei cu revendicarile noastre am citit de pe o alta hartie urmatoarea introducere, citez: ”Fratilor, noi stim bine de ce ne aflam aici. Ne aflam aici pentru ca nu mai putem rabda nedreptatile, umilintele si badjocora la care sintem supusi, zi de zi. Am ajuns in starea de sclavi! Ne-a ajuns cutitul la os!” Intorcandu-mi usor capul catre Ceausescu care inca privea pe hartia lui, am continuat, citez: „Noi nu ne cersim drepturile in genunchi si cu mainile intinse, ca milogii. Noi ne cerem drepturile care ni se cuvin cu hotarare, dirzenie si fruntea sus. Sintem hotarati sa nu intram in subteran pana cand nu vom obtine tot ce ni se cuvine. Nu-i asa fratilor?” Precizez ca aceasta introducere a fost scrisa de mine pe o bucatica de hartie cu circa o ora inaintea sosirii lui Ceausescu la Lupeni. Dupa introducerea mea, raspunsul minerilor grevisti a fost absolut tulburator de emotionant. S-a inceput cu racnirea, pur si simplu, din toate piepturile a expresiei nu intram in mi-na si terminand cu strigarea la unison a numelui meu. Privind la Ceausescu si ai lui, acestia aratau ca cei aflati sub influenta unor narcotice puternice. Priveau catre multime cu ochii holbati, fara sa clipeasca, si cu trupurile nemiscate. Dadeau impresia celor paralizati de groaza si uimire. Dupa circa 1-2 minute, am facut semn cu mainile catre
mineri sa faca liniste pentru a da citire listei cu revendicari. Am citit rar si apasat, tot textul de pe hartia cu revendicari. Am facut foarte scurte pauze(circa 1-2 secunde) intre punctele revendicative citite. La sfarsitul citirii listei cu revendicarile noastre, minerii au izbucnit din nou sa-mi scandeze numele. In timpul acelor scandari a numelui meu, m-am intors catre Ceausescu, i-am inmanat lista dupa care citisem si i-am zis, citez: „Acum e randul dumneavoastra
sa ne spune-ti ce aveti de zis”. Ceausescu, parca iesit dintr-o transa prelungita, a primit lista pe care i-am inmanat-o si mi-a zis, citez: „Mumumu...multumezc ddd...de iii...infolmale toto...toalase”. Odata ajuns in fata microfoanelor, Ceausescu n-a fost lasat sa vorbeasca. Unii il huiduiau, altii strigau nu intram in mi-na iar de la departare se auzea scandarea numelui meu. Degeaba apelurile la liniste cu mainile ridicate din partea activistilor aflati pe terasa.
Dimpotriva, apelurile la liniste venite din partea politrucilor au provocat o enervare generalizata si confruntanta. Neputincios in fata disrespectului care i se arata, Ceausescu s-a intors de data aceasta catre mine si ridicand frecvent din umeri, mi-a zis, citez: „Nnn...nu vvv...vol sss...sa aaa...asculte, tototo...toalase”. Politrucii, in ton si gest cu Ceausescu, priveau si ei catre mine si-mi ziceau, citez: „Linisteste-i tovarase!”; „Pai se poate?”; „Nu ne mai intelegem ca oamenii?”; „V-ati spus doleantele, acum ar trebui sa ascultati ce are de zis si tovarasul nostru secretar general.” Pentru cateva momente am ramas descumpanit. Traiam momentele unui personaj real dintr-o comedie neagra. Mi-am zis in gand ca trebuie sa linistesc minerii grevisti si sa-i determin sa asculte la ce urma sa spuna Ceausescu. Iata cu ce cuvinte am apelat la mineri, citez: „Fratilor, noi am spus ce ne doare si ce vrem. Acum e timpul sa si ascultam daca se aproba sau nu ce am cerut. Trebuie sa avem rabdare sa auzim ce ni se spune. Numai dupa aceea vom vedea ce avem de facut. Va rog sa faceti liniste.” Abia atunci grevistii s-au linistit si i-au dat voie lui Ceausescu sa le vorbeasca. De data aceasta, Ceausescu (la fel de poticnit, pelticit si gangavit) a inceput cu o fraza concilianta din care s-a inteles ca inclina sa aprobe revendicarile, citez: „Toto...toalasi, eu aaa...am iii...inteles si iii...inteleg nnn...necazulili si ppp...poblemili dududu...dumnevoasta sss...si ppp...pe aaa...asablu aaa...avet ddd...dleptate si ddd...de aaa...aia vvv...va mumumu...multumezc ccc...ca mmm...m-at iii...infolmat”. La auzul celor spuse de Ceausescu, a inceput un ropot de aplauze si chiar lozinca
Ceausescu si minerii. Incurajat de aplauze si strigarea lozincii sus citata, Ceausescu, parca trezit din pumnii luati pana atunci, a continuat cu acuzatii si amenintari de destituire la adresa activistilor locali si centrali care, zicea el, nu l-au informat la timp si chiar au ascuns problemele cu care ne confruntam. Din nou, minerii l-au aplaudat si ovationat destul de prelungit, asa cum ii placea lui. Parca disparandu-i gangaveala, Ceausescu a continuat
cu lungi, confuze si intortocheate fraze despre importanta productiei de carbune pentru economia nationala si chiar cu laudarea minerilor ca fiind, citez: „detasament de avangarda a clasei muncitoare”. Terminand cu abureala, aiureala, invaluirile prin incercuire si parca uitand ca fusese huiduit si injurat, vicleanul de Ceausescu a trecut, tiptil, la atac frontal. Mai intai s-a dat la legea pensiilor, incercand s-o justifice, sa invinuiasca pe cei care
nu s-au preocupat suficient sa explice binefacerile aplicarii ei si chiar promitand, chipurile, ca se va gandi in viitorul apropiat la masurile ce ar fi trebuit sa le ia pentru a indrepta situatia creata. La protestele venite din multime, cerandu-i sa spuna atunci si acolo despre masurile ce ar fi trebuit sa le ia, Ceausescu a raspuns minerilor ca avea nevoie de timp pentru a se consulta cu specialistii. Netinand cont de faptul ca minerii continuau sa-l bombardeze cu tot mai multe intrebari incomode si gandindu-se probabil ca reusise sa ne pacaleasca, Ceausescu a trecut rapid la fortarea notei. Referinduse la revendicarea cu programul de 6 ore de munca pe zi, Ceausescu ne-a acuzat direct ca noi am fost cei care am cerut sa se abandoneze programul de 6 ore pe care, chipurile, il propusese chiar el cu titlu experimental in Valea Jiului si ca odata ce ne dadusem cuvantul sa abandonam acel sistem de munca nu mai puteam acuma sa ne luam cuvantul inapoi. La auzul acelor minciuni viclene, minerii n-au mai rabdat. Ceausescu a fost bombardat, din nou, cu un ocean de huiduituri, injuraturi si amenintari. Multimea se impingea, agita si ameninta cu securile ridicate deasupra capetelor, facand valuri uriase si permanente cu directia spre locul unde se afla Ceausescu. Cei aflati pe depozitul de lemne din curtea minei, amenintau cu pari de lemn gata sa-i arunce catre ghereta portarului. Altii, care se aflau deasupra gheretei, bateau din picioare si strigau, citez: „Uite-asa te calcam in picioare, Dumnezau cui te-a avortat!”. Minerii aflati pe garduri, stalpi si in copaci injurau vartos si amenintau cu securile intinse catre Ceausescu. Activistii aflati pe scara si pe marginea platformei
erau tot la fel de injurati, amenintati si se fereau sa nu fie apucati de haine. In acelasi timp, unii inventau si strigau lozinci jignitoare, insultatoare si amenintatoare, citez din consemnari: „Pitic, pitic, esti un om de nimic”; „Du-te, du-te-n Scornicesti ca-ti dam pula s-o belesti”; „Vinovat, vinovat, vinovat ca-i fost cacat”; „Aprobare, aprobare, ca nu ai scapare”; „Pacalici, pacalici, nu mai scapi de-aici”. Din multimea aflata in spatele celor din fata gheretei au fost
aruncate doua masti de gaze catre Ceausescu dar au aterizat sub platforma pe care se afla. La acel moment, ofiterul imbracat in haine militare (acelasi care la ajutat pe Ceausescu sa nu cada la sosirea pe platforma unde ma aflam) s-a repezit si la tras pe Ceausescu langa zidul gheretei. Pentru al proteja de furia multimii, ofiterul sa asezat in fata lui Ceausescu si-si tinea mainile sprijinite de zidul gheretei deasupra capului lui Ceausescu. Acelasi ofiter, si-
a intors capul catre mine si mi-a strigat amenintator, citez: „Sa stii ca pe dumneata te tinem responsabil de tot ce se intampla aici!” I-am raspuns, citez: „Nu eu sunt responsabil de agitatia creata”. Furios si gafaind, ofiterul mi-a replicat, citez: „Asta numesti dumneata agitatie? Asta numesti dumneata agitatie? Asta-i amenintare cu moartea! Asta-i instigare la linsaj, asa sa stii! Nu vezi cum se arunca si se loveste?”. Tragandu-si sufletul si parca usor calmat, a continuat, citez: „Aici nu mai e vorba de ratiune. Aici e nebunie curata!” Raspunsul meu a fost, citez: „Poate ca minerii au innebunit pentru ca nu ni se aproba ce am cerut”. Cand a auzit ce-am spus si probabil incurajat de indrazneala ofiterului de a ma infrunta, Ceausescu a iesit de sub mainile ce-i acopereau capul, m-a apucat usor cu doua degete de maneca stanga si mi-a zis, citez: „Ppp...pai dududu...dumneata ai cece...celut ccc...ca iii...incepand ddd...de mmm...maine sss...sa se lll...lucleze sss...sase ole. Nnn...nu se ppp...poate ppp...pentlu ccc...ca aaa...aici eee...e vvv...volba ddd...de ooo...o nnn...noua ppp...planificale aaa...a iii...iconomii nnn...nationale”. Mi-am tras usor maneca din degetele lui Ceausescu, l-am apucat cu toate degetele de la mana stanga de mana lui dreapta, l-am fixat cu privirea si i-am spus, citez: „Am cerut de maine sase ore pentru a ni se aproba cat mai repede posibil. Aprobati sase ore din data de 8 august si ve-ti vedea reactia minerilor.” La concesia pe care am facut-o, reactia imediata a lui Ceausescu a fost tot negativa, citez: „Nnn...nu tototo...toalase, nnn...nu se popo...poate”. Am incercat altfel, citez: „Aduceti toti functionarii din ministerul planificarii in
Valea Jiului. Cinci zile este suficient pentru asi face treaba. Ce ziceti?” Vazandu-l ca ezita, am continuat, citez: „Le spun sau nu le spun ca aprobati sase ore incepand cu data de 8 august si restul tot ce-am cerut?” Am fost si raman convins ca scena confruntarii directe dintre mine si Ceausescu a fost vazuta de o mare parte din minerii grevisti pentru ca din vacarmul de nedescris se auzea destul de clar strigarea repetata, citez: „Dobre, Dobre nu-l scapa,
este, este-n mana ta!” Inainte ca Ceausescu sa-mi raspunda la intrebarea sus citata, sa auzit un huruit infiorator care a acoperit total toate strigarile din multime. A fost ceva asemanator zgomotului produs de mari explozii in serie. Sa creat o panica de nedescris. Din strigatele din multime se auzeau doua pareri diferite. Prima, ca a explodat depozitul de munitie artificiera din incinta minei Lupeni. A doua, mai panicarda, ca se trasese asupra noastra cu tunurile.
Activistii de pe terasa au perceput acel zgomot infricosator ca venind de deasupra capetelor lor, pentru ca toti si-au acoperit capetele cu mainile iar Ceausescu se chircise pe vine cu spatele la zidul gheretei si era acoperit cu trupul ofiterului citat mai sus. La auzul acelui huruit asurzitor, am privit instinctiv catre multime si am vazut ca se prabusise gardul ce inconjura depozitul de lemne. Gardul se prabusise sub greutatea si agitatia minerilor cocotati pe el. Imediat m-am dus la microfoane si am incercat sa linistesc multimea speriata, spunandu-le despre ce se intamplase si chiar intreband pe cei care se prabusisera cu gardul daca erau raniti sau morti printre ei. Mi sa raspuns din partea celor prabusiti ca nimeni nu patise nimic. Privind in spate, ofiterul, cu o mana il ajuta pe Ceausescu sa se ridice iar cu cealalta mana pipaia cozorocul de beton de deasupra asigurandu-si sefu ca nu era nici un pericol de prabusire a tavanului din beton. Intre timp, minerii grevisti au reluat scandarea numelui meu si a refrenului nu intram in mi-na. Am revenit langa Ceausescu si i-am repetat ultima intrebare pe care i-o adresasem. Ceausescu, livid, cu ochii holbati catre mine si tremurand vizibil mi-a raspuns, citez: „Sss...sunt de aaa...acold tototo...toalase ddd...da nnn...nu vvv....vez ccc...ca nu vvv....vol sss...sa fff...faca lll...liniste. Zzz...zile cece...ceva sss...sa ttt...taca sss...si sa aaa...asculte. Iii...ia iii...iltia aaa...asta si zzz...zile ccc...ca sss...sunt de aaa...acold.” Atat am asteptat! Am luat lista cu revendicari din mana lui Ceausescu si m-am asezat in fata microfoanelor. Dupa ce am cerut de cateva ori sa se faca liniste, am zis, citez: „Fratilor, ni se aproba toate revendicarile cerute de
noi.” Din toate piepturile se scanda numele meu. Am intors capul si i-am facut semn cu mana stanga lui Ceausescu sa vina langa mine. Impins de la spate de ofiterul imbracat in haine militare si incurajat din priviri de ceilalti politruci, Ceausescu sa asezat la stanga mea dar cu cativa centimetri mai in spate. Abia atunci am cerut din nou sa se faca liniste si am recitit lista cu revendicari. Dupa fiecare punct citit, intorceam capul catre Ceausescu sa
aprobe. Dupa citirea fiecarui punct revendicativ, Ceausescu se apleca catre microfoane, cu mana stanga ridicata sus si aproba numai prin doua expresii alternante, citez: „Sss...se aaa...aploba; Dede...de aaa...acold.” Numai punctul 2 din lista de revendicari nu l-am citit-o asa cum a fost scris. Acel punct l-am pronuntat astfel, citez: „Incepand cu data de 8 august vom lucra 6 ore pe zi”. Dupa fiecare punct revendicativ, citit de mine si aprobat de
Ceausescu, se aplauda si se scanda numele meu dar si al lui Ceausescu."
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Următorul

Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009